Decizie nr. 119 din 25.01.2024

Elementul material al infracţiunii prev. de art. 272 alin. (1) Cod penal constă într-o acţiune a subiectului activ de încercare de a determina sau de determinare a unei persoane (subiectul pasiv secundar), efectuată prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârșită asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declarații, să își retragă declarațiile, să dea declarații mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară.

O cerință esențială, referitor la latura obiectivă, privește conținutul determinării, care include cinci modalități alternative, în așa fel încât realizarea uneia dintre modalități conduce implicit la consumarea infracțiunii.

Astfel, încercarea de a determina sau determinarea trebuie să vizeze convingerea subiectului pasiv să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declarații, să își retragă declarațiile, să dea declarații mincinoase ori să nu prezinte probe.

Dacă actele de corupere, constrângere sau fapta cu efect vădit intimidant sunt efectuate în scopul determinării subiectului pasiv la comiterea unor alte acte decât cele prevăzute expres de art. 272 alin. (1) Cod penal nu se va putea reține această infracţiune, ci eventual, o altă infracțiune.

Din situația de fapt se observă că acţiunea reținută în sarcina inculpatului este aceea de încercare de determinare a persoanei vătămate să își retragă plângerea prealabilă formulată împotriva sa pentru comiterea unei infracţiuni de amenințare, prin intimidare cu formularea de sesizări la CSM și CA ...

Prin urmare, actul la efectuarea căruia se încearcă convingerea persoanei vătămate nu este dintre cele prevăzute expres de art. 272 alin. (1) Cod penal.

Inculpatul nu a încercat determinarea persoanei vătămate să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declarații, să își retragă declarațiile, să dea declarații mincinoase ori să nu prezinte probe, ci să-și retragă plângerea prealabilă formulată pentru comiterea unei infracţiuni de amenințare, situație în care nu este îndeplinită una dintre condițiile de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de influențare a declarațiilor.

Decizia penală nr. 119/A/25.01.2024 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 66 din data de 28.06.2022, pronunţată de Judecătoria Podul Turcului, în temeiul art. 396 alin. (5) Cod procedură penală, cu referire la art. 17 alin. (2) Cod procedură penală și art. 16 alin. (1) lit. b) teza I) Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul LD pentru săvârșirea infracțiunii de „influenţare a declarațiilor”, faptă prev. și ped. de art. 272 alin. (1) Cod penal.

In temeiul art. 396 alin. (1), (2) și (10) Cod procedură penală, cu referire la art. 335 alin. (2) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cod penal și art. 61 alin. (4) IU. c) Cod penal, a fost condamnat inculpatul LD la pedeapsa amenzii în sumă de 3.000 lei, reprezentând 150 zile - amendă, sumă corespunzătoare unei zile amendă fiind de 20 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere a unui vehicul pe drumurile publice având permisul de conducere suspendat” (faptă comisă la data de 23.05.2019).

In temeiul art. 396 alin. (1), (2) și (10) Cod procedură penală, cu referire la art. 335 alin. (2) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cod penal și art. 61 alin. (4) lit. c) Cod penal, a fost condamnat inculpatul LD la pedeapsa amenzii în sumă de 3.000 lei, reprezentând 150 zile - amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 20 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere a unui vehicul pe drumurile publice având permisul de conducere suspendat” (faptă comisă la data de 06.09. 2019).

In temeiul art. 39 alin. (1) lit. c) Cod penal, cu referire la art. 38 alin. (1) Cod penal, s-au contopit cele două pedepse, aplicându-se pedeapsa cea mai grea de 3.000 lei amendă, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din cea de-a doua pedeapsă, respectiv sporul de 1.000 lei amendă (1/3 din 3.000 lei amendă), inculpatul LD urmând a executa pedeapsa rezultantă de 4.000 lei amendă.

S-a adus la cunoștință inculpatului LD prevederile art. 63 Cod penal potrivit cărora, în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța va înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii.

In temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) Cod procedură penală, cu referire la art. 72 alin. (1) Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore de la data de 10.09.2019 - ora 18:05, până la data de 11.09.2019 - ora 18:05.

In temeiul art. 274 alin. (1) Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul LD la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 2.000 lei reprezintă cheltuieli judiciare avansate de stat pentru faza de urmărire penală.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 2384/P/2019 din data de 05.02.2020, Parchetul de pe lângă Judecătoria ... a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului LD pentru săvârșirea infracțiunilor de „conducere a unui vehicul pe drumurile publice având permisul de conducere suspendat” (fapta din data de 23.05.2019), faptă prev. și ped. de art. 335 alin. (2) Cod penal, „conducere a unui vehicul pe drumurile publice având permisul de conducere suspendat” (faptă din data de 06.09.2019), faptă prev. și ped. de art. 335 alin. (2) Cod penal și „influențare a declaraţiilor faptă prev. și ped. de art. 272 alin. (1) Cod penal, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cod penal și totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) Cod penal.

Prin actul de sesizare s-au reținut următoarele:

1.

La data de 23.05.2019, ora 15:35, inculpatul LD a condus autoturismul marca Nissan cu numărul de înmatriculare ... pe bd. ... din ..., având dreptul de a conduce suspendat, ocazie cu care a fost depistat în flagrant de un echipaj de poliție rutieră din cadrul Poliției municipiului ...

2.

La data de 06.09.2019, ora 05:30, inculpatul LD a condus autovehiculul marca Nissan cu numărul de înmatriculare ..., proprietatea sa, pe raza municipiului ..., după care a oprit în parcarea din apropierea ... situată pe str. ... din ..., s-a apropiat de autovehiculul proprietatea persoanei vătămate ... și, cu. ajutorul unui topor, a spart geamul din spate al acestuia (luneta), fugind de la fața locului tot la volanul autovehiculului de mai sus, deși avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendat.

3.

În perioada 04.07 - 10.09.2019, inculpatul LD a încercat să o determine pe persoana vătămată ... șă își retragă plângerea penală formulată la Parchetul de pe lângă Judecătoria ... sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare, cercetată în dosarul penal cu numărul ..., intimidând-o cu formularea de sesizări la CSM și CA ..., persoana vătămata îndeplinind funcția de ... în cadrul CA ...

Totodată, prin rechizitoriul nr. 2384/P/2019 din data de 05.02.2020, Parchetul de pe lângă Judecătoria ... a dispus clasarea în ceea ce privește săvârșirea de către inculpatul LD a infracțiunilor de „amenințare”, faptă prev. și ped. de art. 206 alin. (1) Cod penal și „distrugere”, faptă prev. și ped. de art. 253 alin, (1) Cod penal, întrucât a fost retrasă plângerea penală prealabilă de către persoana vătămată ..., iar în ceea ce privește infracțiunea de „șantaj”, fapta prev. ... și ped. de art. 207 alin. (1) și (2) Cod penal, s-a dispus clasarea întrucât fapta nu există.

În procedura de cameră preliminară, prin încheierea nr. 1158 din data de 13.08.2020 a Judecătoriei ..., judecătorul de cameră preliminară a constatat că instanța este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 23 84/P/2019 emis la data de 05.02.2020 de Parchetul de pe lângă Judecătoria ..., legalitatea administrării probelor, legalitatea efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății în cauză privind pe inculpatul LD pentru săvârșirea infracțiunilor de „conducere a unui vehicul pe drumurile publice având permisul de conducere suspendat” (faptă din data de 06.09.2019), faptă prev. și ped. de art. 335 alin. (2) Cod penal, „conducere a unui vehicul pe drumurile publice având permisul de conducere suspendat” (faptă din data de 23.05.2019), faptă prev. și ped. de art. 335 alin. (2) Cod penal și „influențare a declarațiilor” faptă prev. și ped. de art. 272 alin. (1) Cod penal, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cod penal și totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) Cod penal.

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost formulate cereri ori invocate excepții de către inculpat cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

În faza de judecată, prin sentința penală nr. 55 din data de 20.04.2021, pronunțată de CA ... în dosarul nr. ..., s-a admis cererea de strămutare formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria ... și s-a dispus strămutarea judecării cauzei la Judecătoria Podu Turcului, unde a fost înregistrată sub același număr la data de 12.05.2021.

Astfel, la termenul cu procedură legal îndeplinită și cauza în stare de judecată din data de 14.12.2021, instanța a dat citire, în extras, actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată și i-a adus la cunoștință inculpatului LD în ce constă învinuirea ce i se aduce și încadrarea juridică a acesteia, precum și dispozițiile art. 374 alin. (4) Cod procedură penală privind procedura abreviată a recunoașterii vinovăției.

La acest termen de judecată, inculpatul a declarat că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 374 alin. (4) Cod procedură penală, arătând că recunoaște doar comiterea infracțiunilor de „conducere a unui vehicul pe drumurile publice având permisul de conducere suspendat (faptă din data de 06.09.2019), faptă prev. și ped. de art. 335 alin. (2) Cod penal și „conducere a unui vehicul pe drumurile publice având permisul de conducere suspendat (faptă din data de 23.05.2019), faptă prev. și ped. de art. 335 alin. (2) Cod penal, care i-au fost reținute prin actul de sesizare, nu și infracțiunea de „influențare a declarațiilor”, faptă prev. și ped. de art. 272 alin. (1) Cod penal, context în care a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, și a înscrisurilor pe care le va prezenta.

Instanța a procedat la ascultarea inculpatului în acest sens, potrivit art. 375 Cod de procedură penală și, luând concluziile procurorului și ale apărătorului ales, a apreciat ca nu sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea procedurii în cazul recunoașterii vinovăției, respingând cererea inculpatului de judecare în procedură simplificată.

Față de poziția procesuală a inculpatului, instanța a încuviințat readministrarea probelor din cursul urmăririi penale și proba cu martorul propus în apărare.

Astfel, fiind audiați martorii din lucrări: ... și ..., precum și martorul propus de inculpat: ...

Totodată, instanța a încuviințat pentru inculpat proba cu înscrisuri în circumstanțiere și a procedat urmare a acordului acestuia la audierea sa.

Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

Cu referire la fapta inculpatului de a fi condus la data de 23.05.2019 un autovehicul pe drumurile publice, deși avea permisul de conducere suspendat, instanța a reținut că, un echipaj de poliție din cadrul Poliției municipiului ... - Biroul Rutier, în timp ce se afla în serviciul de control al traficului rutier pe raza municipiului ..., l-a oprit în trafic pe inculpatul LD în timp ce conducea autoturismul marca Nissan cu numărul de înmatriculare ..., pe bd. ... din mun. ..., dinspre ... spre centrul mun. ...

Fiind verificat în baza de date privind evidența permiselor de conducere, a rezultat că inculpatul avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendat.

Din adresa nr. 220.085/04.06.2019 a Serviciului Rutier din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului ... a rezultat că inculpatul LD figurează în baza automată de date cu permisul de conducere categoria „B”, seria ..., emis la data de ..., „reținut”, ca urmare a săvârșirii la data de 25.09.2016, a infracțiunii prevăzute de art. 337 Cod penal, cu ultima prelungire a dreptului de a conduce în perioada 25.04.2018 - 22.06.2018.

Așadar, la data de 23.05.2019, inculpatul nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, având dreptul de a conduce suspendat în condițiile reținerii anterioare a permisului de conducere.

Cu referire la fapta inculpatului de a fi condus la data de 06.09.2019 un autovehicul pe drumurile publice, deși avea permisul de conducere suspendat, instanța a reținut că, la data de 06.09.2019, ora 05:30, inculpatul LD s-a urcat la volanul autovehiculului proprietatea sa, marca Nissan cu numărul de înmatriculare ..., având dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendat, așa cum rezultă din adresa cu nr. 224181/10.09.2019 a Serviciului Rutier din cadrul I.P.J. ..., și s-a deplasat de la domiciliul său din com. ..., sat. ..., jud. ..., până în mun. ..., str. ..., jud. ..., după care și-a continuat deplasarea tot la volanul autovehiculului său.

Cu referire la fapta inculpatului de influențare a declarațiilor, sens în care, în perioada 04.07 — 10.09.2019, a încercat să determine persoana vătămată ... să își retragă plângerea penală formulată la Parchetul de pe lângă Judecătoria ... sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare, cercetată în dosarul penal cu numărul ..., intimidând-o cu formularea de sesizări la CSM și CA ..., persoana vătămată îndeplinind funcția de judecător în cadrul CA ..., instanța a reținut următoarele:

Martora ..., care a avut inițial calitatea de persoana vătămată în cauză, a fost căsătorită cu inculpatul LD până în luna mai 2018, însă a continuat să locuiască la sfârșit de săptămână în locuința comună din com. ..., sat. ..., jud. ..., până în luna februarie 2019.

În luna februarie 2019, martora a plecat să locuiască la domiciliul părinților săi din mun. ...., str. ...., nr. ..., jud. ..., împreună cu cei doi copii.

Începând cu data de 27.12.2018, inculpatul LD a început să o amenințe pe martoră, atât direct, cât și prin intermediul mesajelor text tip SMS, sub pretextul că aceasta ar fi cea care ar fi sesizat serviciul de urgență 112 cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având dreptul de a conduce suspendat, pe raza com. ..., jud. ...

Ulterior, la data de 23.05.2019, în timp ce se afla la magazinul ... din ....., martora l-a văzut pe inculpat conducând autovehiculul proprietate personală, marca Nissan cu numărul de înmatriculare ..., fapt pentru care a apelat numărul de urgență 112, sesizând cele de mai sus și specificând că inculpatul are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendat.

Având în vedere această sesizare, tot la data de 23.05.2019, inculpatul LD a fost depistat de un echipaj de poliție din cadrul Poliției municipiului ... - Biroul Rutier, în timp ce conducea auto de mai sus pe b-dul ... din mun. ..., fiind întocmit dosarul penal nr. 2304/P/2019, care a fost reunit la dosarul nr. 2384/P/2019.

Ca urmare a acestui fapt, inculpatul LD a început să o apeleze telefonic pe martoră și să îi trimită mesaje tip SMS, prin care o amenința cu acte de violență, astfel cum rezultă din extrasele mesajelor text tip SMS primite pe telefonul său mobil de la numărul de telefon 07...., care aparține inculpatului LD.

Martorul ..., concubinul martorei ... începând cu luna februarie 2019, a declarat că aceasta primea foarte multe mesaje de amenințare pe telefonul său mobil de la fostul ei soț, inculpatul LD, iar acesta o amenința cu moartea în mod explicit și cu acte de violență.

În condițiile expuse, începând cu luna iunie 2019, după ce a aflat că este cercetat în cadrul dosarului penal nr. 2384/P/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria ..., inculpatul LD a început să o amenințe pe martora ..., prin intermediul mesajelor text tip SMS că, în cazul în care nu-și retrage plângerea penală din data de 30.05.2019 și nu se va folosi de influența sa în calitate de ... la CA ... pentru a nu fi condamnat, va distruge imobilul deținut în comun, situat în com. ..., sat. ..., str. ... nr. ..., jud. ..., și că va exercita acte de violență, ajungând gradual până la amenințări cu suprimarea vieții martorei.

La data de 06.09.2019, inculpatul LD s-a urcat la volanul autovehiculului proprietatea sa, marca Nissan cu numărul de înmatriculare ..., deși avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendat, și s-a deplasat de la domiciliul său din com. ..., sat. ..., str. ... nr. ..., jud. ..., până pe str. ... din mun. ..., jud. ..., unde știa că martora ... își parchează autovehiculul marca Toyota cu numărul de înmatriculare ...

După ce a oprit autovehiculul, inculpatul s-a asigurat că nu se apropie nici o persoană și a luat de pe bancheta din spate a autovehiculului, un topor cu care s-a apropiat de autovehiculul proprietatea martorei, care era parcat în apropierea imobilului cu numărul ..., de pe str. ... din ..., în curtea interioară a Clubului Sportiv ...

Inculpatul s-a asigurat din nou că nu se apropie nici o persoană și a lovit cu toporul geamul lunetei autovehiculului, proprietatea persoanei vătămate, care s-a spart.

Inculpatul a fugit la autovehiculul cu care venise și a părăsit câmpul infracțional, deplasându-se către domiciliul său de la acea data din com. ..., sat. ..., str. ... nr. ..., jud. ..., incidentul fiind surprins de trei camere de supraveghere aparținând Clubului Sportiv ...

În dimineața zilei de 06.09.2019, numitul ... a apelat numărul de urgență 112, sesizând că persoane necunoscute au distrus geamul lunetei autovehiculului marca Toyota cu numărul de înmatriculare ..., aparținând fiicei sale.

Organele de cercetare penală din cadrul Poliției municipiului ... au efectuat o cercetare la fața locului ocazie cu care a fost înregistrat dosarul penal cu numărul 4124/P/2019 care a fost reunit prezentei cauze.

Numitul ... a anunțat-o telefonic pe martoră, care era plecată în ..., iar aceasta din urmă, suspectând că autor al infracțiunii de distrugere este inculpatul LD, l-a apelat telefonic, iar acesta a recunoscut săvârșirea faptei motivând faptul că „a fost nervos”.

Având în vedere fapta comisă, martora a înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria ..., prin e-mail, o plângere penală sub aspectul celor de mai sus, fiind înregistrat dosarul penal cu numărul 4118/P/2019 care a fost reunit la dosarul nr. 2384/P/2019.

Cu prilejul audierii sale, martora ... a pus la dispoziția organelor de urmărire penală corespondența purtată cu inculpatul LD, prin intermediul mesajelor text, tip SMS, reclamând, totodată săvârșirea de către acesta din urmă a infracțiunii de influențare a declarațiilor, faptă prev. și ped. de art. 272 alin. (1) Cod penal.

Astfel, inculpatul, prin mesaje de tipul: „îţi voi da bani când voi fi sigur că nu voi face pușcărie, până îți retragi plângerea și voi ști că nu trebuie să fac pușcărie din cauza ta, nu îți dau nimic”, „dacă îți retragi plângerea de la IPJ încep să îți dau bani, să văd că faci ceva și că îți pasa de faptul că voi reuși să scap cumva de pușcărie.

Ce câștigi tu dacă eu fac pușcărie ?

Că nici bani nu voi avea să îți dau?, „oricum sesizarea la CA ... o depun.

Tu realizezi că prin telefonul tău la 112 eu voi face pușcărie?

Mi s-a făcut dosar penal.

Dacă eu fac pușcărie, tu nu scapi!”, „cum, tu îmi faci în continuare dosare penale?

Deci planul tău e bine pus la punct.

Dacă ți le retragi, nu mai fac nici eu nici o sesizare pe nicăieri.

Nici CSM, nici curte, nici nimic!”, a urmărit ca martora să-și retragă plângerea penală formulată la Parchetul de pe lângă Judecătoria ... sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare, cercetată în dosarul penal cu numărul 2384/P/2019.

Prin declarația autentificată sub nr. ..., martora ..., în calitatea sa anterioară de persoană vătămată, a declarat că înțelege să-și retragă plângerea penală prealabilă formulată împotriva inculpatului LD, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de amenințare și distrugere, iar cu privire la infracțiunea de influențare a declarațiilor, urmare a înțelegerii patrimoniale în vederea achitării despăgubirilor cauzate prin comiterea faptelor de amenințare și distrugere, a apreciat ca fiind aplicabile dispozițiile art. 272 alin. (2) Cod penal.

În această situație, prin rechizitoriul nr. 2384/P/2019 din data de 05.02.2020, Parchetul de pe lângă Judecătoria ... a dispus clasarea în ceea ce privește săvârșirea de către inculpatul LD a infracțiunilor de „amenințare”, faptă prev. și ped. de art. 206 alin. (1) Cod penal și „distrugere”, faptă prev. și ped. de art. 253 alin. (1) Cod penal, întrucât a fost retrasă plângerea penală prealabilă de către persoana vătămată ..., iar în ceea ce privește infracțiunea de „șantaj”, faptă prev. și ped. de art. 207 alin. (1) și (2) Cod penal, s-a dispus clasarea întrucât fapta nu există.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul nu a dorit să dea niciun fel de declarații cu privire la învinuirea care i se aduce, înțelegând să beneficieze de dreptul la tăcere prevăzut la art. 83 lit. a) Cod procedură penală.

În fața instanței, prin declarația dată la termenul de judecată din data de 10.05.2022, inculpatul a arătat că mesajele pe care le-a trimis martorei ... nu au fost reale amenințări la adresa integrității fizice și psihice a acesteia, ci au fost simple șicane venite pe fondul depresiei acute cauzate de destrămarea căsniciei lor și a neînțelegerilor în ceea ce privește lichidarea regimului matrimonial și a îndeplinirii obligației de întreținere a copiilor lor.

A susținut inculpatul că toate aceste mesaje nu au avut rolul de a o determina pe martoră să-și retragă plângerile penale pe care le-a formulat împotriva sa, nu a dorit să-i facă vreun rău și nu a încercat să obțină beneficii, iar retragerea plângerilor penale nu a avut loc prin constrângerea martorei, ci urmare a înțelegerilor care au survenit între ei, prin concesii reciproce, la inițiativa acesteia.

Tulburările comportamentale ale inculpatului, urmare a depresiei care i-a afectat sănătatea mintală, augmentate și de consumul de băuturi alcoolice, au fost confirmate, prin depoziția sa, de către martora ..., sora inculpatului.

Martora a declarat că diferendul dintre foștii soți a avut ca obiect bunurile comune, dobândite în timpul căsătoriei și plata pensiei de întreținere în favoarea copiilor acestora, ajungându-se, în final, la rezolvarea amiabilă a litigiului.

Martora ..., prin declarația dată în fața instanței, a arătat faptul că nu s-a simțit niciodată influențată să își retragă plângerile prealabile sau să își modifice declarațiile, să și le retragă ori să dea declarații într-un anumit sens, percepând amenințările inculpatului ca fiind simple șicane pornite din dorința de a se răzbuna.

Astfel, a declarat martora că amenințările inculpatului, care se afla în stare depresivă și sub influența băuturilor alcoolice, nu au avut efect intimidant, nu le-a perceput ca o corupere sau o constrângere a sa stricto sensu, ci mai mult ca o negociere în termeni mai duri, întrucât acesta nu și-a îndeplinit obligația de plata a întreținerii în favoarea celor doi minori și nu a plătit rata lunară la bancă de peste 3.000 lei, deși locuia în aceeași casă.

Totodată, în susținerea afirmațiilor de mai sus, martora a declarat că dovadă a faptului că amenințările inculpatului au avut drept deziderat soluționarea divergențelor patrimoniale născute urmare a desfacerii căsătoriei lor, prin divorț, iar nu intenția de a o determina să își retragă plângerea penală formulată la Parchetul de pe lângă Judecătoria ... sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de amenințare și distrugere, stau negocierile care au avut loc ulterior și care au dus la stingerea amiabilă a litigiului.

De asemenea, martorul ..., noul partener al martorei ..., prin declarația dată în fața instanței, a arătat că martora și-a retras plângerea penală pe care a formulat-o împotriva inculpatului urmare a negocierilor care au avut loc între cei doi, ajungându-se la soluționarea aspectelor patrimoniale inerente lichidării regimului matrimonial, iar nu ca o consecință a amenințărilor acestuia.

A susținut martorul că nu a perceput ca martora ... să fi înțeles reproșurile sub formă de amenințări ale inculpatului ca fiind o solicitare din partea acestuia făcută, în mod expres, în scopul retragerii plângerii penale formulate.

S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului LD care, la data de 23.05.2019, orele 15:35, a condus autoturismul marca Nissan cu numărul de înmatriculare ..., pe bd. ... din mun. ..., jud. ..., având dreptul de a conduce suspendat, ocazie cu care a fost depistat în flagrant de un echipaj de poliție rutieră din cadrul Poliției municipiului ..., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. și ped. de art. 335 alin. (2) Cod penal (în varianta conducerii de către o persoană căreia exercitarea dreptului de conducere i-a fost suspendată).

Fapta inculpatului LD care, la data de 06.09.2019, orele 05:30, a condus autovehiculul marca Nissan cu numărul de înmatriculare ......, proprietatea sa, pe raza municipiului ...., după care a oprit în parcarea din apropierea Sălii Sporturilor situată pe str. .... din ... și nu după mult timp și-a continuat deplasarea tot la volanul autovehiculului de mai sus, deși avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, prev. și ped. de art. 335 alin. (2) Cod penal (în varianta conducerii de către o persoană căreia exercitarea dreptului de conducere i-a fost suspendată).

S-a mai reținut că fapta inculpatului ... care, în perioada 04.07.2019 - 10.09.2019, ar fi încercat să o determine pe persoana vătămată ... să își retragă plângerea penală formulată la Parchetul de pe lângă Judecătoria ... sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare, cercetată în dosarul penal cu numărul 2384/P/2019, prin amenințări cu formularea de sesizări la CSM și CA ..., persoana vătămată îndeplinind funcția de ... în cadrul CA ..., nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „influențare a declarațiilor” prev. și ped. de art. 272 alin. (1) Cod penal.

Instanța a arătat că infracțiunea de influențare a declarațiilor face parte din grupul de infracțiuni contra înfăptuirii justiției, prevăzute în Titlul IV din Partea specială a Codului penal român, cu aceeași denumire marginală, în art. 272.

Astfel, potrivit art. 272 alin. (1) Cod penal, încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârșită asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declarații, să își retragă declarațiile, să dea declarații mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară, se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Dacă actul de intimidare sau corupere constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Iar, drept cauză specială de nepedepsire, legiuitorul a prevăzut că, potrivit art. 272 alin. (2) Cod penal, nu constituie infracțiune înțelegerea patrimonială dintre infractor și persoana vătămată, intervenită în cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângere prealabilă sau pentru care intervine împăcarea.

În cauza pendinte, după cum instanța a descris anterior starea de fapt, prin raportare la aspectele de drept substanțial evocate supra, s-a reținut că martora ... nu s-a simțit niciodată influențată să își retragă plângerile prealabile sau să își modifice declarațiile, să și le retragă ori să dea declarații într-un anumit sens, percepând amenințările inculpatului ca fiind simple șicane pornite din dorința de a se răzbuna.

Astfel, amenințările inculpatului, care se afla în stare depresivă și sub influența băuturilor alcoolice, nu au avut efect intimidant, martora nepercepându-le ca o corupere sau o constrângere a sa, ci ca pe o negociere aprinsă și dură, proferate în vederea soluționării divergențelor patrimoniale născute urmare a desfacerii căsătoriei lor, prin divorț, iar nu intenția de a o determina sa își retragă plângerea penală formulată la Parchetul de pe lângă Judecătoria ... sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de amenințare și distrugere.

Între cei doi foști soți s-a ajuns la o înțelegere propriu-zisă, adică la una benevolă, nicidecum prin constrângerea martorei de către inculpat să accepte înțelegerea patrimonială.

Astfel, acordul martorei a fost dat în cunoștință de cauză și în mod liber, sens în care prin declarația autentificată sub nr. 2624/16.10.2019, în calitatea sa anterioară de persoană vătămată, a declarat că înțelege să-și retragă plângerea penală prealabilă formulată împotriva inculpatului LD, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de amenințare și distrugere, iar cu privire la infracțiunea de influențare a declarațiilor, urmare a înțelegerii patrimoniale în vederea achitării despăgubirilor cauzate prin comiterea faptelor de amenințare și distrugere, a apreciat ca fiind aplicabile dispozițiile art. 272 alin. (2) Cod penal.

De asemenea, martorul ... a declarat că martora și-a retras plângerea penală pe care a formulat-o împotriva inculpatului urmare a negocierilor care au avut loc între cei doi, ajungându-se la soluționarea aspectelor patrimoniale inerente lichidării regimului matrimonial, iar nu ca o consecință a amenințărilor acestuia.

Totodată, martorul a afirmat că nu a perceput ca martora ... să fi înțeles reproșurile sub formă de amenințări ale inculpatului ca fiind o solicitare din partea acestuia făcută, în mod expres, în scopul retragerii plângerii penale formulate.

După cum deja s-a arătat mai sus, prin reglementarea infracțiunii de influențare a declarațiilor, legiuitorul a considerat îndeplinită cerința specială a acestei infracțiuni numai în cazul în care fapta, dacă nu este nici una de corupere și nici una de constrângere, are un caracter vădit intimidant.

S-a dorit, prin această reglementare, evitarea situațiilor în care o persoană ar putea reclama o acțiune de intimidare, deși aceasta nu ar atinge gradul de intensitate pentru a justifica o intervenție a legii penale.

Față de această stare de fapt, instanța a constatat că mesajele de amenințare transmise de către inculpatul LD martorei ... nu au avut un vădit caracter intimidant pentru aceasta, raportat la siguranța sa personală.

Față de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța a constatat că fapta pentru care a fost trimis în judecată nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu îndeplinește elementele constitutive al infracțiunii de influențare a declarațiilor, astfel încât a dispus în temeiul art. 396 alin. (5) Cod procedura penală, cu referire la art. 17 alin. (2) Cod procedură penală şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod procedură penală, achitarea inculpatului LD pentru săvârșirea infracțiunii de „influențare a declarațiilor”, faptă prev. si ped. de art. 272 alin. (1) Cod penal.

La individualizarea pedepselor pentru infracţiunile de conducere cu permisul suspendat s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea amenzii penale.

S-a reținut că inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală, dar s-a avut în vedere vârsta acestuia, atitudinea de recunoaștere și regret, faptul că este integrat în societate, desfășoară o activitate remunerată, fiind angajat cu contract de muncă și că prezintă potențial de reabilitare.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria ..., considerând că este netemeinică soluția de achitare a inculpatului pentru infracțiunea de influențare a declarațiilor, prevăzută de art. 273 alin. 1 din Codul penal.

A arătat că inculpatul a ameninţat-o pe fosta soție cu acte de violență și cu moartea pentru a o determina să-și retragă plângerea prealabilă formulată împotriva lui pentru infracțiunea de amenințare.

A precizat că în dimineața zilei de 06.09.2019, la ora 05.30, inculpatul s-a deplasat în locul în care cunoștea că martora își ținea parcat autoturismul și, cu un topor, a distrus luneta acestui autoturism, gest care în nicio situație nu poate fi apreciat o simplă șicană sau parte a unei așa-zise negociere între soţi, ci de a o determina să-și retragă plângerea prealabilă formulată împotriva sa.

A mai arătat că şi din mesajele text aflate la dosar, recunoscute de inculpat, reiese că acesta încerca să o determine pe martoră să-și retragă plângerile formulate în cazul infracțiunilor în care putea opera retragerea plângerii prealabile ori să-și folosească influența pe care o avea în calitate de ... în cazul celorlalte infracțiuni.

A apreciat ca fiind dovedită vinovăţia inculpatului pentru infracțiunea de influențare a declarațiilor, solicitând condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de lege.

Al doilea motiv de apel se referă la netemeinicia pedepselor cu amenda penală pentru cele două infracţiuni de conducere a unui vehicul pe drumurile publice având permisul de conducere suspendat, prin raportare la circumstanțele personale ale inculpatului.

A menţionat că acesta se află în stare de recidivă postcondamnatorie, pentru comiterea de infracţiuni de aceeași natură, respectiv infracțiuni la regimul rutier și influențarea declarațiilor, demonstrând o perseverență infracțională, solicitând condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în regim de detenţie.

Inculpatul, prin apărător ales, a precizat, în ceea ce privește infracțiunea de influențare a declarațiilor, că nu există elementele constitutive ale acestei infracțiuni, fiind corectă soluția de achitare.

A arătat că în rechizitoriu s-a reținut că inculpatul a încercat să o determine pe persoana vătămată să-și retragă plângerea penală formulată pentru infracţiunea de amenințare, intimidând-o cu formularea de sesizări la CSM şi CA ..., nu retragerea declarațiilor.

A menționat că nu există similitudine între declarație și plângere penală, astfel că nu există un element al laturii obiective pentru infracţiunea prev. de art. 272 alin.1 Cod penal.

A precizat că nu s-a reținut în dispoziția de trimitere în judecată faptul că inculpatul ar fi amenințat-o prin acele mesaje, care pot realiza elementul constitutiv al infracţiunii de ameninţare şi nu al infracţiunii de influențare a declarațiilor.

A mai arătat că toate acele mesaje care sunt menţionate în motivele de apel ale Parchetului sunt prezentate trunchiat, iar mesajele de răspuns ale martorei nu sunt mesaje ale unei persoane care se simte intimidată.

Cu privire la celelalte două infracțiuni, a apreciat că sancțiunea amenzii este o sancţiune corespunzătoare, chiar dacă se poate mări cuantumul acesteia, având în vedere că a trecut o perioadă de 3-4 ani, a urmat programe de reabilitare, a căutat tratament de specialitate, în prezent fiind o persoană corectă, care respectă toate regulile, care este încadrat în muncă și are o relație normală cu fosta soție și cu copiii.

A solicitat respingerea apelului Parchetului.

Apelul este fondat în parte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Examinând cauza prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 al. 2 C.proc.pen., Curtea constată că soluţia de achitare a inculpatului pentru infracțiunea de influențare a declarațiilor este legală și temeinică.

Astfel, pe lângǎ considerentele reţinute de către prima instanţă, pe care Curtea şi le însuşeşte, fiind de prisos a se relua aceleași argumente (în același sens fiind și jurisprudența CEDO - cauza García Ruiz împotriva Spaniei, pct. 26; cauza Helle împotriva Finlandei, pct. 60), se constată că nu sunt îndeplinite în totalitate elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prev. de art. 272 alin. (1) Cod penal, pentru considerentele ce se vor menţiona mai jos.

În acest sens, arătăm că, elementul material al acestei infracţiuni constă într-o acţiune a subiectului activ de încercare de a determina sau de determinare a unei persoane (subiectul pasiv secundar), efectuată prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârșită asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declarații, sa își retragă declarațiile, să dea declarații mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauza penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară.

O cerință esențială, referitor la latura obiectivă, privește conținutul determinării, care include cinci modalități alternative, în așa fel încât realizarea uneia dintre modalități conduce implicit la consumarea infracțiunii.

Astfel, încercarea de a determina sau determinarea trebuie să vizeze convingerea subiectului pasiv să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declarații, să își retragă declarațiile, să dea declarații mincinoase ori să nu prezinte probe.

Dacă actele de corupere, constrângere sau fapta cu efect vădit intimidant sunt efectuate în scopul determinării subiectului pasiv la comiterea unor alte acte decât cele prevăzute expres de art. 272 alin. (1) Cod penal nu se va putea reține această infracţiune, ci eventual, o altă infracțiune.

Revenind la prezenta cauzǎ, prin rechizitoriu, referitor la infracțiunea de influențare a declarațiilor, s-a reținut ca situație de fapt că în perioada 04.07 - 10.09.2019, inculpatul LD a încercat sa o determine pe persoana vătămată ... să își retragă plângerea penală formulată la Parchetul de pe lângă Judecătoria ... sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare, cercetată în dosarul penal cu numărul ..., intimidând-o cu formularea de sesizări la CSM și CA ..., persoana vătămată îndeplinind funcția de ... în cadrul CA ...

Din această situație de fapt se observă că acţiunea reținută în sarcina inculpatului este aceea de încercare de determinare a persoanei vătămate să își retragă plângerea prealabilă formulată împotriva sa pentru comiterea unei infracţiuni de amenințare, prin intimidare cu formularea de sesizări la CSM și CA ...

Însă, se constată că actul la efectuarea căruia se încearcă convingerea persoanei vătămate nu este dintre cele prevăzute expres de art. 272 alin. (1) Cod penal.

Inculpatul nu a încercat determinarea persoanei vătămate să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declarații, să își retragă declarațiile, să dea declarații mincinoase ori să nu prezinte probe, ci să-și retragă plângerea prealabilă formulată pentru comiterea unei infracţiuni de amenințare, situație în care nu este îndeplinită una dintre condițiile de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de influențare a declarațiilor.

Se mai observă că, modalitatea reținută prin rechizitoriu în care a fost efectuată acțiunea de încercare de determinare a persoanei vătămate să își retragă plângerea prealabilă nu este cea a coruperii ori cea a constrângerii, ci a unei fapte cu efect vădit intimidant, respectiv prin intimidarea cu formularea de sesizări la CSM și CA ...

Dar, cu privire la acest aspect, din convorbirile de tip SMS dintre părți (aceasta fiind modalitatea practică prin care s-au exercitat acțiunile inculpatului) nu rezultă că persoana vătămată ar fi fost vădit intimidată, ci afișa o stare de normalitate răspunzându-i inculpatului că „Nu îmi este frică.

Infractori ca tine sunt peste tot“, „Nu îmi e frică de nimic.“, „Nu ai cu ce ne șantaja.“, aspecte care conduc la concluzia că acțiunile inculpatului nu i-au creat o presiune care să o determine să ia în considerare cerinţele acestuia.

Dacă s-ar fi reținut constrângerea, ca modalitate de efectuare a acțiunii de încercare de determinare a persoanei vătămate să își retragă plângerea prealabilă, s-ar fi putut pune problema reținerii infracţiunii de șantaj, dar prin actul de sesizare nu s-a reținut o asemenea modalitate, iar prin rechizitoriu s-a dat, între altele, o soluție de clasare sub aspectul infracţiunii de șantaj, soluție ce nu a fost atacată în procedura prev. de art.339 – 340 Cod procedură penală, devenind astfel definitivă.

În ceea ce priveşte susținerile Parchetului din motivele de apel, în sensul că acțiunile inculpatului de amenințare cu acte de violență și cu moartea adresate persoanei vătămate, precum și distrugerea cu un topor a lunetei autoturismului acesteia, sunt de natură a avea efect intimidant, se constată că acestea nu au fost reținute prin rechizitoriu, ca și modalitate în care s-ar fi efectuat acţiunea de încercare de determinare a persoanei vătămate să își retragă plângerea prealabilă, ci, așa cum am arătat mai sus, prin intimidarea cu formularea de sesizări la CSM și CA ...

Motivul, cel mai probabil, al organului de urmărire penală, pentru care nu s-au reținut aceste modalităţi, a fost acela că acțiunile respective constituiau infracțiunile de amenințare și de distrugere, pentru care persoana vătămată și-a retras plângerile prealabile, prin rechizitoriu dispunându-se o soluție de clasare, care a devenit definitivă prin neatacarea acesteia, conform dispozițiilor legale mai sus menționate.

Practic, prin aceste motivele de apel se încearcă o extindere a situației de fapt reținută prin actul de sesizare, contrar disp. art. 371 Cod procedură penală.

Împrejurarea că inculpatul și persoana vătămată au încheiat un acord patrimonial cu privire la retragerea plângerilor prealabile pentru infracțiunile de amenințare și de distrugere, intră sub imperiul cauzei de neimputabilitate prev. de art. 272 alin. (2) Cod penal.

Prin urmare, și din aceste puncte de vedere, nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de influențare a declarațiilor, fiind legală și temeinică soluția de achitare a inculpatului în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod procedură penală, astfel că motivul de apel al Parchetului, referitor la condamnarea inculpatului pentru această infracţiune, este nefondat.

În ceea privește cele două fapte de conducerea unui autoturism având permisul suspendat, vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită, din actele dosarului rezultând că la datele de 23.05.2019, orele 15:35, și 06.09.2019, orele 05:30, inculpatul LD a condus autoturismul marca Nissan cu numărul de înmatriculare ... pe drumurile publice (pe bd. ... și, respectiv, str. ... din mun. ..., jud. ..., având dreptul de a conduce suspendat.

De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea acestor fapte penale și a solicitat aplicarea procedurii de judecată simplificată, cerere ce a fost respinsă de către prima instanță deoarece nu recunoscuse și infracțiunea de influențare a declarațiilor, dar la momentul deliberării, instanţa de fond a reținut aceeaşi situație de fapt ca cea reținută prin rechizitoriu și a dat eficiență disp. art. 396 alin.10 Cod procedură penală.

Cu privire la pedepsele aplicate inculpatului, Curtea apreciază că sentința apelată este temeinică cu privire la alegerea pedepsei, respectiv amenda penală, raportat la criteriile prev. de art. 74 alin. (1), (2) Cod penal, având în vedere datele care caracterizează persoana acestuia, respectiv: vârsta acestuia (de 47 de ani), atitudinea de recunoaștere și regret, faptul că este integrat în societate, desfășoară o activitate remunerată, fiind angajat cu contract de muncă și că prezintă potențial de reabilitare, precum și faptul că a trecut o lungă perioadă de timp de la data comiterii infracțiunilor deduce judecăţii (de circa 4 ani și jumătate), perioadă în care nu a mai comis alte fapte penale, fiind nefondată cererea Parchetului de a i se aplica pedepse cu închisoarea.

Însă, hotărârea este netemeinică cu privire la cuantumul numărului zilelor-amendă, care este prea redus față de împrejurările comiterii faptelor și atitudinea inculpatului.

În acest sens, se observă că prima oară, la data de 23.05.2019, inculpatul a fost depistat de către lucrătorii de poliţie, în flagrant, în timp ce conducea autoturismul pe străzile din municipiul ..., la o oră la care traficul este intens (orele 15:35), deși avea permisul suspendat, pentru comiterea unei infracţiuni de refuz de prelevare mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei (comisă anterior, la 25.09.2016), fără a justifica vreo necesitate obiectivă și absolută.

De asemenea, la cea de a doua infracţiune, din data de 06.09.2019, orele 05:30, inculpatul a condus autoturismul proprietatea sa, tot pe drumurile publice din municipiul ..., pentru a merge la reședința persoanei vătămate unde a distrus luneta autoturismului acesteia.

Chiar dacă pentru fapta de distrugere s-a dispus clasarea, ca urmare a retragerii plângerii prealabile, nu se poate trece cu vederea scopul pentru care inculpatul a condus fără permis valabil.

Totodată, cu privire la persoana inculpatului, se constată că nu este la primul impact cu legea penală, fiind în stare de recidivă postcondamnatorie (față de condamnarea de 1 an și 5 luni închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, aplicată prin sentința penală nr. ... a Judecătoriei ..., definitivă la 06.05.2019), aspect care denotă o anumită predispoziție a acestuia la comiterea de infracţiuni, la acel moment.

Față de modul și împrejurările comiterii infracțiunilor și persoana inculpatului este evident că faptele acestuia prezintă un pericol real pentru participanţii la trafic, astfel că se impunea sancţionarea mai severă a acestuia, prin aplicarea unui număr de zile-amendă orientat la maximul special (redus cu pătrime, conform art. 396 alin.10 Cod procedură penală) și nu orientat spre minimul special, cum netemeinic a procedat instanța de fond.

În ceea ce privește cuantumul unei zile amendă, de 20 lei, stabilit de către prima instanță, Curtea apreciază că este netemeinic, fiind prea redus raportat la situația materială a inculpatului și obligațiile legale.

În acest sens, se observă că inculpatul realizează venituri substanțiale (de circa 15.385 lei brut), fiind angajat în funcția de contabil șef la două firme din grupul de firme V.

SA A. și are în întreținere 2 copii.

Prin urmare, Curtea apreciază că este necesar stabilirea unui cuantum al unei zile-amendă la o sumă mai ridicată, respectiv de 40 de lei, pentru atingerea scopului pedepsei.

În consecinţă, în baza disp. art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen., se va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria ... şi se va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată.

În rejudecare, se vor majora pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile de conducere a unui autovehicul cu permisul suspendat, așa cum am arătat mai sus, după care se va reface concursul de infracțiuni.

Vor fi menținute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

(decizie rezumată de judecător Florin MELEACĂ)