Decizie nr. 35 din 08.02.2024

În situaţia în care inculpatul, aflat în executarea unei pedepse privative de libertate, a invocat faptul că menținerea măsurii arestării preventive în prezenta cauză i-ar fi favorabilă sub aspectul regimului de executare deoarece fiind considerat arestat preventiv, regimul de executare este asemănător celui semideschis, aspect care într-adevăr rezultă din analiza dispoziţiilor legale, nu se poate vorbi despre agravarea situaţiei în propria sale de atac.

Decizia penală nr. 35/C/08.02.2024 a Curţii de Apel Galaţi

Prin încheierea de şedinţă din data de 05.02.2024, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. .../2023/a10, în temeiul art. 362 alin. 2 Cod de procedură penală, în referire la art. 208 alin. 2 Cod de procedură penală raportat la art. 242 alin. 1 Cod procedură penală, a fost revocată măsura arestului preventiv luată faţă de inculpatul CN, prin încheierea din data de 30.06.2022 a Tribunalului Galaţi, rămasă definitivă la 06.07.2023 (mandat de arestare preventivă nr. 2/J/06.07.2023).

S-a dispus ca la rămânerea definitivă a încheierii inculpatul CN să fie pus în libertate dacă nu este reţinut/arestat/deţinut în altă cauză.

În temeiul art. 362 alin. 2 Cod de procedură penală, în referire la art. 208 alin. 2 Cod de procedură penală raportat la art. 242 alin. 1 Cod procedură penală, a fost revocată măsura controlului judiciar luată faţă de inculpatul CAS.

În temeiul art. 215 alin. 5 Cod procedură penală, o copie a prezentei încheieri, după rămânerea ei definitivă, a fost comunicată locului de deţinere, inculpaţilor, I.P.J. ... - Serviciul de Investigații Criminale – Biroul Supravegheri Judiciare, unității de poliție în raza căreia locuiește inculpatul, Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date ... din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.

În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

1.

Inculpatul CN este cercetat pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) Cod penal (persoană vătămată SDM), o infracțiune de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod penal și o infracțiune de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 Cod penal, toate cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 38 alin. 1 și 2 Cod penal, art. 77 alin. 1 lit. a) Cod penal.

În sarcina inculpatului CN s-a reținut că, la data de 02.09.2022, împreună cu inculpatul DC, înarmat cu o topor, a lovit cu acesta în mod repetat, parbrizul și caroseria autoturismului marca Mercedes, cu nr ..., în care se afla pasagerul de pe locul din dreapta față, persoana vătămată SDM, pe care a încercat să o scoată cu forța din vehicul, iar când nu a reușit i-a aplicat prin geamul spart al portierei, mai multe lovituri cu muchia toporului în zona capului, producându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijire medicală, iar prin violența acțiunilor sale a creat o stare de panică persoanelor prezente.

Inculpatul CN s-a aflat sub imperiul măsurii controlului judiciar începând cu data de 03.09.2022, până la data de 06.07.2023, când această măsură a fost înlocuită cu arestul preventiv (încheierea din data de 30.06.2023, pronunţată în dosarul nr. .../2023/a3 al Tribunalului Galaţi, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 211/C/06.07.2023 a Curţii de Apel Galaţi).

Pentru înlocuirea măsurii s-a avut în vedere că inculpatul CN nu a respectat măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite pe perioada controlului judiciar.

2.

Inculpatul CAS este cercetat pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) Cod penal (persoană vătămată SRV), o infracțiune de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod penal și o infracțiune de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) și alin. (2) Cod penal și art. 77 alin. (1) lit. a) și c) Cod penal.

În sarcina inculpatului CAS s-a reținut că la data de 02.09.2022, în timp ce se afla pe drumul public împreună cu inculpatul DAI și cu inculpatul minor CISD, înarmat cu o rangă, a lovit cu aceasta în mod repetat, caroseria autoturismului marca Mercedes cu nr. de înmatriculare ..., condus de persoana vătămată SRV, pe care a scos-o cu forța din vehicul împreună cu inculpatul DAI și i-a aplicat mai multe lovituri cu o rangă în zona corpului și a capului, producându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Inculpatul CAS s-a aflat sub imperiul arestului domiciliar începând cu data de 03.09.2022 şi până la data de 02.11.2022, când această măsură a fost înlocuită cu controlul judiciar (încheierea din data de 02.11.2022, pronunţată în dosarul penal nr. .../121/2022, Curtea de Apel Galaţi

În temeiul art. 362 Cod de procedură penală, în referire la art. 208 alin. 2 - 5 Cod de procedură penală, instanța – procedând din oficiu la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurilor preventive, a constatat că la acest moment procesual se impune revocarea acestora, pentru următoarele considerente:

Instanţa a constatat că măsurile preventive în cauză au fost luate cu respectarea cumulativă a dispoziţiilor art. 202 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 211 alin. 1 Cod procedură penală, respectiv faptul că măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

În privința continuării duratei privării/restricționării de libertate și a testului de proporționalitate și necesitate, instanţa a apreciat ca fiind relevantă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele contra României, precum și revirimentul jurisprudențial realizat prin hotărârea pronunțată de Marea Cameră a Curții Europene în cauza Buzadji contra Republicii Moldova în materia explicitării diferențelor între temeiurile luării unei măsuri preventive privative/restrictive de libertate și condițiile continuării privării/restricţionării de libertate.

Astfel, în cauza Medințu contra României, instanța europeană a arătat că la fiecare moment al procesului, autoritățile naționale au dreptul de a evalua în mod liber elementele care justifică prelungirea privării de libertate și caracterul pertinent și suficient al motivelor.

În cauzele Calmanovici contra României și Scundeanu contra României, Curtea Europeană a arătat că „existența unor motive plauzibile pentru a suspecta că persoana arestată a săvârșit o infracțiune este o condiție sine qua non a legalității menținerii detenției.

Totuși, după un anumit timp, acest lucru nu mai este suficient.

În acest caz, Curtea Europeană trebuie să stabilească dacă celelalte motive invocate de autoritățile judiciare legitimează în continuare privarea de libertate.

Atunci când acestea se dovedesc „relevante” și „suficiente”, verifică de asemenea, dacă autoritățile naționale competente au contribuit cu o „diligență deosebită” la continuarea procedurii”.

În acest sens, în cauza Calmanovici contra României, Curtea Europeană a concluzionat că autoritățile nu au oferit motive „relevante și suficiente” pentru a justifica necesitatea menținerii reclamantului în arest preventiv timp de aproximativ trei luni și jumătate, având în vedere că nu au prezentat fapte concrete în raport cu riscurile asumate în caz de punere în libertate a persoanei în cauză, și că nu au ținut seama de posibilitatea aplicării de măsuri alternative detenției.

În ceea ce privește interpretarea expresiei după un anumit timp Marea Cameră a Curții Europene a arătat în hotărârea din 05 iulie 2016 pronunțată în cauza Buzadji contra Republicii Moldova că, și după o perioadă relativ scurtă de timp, de câteva zile, existența unor motive plauzibile de a suspecta că o persoană a comis o infracțiune nu poate legitima în sine continuarea privării de libertate, ce trebuie justificată prin raportare la motive suplimentare.

Astfel, Marea Cameră a dezvoltat jurisprudența anterioară a Curții Europene, statuând că obligația magistratului de a prezenta motive „relevante și suficiente” după data privării de libertate, altele decât persistența suspiciunii rezonabile cu privire la comiterea unei infracțiuni, există imediat după dispunerea luării măsurii preventive privative de libertate (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, hotărârea din 05 iulie 2016, în cauza Buzadji contra Republicii Moldova, parag. 95 - 102).

La analiza necesității continuării menținerii arestului preventiv trebuie avută în vedere și soluția Curții Europene din cauza Ignatov contra Ucrainei (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, hotărârea din 15 decembrie 2016, parag. 41) în care instanța de contencios european a reținut că gravitatea acuzațiilor îndreptate împotriva reclamantului și riscul ca acesta să se sustragă de la urmărire au fost menționate în hotărârea inițială de arestare, iar aceste motive, la fel ca și riscul de influența bunul mers al procesului penal – temei de privare reținut ulterior pe parcursul arestării preventive – au rămas singurele motive care au justificat detenția.

Curtea Europeană a considerat că potrivit art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, justificarea pentru orice perioadă de detenție, indiferent cât de scurtă, trebuie să fie demonstrată în mod convingător de către autorități.

Argumentele în favoarea și contra eliberării unei persoane, inclusiv riscul de influențare a bunului mers al procesului, nu trebuie privite in abstracto, ci trebuie susținute de probe concrete.

Pericolul ca o persoană să se sustragă nu poate fi dedus numai pe baza gravității faptei de care este acuzată, fiind necesar să existe și alți factori relevanți, care ar putea eventual confirma existența reală a unui pericol de sustragere sau ar putea indica ca acest risc este atât de redus încât nu poate justifica detenția preventivă.

Curtea Europeană a mai arătat că odată cu trecerea timpului, prelungirea duratei privării de libertate impunea mai multe justificări și că instanțele trebuie să aibă în vedere de o manieră reală luarea unei alte măsuri alternative detenției.

Instanţa a reţinut că inculpatul CN a fost sub control judiciar de la 03.09.2022, până la data de 06.07.2023, iar începând cu data de 06.07.2023 se află în arest preventiv.

De asemenea, instanţa a constatat că inculpatul CN, începând cu data de 10.07.2023, se află în executarea MEPI nr. 427/2022, emis în baza sentinţei penale nr. .../19.12.2022 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin decizia penală nr. .../22.05.2023 a Curţii de Apel Galaţi, prin care a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 4 ani, 5 luni şi 10 zile.

Totodată, instanţa a reţinut că inculpatul CAS s-a aflat sub imperiul arestului domiciliar începând cu data de 03.09.2022 şi până la data de 02.11.2022, când această măsură a fost înlocuită cu controlul judiciar (încheierea din data de 02.11.2022, pronunţată în dosarul penal nr. .../121/2022, Curtea de Apel Galaţi.

Instanța, văzând dispoziţiile legale din dreptul intern şi jurisprudenţa convenţională, apreciază că, raportat la momentul procesual actual şi la perioadele în care inculpaţii au fost supuşi succesiv măsurilor preventive privative/restrictive de libertate, acestea nu se mai impun a fi menţinute, având în vedere că la dosar nu există date sau indicii concrete din care să rezulte că inculpaţii vor împiedica în vreun fel buna desfășurare a procesului penal, că se vor sustrage de la judecată sau că vor săvârși alte infracțiuni.

Împotriva încheierii din data de 05.02.2024 pronunţată de Tribunalul Galaţi au formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul CN.

Contestaţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi vizează doar pe intimatul-inculpat CAS.

S-a apreciat că se impune menținerea măsurii preventive câtă vreme datele existente conduc la concluzia că pericolul social prezentat de lăsarea inculpatului fără nicio măsură preventivă este încă unul actual.

În acest sens a solicitat a se avea în vedere atât gravitatea faptelor de care inculpatul este acuzat, cât și împrejurările concrete în care se presupune că acestea au fost săvârșite.

Astfel, inculpatul CAS a ieșit pe drumul public, s-a înarmat cu un obiect contondent, apt prin natura lui să producă leziuni incompatibile cu viața (rangă) și împreună cu alți inculpați, a blocat strada pe care urmau să circule cu autoturismul persoanele vătămate.

Înarmați cu bate, răngi și topoare, au înconjurat autoturismul și au aplicat lovituri în caroseria, în parbrizul și în geamurile portierelor, în încercarea de a le determina pe persoanele vătămate să părăsească autoturismul.

Acest lucru probează faptul că inculpatul CAS și-a conjugat eforturile cu ceilalți coinculpați pentru a înfrânge orice rezistență din partea persoanelor vătămate, dar și pentru a fi sigur de reușita demersului infracțional, lucru care s-a și întâmplat de altfel.

Inculpatul CAS i-a aplicat persoanei vătămate SRV mai malte lovituri cu ranga pe suprafața corpului, dar și într-o zonă vitală a acestuia, zona capului.

Chiar dacă inculpatul CAS a respectat până la acest moment măsurile impuse de instanță, aceasta împrejurare reprezintă o „stare de normalitate” și nicidecum o „performanță civică”, inculpatul fiind conștient de urmările nerespectării obligațiilor stabilite în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar.

În contestaţia formulată, inculpatul CN, prin apărător ales, a criticat încheierea din 05.02.2024 a Tribunalului Galaţi sub aspectul netemeiniciei, pentru motivele arătate pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri.

A solicitat în esenţă, în propria cale de atac, să se menţină ca legală şi temeinică măsura arestării preventive adoptată faţă de el, deoarece fiind condamnat definitiv într-o altă cauză, această măsură permite adoptarea faţă de el a unui regim penitenciar semideschis, care îi este mai favorabil.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi susţinerile părţilor, Curtea apreciază că ambele contestaţii sunt fondate, urmând să fie admise potrivit art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în referire la art. 206 Cod procedură penală din următoarele considerente:

1.

Contestaţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, privind pe intimatul CAS este fondată, deoarece faţă de natura acuzaţiilor aduse şi împrejurărilor comiterii faptelor şi a persoanei inculpatului se impune adoptarea unei măsuri preventive faţă de inculpat.

Inculpatul CAS a fost trimis în judecată, sub imperiul măsurii preventive a arestului la domiciliu, pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor, distrugere şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal, art. 253 alin. 1 Cod penal, art. 371 Cod penal cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a, c Cod penal şi art. 38 Cod penal, fapte săvârşite la data de 02.09.2022.

Ulterior, măsura arestului la domiciliu a fost înlocuită cu măsura controlului judiciar.

Fapta comisă a avut un puternic impact în rândul comunităţilor locale, fiind tulburată grav liniştea şi ordinea publică.

Inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, potrivit fişei de cazier judiciar.

Cercetările efectuate până în prezent conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele reţinute în actul de sesizare.

Măsura controlului judiciar este mai degrabă o măsură restrictivă de drepturi decât o măsură preventivă privativă de libertate şi este caracterizată ca o „detenţie onorabilă” care îmbină cerinţa ca inculpatul să se afle în stare de libertate în vederea pregătirii unei apărări corespunzătoare, cu interesul instanţei de a avea aproape pe inculpat în vederea efectuării cu celeritate a cercetării judecătoreşti.

De altfel, inculpatul are dreptul de a circula nestingherit pe întreg teritoriul României, astfel încât nu a putut justifica un interes concret în revocarea acestei măsuri preventive.

Totodată se constată, raportat la natura cauzei, că nu a fost depăşită durată rezonabilă a acestei măsuri preventive.

2. Contestaţia inculpatul CN este fondată.

Deşi aparent, aceasta ar conduce la o agravare a situaţiei în propria cale de atac, la o analiză mai atentă se constată totuşi că aceasta este fondată, urmând să fie admisă.

Pe calea practicii judiciare s-a consacrat ideea că faţă de o persoană condamnată definitiv sau arestată preventiv într-o cauză, se poate adopta, într-un alt dosar, o altă măsură preventivă (arest preventiv, arest la domiciliu, control judiciar), cele două măsuri preventive urmând să curgă în paralel.

Ideea centrală care pare să stea la baza acestei practici judiciare este aceea că dacă în prima cauză inculpatul este pus în libertate (libertate condiționată, ajungerea pedepsei la termen, revocarea arestării, etc.), totuşi el nu este pus efectiv în libertate, deoarece intră în funcţie, în mod automat, mandatul sau măsură dispusă în cel de-al doilea dosar.

În mod practic, dacă acest raționament juridic justifică arestarea preventivă a inculpatului în cel de-al doilea dosar, totuşi celelalte măsuri preventive (arest la domiciliu sau control judiciar) nu se justifică, deoarece supravegherea obligaţiilor rămâne practic fără finalitate, inculpatul fiind privat deja de libertate.

Dacă totuşi acceptăm această creație jurisprudențială, a curgerii „în paralel” a două măsuri privative de libertate, în două cauze distincte, înseamnă că trebuie să acceptăm şi reversul medaliei, anume că inculpatul poate să îşi aleagă cea mai favorabilă dintre măsurile privative de libertate, sub aspectul regimului de executare, conform Legii nr. 254/19.07.2013.

Inculpatul CN se află în Penitenciarul Galaţi, în executarea unei pedepse privative de libertate de 4 ani, 5 luni şi 20 de zile, fiind încadrat într-un regim de executare închis, potrivit art. 31 alin. 1 lit. b combinat cu art. 36 alin. 1 din Legea nr. 254/19.07.2013, având condiţiile de executare prev. de art. 36 alin. 3 din Legea nr. 254/2013.

Pe de altă parte, potrivit art. 13 din Legea nr. 254/2013 în cadrul penitenciarelor funcţionează secţii speciale de arestare preventivă, înfiinţate prin Decizia nr. 704/2016 a Directorului General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor privind profilarea locurilor de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Persoanelor aflate în arest preventiv în aceste secţii speciale li se aplică regimul de executare semideschis, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 31 alin. 1 lit. c, art. 37 alin. 3, art. 112, art. 120 alin. 2, art. 122 din Legea nr. 254/2013.

Inculpatul CN a invocat faptul că menținerea măsurii arestării preventive în prezenta cauză i-ar fi favorabilă sub aspectul regimului de executare deoarece fiind considerat arestat preventiv, regimul de executare este asemănător celui semideschis, aspect care într-adevăr rezultă din analiza dispoziţiilor legale mai sus arătate.

În această situaţie, apreciem că nu se poate vorbi despre agravarea situaţiei în propria sale de atac (non reformatio in pejus) deoarece inculpatul a beneficiat de serviciile unui apărător ales, iar inculpatul cunoaşte cel mai bine care îi sunt interesele procesuale în prezenta cauză.

De altfel, raportat la gravitatea infracţiunilor săvârşite în prezenta cauză, limitele de pedeapsă prevăzute de lege şi persoana inculpatului CN, care nu se află la prima confruntare cu legea penală potrivit fişei sale de cazier judiciar (fiind recidivist la data săvârşirii prezentelor fapte deduse judecăţii), apreciem că se impune menţinerea măsurii arestării preventive faţă de inculpat în această cauză, nefiind depăşită durata rezonabilă a cauzei.

Prin urmare, s-au admis ambele contestații, s-a desființat încheierea contestată și, în rejudecare, au fost menținute măsurile preventive, respectiv măsura arestului preventiv față de inculpatul CN și cea a controlului judiciar față de inculpatul CAS.

(decizie rezumată de judecător Liviu HERGHELEGIU)