Curtea de Apel GALAȚI ·

Decizie nr. 831 din 26.10.2023

Instanță: Curtea de Apel GALAȚI
Dosar
Obiect: Litigiu de muncă
Soluție
Sursa: portal.just.ro

Motivarea hotărârii judecătoreşti. Această obligaţie nu trebuie înţeleasă în sensul că trebuie să răspundă în mod detaliat la fiecare argument al părţilor din proces.

Răspunderea patrimonială a angajatului.

Dovada existenţei unei fapte ilicite săvârşite de salariat în legătură cu munca, respectiv dovedirea în instanţă a creării unui prejudiciu prin îndeplinirea necorespunzătoare sau neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cade în sarcina angajatorului, potrivit art. 272 Codul muncii.

Decizia civilă nr. 831/26 octombrie 2023 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr....

Tribunalul ... a respins acţiunea formulată de reclamanta UAT ..., în contradictoriu cu pârâtul ..., având ca obiect Litigii de muncă - acţiune în răspundere patrimonială - cerere de reluare a judecăţii - ca neîntemeiată.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri, Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de ... sub nr. ... pe rolul Tribunalului ... – Secţia I Civilă reclamanta UAT ... a chemat în judecată pe pârâtul ... solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 17500 lei, sumă la care urmează să se adauge majorări de întârziere până la data recuperării efective, la data sesizării instanţei cuantumul acestora fiind de 4375 lei.

În motivarea cererii reclamanta a învederat că pârâtul ... a deţinut funcţia de primar al oraşului ..., având calitatea de ordonator principal de credite, iar prin decizia nr. 29/2021 emisă de către Curtea de Conturi s-a stabilit existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, printre care şi achitarea unor sume de bani în mod nejustificat, prejudiciul total fiind de 17500 lei.

Reclamanta a precizat că în Decizia nr.29/2021 se evidenţiază faptul că pârâtul a efectuat o serie de plăţi ca şi protocol nejustificat, iar la pct.

A. 4.4 auditorii publici externi au stabilit că în anul 2020 cu ocazia zilelor de 1 şi 8 martie s-a achitat de către pârât suma de 17500 lei cu titlul de mese servite în cadrul a 2 evenimente, fără a exista proces verbal de recepţie şi fără a exista o minimă dovadă a existenţei celor 500 de porţii de mâncare.

Reclamanta a menţionat că auditorii publici externi au stabilit că pârâtul a prejudiciat bugetul oraşului cu suma de 17500 lei, reprezentând plăţi efectuate fără justificare, din bugetul local fiind făcute plăţi care nu sunt legate de activitatea entităţii, nefiind nicio dovadă cu privire la realizarea serviciilor de catering acordate cu ocazia zilelor de 1 şi 8 martie.

Reclamanta a arătat că abaterea menţionată în decizie se concretizează în faptul că s-a achitat de către pârât această sumă nejustificată în cuantum de 17500 lei, iar faţă de această împrejurare au fost afectate resursele financiare necesare pentru finanţarea acţiunilor programate în interesul comunităţii locale, patrimoniul oraşului şi implicit bugetul a fost diminuat.

Reclamanta a învederat că au fost afectate resursele financiare necesare pentru finanţarea acţiunilor programate în interesul comunităţii locale, patrimoniul oraşului şi implicit bugetul a fost diminuat.

Reclamanta a precizat că nu au fost respectate dispoziţiile legale privind organizarea activităţii, persoana păgubită fiind UAT ... în al cărui patrimoniu s-a înregistrat paguba stabilită cu certitudine întrucât Decizia Curţii de Conturi nu a fost contestată.

Reclamanta a menţionat că se raportează la prevederile art. 55 din Legea nr. 393/2004, art. 61, 63 şi 128 din Legea nr. 215/2001, art. 23 din Legea nr. 273/2006 şi art. 254 şi 278 din Codul muncii pârâtul este răspunzător pentru prejudiciul cauzat şi totodată, în conformitate cu art. 731 din Legea nr. 500/2002 pârâtul este obligat şi la plata majorărilor de întârziere.

În drept reclamanta a indicat dispoziţiile Legii nr. 393/2004, Legii nr. 215/2001, Legii nr. 273/23006 şi Legii nr. 500/2002.

În dovedire reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Pârâtul ... a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

În motivare pârâtul a arătat că a fost primar al oraşului ... până în luna octombrie 2020, iar prin Decizia Curţii de Conturi nr. 29/2021 s-a stabilit existenţa pretinsului prejudiciu.

Pârâtul a menţionat că reclamanta nu a dovedit în nici un fel faptul că i-au fost comunicate constatările Curţii de Conturi, astfel nu a avut posibilitatea de a prezenta un răspuns Curţii de Conturi în termenul stabilit.

Pârâtul a precizat că reclamanta leagă stabilirea prejudiciului de faptul că Decizia Curţii de Conturi nu a fost contestată în nici un fel, prevalându-se astfel de propria culpă, singura persoană care ar fi putut să conteste Decizia respectivă fiind UAT ..., prin reprezentant legal.

Pârâtul a arătat că principala susţinere a reclamantului este faptul că s-a adus un prejudiciu instituţiei în sumă de 17500 lei, reprezentând plăţi fără justificare.

Se susţine că plăţile respective au fost efectuate în mod justificat, ca urmare a aprobării de către Consiliul Local a Hotărârii nr.38 din 27.02.2020 cu avizul Comisiei de specialitate din cadrul UAT ...

Pârâtul a învederat că după cum rezultă din actele depuse la dosar de către reclamantă, achiziţiile au fost efectuate prin S.E.A.P. şi au la bază Contractul de servicii nr.4281/04/03.2020.

A mai menţionat că referitor la dovada prestării serviciilor respective au fost făcute nenumărate fotografii, înregistrări video, articole de presă, prin care se dovedeşte prestarea serviciilor respective.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, cu audierea unui martor, fotografii şi înregistrări audio-video.

La primul termen de judecată instanţa din oficiu a dispus emiterea unei adrese către societatea care a prestat servicii, respectiv SC ...

SRL pentru a depune la dosar toate documentele şi dovezile referitoare la contractul de prestare servicii de catering din 08.03.2020 încheiat cu reclamanta, acesta urmând a fi ataşat şi să se indice dacă a fost încheiat vreun proces verbal de recepţie în acest sens.

La termenul de judecată din data de 24.11.2022 Tribunalul a dispus să se revină cu adresă către reclamantă pentru a comunica actele solicitate de instanţă.

La termenul din data de 12.01.2023 Tribunalul, având în vedere că reclamanta UAT ... nu a depus la dosar înscrisurile solicitate de instanţă, suspendă judecata pricinii în baza art.242 alin.1 pct.1 NCPC.

La termenul din data de 23.03.2023, Tribunalul a admis cererea de reluare a judecăţii constatând că obligaţiile stabilite în sarcina reclamantei au fost îndeplinite.

Analizând pretenţiile deduse judecăţii, prin raportare la cele rezultate din înscrisurile depuse la dosar şi la normele legale aplicabile, instanţa a reţinut următoarele:

După cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat să se dispună obligarea pârâtului ... la plata sumei de 17500 lei, sumă la care să se adauge majorări de întârziere până la data recuperării efective, la data sesizării instanţei cuantumul acestora fiind de 4375 lei.

Împrejurarea că instituţia Curţii de Conturi a realizat un control al activităţii reclamantei şi a apreciat, expres sau implicit, că s-ar fi produs anumite abateri de la legalitate şi regularitate, fiind necesară/incidentă răspunderea pârâtului pentru anumite prejudicii este cu totul irelevantă în cadrul procesului de faţă.

Faţă de această împrejurare, instanţa este obligată să dea propria interpretare probelor administrate pentru a stabili situaţia de fapt şi modul de aplicare a legii, nefiind ținută de interpretarea pe care Curtea de Conturi a dat-o anumitor fapte sau probe, într-un anumit context.

Actele întocmite de Curtea de Conturi au aptitudinea de a fi valorificate în procesul de faţă pentru stabilirea situaţiei de fapt, însă numai în ceea ce priveşte informaţiile privitoare la acte sau fapte juridice constatate personal de către organele Curţii de Conturi, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, iar nu şi în privinţa concluziilor, raţionamentelor ori aprecierilor pe care această instituţie le-a dat anumitor acte sau fapte, astfel cum rezultă din art. 265 coroborat cu art. 273 C proc civilă.

Această concluzie se impune în raport de principiul nemijlocirii şi de rolul judecătorului în procesul civil (art. 14 alin. (6), art. 16, art. 22 alin. (1), art. 6 alin. (1) şi art. 395 C proc civ), judecătorul fiind obligat să stabilească situaţia de fapt şi să aplice prevederile legale în urma unui proces personal de analiză şi interpretare a probelor şi a dispoziţiilor legale relevante, nefiind ţinut de interpretarea sau aprecierea pe care vreun alt organ din afara instanţelor judecătoreşti ar da-o cu privire la anumite fapte, acte sau prevederi legale.

Evident, în raport de dispoziţiile art. 273 C proc civ, actele întocmite de Curtea de Conturi fac dovada faptelor sau actelor constatate de organele acestei instituţii până la proba contrară, astfel cum rezultă din art. 273 C proc civ, nefiind vorba despre înscrisuri autentice.

Situaţia este identică şi în privinţa interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale relevante în raport de situaţia de fapt stabilită, judecătorul fiind obligat să dea propria interpretare normelor juridice, nefiind ţinut de interpretarea făcută de alte organe care nu fac parte din rândul instanţelor judecătoreşti.

Potrivit Deciziei nr. 16/2016 pronunţată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1, art. 231 şi art. 278 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 55 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: Prevederile Codului muncii se aplică raporturilor juridice dintre primar/viceprimar şi unitatea administrativ-teritorială, dacă legi speciale nu conţin dispoziţii specifice, inclusiv după încetarea mandatelor.

Având în vedere această decizie a instanţei supreme, dat fiind că dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru instanţă, conform art. 517 alin. 4 CPC, în ceea ce priveşte răspunderea pârâtului ... pentru prejudiciul în cuantum de 17500 lei creat prin achitarea unor sume de bani nejustificat, cu ocazia zilelor de 1 şi 8 martie 2020, ca urmare a exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor sale de primar sunt aplicabile dispoziţiile art. 254 alin. 1 din Codul muncii care prevăd: „salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor” .

Din analiza prevederilor menţionate anterior rezultă că pentru a se constata existenţa răspunderii patrimoniale este necesar să fie îndeplinite mai multe condiţii:

1. calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba – în cazul de faţă, calitatea pârâtului de primar al unităţii administrativ teritoriale reclamante;

2. fapta ilicită a salariatului, săvârşită în legătură cu munca sa, respectiv fapta ilicită a pârâtului, săvârşită în legătură cu exercitarea atribuţiilor sale de primar;

3. prejudiciu cauzat patrimoniului angajatorului, în cazul de faţă prejudiciul produs unităţii administrativ teritoriale reclamante;

4. raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu;

5. vinovăţia salariatului, respectiv, în cazul de faţă, vinovăţia pârâtului. Lipsa oricăruia dintre aceste elemente înlătură răspunderea patrimonială.

Potrivit art. 63 din Legea 215/2001 primarul îndeplineşte următoarele categorii principale de atribuţii:

a) atribuţii exercitate în calitate de reprezentant al statului, în condiţiile legii;

b) atribuţii referitoare la relaţia cu consiliul local;

c) atribuţii referitoare la bugetul local;

d) atribuţii privind serviciile publice asigurate cetăţenilor;

e) alte atribuţii stabilite prin lege.

(2) În temeiul alin. (1) lit. a), primarul îndeplineşte funcţia de ofiţer de stare civilă şi de autoritate tutelară şi asigură funcţionarea serviciilor publice locale de profil, atribuţii privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor, referendumului şi a recensământului.

Primarul îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin lege.

(3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. b), primarul:

a) prezintă consiliului local, în primul trimestru, un raport anual privind starea economică, socială şi de mediu a unităţii administrativ-teritoriale;

b) prezintă, la solicitarea consiliului local, alte rapoarte şi informări;

c) elaborează proiectele de strategii privind starea economică, socială şi de mediu a unităţii administrativ-teritoriale şi le supune aprobării consiliului local.

(4) In exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. c), primarul:

a) exercită funcţia de ordonator principal de credite;

b) întocmeşte proiectul bugetului local şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar şi le supune spre aprobare consiliului local;

c) iniţiază, în condiţiile legii, negocieri pentru contractarea de împrumuturi şi emiterea de titluri de valoare în numele unităţii administrativ-teritoriale;

d) verifică, prin compartimentele de specialitate, corecta înregistrare fiscală a contribuabililor la organul fiscal teritorial, atât a sediului social principal, cât şi a sediului secundar.

(5) In exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. d), primarul:

a) coordonează realizarea serviciilor publice de interes local prestate prin intermediul aparatului de specialitate sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local;

b) ia măsuri pentru prevenirea şi, după caz, gestionarea situaţiilor de urgenţă;

c) ia masuri pentru organizarea executării şi executarea în concret a activităţilor din domeniile prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. a)-d);

d) ia masuri pentru asigurarea inventarierii, evidenţei statistice, inspecției şi controlului efectuării serviciilor publice de interes local prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. a)-d), precum şi a bunurilor din patrimoniul public şi privat al unităţii administrativ-teritoriale;

e) numeşte, sancţionează şi dispune suspendarea, modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condiţiile legii, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate, precum şi pentru conducătorii instituţiilor şi serviciilor publice de interes local;

f) asigură elaborarea planurilor urbanistice prevăzute de lege, le supune aprobării consiliului local şi acţionează pentru respectarea prevederilor acestora;

g) emite avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa sa prin lege şi alte acte normative;

h) asigură realizarea lucrărilor şi ia măsurile necesare conformării cu prevederile angajamentelor asumate în procesul de integrare europeană în domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor pentru serviciile furnizate cetăţenilor.

(6) Pentru exercitarea corespunzătoare a atribuţiilor sale, primarul colaborează cu serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, precum şi cu consiliul judeţean.

(7) Numirea conducătorilor instituţiilor şi serviciilor publice de interes local se face pe baza concursului organizat potrivit procedurilor şi criteriilor aprobate de consiliul local, la propunerea primarului, in condiţiile legii.

Numirea se face prin dispoziţia primarului, având anexat contractul de management.

Dispoziţiile legale specifice care reglementează cadrul general de antrenare a răspunderii patrimoniale a angajaţilor (incluzând şi persoana primarului care se află în raporturi de muncă sui generis cu unitatea administrativ teritorială).

Dispoziţiile legale relevante care reglementează cadrul legal general în care urmează a se examina temeinicia acţiunii de faţă se regăsesc la art. 254 alin. (1) şi (2), art. 255 şi art. 256 alin. (1) din Codul muncii, texte ce au următorul conţinut:

Art. 254 alin. (1) şi (2):

Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

(2) Salariaţii nu răspund de pagubele provocate de forţa majoră sau de alte cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate şi nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.

Art. 255:

(1) Când paguba a fost produsă de mai mulţi salariaţi, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabileşte în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei.

(2) Dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabileşte proporţional cu salariul său net de la data constatării pagubei şi, atunci când este cazul, şi în funcţie de timpul efectiv lucrat de la ultimul său inventar.

Art. 256 alin. 1):

(1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.

În raport de temeiul juridic prin raportare la care se examinează temeinicia pretenţiilor cu caracter principal, Tribunalul a reţinut că pentru a se putea dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 17500 lei este necesar să se dovedească îndeplinirea următoarelor condiţii cumulative pentru antrenarea răspunderii civile contractuale specifice de dreptul muncii:

1.Săvârşirea de către pârât a unor fapte ori încheierea unor acte care constituie încălcări ale obligaţiilor derivând din raportul juridic de muncă, se poate manifesta în următoarele forme:

- săvârşirea unor fapte, exercitarea unor acţiuni/conduite ori, după caz, încheierea unor acte cu încălcarea dispoziţiilor legale, dacă obligaţia de a respecta normele respective face parte din conţinutul raportului de muncă;

- neexecutarea, totală sau parţială, a anumitor obligaţii (incluzând nerespectarea unor interdicţii);

- executarea defectuoasă a obligaţiilor;

- executarea necorespunzătoare, calitativ sau cantitativ, a obligaţiilor;

- exercitarea unor drepturi prin săvârşirea unui abuz de drept;

- executarea cu întârziere a obligaţiilor.

2. Reclamanta să fi suferit un prejudiciu;

3. Să existe o legătură de cauzalitate între încălcarea/nerespectarea obligaţiei contractuale ori, după caz, exercitarea abuzivă a dreptului, şi prejudiciul produs;

4. Să existe vinovăţia pârâtului.

Pretenţiile reclamantei se fundamentează pe constatările Curţii de Conturi – Camera de Conturi ... din cadrul Raportului de control din 18.10.2021.

În urma acţiunii de verificare privind aspecte legate de gestionarea elementelor patrimoniale ale entităţii, efectuate de Camera de Conturi ... la UAT ..., s-a reţinut prin raportul de control din 18.10.2021, că au fost efectuate plăţi contrar prevederilor legale, reprezentând servicii catering (mese servite) în sumă de 17500 lei, achitate de UAT ... cu ocazia zilelor de 1 şi 8 martie 2020.

Instanţa a constatat că în raportul de control al Curţii de Conturi s-a arătat că: ,,în luna martie 2020 din creditele bugetare aprobate pentru cap.67.02. ,,Cultură recreere religie,, art. bugetar 20.01.30 ,,Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii,, a fost decontată de entitate unui agent economic suma de 17500 lei, reprezentând contravaloarea unor mese servite (meniu catering 500 porţii - aperitiv, fel principal, desert).

Prin HCL nr.38/27.02.2020 a fost aprobată suma de 34500 lei pentru organizarea evenimentelor dedicate zilelor de 1 şi 8 martie 2020, constând în servicii catering, flori, prăjituri, ciocolate.

Se precizează că nu au fost prezentate echipei de audit, documente privind recepția/prestarea bunurilor/serviciilor achiziționate, precum şi a modului de consum al acestora.

Prevederile legale invocate, care au stat la baza emiterii HCL nr.38/27.02.2020, au fost art.129(14) şi art.196(1) din OUG nr.57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

Prevederile legale invocate nu conţin precizări referitoare la asigurarea unui cadru legal necesar pentru alocarea de fonduri pentru achiziţia de servicii de catering.

Din analiza documentelor puse la dispoziţie rezultă faptul că suma alocată a fost utilizată fără o bază legală, deoarece achiziţionarea şi plata din fonduri publice a unor bunuri/servicii acordate sub formă de mese servite - servicii catering, nu este prevăzută în actele normative specifice care reglementează statutul acestor categorii de plăţi şi nu sunt legate strict de activitatea instituţiei.

Cadrul legal stabileşte destinaţiile pentru care pot fi folosiţi banii publici, aşa încât ceea ce excedează acestor destinaţii este nepermis a fi finanţat cu astfel de resurse băneşti.

Pe cale de consecinţă, acordarea acestor drepturi - mese servite cu ocazia zilei de 8 martie – în natură este ilegală, iar sumele de bani au fost suportate nejustificat şi nelegal din bugetul primăriei.

Se menţionează că reclamantul, în calitate de primar al reclamantei răspundea de urmărirea modului de realizare a veniturilor şi de organizare şi ținerea la zi a contabilităţii şi totodată primarul coordonează întreaga activitate prin intermediul aparatului de specialitate.

Pe de altă parte, potrivit art. 2 lit c din OG nr. 119/2019 controlul financiar preventiv este activitatea prin care se verifică legalitatea şi regularitatea operaţiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, înainte de aprobarea acestora, iar în conformitate cu art. 2 lit. t) din OG nr. 119/2019 persoana desemnată cu exercitarea controlului financiar preventiv propriu este persoana din cadrul compartimentelor de specialitate, numită de conducătorul entităţii publice pentru exercitarea controlului financiar preventiv propriu sau persoana care îndeplineşte această atribuţie pe bază de contract, în condiţiile legii, această persoană nefiind primarul, ci o persoană desemnată de acesta sau cu care se încheie contract.

Cele reţinute de Camera de Conturi ... prin raportul de control din 18.10.2021 nu atrag în mod automat răspunderea personală a pârâtului pentru cauzarea prejudiciului, ci se impune verificarea în cadrul prezentului proces a existenţei condiţiilor prevăzute de art.254 Codul muncii, întrucât actul de control priveşte raportul de drept administrativ-fiscal dintre Camera de Conturi ... şi UAT ... şi produce efecte doar faţă de reclamantă, în sarcina căreia impune obligaţii de recuperare a prejudiciului, nu şi faţă de pârât.

Răspunderea patrimonială a pârâtului este o răspundere personală, bazată pe vinovăţie, răspunderea patrimonială fiind întotdeauna o răspundere pentru fapta proprie.

Vinovăţia constituie elementul subiectiv al răspunderii, constând în atitudinea psihică a persoanei fizice faţă de fapta sa şi faţă de consecinţele sale păgubitoare, implicând conştiinţa încălcării unor relaţii sociale.

Reclamanta a învederat că pârâtul a cauzat prejudiciul a cărui acoperire o solicită prin prezenta acţiune prin faptul că a decontat suma de 17500 lei nejustificat - fără proces-verbal de recepţie.

În primul rând, în analiza răspunderii patrimoniale a primarului trebuie să se aibă în vedere că acesta, spre deosebire de angajat, nu îşi desfăşoară activitatea în baza competenţelor pe care le are în anumite domenii: juridic, economic, informatică, etc., ci pentru că a fost ales de cetăţenii din unitatea administrativ teritorială pentru a îndeplini o funcţie de autoritate publică, iar pentru a candida ca primar legea nu stabileşte condiţii în ce priveşte pregătirea candidatului în anumite domenii, nivelul studiilor, cunoştinţe juridice/economice.

Art. 61 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 215/2001 (în forma în vigoare în perioada în care pârâtul a fost primar) prevede că pentru punerea în aplicare a activităţilor date în competenţa sa prin actele normative prevăzute la alin. (2), primarul beneficiază de un aparat de specialitate, pe care îl conduce.

Aparatul de specialitate al primarului este structurat pe compartimente funcţionale, în condiţiile legii.

Compartimentele funcţionale ale acestuia sunt încadrate cu funcţionari publici şi personal contractual.

Astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar la momentul organizării evenimentului, în cadrul aparatului de specialitate al UAT ... exista o persoană care avea atribuţii clare în acest domeniu.

De altfel, martora ... a relatat că a fost subalterna pârâtului ... în perioada în care acesta a avut funcţia de primar, având funcţia de consilier la cabinetul primarului.

Martora a precizat că în data de 8 martie 2020 a fost organizat un eveniment dedicat zilei femeii şi care a constat într-un spectacol susţinut de mai mulţi artişti în sala de sport, participanţii la acest eveniment au făcut parte din angajaţi ai instituţiilor din oraşul ..., în acest timp servindu-se şi masa cu cele aproximativ 600 de persoane invitate.

Martora a menţionat că la acest eveniment s-au servit aperitive, friptură, salată, suc, cafea, prăjituri şi alte produse alimentare şi a arătat că a participat la acest eveniment în calitate de organizator întrucât avea în sarcină mediatizarea evenimentului, efectuarea de poze în acest scop.

Contractul de servicii încheiat cu S.C. ... S.R.L. a fost semnat şi de secretar ..., care a avizat astfel contractul, raportat la specializarea sa.

În acest context nu se poate reţine că prin faptul că pârâtul a semnat contractul de servicii nr. 4281/04.03.2020, invocat în cauză, a determinat prejudiciul solicitat, deoarece contractul a trecut şi prin avizul secretarului UAT ...

Aşadar, contractul a fost analizat şi verificat şi de secretarul Primăriei ... care ar fi trebuit să semnaleze dacă existau clauze neconforme cu legea sau neclare.

În eventualitatea sesizării unei probleme legate de clauzele contractului de servicii încheiat cu S.C. ...

S.R.L., Consiliul Local al UAT ... avea posibilitatea în temeiul art. 63 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 215/2001 de a solicita pârâtului un raport sau informare, urmând ca în consiliul local să se adopte o hotărâre în acest sens.

Nu există un astfel de demers, nici din partea compartimentelor specializate din cadrul UAT ... şi nici din partea consiliului local din cadrul UAT ...

Reclamanta a mai învederat că prejudiciul solicitat a fost determinat de faptul că pârâtul, în calitate de ordonator de credite, a plătit suma de 17500 lei cu titlu de mese servite în cadrul a două evenimente fără a exista un proces-verbal de recepţie, fără a exista o minimă dovadă a existenţei celor 500 de porţii de mâncare.

Astfel cum rezultă din Situaţia facturilor şi plăţilor în cadrul executării contractului de servicii nr.4281/04.03.2020 încheiat între UAT ... şi S.C. ...

S.R.L, se constată că evenimentele aprobate de HCL ... au avut loc şi cheltuiala a fost reală, chiar dacă nu există proces-verbal de recepţie, evenimentele nefiind contestate de către Consiliul Local al Primăriei ...

S-a reţinut că reclamanta a înţeles să-şi întemeieze pretenţiile cu caracter principal pe o cauză specifică, şi anume, pe inexistenţa unor dovezi privind prestarea unor servicii de catering cu ocazia unor evenimente organizate pentru aniversarea zilelor de 1 şi 8 martie 2020, servicii asumate de către SC ...

SRL prin contractul de prestării servicii nr.4281/04.03.2020.

Tribunalul a reţinut că simpla inexistenţă a proceselor-verbale de recepţie a produselor/ serviciilor ce trebuiau livrate/asigurate reclamantei în baza contractului de servicii de catering în anul 2020 nu poate justifica sub nicio formă prejudiciul invocat, existenţa unei legături de cauzalitate între fapta imputată şi prejudiciu constituind o cerinţă cumulativă pentru antrenarea răspunderii contractuale a pârâtului.

În realitate, singura împrejurare care poate justifica şi determina prejudiciul invocat o reprezintă neîndeplinirea în mod nejustificat a obligaţiilor asumate de către furnizor prin contractul prestări servicii, prin raportare la o astfel de neexecutare a obligaţiilor contractuale achitarea preţului contractului constituind o plată nelegală.

Nici prin cererile scrise şi nici prin concluziile formulate prin intermediul apărătorului desemnat, reclamanta nu a afirmat că serviciile achiziţionate prin contract nu ar fi fost furnizate conform înţelegerii, respectiv pentru evenimente organizate cu ocazia zilelor de 1 şi 8 martie 2020.

Mai mult, probele administrate în cauză dovedesc organizarea unor evenimente în cadrul cărora s-au asigurat serviciile de catering contractate, circumstanţe în care nu se pune problema unui prejudiciu determinat de lipsa unor documente de recepţie a serviciilor respective.

Nu se identifică niciun act normativ care să impună ca şi condiţie de probaţiune necesitatea întocmirii anumitor înscrisuri pentru dovedirea executării contractelor de către furnizori, circumstanţe în care o astfel de executare poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.

Or, în cazul de faţă, prin fotografiile, înregistrările audio-video şi declaraţia martorului ... s-a dovedit executarea contractului de către furnizor, circumstanţe în care lipsa unor procese verbale de executare nu poate justifica prejudiciul invocat.

În considerarea celor arătate mai sus, Tribunalul a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele cumulative ale răspunderii contractuale a pârâtului, în limitele cauzei cererii de chemare în judecată, astfel cum au fost stabilite de către partea reclamantă.

Pe cale de consecinţă, pretenţia cu caracter principal este nefondată fiind respinsă, ca atare.

În condiţiile în care pretenţia cu caracter principal este nefondată, rezultă că aceeaşi soluţie este incidentă şi în privinţa pretenţiilor accesorii.

În raport de cele arătate instanţa a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta UAT ..., solicitând schimbarea în tot a hotărârii și admiterea acțiunii.

În susţinerea apelului, a arătat că motivarea hotărârii judecătoreşti trebuie să fie clară, fluentă şi inteligibilă, să se refere la probele administrate în cauză şi să fie în concordanţă cu acestea, să răspundă în fapt şi în drept la toate pretenţiile şi apărările formulate de părţi şi să conducă în mod logic şi convingător la soluţia cuprinsă în dispozitiv.

În acest sens, a apreciat că instanţa de fond s-a rezumat doar la a consemna o serie de dispoziţii legale, fără a face nicio referire la situaţia dedusă judecăţii, hotărârea fiind practic nemotivată, instanţa de fond reţinând eronat că nu a făcut dovada existenţei unui prejudiciu şi nici dovada culpei pârâtului.

A precizat că instanţa de fond a fost în eroare încă de la început, însuşindu-şi întocmai poziţia pârâtului şi ignorând poziţia auditorilor externi din cadrul Curţii de Conturi.

Motivul pentru care auditorii publici au stabilit prejudiciul în sarcina pârâtului, care avea calitatea de primar la acel moment este acela că au fost achitate servicii fără a exista o recepţie şi fără a fi prezentate documentele justificative, plăţile fiind făcute direct de către pârât şi fără viza compartimentului financiar-contabil.

A considerat că sunt întrunite condiţiile răspunderii prevăzute de art. 278 cu referire la art. 254 din Codul muncii, reluând aspectele prezentate prin cererea de chemare în judecată.

De asemenea, a solicitat acordarea de majorări de întârziere, calculate în conformitate cu prevederile art. 731 din Legea nr. 500/2002.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 466 şi urm. C.proc.civ.

Intimatul ... a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de reclamantă ca nefondat.

Faţă de motivele de apel invocate, a precizat că hotărârea primei instanţe cuprinde cu prisosinţă atât motivele de fapt, cât şi textele de lege pe care îşi întemeiază concluziile.

De asemenea, opinia auditorilor externi din cadrul Curţii de Conturi nu ar trebui să fie considerată infailibilă şi cu aplicare obligatorie pentru instanţă.

În plus, nu se poate susţine că pârâtul a păgubit oraşul prin punerea în executare a hotărârii Consiliului Local.

În drept, întâmpinarea nu a precizat alte temeiuri legale în afara celor menţionate în cuprinsul acesteia.

Conform art.476 alin.1 și 2 Cod proc.civ., apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept; în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate prin prisma motivelor de apel invocate de către apelantă și a dispozițiilor art.476 Cod proc.civ., Curtea constată următoarele:

În ceea ce priveşte motivul de nulitate privind nemotivarea hotărârii, Curtea reţine că prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă instituie obligaţia menționării în considerentele hotărârii judecătoreşti a obiectului cererii şi susţinerilor pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

O asemenea obligaţie nu trebuie însă absolutizată, motivarea unei hotărâri judecătoreşti fiind considerată realizată şi atunci când instanţa, deşi a motivat pe scurt hotărârea sa, a examinat totuşi în mod real problemele esenţiale supuse judecăţii, permiţând astfel exercitarea controlului judiciar.

Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, simplă, precisă, concisă, fermă, să aibă putere de convingere și să ofere o înlănţuire logică a faptelor şi regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia pronunţată în dispozitiv.

De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că prevederile art. 6 din Convenţie obligă tribunalele să-şi motiveze hotărârile, dar această obligaţie nu trebuie înţeleasă în sensul că trebuie să răspundă în mod detaliat la fiecare argument al părţilor din proces (cauza Perez contra Franței, Hotărâre din 12.02.2004).

În aplicarea acestor principii în cauza de față, este de observat că Tribunalul a analizat fondul pretențiilor deduse judecății și a motivat hotărârea, cu privire la condiţiile răspunderii patrimoniale a pârâtului, făcând referire la probele administrate în cauză și la dispozițiile legale incidente; astfel, au fost respectate dispozițiile art.425 alin.1 lit.b Cod proc.civ.

Împrejurarea că apelanta este nemulțumită de soluția pronunțată (deci chiar de rezultatul cercetării fondului pretențiilor) nu poate echivala cu o omisiune a instanței de a motiva hotărârea, sens în care acest motiv de apel nu este fondat, neputând atrage anularea hotărârii.

Prin acţiunea formulată, apelanta-reclamantă a solicitat, în principal, obligarea intimatului-pârât la plata sumei de 17500 lei, reprezentând sume achitate nejustificat pentru servicii de catering, fără a exista un proces-verbal de recepţie.

Aşa cum s-a reţinut şi de către prima instanţă, conform art. 254 din Codul Muncii, pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a angajatului, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii de fond, respectiv existenţa unui prejudiciu creat patrimoniului angajatorului, fapta ilicită şi personală a salariatului săvârşită în legătură cu munca sa, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia salariatului.

Astfel, răspunderea patrimonială a salariatului reprezintă o varietate a răspunderii civile contractuale, cu aspecte particulare generate de specificul raporturilor juridice de muncă.

În ceea ce priveşte fapta prejudiciabilă, ca element al răspunderii patrimoniale a salariatului, trebuie săvârşită de acesta în legătură cu munca sa, reprezentând orice faptă comisivă sau omisivă, ce presupune fie neexecutarea obligaţiilor de serviciu şi orice alte acte omisive în raport cu obligaţiile de serviciu, fie încălcarea unor dispoziţii prohibitive a contractului individual de muncă, a regulamentului intern sau a legii.

Dovada existenţei unei fapte ilicite săvârşite de către salariat în legătură cu munca, respectiv dovedirea în instanţă a creării prejudiciului prin îndeplinirea necorespunzătoare sau neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cade în sarcina angajatorului, potrivit dispoziţiilor art. 272 din Codul Muncii.

Astfel, angajatorul este cel care trebuie să dovedească în instanţă, dincolo de orice dubiu, ce sarcini de serviciu avea salariatul, stabilite în temeiul legii sau al unor acte interne, sarcini a căror neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare au creat prejudiciul respectiv.

În acţiunea formulată şi, ulterior, în cererea de apel, apelanta-reclamantă a susţinut că, prin fapta imputată intimatului-pârât, acesta a încălcat dispoziţiile art. 14 alin. 3, art. 23 alin.1, art. 51 alin. 3 şi art. 54 alin. 6 din Legea nr.273/2006, astfel cum au fost redate în cuprinsul actului întocmit de Curtea de Conturi.

Din această perspectivă, Procesul-verbal de constatare întocmit de Curtea de Conturi la data de 18.10.2021 poate fi avut în vedere în procesul de față pentru stabilirea situației de fapt, însă numai în ceea ce privește informațiile privitoare la acte sau fapte juridice constatate personal de către organele Curții de Conturi, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, nereprezentând o dovadă irefragrabilă în ceea ce priveşte stabilirea întrunirii cerinţelor prevăzute de art. 254 din Codul muncii pentru atragerea răspunderii patrimoniale a intimatului-pârât, fiind atributul exclusiv al instanţei de a analiza temeinicia pretenţiilor deduse judecăţii, în urma examinării ansamblului probelor administrate.

Mai mult decât atât, Curtea nu poate reţine încălcarea dispoziţiilor legale precizate, de către intimatul-pârât din prezenta cauză, în condiţiile în care, prin Hotărârea nr. 38/27.02.2020 a Consiliului Local al Oraşului ..., s-a alocat suma de 34500 lei pentru organizarea evenimentelor dedicate zilelor de 1 şi 8 martie 2020, fiind aprobat bugetul de 17500 lei pentru servicii de catering.

De asemenea, a fost întocmit Referatul de necesitate cu nr. 4115/03.03.2020, semnat de secretarul general, în care s-a menţionat necesitatea achiziţionării serviciilor de catering pentru 500 de persoane, în valoare totală de 17500 lei.

La data de 04.03.2020, a fost încheiat cu SC ...

SRL contractul de prestări servicii cu nr. 428, fiind utilizat sistemul electronic de achiziţii publice.

Ulterior, a fost emisă factura fiscală nr. 5/08.03.2020, achitată prin ordinul de plată nr. 125 din data de 10.03.2020.

În cauză, s-a întocmit propunere de angajare a unei cheltuieli, în care s-a menţionat capitolul în care a fost încadrată suma în discuţie, fişă de angajament bugetar şi ordonanţare de plată, toate aceste înscrisuri purtând viza controlului financiar preventiv intern.

Într-adevăr, la dosarul cauzei, nu a fost depus un proces-verbal de recepţie cu privire la serviciile de catering achiziţionate, însă, în lipsa indicării unui text de lege care să prevadă expres întocmirea acestui înscris pentru dovada executării efective a obligaţiilor de către furnizor, în mod corect instanţa de fond a avut în vedere alte probe administrate în cauză, respectiv planşele foto, înregistrările audio-video, precum şi proba testimonială, care confirmă desfăşurarea evenimentului.

În consecinţă, nefiind identificată, cu privire la intimatul-pârât, o obligaţie de serviciu a cărei încălcare să fie prejudiciabilă pentru patrimoniul apelantei-reclamantei, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii materiale în cauză, astfel că, în baza art. 480 alin. 1 C.proc.civ., va respinge apelul formulat ca nefondat.

De asemenea, în baza art. 453 alin. 1 C.proc.civ., va dispune obligarea apelantei-reclamante la plata sumei de 3140 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.