Decizie nr. 962 din 29.11.2023

Stabilirea salariului de bază la nivelul celui maxim aflat în plată pentru funcţii similare din cadrul spitalului şi egalizarea acestuia cu cel aflat în plată la un nivel maxim pentru o funcţie similară.

Legislaţie relevantă: art. 39 Legea nr. 153/2017, art. 7 lit.g Legea nr. 153/2017

Rezumat: În cauză art. 39 alin.4 Legea nr. 153/2017 nu este incident atât timp cât pârâta a arătat că nu există funcţii similare în plată în celelalte spitale subordonate Consiliului Local.

Decizia civilă nr. 962 din 29 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. ... pronunţată de Tribunalul ..., s-a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității, invocată de pârâtul Spitalul ..., prin întâmpinare.

S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ..., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul ....

S-a admis contestația împotriva actului adițional nr.15/31.12.2021 la contractul individual de muncă nr.1278/17.03.2008 şi s-a anulat parțial actul adițional cu privire la cuantumul salariului de bază.

A obligat pe pârât să recalculeze drepturile salariale ale reclamantei începând cu data de 01.06.2019 raportat la salariul de bază de 3945 lei.

A obligat pe pârât să încheie un nou act adițional prin care, în raport cu salariu de bază de 3945 lei din 01.06.2019, să se stabilească salariu de bază al reclamantei aferent anului 2022, cu majorările aferente anilor 2020-2022.

A obligat pe pârât la plata către reclamantă a diferențelor salariale, raportat la diferențele dintre salariul de bază încasat şi salariul de bază recalculat, începând cu 01.06.2019 până la recalcularea efectivă, diferențe actualizate cu indicele inflației.

A obligat pe pârât la plata către reclamantă a dobânzii legale aferentă diferențelor salariale, calculată de la data plății drepturilor salariale şi până la data plății efective a sumei datorate.

A obligat pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 1600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului ... la data de ..., sub nr. ..., reclamanta ... a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Spitalul ... ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea răspunsului pârâtei la contestația administrativă, răspuns înregistrat sub nr. 5157/01.04.2022, ante înregistrat redactării acestuia, întrucât data redactării răspunsului este 02.04.2022, potrivit mențiunilor din cuprinsul acestuia;

- admiterea contestației formulate împotriva actului adițional nr.15/31.12.2021 și a răspunsului la contestația înaintată ordonatorului de credite, modificarea salariului de bază în acord cu dispozițiile legale corect aplicate, prin creșterea acestuia pentru eliminarea inechităților salariale raportat situațiilor comparabile şi potrivit principiului muncă egală salarizare corespunzătoare;

- recalcularea astfel a salariului de bază şi a sporurilor, indemnizații, prime etc., alături de toate elementele componente ale salariului şi întocmirea unui nou act adițional care să reflecte cuantumul salariului de bază corect;

- plata diferențelor salariale astfel stabilite, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație şi dobânda legală de la data când trebuiau achitate şi până la data plăţii lor efective;

- obligarea pârâtei la recalcularea şi la plata diferențelor salariale între salariul de bază încasat efectiv (salariul ce trebuia stabilit la nivelul prevăzut în grila de salarizare a Legii nr. 153/2007, dar în fapt este mai mic decât cel din grilă), a diferenței de sporuri şi orice alte drepturi salariale ce derivă din salariul de bază şi cel de la nivelul maxim aflat în plată pentru funcții similare din cadrul pârâtei, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației şi dobânda legală de la data când trebuiau plătite şi până la achitarea lor efectivă, aferente perioadei aprilie 2019 - decembrie 2021; cu cheltuieli de judecată.

În fapt, a arătat că în cuprinsul actului adițional nr. 15/31.12.2021, anexă la contractul de muncă nr.1278/17.33.2008, se menționează că este angajata Spitalului, ocupând funcția de registrator medical principal, gradația 4, cu un salariu de bază anterior datei de 01.01.2022 de 3846 lei, majorat ulterior acestei date la suma de 4100 lei.

Împotriva modului de stabilire a salariului de bază a formulat în termen legal, la 08.03.2022, contestație înregistrată sub nr. 5157, contestație ce nu a fost analizată, fiind considerată „nulă pentru lipsa semnăturii”, adresa de răspuns fiindu-i comunicată la data de 08.04.2022, cu depășirea termenului de 30 zile calendaristice prevăzute de disp. art. 37 alin.3 din Legea 153/2017.

A susținut că a depus contestația la registratură și din cauza programului este posibil să fi uitat să o semneze, însă depunerea contestației personal și solicitarea în prealabil de informații duce la concluzia că era interesată în soluționarea contestației.

A arătat că nulitatea contestației a avut drept temei, prin analogie, disp. art. 196 alin. 1 și art. 196 alin.2, cu toate acestea nu s-a pus în vedere să semneze contestația.

A mai arătat că nici termenul de 30 de zile în care trebuia să fie comunicat răspunsul nu a fost respectat, fiind comunicat pe data de 06.04.2022 și nu pe 08.04.2022, astfel că a solicitat anularea lui ca tardiv, și în subsidiar ca neîntemeiat.

A concluzionat că nu i-a fost analizată contestația pe cale administrativă şi, potrivit disp. art. 37 alin. 4 din Legea 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, calea de urmat este aceea a instanței de judecată.

A arătat, în continuare că din cuprinsul anexei II la Legea 153/2017, anexă ce se referă la Familia ocupațională de funcții bugetare „Sănătate şi Asistenţă socială”, secțiunea a.3 pct. 43 din tabelul ce a fost modificat prin Legea 64/2020, se observă că registratorul medical principal cu studii medii şi gradația „0”, are un salariu de bază de 4001 lei şi un coeficient de 1,60, aferent anului 2022.

Din analiza datelor afișate la secțiunea „transparenţă decizională” pe site-ul informatic al unității spitalicești pârâte (actualizate la momentul februarie 2022 după depunerea contestației pe cale administrativă - anterior lunii aprilie 2022 erau afișate până la momentul aug.2021), cumulate cu analiza datelor culese cu ocazia plăţii salariului colegilor ce ocupă de asemenea funcția de registrator medical principal, cu gradație 2 şi respectiv 3, mai mici decât gradația 4 (aspecte ce rezultă din evidenţa salariilor achitate fiecăruia dintre angajații ce ocupă funcția de registrator principal cod 0111 cu diferite tranşe de vechime, din cadrul serviciului de primiri urgenţe), sunt vizibile inadvertențe ce duc în sfera inechității salariale aferente situațiilor comparabile, inechități sesizate şi anterior pârâtei (în cursul anului 2021 în scris, dar şi anterior şi ulterior verbal de nenumărate ori), fără însă a se efectua analiza şi controlul solicitat, în condițiile în care răspunsul la sesizarea anterioară a fost întocmit tocmai de persoana a cărei decizie/activitate de stabilire salariu a contestat-o, deși solicitase şi anterior, ca şi acum, o verificare a modului de stabilire salarială.

A arătat aspectele reținute de ÎCCJ prin Decizia nr. 8/08.02.2021 privind dezlegarea unei chestiuni de drept, paragrafele 108-113.

A apreciat că greșita aplicare a legii din partea pârâtei a dus la situații în care persoane fie venite din alte secții și încadrate pe funcție după 2017 sau chiar reîncadrate ca şi ea, dar cu vechime mai mică, cărora li s-a aplicat art. 39 din Legea 153/2017 au ajuns să aibă un salariu mai mare (cum ar fi: ... - cel puțin în perioada 2018-2020, ulterior fiindu-i luat gradul de principal şi retrogradat, ..., etc.) decât personalul reîncadrat pe funcție identică, care are o vechime mai mare, cum este ea.

A indicat dispozițiile art. 159 alin. 2 din Codul muncii și că ceilalți colegi au primit la aceeași muncă prestată un salariu mai mare, indicând diferențele constatate.

A susținut că în domeniul raporturilor juridice de muncă (de serviciu) funcționează principiul legalității, conform art. 11 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii „Clauzele contractului individual de muncă nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative...”, iar clauza contractuală care stabilește drepturi pentru salariat, ce contravin normelor legale, este afectată de nulitate.

Astfel, consecința este înlocuirea de drept cu dispozițiile legale.

A mai arătat că potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul egalității în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, iar un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a ordonatorului de credite şi nici măcar a legiuitorului, ci trebuie să se justifice în mod rațional şi obiectiv.

Salarizarea unică a bugetarilor nu poate constitui un temei legal pentru ca pârâtul să instituie un tratament diferențiat şi pentru nesocotirea principiului egalității de tratament faţă de toți salariaţii şi care presupune plata egală pentru munca de valoare egală.

Criteriul temporal sau acela al unor reglementări diferite, după cum s-a invocat anterior, şi anume aplicarea Legii 153/2017 în mod diferențiat persoanelor angajate înainte sau după aplicarea legii nu poate justifica diferenţe de salarizare între persoane care exercită aceeași funcție şi care au aceeași pregătire profesională.

Așadar, pentru toate categoriile de personal aflate în situații identice, salarizarea trebuie să se facă la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică unde sunt încadrați, respectiv compartimentul de primiri urgenţe.

Atunci când este analizată identitatea de situații între doi angajați, nu trebuie verificată identitatea de reglementare, ci trebuie avută în vedere identitatea de activitate desfășurată şi de pregătire profesională.

Din interpretarea normelor juridice incidente în speță rezultă că nu există niciun argument legal care să justifice diferențele salariale dintre persoane care desfășoară aceeași activitate în cadrul aceleiași instituții.

Salariile se stabilesc pe categorii de funcții şi pe niveluri de pregătire profesională, iar nu în considerarea unor persoane privite în mod singular şi care sunt, în mod întâmplător, contemporane edictării unui anume act normativ.

Analizând comparativ modalitatea de aplicare a Legii nr.153/2017 transpusă în recalcularea salariilor, ce trebuia făcută în mod corect şi echitabil, se observă cum în mod inechitabil salariul său a fost ani de-a rândul sub nivelul corespunzător celui ce trebuia să-l aibă în plată, dar şi mai mic raportat la ceilalți colegi cu vechime mai mică/gradație mai mică, fără grad de principal, etc., sens în care a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată şi aducerea salariului peste nivelul colegilor şi plata drepturilor salariale restante, astfel cum s-a cerut prin acțiune.

Și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 37 alin. 4 din Legea 153/2017.

În probațiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens înscrisuri în copie.

Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea cererii.

A invocat excepția inadmisibilității pentru nerespectarea dispozițiilor art.193 alin. (1) Cod procedură civilă și art. 37 din Legea 153/2017, arătând că în speță, actul adițional 15/31.12.2021 a fost comunicat reclamantei, sub semnătură de primire, la 24.02.2022, iar la data de 08.03.2022 a fost depusă o contestație împotriva acestui act adițional, contestație nesemnată.

Interpretând per a contrario dispozițiile art.268 C.proc.civ., pârâtul a apreciat că în lipsa semnăturii, înscrisul la care face trimitere reclamanta nu poate avea valența unei contestații administrative.

Cât privește apărarea reclamantei în sensul că aceasta trebuia să fie încunoștințată despre lipsa semnăturii din cuprinsul contestației, a arătat că nu există niciun text de lege care să instituie o astfel de obligativitate în cazul contestației la care se referă art. 37 din Legea nr.153/2017.

Aplicarea prin analogie a dispozițiilor C.proc.civ. referitoare la lipsa semnăturii cererii de chemare în judecată este lipsită de un fundament logico-juridic.

În referire la termenul de comunicare a răspunsului, a apreciat că acesta se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (2) C.proc.civ., astfel că termenul de 30 de zile care a început să curgă la 08.03.2022, odată cu depunerea contestației informe, s-a împlinit la 08.04.2022, dată la care reclamantei i-a fost comunicat răspunsul potrivit propriilor susțineri.

A mai susținut că mențiunea privitoare la zilele calendaristice nu are relevanța pe care reclamanta încearcă să o acrediteze, asupra modului de calcul a termenului.

În acord cu principiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, a apreciat că termenul de la art. 37 alin. (3) din Legea 153/2017 se calculează în maniera prevăzută la art. 181 alin. (2) C.proc.civ.

În referire la antedatarea răspunsului, a menționat că acesta este o evidentă eroare materială, data fiind 08.04.2022.

A arătat evoluția drepturilor salariale ale reclamantei în perioada 2017-2020, potrivit actelor adiționale la contractual individual de muncă încheiat, susținând că din analiza cererii de chemare în judecată rezultă că partea potrivnică nu indică modalitatea concretă în care s-a greșit la stabilirea drepturilor sale salariale, făcând o serie de aprecieri generice referitoare la drepturi salariale pe care le obțin diferiți colegi.

A arătat evoluția salarială şi a celorlalți angajați în funcția de registratori medicali.

În probațiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a atașat contestația nesemnată a reclamantei.

Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a solicitat respingerea excepției inadmisibilității, în contextul în care lipsa semnăturii nu echivalează cu renunțarea la contestație.

În referire la tardivitatea răspunsului la contestație, a arătat că prin art.37 alin.3 din Legea nr. 153/2007 s-a stabilit un termen pe zile calendaristice.

Pe fondul cauzei, a arătat că dovada evoluției şi salariile colegilor cu gradație inferioară ei, dar cu salarii mai mari îi revine pârâtului. Astfel, aceasta a indicat evoluția salariului său şi a celorlalți colegi.

La termenul de judecată din data de 17.02.2023, instanța a unit excepția inadmisibilității invocată de pârât, cu fondul.

Instanța a încuviințat pentru părţi proba cu înscrisuri, apreciind că este admisibilă şi poate duce la soluționarea cauzei potrivit art. 258 raportat la art. 255 Cod de procedură civilă.

Pârâtul a depus înscrisuri cu privire la evoluția dreptului salarial al reclamantei.

Analizând excepția inadmisibilității invocată de pârât şi cererea pe fond, instanţa de fond a reținut următoarele:

În referire la excepția inadmisibilității, instanța a constatat că la data de 08.03.2021 reclamanta a formulat contestație împotriva aspectelor reținute prin actul adițional nr. 15/31.12.2021, pârâtul comunicând un răspuns prin care a arătat că această contestație este nulă pentru lipsa semnăturii.

Pe de o parte, instanța a apreciat că înscrisul înregistrat la instituția pârâtă sub nr. 5157/01.04.2022 nu reprezintă în realitate o soluție dată contestației formulate de reclamantă, ci o înștiințare.

În acest sens se are în vedere că nu se indică dispozițiile legale avute în vedere și eventuale căi de atac împotriva soluției.

De asemenea, lipsa semnăturii pe contestație, nu echivalează cu lipsa sesizării ordonatorului de credite, iar emiterea unei înștiințări nu echivalează cu soluționarea acestei constații, chiar și în sensul anulării ei.

Dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 153/2017 nu prevăd necesitatea soluționării pe fond a contestației, salariatul având posibilitatea de a se adresa instanței pentru a contesta soluția dată de ordonator, soluție ce după aprecierea instanței, în cauză, nu există.

Totodată, salariatul are dreptul de a sesiza instanța și în cazul nesoluționării contestației.

Mai mult decât atât, îmbrățișarea susținerilor pârâtului, ar presupune încălcarea dreptului de acces la instanță a reclamantei, în calitate de salariat, deși cu ocazia procedurii prevăzute de art. 37 din Legea nr. 153/2017 nu i s-a acordat posibilitatea de a-și însuși cererea prin semnătură.

Pentru consideratele de mai sus, instanța a respins excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată.

În referire la legalitatea răspunsului comunicat reclamantei, având în vedere aspectele reținute mai sus, în sensul aprecierii de către instanță că acesta nu reprezintă o veritabilă soluționare a contestației, instanța a considerat că nu se impune a se mai analiza criticele reclamantei.

Pe fondul cauzei, în fapt, reclamanta este angajata pârâtului, în baza contractului individual de muncă nr.1278/17.03.2008 și actelor adiționale ulterioare, în prezent deținând funcția de registrator medical principal.

Reclamanta a învestit instanța în vederea obligării pârâtului la plata la maxim a salariului de bază existent în plată pentru funcția de registrator medical principal gradația 4.

Prin contratul individual de muncă indicat reclamanta a fost angajată începând cu 17.03.2008 pe funcția de registrator medical debutant la Compartimentul primiri urgențe, iar conform actului adițional nr. 3/18.06.2012 a fost avansată în treapta profesională de registrator principal în cadrul aceluiași compartiment.

Potrivit actului adițional nr. 15/31.12.2021 la contratul individual de muncă, începând cu 01.01.2022 salariul de bază stabilit este de 4100 lei, pentru funcția de registrator medical principal, gradația 4.

Potrivit susținerilor pârâtului din întâmpinare și înscrisurile depuse la dosar, în luna ianuarie 2022, în cadrul compartimentului din care reclamanta face parte nu existau alte persoane având aceeași funcție și gradație cu reclamanta.

Cu toate acestea, la 01.01.2022, un registrator medical principal, gradația 3, avea un salariu de bază de 4344 lei, unul cu gradație 2 salariul de 4137 lei, iar unul cu gradație 1 - 4137 lei.

De aici rezultă că, deși are gradația cea mai mare, reclamanta are salariu de bază mai mic decât cel al unui coleg având aceeași funcție, dar cu două gradații mai puțin.

Motivarea pârâtului pentru situația creată a fost în sensul că s-a ajuns la salariile indicate ca urmare a faptului că în momentul promovării respectivelor persoane, în lipsă de posturi similare s-a stabilit salariu în funcție de salariul minim pe economie, potrivit art. 39 alin.2 din Legea nr. 153/2017.

Este adevărat că, strict raportându-se la salariul inițial stabilit al reclamantei, evoluţia acesteia profesională, promovări și dobândirea vechimii, nu se poate reține că acesteia nu i s-au aplicat în mod întemeiat majorările și sporurile prevăzute de lege.

Cu toate acestea, instanța a apreciat ca fiind total inechitabil ca o persoană cu o gradație mai mare, respectiv vechime mai mare, să aibă salariul mai mic față de o altă vechime mult mai mică.

Potrivit prevederilor art.39 alin.1 şi 4 din Legea nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice: „(1) Până la aplicarea integrală a prevederilor prezentei legi, pentru personalul nou încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte profesionale, salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcţii similare din cadrul instituţiei/autorităţii publice în care acesta este numit/încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată...(4) în aplicarea prevederilor alin. (1), în cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate.” Prevederile art. 39 din Legea nr. 153/2017 se aplică tuturor salariaţilor plătiţi din fondurile publice, aflaţi în funcţie la data de 1 iulie 2017.

Prin urmare, este evident că personalul care, la data de 1 iulie 2017, deţinea o anumită funcţie publică sau contractuală, numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel cu cele la care se referă art. 39 alin. (1) din Legea nr.153/2017, beneficiază de prevederile acestui text de lege, alături de personalul nou încadrat şi de personalul promovat în alte funcţii sau grade/trepte profesionale.

Pentru simplul fapt că în cadrul compartimentului și instituției nu există persoane cu aceeași gradație nu justifică un salariu inferior pentru aceeași funcție, dar gradație mai mică și neuniformizarea salariilor în plată cel puțin la nivelul salariului cel mai mare, în contextul în care legiuitorul, prin Legea nr.153/2017 a urmărit înlăturarea inechităților de salarizare diferită pentru funcții similare pentru tot personalul plătit din fonduri publice.

Totodată, unul dintre principiile sistemului de salarizare este acela al egalității de tratament în stabilirea salariului, consacrat de art.41 alin.4 din Constituția României și de art.6 alin.3 Codul muncii.

Acest principiu de ordine publică: „la muncă egală sau de valoare egală, salariu egal”, exclude orice discriminare în materia stabilirii sau modificării salariilor.

Dacă felul muncii este același, dacă cerințele și condițiile de muncă sunt aceleași, dacă munca este egală sau de valoare egală, dacă rezultatele sunt aceleași, diferențierile de salarizare nu se justifică.

În cauză, se reține că la 01.06.2019 un coleg de-al recalmatei a promovat în funcția de registrator medical principal gradația 3 și în lipsă de post similar în plată s-a stabilit salariul de bază de 3945 lei.

Așadar, având în vedere aspectele reținute mai sus, instanța a apreciat că se impune egalizarea salariului reclamantei cu salariul de bază obținut pentru exercitarea aceleiași funcții, dar gradație inferioară, motiv pentru care a solicitat admiterea contestației împotriva actului adițional nr.15/31.12.2021 la contractul individul de muncă nr.1278/17.03.2008 şi anularea parțială a actului adițional cu privire la cuantumul salariului de bază.

Totodată, s-a dispus obligarea pârâtului să recalculeze drepturile salariale ale reclamantei, începând cu data de 01.06.2019, când s-a produs discriminarea, raportat la salariul de bază de 3945 lei, în loc de 3338 potrivit actului adițional și obligarea pârâtului să încheie un nou act adițional prin care, în raport cu salariul de bază de 3945 lei din 01.06.2019, să se stabilească salariul de bază al reclamantei aferent anului 2022, cu majorările aferente anilor 2020-2022.

S-a dispus și obligarea pârâtului la plata către reclamantă a diferențelor salariale, raportat la diferențele dintre salariul de bază încasat şi salariul de bază recalculat, începând cu 01.06.2019 până la recalcularea efectivă, diferențe actualizate cu indicele inflației.

S-a mai reținut că reclamanta este îndreptățită și la daune moratorii, iar aceste daune îmbracă forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.

Astfel, a obligat pe pârâtă și la plata către reclamantă a dobânzii legale aferentă diferențele salariale, calculată de la data plății drepturilor salariale şi până la data plății efective a sumei datorate.

În temeiul art. 453 Cod de procedură civilă s-a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 1600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanței depuse la dosar.

Apelantul-pârât, Spitalul ..., a formulat apel împotriva sentinței civile nr. ... a Tribunalului ..., pe care o consideră nelegală și netemeinică având în vedere următoarele:

I. Excepția inadmisibilității.

A. Considerentele instanței

Prin hotărârea criticată s-a reținut că reclamanta a formulat la ... o contestație nesemnată împotriva actului adițional nr. .../31.12.2021.

S-a mai arătat că înscrisul cu nr. .../01.04.20233 nu reprezintă în realitate o soluție dată contestației, iar nesemnarea contestației nu echivalează cu nesesizarea ordonatorului de credite.

În aprecierea instanței de fond, dispozițiile art.37 din Legea 153/2017 nu prevăd necesitatea soluționării pe fond a contestației, iar îmbrățișarea tezei pârâtei ar reprezenta o limitare a accesului la justiție.

B. Critici de nelegalitate.

Așa cum a indicat încă din întâmpinare, potrivit dispozițiilor art. 193 alin. (1) C.proc.civ., sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta.

Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.

Totodată, potrivit art. 37 din Legea 153/2017, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare, a sporurilor, a creșterilor salariale, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite.

Contestația poate fi depusă în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.

Ordonatorii de credite soluționează contestațiile în termen de 30 de zile calendaristice.

Împotriva modului de soluționare a contestației persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării soluționării contestației.

Instanța se pronunță de urgență și cu precădere.

Prin urmare, legiuitorul a instituit o procedură prealabilă (contestație administrativă), a cărei nerespectare atrage sancțiunea inadmisibilității.

Prin urmare, instituirea unei proceduri prealabile alături de sancțiunea care intervine pentru neparcurgerea acesteia, nu constituie piedici în calea liberului acces la justiție așa cum reține instanța de fond.

Lipsa semnăturii reclamantei echivalează cu neparcurgerea procedurii prealabile.

Totodată, a apreciat că sancțiunea inadmisibilității în această situație intervine fără a fi condiționată de un anumit răspuns din partea ordonatorului de credite, concluzia contrară a instanței de fond fiind întemeiată pe o adăugare la lege.

Ca atare, a solicitat admiterea apelului și schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă.

II. Fondul litigiului.

A. Considerentele instanței

Instanța de fond reține că este total inechitabil ca o persoană cu o gradație mai mare respectiv vechime mai mare să aibă un salariu mai mic fată de o altă (persoană) cu vechime mult mai mică.

Totodată, instanța citează dispozițiile art. 39 alin. (1) și (4) din Legea 153/2017 pentru a conchide că: simplul fapt că în cadrul compartimentului instituției nu există persoane cu aceeași gradație nu justifică un salariu inferior pentru aceeași funcție, dar gradație mai mică.

În sprijinul acestei concluzii instanța de fond aduce în discuție principiul egalității de tratament în stabilirea salariului.

Pentru stabilirea salariului corect, instanța de fond s-a raportat la un coleg al reclamantei căruia, la 01.06.2019, i-a fost stabilit un salariu de bază de 3945 lei față de care se impune egalizarea.

B. Nelegalitatea soluției

În primul rând trebuie să se observe cum, deși obiectul acțiunii a fost reprezentat de contestație împotriva actului adițional 15/31.12.2021, instanța de fond a obligat la recalcularea drepturilor salariale începând cu 01.06.2019.

În condițiile în care actul juridic civil produce efecte doar pentru viitor apreciază că, în contextul anulării parțiale a actului adițional 15/31.12.2021, recalcularea drepturilor salariale se putea dispune doar începând cu această dată.

Obligând la recalcularea și plata diferenței de drepturi salariale începând cu 01.06.2019 instanța de fond a intervenit asupra a două acte adiționale a căror legalitate nu a fost contestată/răsturnată în instanță:

> actul adițional nr. 13/28.12.2018 ( cel prin care salariul de bază a ajuns la 3338 lei) și

> actul adițional nr. 14/13.01.2020 (cel prin care salariul de bază a ajuns la 3846 lei).

În acest sens reamintește considerentele ICCJ din cuprinsul deciziei 9/2017 - RIL: Dacă angajatorul a emis și a comunicat decizia de stabilire a salariilor, salariatul trebuie să urmeze procedura specială obligatorie, statornicită de legile salarizării în vigoare la momentul respectiv. (pct. 45)

Rolul procedurii descrise în legile de salarizare este tocmai asigurarea posibilității ordonatorului de credite de a corecta rapid orice eroare în stabilirea salariilor. (pct. 47)

Prin urmare, atunci când pretențiile angajaților nu rezultă dintr-o încadrare/reîncadrare pretins nelegală, ci vizează obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale neacordate, precum și atunci când angajatorul nu a emis un act administrativ/act adițional la contractul individual de muncă ori actul respectiv nu a fost comunicat angajaților, admisibilitatea cererii de chemare în judecată cu care salariatul a învestit instanța specializată în litigii de muncă nu este condiționată de parcurgerea procedurii prealabile. (pct. 49)

În speța de faţă este vorba despre o pretinsă încadrare/reîncadrare nelegală care a produs consecințe asupra salariului de bază al reclamantei, ceea ce face ca obligarea pârâtei la recalculare/plată (începând cu 06.2019) în lipsa unei contestări a celor două acte adiționale din 2018 și 2020 amintite mai sus să fie nelegală.

În al doilea rând, instanța de fond a pronunțat o soluție cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 39 din Legea 153/2017.

Deși citează aceste prevederi în cuprinsul considerentelor, judecătorul fondului nu le aplică corespunzător.

Astfel, art. 39 alin. (1) se referă la salarizarea pentru funcții similare.

Potrivit dispozițiilor art. 7 lit. g) din Legea 153/2017 funcția similară reprezintă o funcție de același fel din cadrul aceleiași instituții sau autorități publice, care implică aceleași condiții de studii, grad/treaptă profesională, gradație, vechime în funcție sau vechime în specialitate, după caz, și condiții de muncă.

Așa cum a arătat deja, prin actul adițional 12/18.07.2018 reclamanta a trecut la gradația 4.

În acest context, raportarea instanței de fond la salariul de bază al unui registrator medical principal gradația 3 s-a făcut prin ignorarea definiției legale în ceea ce privește funcția similară care presupune și identitate de gradație.

Cu acest prilej subliniază că enumerarea de la art. 7 lit. g) din Legea 153/2017 este una cumulativă.

De altfel, din motivarea hotărârii criticate rezultă neechivoc faptul că instanța nu s-a putut prevala exclusiv de dispozițiile art. 39 din Legea 153/2017 simțind nevoia de a aduce în discuție și principiul egalității de tratament în stabilirea salariilor.

Fără a nega importanța acestor principii și fără a ignora obiectivele Legii 153/2017 privind salarizarea unitară, apreciază că prin hotărârea pronunțată instanța a procedat la „redefinirea conceptului de funcție similară” apreciind că pârâta trebuia să ia drept funcție similară una cu gradație inferioară.

Mai mult decât atât, în mod eronat a reținut instanța de fond că art. 39 din Legea 153/2017 instituie în sarcina angajatorului o obligație pozitivă și continuă de a stabili nivelul de salarizare pentru funcții similare la nivelul cel mai mare aflat în plată.

În acest sens a arătat că prin considerentele hotărârii apelate s-a reținut:

Este adevărat că raportându-se strict la salariul inițial stabilit al reclamantei, evoluția profesională a acesteia, promovări și dobândirea vechimii nu se poate reține că acesteia nu i s-au aplicat în mod întemeiat majorările și sporurile prevăzute de lege, în pofida acestui considerent instanța a valorificat o presupusă obligație a pârâtei ca la epoca promovării unui alt coleg la gradația 3, să ajusteze și dreptul salarial al reclamantei.

Această obligație nu își găsește temeiul nici în dispozițiile art. 39 din Legea 153/2017 și nici în principiile enunțate de către instanța de fond.

Trecând peste acest aspect, în al treilea rând, instanța a dat mai mult decât s-a cerut.

Astfel, prin cererea introductivă de instanță s-a solicitat obligarea pârâtei la recalculare/plată diferență drepturi salariale pentru perioada aprilie 2019 - decembrie 2021, iar prin dispozitivul hotărârii pârâta a fost obligată să recalculeze și să plătească drepturile salariale ale reclamantei începând cu 01.06.2019 până la recalcularea efectivă.

Or, perioada cuprinsă între decembrie 2021 din petitul cererii de chemare în judecată și data recalculării efective excedează învestirii instanței, fiind astfel încălcat principiul disponibilității.

Pentru aceste motive de fapt și de drept, în măsura în care nu va fi îmbrățișată teza inadmisibilității a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii criticate în sensul de a respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Intimata-reclamantă ... a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat şi menținerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanței de fond, şi cheltuieli de judecată.

În fapt, prin motivele de apel se critică sentinţa civilă nr. 642/06.06.2023 a Tribunalului ..., invocându-se următoarele:

1. Lipsa îndeplinirii procedurii prealabile urmare a nesemnării contestației administrative, aspect ce atrage sancțiunea inadmisibilității;

2. Instanța de fond a obligat la recalcularea drepturilor salariale începând cu 01.06.2019, deși obiectul acțiunii a fost reprezentat de contestație împotriva actului adițional 15/31.12.2021;

3. Prin acest aspect instanța de fond a intervenit asupra a 2 acte adiționale (din 2018 şi 2020) a căror legalitate nu a fost contestată/răsturnată în instanță;

4.

Actul adițional 12/18.07.2018 a asigurat trecerea intimatei la gradația 4, iar instanța s-a raportat la salariul de bază a unui registrator medical principal cu gradația 3, cu aplicarea greșita a art. 39 din Legea 153/2017, procedând la „redefinirea conceptului de funcție similară”;

5. Legea nu instituie o obligație pozitivă şi continuă de a stabili salarizarea la nivel maxim aflat în plată;

6. S-a dat mai mult decât s-a cerut, perioada dedusă judecății fiind apr. 2019-dec. 2021, iar instanța a acordat începând cu 01.06.2019 până la recalcularea efectivă.

Apelul este neîntemeiat pentru motivele dezvoltate punctual în continuare, sens în care se impune respingerea acestuia şi menținerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanței de fond.

1.

Afirmația, potrivit căreia lipsa semnăturii olografe de pe contestația depusă la ordonatorul de credite este echivalentă cu lipsa parcurgerii acestei etape, este vădit eronată în condițiile în care se face abstracție de o contestație, existentă fizic, depusă personal pentru a produce consecințe juridice şi înregistrată în termenul legal la angajator, semnată prin precizarea numelui şi a prenumelui în josul contestației, dar nu olograf.

A pretinde că aceasta nu există, deși ea există fizic, este evident un non sens.

Mai mult contestația a fost succedată de formularea unei noi cereri către angajator prin care se solicită comunicarea unor decizii interne privind elementele componente ale salariului-sporuri etc., rezultând o evidentă urmărire a interesului în parcurgerea procedurii până la capăt, inclusiv în faţa instanței de judecată, în acțiune făcându-se vorbire despre aceste decizii obținute pe cale administrativă.

Invocarea art.193 Cod procedură civilă de către apelantă trebuie privit în asociere cu disp. art.196 alin.2 Cod procedură civilă (răspunsul la contestație face referire la faptul că aceasta este nulă pentru lipsa semnăturii), aspect ce prevede posibilitatea acoperirii omisiunilor după înștiințare pe tot parcursul procedurii.

Lipsa înștiințării şi emiterea unui răspuns, fără ca el să reprezinte o soluție la contestație, induce ideea urmăririi în mod tendențios a privării dreptului de acces la instanță pentru rezolvarea problemei privind salarizarea incorectă a subsemnatei, pentru defavorizarea subsemnatei în continuare şi acoperirea erorilor în continuare.

Apreciază că în mod corect instanța a precizat că disp. art.37 din Legea 137/2017 nu prevăd necesitatea soluționării pe fond a contestației, în acest sens existând şi varianta ca ordonatorul de credite să nu dea un răspuns la contestație sau răspunsul să nu vizeze obiectul contestației (cum e cazul de faţă), situație în care dreptul la acțiune al persoanei vătămate în drepturile sale este totuși deschis.

Suplimentar, are în vedere că în răspunsul administrativ formulat de apelantă nu se face mențiune de vreun termen de contestare, cale de atac, instanța către care trebuie îndreptată acțiunea, pentru a reprezenta în sine o soluție dată contestației, fiind o simplă comunicare, ce nu echivalează cu o soluție dată contestației.

Lipsa unei asemenea soluții îndreptățește adresarea către instanța de judecată.

Mai mult, petitul ultim al acțiunii a vizat obligarea apelantei la recalcularea salariului având în vedere maximul existent în plată, petit ce nu este supus parcurgerii etapei administrative potrivit RIL- Decizia 9/2017 a ÎCCJ.

Raportat la toate aceste aspecte apreciază că se impune respingerea excepției inadmisibilității.

2.

În mod corect instanța de fond a obligat la recalcularea drepturilor salariale, recalculare pe care a apreciat-o întemeiată începând cu 01.06.2019 şi nu cu momentul aprilie 2019, întrucât, deși obiectul acțiunii a fost reprezentat şi de contestație împotriva actului adițional 15/31.12.2021, capetele de cerere ulterioare au vizat recalcularea salariului de bază, sporurilor şi a celorlalte elemente componente ale salariului în raport de salariul de bază corect, dar şi în raport de salariul la nivel maxim încasat în cadrul unității spitalicești.

Ori, stabilirea unui salariu de bază corect nu poate avea ca punct de pornire decât momentul reîncadrării pe post, deci cel al aplicării Legii nr.153/2017, dar şi prin raportare la salariile existente în plată pentru funcții similare cum a fost cazul acesteia.

În determinarea momentului de început (înăuntrul termenului de prescripție) instanța a avut în vedere salariu pentru o funcție similară în mod corect.

Explicația amplă pe care o expune răspunde şi la punctele 3, 4, 5 ale motivelor de apel.

Astfel: Potrivit prevederilor art.7 din Legea nr. 153/2017:

Termenii în înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:

a) salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcției, gradului/treptei profesionale, gradației, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I-IX;

e) salariul lunar cuprinde salariul de bază ori, după caz, indemnizația lunară sau indemnizația de încadrare, compensațiile, indemnizațiile, sporurile, adaosurile, primele, premiile, precum și celelalte elemente ale sistemului de salarizare corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar;

g) funcția similară reprezintă o funcție de același fel din cadrul aceleiași instituții sau autorități publice, care implică aceleași condiții de studii, grad/treaptă profesională, gradație, vechime în funcție sau vechime în specialitate, după caz, și condiții de muncă;

î) sporul reprezintă un element al salariului lunar/soldei lunare, acordat ca procent la salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, în condițiile legii, pentru fiecare categorie de personal;

j) gradația reprezintă salariul de bază corespunzător funcției, acordat în raport cu vechimea în muncă, în condițiile prezentei legi;

k) treapta profesională reprezintă nivelul de ierarhizare în cadrul funcțiilor cu studii medii;

l) gradul profesional reprezintă nivelul de ierarhizare în cadrul funcțiilor cu studii superioare, studii superioare de scurtă durată și studii medii, după caz, în condițiile legii;

m) venitul salarial al personalului din sectorul bugetar cuprinde salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiile/soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizațiile de încadrare, indemnizațiile lunare şi, după caz, compensațiile, indemnizațiile, sporurile, majorările, adaosurile, primele şi premiile, precum şi alte drepturi în bani şi/sau în natură, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.

ART.36-Reîncadrarea personalului

(1)La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcții, grade/trepte profesionale, gradație corespunzătoare vechimii în muncă și vechime în specialitate/vechime în învățământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare și indemnizațiilor lunare potrivit art. 38.

La data de 01.07.2017, când s-a început aplicarea Legii 153/2017, reclamanta ocupa funcția de registrator medical principal, gradația 3.

Potrivit art. 36 „Reîncadrarea personalului la alin. 1 din Legea 153/2017:

„(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcții, grade/trepte profesionale, gradație corespunzătoare vechimii în muncă şi vechime în specialitate/vechime în învățământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare şi indemnizațiilor lunare potrivit art. 38”.

ART. 38-Aplicarea legii:

(1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.

(2)începând cu data de 1 iulie 2017:

a) se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții;

d) până la data de 31 decembrie 2017 se acordă drepturile de hrană și tichetele de masă de care beneficiază, la data intrării în vigoare a prezentei legi, unele categorii de personal bugetar, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

(3) începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale:

a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Astfel, potrivit art. 38 „Aplicarea legii” din aceeași lege, prin aplicarea prevederilor celor două articole și, având în vedere salariul în plată potrivit actului adițional nr. 9/28.12.2016 la contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 1278 în registrul general de evidență al salariaților, salariul subsemnatei a fost menținut la cuantumul de 2.209 lei, încheindu-se în acest sens actul adițional nr. 10/30.06.2017 la contractul individual de muncă al acesteia, în care se precizează: „începând cu data de 01.07.2017, se reîncadrează personalul conform art. 36 și art. 38 din Legea nr. 153/2017”.

La data de 27.12.2017 s-a încheiat actul adițional nr. 11 la contractul individual de muncă al subsemnatei, prin acesta stabilindu-se salariul de bază valabil începând cu data de 01.01.2018, în cuantum de 2.761 lei prin aplicarea prevederilor art. 38 alin. 3 lit. a din Legea 153/2017.

Astfel, la salariul precedent de 2.209 lei s-a adăugat o creștere de 25% x 2.209 lei = 552 lei, rezultând noul salariu de încadrare de 2.209 + 552 = 2.761 lei.

În data de 18.07.2018 a fost încheiat actul adițional nr. 12 la contractul individual de muncă al reclamantei, având în vedere acordarea gradației 4 de salarizare.

Ultima lună anterioară lui iulie 2018, pentru care a fost publicată lista salariilor pe site-ul unității medicale la secțiunea Management - Salarii personal este septembrie 2017.

În această listă nu se regăsește nicio persoană cu funcția de registrator medical principal, gradație 4, ci doar o persoană, cu gradația 3, respectiv ... și alte două persoane cu gradația 5, neexistând așadar o funcție similară în plată.

Astfel, având în vedere că în subordinea Consiliului Local ... nu se află alte unități care să aibă organizate la nivelul lor compartimente de primiri urgențe, la stabilirea salariului de bază pentru registrator medical principal, gradație 4 trebuie aplicate prevederile art. 39 din Legea 153/2017:

(1) Până la aplicarea integrală a prevederilor prezentei legi, pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale, salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcții similare.

„(2) În situația în care prin aplicarea alin. (1) nu există funcție similară în plată, nivelul salariului de bază, soldei de funcție/salariului de funcție, indemnizației de încadrare pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale, se stabilește prin înmulțirea coeficientului prevăzut în anexe cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare, la care se aplică, după caz, prevederile art. 10 privind gradația corespunzătoare vechimii în muncă”.

Prin aplicarea acestei prevederi, la data de 01.08.2018 salariul de bază pentru registrator medical principal, gradație 0 era de: 1.900 lei (salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare potrivit informațiilor existente pe site-ul Ministerului Muncii (coeficientul prevăzut în ANEXA 2 la Legea 153/2017 - Familia ocupațională de funcții bugetare „Sănătate şi asistență socială", CAP.

I, pct. a.3. - Servicii de ambulanță, compartimente de primire urgențe: UPU-SMURD, UPU, CPU, secții/compartimente cu paturi de ATI/TI, unitate de transport neonatală, poziția 42 - Statistician medical, registrator medical, operator registrator de urgență; principal) = 3.040 lei, la care se aplică, prevederile art.1 10 privind gradația corespunzătoare vechimii în muncă.

Astfel:

- gradației 1 îi revine o remunerație de 3.040 lei + 3.040 lei x 7,5% = 3.040lei + 228 lei = 3.268 lei (conform art. 10 alin. 4 lit. a din Legea 153/2017 „gradația 1 - de la 3 ani la 5 ani - și se determină prin majorarea salariului de bază prevăzut în anexele la prezenta lege cu cota procentuală de 7,5%, rezultând noul salariu de bază”);

- gradației 2 îi revine o remunerație de 3.268 lei + 3.268 lei x 5% = 3.268 lei + 163 lei = 3.431 lei (conform art. 10 alin. 4 lit. b din Legea 153/2017 „gradația 2 - de la 5 ani la 10 ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază");

- gradației 3 îi revine o remunerație de 3.431 lei + 3.431 lei x 5%= 3.431 lei + 172 lei = 3.603 lei (conform art. 10 alin. 4 lit. c din Legea 153/2017 „gradația 3 - de la 10 ani la 15 ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază”);

- gradației 4 îi revine o remunerație de 3.603 lei + 3.603 lei x 2,5% = 3.603 lei + 90 lei = 3.693 lei (conform art. 10 alin. 4 lit. d din Legea 153/2017 „gradația4 - de la 15 ani la 20 de ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază”).

Așadar, salariul de bază cuvenit subsemnatei începând cu data de 01.08.2018, potrivit noii gradații obținute este de 3.693 lei.

În schimb, prin actul adițional nr. 12 la contractul individual de muncă al acesteia, i-a fost acordată suma de 2.830 lei.

La data de 28.12.2018 a fost încheiat actul adițional nr. 13 la contractul individual de muncă al subsemnatei, având în vedere prevederile art. 38 alin. 4 din Legea 153/2017, potrivit cărora „în perioada 2019-2022 se va acorda anual o creștere a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018.

Creșterea respectivă și data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h)”.

Astfel, pentru a determina creșterea salarială de care trebuie să beneficieze este necesar să se calculeze nivelul salariului de bază pentru funcția ocupată de aceasta prevăzut de Legea 153/2017 pentru anul 2022.

Având în vedere că legea prevede un nivel al salariului de 4.001 lei pentru funcția de registrator medical principal, gradația 0, calculul este următorul:

- gradației 1 îi revine o remunerație de 4.001 lei + 4.001 lei x 7,5% = 4.001 lei + 300 lei = 4.301 lei (conform art. 10 alin. 4 lit. a din Legea 153/2017);

- gradației 2 îi revine o remunerație de 4.301 lei + 4.301 lei x 5% = 4.301 lei + 215 lei = 4.516 lei (conform art. 10 alin. 4 lit. b din Legea 153/2017);

- gradației 3 îi revine o remunerație de 4.516 lei + 4.516 lei x 5% = 4.516 lei + 226 lei = 4.742 lei (conform art. 10 alin. 4 lit. c din Legea 153/2017);

- gradației 4 îi revine o remunerație de 4.742 lei + 4.742 lei x 2,5% = 4.742 lei + 119 lei = 4.861 lei (conform art. 10 alin. 4 lit. d din Legea 153/2017).

Așadar, diferența dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 pentru funcția de registrator medical principal, gradația 4 și salariul acordat în decembrie 2018 este de 4.861 lei - 3.693 lei = 1.168 lei.

Astfel, creșterea anuală de care trebuie să beneficieze un registrator medical principal, gradația 4 începând cu data de 01.01.2019 este de ¼ x 1.168 lei = 292 lei.

Având în vedere prevederile legale menționate mai sus rezultă că, începând cu data de 01.01.2019 reclamanta trebuia să beneficieze de un salariu de 3.693 lei + 292 lei = 3.985 lei.

Instanța de judecata a stabilit suma de 3945 lei, iar reclamanta nu a apelat hotărârea, considerând că mica diferență rezultată este cel mai probabil din incorecta stabilire de către angajator a salariului colegului de referință.

La data de 13.01.2020 a fost încheiat actul adițional nr. 14 la contractul individual de muncă, având în vedere aceleași prevederi ale art. 38 alin. 4 din Legea 153/2017.

Astfel, salariul acesteia trebuia să fie de 3.985 lei + 292 lei (creștere anuală calculată mai sus) = 4.277 lei.

În schimb, prin actual adițional s-a stabilit un salariu de bază de 3.846 lei.

În baza art.

I alin. 3 din OUG 130/17.12.2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, a fost încheiat la data de 31.12.2021 actul adițional nr. 15 la contractul individual de muncă al reclamantei, prin acesta fiindu-i stabilit un salariu de bază, începând cu data de 01.01.2022 în sumă de 4.100 lei.

Potrivit prevederilor OUG invocate, „(3) Prin excepție de la prevederile alin. (1), pentru personalul care ocupă funcțiile prevăzute în anexa nr.

II „Familia ocupațională de funcții bugetare «Sănătate și asistență socială»” la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2022 salariile de bază se majorează cu 1/4 din diferența dintre salariul de bază prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, pentru anul 2022 și cel din luna decembrie 2021”.

Astfel, salariul cuvenit unui registrator medical principal, gradația 4 începând cu data de 01.01.2022 era de: 4.277 lei + 1/4 x (4.861 lei - 4.277 lei) = 4.277 lei + % x 584 lei = 4.277 lei + 146 lei = 4.423 lei, unde:

- 4.861 lei este salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 pentru funcția de registrator medical principal, gradația 4;

- 4.277 lei salariul de bază pentru luna decembrie 2021 pentru funcția de registrator medical principal, gradația 4.

La data de 12.09.2022 a fost încheiat actul adițional nr.16 la contractul individual de muncă al reclamantei, având în vedere prevederile OUG 115/26.08.2022 pentru completarea art.

I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

Potrivit art.

I din aceasta „(4^1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) și alin. (4^1) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, începând cu luna august 2022, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, pentru anul 2022 și cele din luna decembrie 2021.

Astfel, începând cu 01.09.2022, salariul de bază pentru funcția de registrator medical principal, gradația 4 trebuia să fie de 4.423 lei + 146 lei - 4.569 lei, în schimb, prin actul adițional menționat, i-a fost acordat salariul de 4.354 lei.

Prin aplicarea prevederilor Legii 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările acesteia, a rezultat că salariul de bază cuvenit funcției de registrator medical principal, gradația 4 la data de 01.01.2022 este de 4.423 lei.

Potrivit clarificărilor actualizate privind aplicarea Legii-cadru, salarizarea personalului plătit din fonduri publice, agreate cu reprezentanții Curții de Conturi, de pe site-ul Ministerului Muncii şi Justiției Sociale:

- stabilirea pentru funcțiile de execuție a salariului de bază pentru personalul care avansează în gradație se face prin aplicarea majorării aferente tranșei de vechime la salariul de bază deținut;

- art. 36 alin. (1) prevede că la data intrării în vigoare a legii, reîncadrarea personalului salarizat potrivit legii se face pe noile funcții, grade/trepte profesionale, gradație corespunzătoare vechimii în muncă şi vechime în specialitate/vechime în învățământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare şi indemnizațiilor lunare potrivit art.38:

- începând cu 1 ianuarie 2018, în funcție de salariul minim brut pe țară garantat în plată, stabilit la 1900 lei începând cu 1 ianuarie 2018, cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli.

Pentru funcțiile care nu se regăsesc în Nomenclator, începând cu 1 ianuarie 2018, se aplică art. 38 a), respectiv cuantumul salariilor de bază, precum și cuantumul sporurilor se majorează cu 25%:

- până la aplicarea integrală a prevederilor legii, pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale, salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcții similare.

În situația în care nu există funcție similară în plată, nivelul salariului de bază, soldei de funcție/salariului de funcție, indemnizației de încadrare pentru personalul nou încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel se stabilește prin înmulțirea coeficientului prevăzut în anexe cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare, la care se aplică, după caz, prevederile art. 10 privind gradația corespunzătoare vechimii în muncă.

Apreciază că prevederile art.39 alin.2 de mai sus (referitor la situația în care nu există funcție similară în plată) se aplică de asemenea și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale.

Prin OUG nr.91/2017 s-a inclus și personalul promovat la alin.(2); de asemenea, se permite identificarea unei funcții similare în cadrul instituțiilor subordonate sau în cadrul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare.

(1) Până la aplicarea integrală a prevederilor prezentei legi, pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcții sau în grade, trepte profesionale, salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcții similare din cadrul instituției/autorității publice în care acesta este numit/încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată.

(2) În situația în care prin aplicarea alin. (1) nu există funcție similară în plată, nivelul salariului de bază, soldei de funcție/salariului de funcție, indemnizației de încadrare pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale, se stabilește prin înmulțirea coeficientului prevăzut în anexe cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare, la care se aplică, după caz, prevederile art.10 privind gradația corespunzătoare vechimii în muncă.

(3) În aplicarea prevederilor alin.(1), prin instituție sau autoritate publică se înțelege acea instituție sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri și cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite.

(4) În aplicarea prevederilor alin. (1), în cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar nivelul salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții său autorități publice subordonate.

Concluzionând, s-a interpretat şi aplicat corect similarul în plată, nu s-a intervenit asupra altor acte adiționale, dar s-a impus recalcularea salariului în vederea stabilirii corecte a cuantumului salarial la maxim din punctul de pornire (înăuntrul termenului de prescripție) 2019 pentru a se ajunge la cuantumul corect aferent actului adițional contestat, sume ce puteau fi recalculate şi în baza petitului final de obligație de a face - recalculare şi stabilire nivel salarial la maximul prevăzut în plată în cadrul ordonatorului de credit pentru aceeași funcție, grad, studii, gradație etc.

Deși se afirmă că s-a dat mai mult decât s-a cerut prin formularea „Va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a diferențelor salariale, raportat la diferențele dintre salariul de bază încasat şi salariul de bază recalculat, începând cu 01.06.2019 - până la recalcularea efectivă, diferențe actualizate cu indicele de inflație”, face precizarea că în cuprinsul petitelor a solicitat recalcularea salariului şi întocmirea unui nou act adițional (la petitul 3), plata lor (petitul 4), dar şi salarizarea la nivel maxim.

Ori, în această situație noul act adițional coincide cu momentul recalculării efective (căci altfel nu s-ar putea semna, dacă nu s-ar recalcula), prin urmare întinderea în timp „până la recalcularea efectivă” este corect stabilită, fără ca instanța să dea mai mult decât s-a cerut.

Din analiza şi interpretarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză se desprinde cu claritate concluzia că apelanta a interpretat şi a aplicat în mod eronat legea, privând-o de drepturi salariale ce trebuiau acordate în baza legii sau mai corect nu s-au aplicat disp. art.38 şi 39 din Legea 153/2017.

Faţă de toate cele menționate mai sus, consideră apelul neîntemeiat, în subsidiar nefondat, solicitând respingerea acestuia, menținerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond. Cu cheltuieli de judecată.

Probe: înscrisuri

În drept, a invocat disp. art. 471, 480 Cod procedură civilă, Legea nr. 153/2017.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate prin prisma motivelor de apel invocate în cererea de apel și a dispozițiilor art.476 şi 479 alin.1 Cod proc.civ., Curtea constată următoarele:

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii, Curtea constată că intimata reclamantă a formulat o contestaţie, înregistrată cu nr. ..., împotriva actului adiţional .../31.12.2021, pe care, în pofida faptului că a depus-o personal la sediul apelantei pârâte, nu a semnat-o.

Prin adresa 5157/01.04.2022 apelanta pârâtă face cunoscut intimatei reclamante faptul că nu se poate analiza contestaţia formulată, întrucât nu este semnată.

Apelanta pârâtă reiterează, prin intermediul acestui motiv de apel, împrejurarea potrivit căreia în lipsa semnăturii, contestaţia nu poate constitui procedura prealabilă, solicitând respingerea cererii pe fond, ca inadmisibilă.

Curtea constată că inadmisibilitatea este acea sancțiune procedurală care împiedică soluționarea pe fond a cererii introductive de instanță, impunându-se ca un fine de neprimire cu privire la pretențiile deduse judecății, acestea rămânând, ca urmare a pronunțării inadmisibilității, neanalizate în baza unui probatoriu adecvat administrat în cauză.

Mai mult decât atât, inadmisibilitatea se prezintă ca un fine de neprimire a solicitării reclamantului și a altor participanți procesuali, care pot pretinde un drept propriu în cadrul unui litigiu pendinte pe rolul instanțelor, în cadrul unei pretenții strâns legate, ca obiect și cauză juridică, de cea a reclamantului, de analizare a temeiniciei susținerilor acestora privind exercitarea drepturilor subiective civile pretinse, precum și o piedică în soluționarea apărărilor pârâtului, în privința inexistenței sau a netemeiniciei pretențiilor celorlalte părți litigante, privind obligația civilă reclamată a fi executată în acest cadru procesual.

Ca o garanţie a respectării drepturilor omului, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prevede, în art.6 alin.1, dreptul oricărei persoane la un proces echitabil: „Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil…” În explicitarea acestui drept, în doctrina dreptului european, dreptul de acces la un tribunal este înţeles ca un drept de acces concret şi efectiv, care presupune ca justiţiabilul „să beneficieze de o posibilitate clară şi concretă de a contesta atingerea adusă drepturilor sale”.

„Curtea reaminteşte încă de la început că art. 6 § 1 îi garantează fiecăruia dreptul ca o instanţă să ia act de orice contestaţie legată de drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil (Golder împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 21 februarie 1975, seria A nr. 18, p. 18, § 36). 63.

Desigur, dreptul de acces la o instanţă nu este absolut.

El poate da ocazia unor limitări implicit admise, deoarece el reclamă prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului.

În elaborarea unei astfel de reglementări, statele se bucură de o anumită marjă de apreciere.

Cu toate acestea, limitările aplicate nu pot restrânge accesul deschis individului de o manieră sau într-o asemenea măsură încât dreptul să fie atins în însăşi substanţa sa.

Mai mult decât atât, ele nu se conciliază cu art. 6 § 1 decât dacă urmăresc un scop legitim şi dacă există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul viza.”

Pornind de la premisa că drepturile fundamentale trebuie garantate într-o manieră concretă şi reală, iar nu iluzorie şi teoretică, imposibilitatea concretă de sesizare a unei instanţe de către persoana interesată constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiţie.

Având în vedere că această soluţie a inadmisibilităţii conduce la neanalizarea cererii de chemare în judecată, în concret a pretenţiilor pe fond formulate atât de reclamantă, precum şi a apărărilor pârâtei, şi faptul că a intervenit în stadiul iniţial al procedurii, Curtea apreciază că transformarea acestei excepţii într-un fine de neprimire reprezintă o restricţie disproporţionată, şi aduce atingere însăşi esenței dreptului de acces la justiţie, a ambelor părţi.

Prin urmare, motivul de apel prin care se critică dezlegarea excepţiei inadmisibilităţii de către prima instanţă, va fi privit ca neîntemeiat.

Preliminar oricărei analize, Curtea va stabili limitele învestirii sale prin apelul formulat, cât şi cele ce rezultă din cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat, în principal, obligarea pârâtei la stabilirea salariului de bază la nivelul celui maxim aflat în plată pentru funcţii similare din cadrul spitalului şi egalizarea acestuia cu cel aflat în plată la un nivel maxim pentru o funcţie similară.

Instanţa de fond a calificat şi analizat acţiunea strict prin raportare la aspectul egalizării salariului de bază, fără a însă a stabili, în concret, în urma unui calcul exact, dacă salariul de bază a fost calculat corect prin raportare la dispoziţiile legale incidente, în pofida exprimării acestei critici de către reclamantă prin cererea cu care a învestit instanţa, arătând că diferenţa dintre salariile de bază apare ca nejustificată.

Prin apelul declarat nu se critică aspecte legate de modul de calcul al salariului de bază al reclamantei intimate, punctual, pornindu-se de la luna aprilie a anului 2019, ci doar aspecte privind egalizarea salariului de bază cu cel maxim aflat în plată pentru funcţii similare din cadrul spitalului.

Or, în lipsa unui apel prin care să se critice şi această chestiune, instanţa de apel nu o poate supune controlului judiciar, nefiind învestită cu un astfel de motiv.

Prin urmare, Curtea va analiza motivele de apel prin prisma acestei egalizări, în limitele stabilite de apelant prin apelul promovat.

Legea nr. 153/2017 Aplicarea tranzitorie: Art. 39 - (1) Până la aplicarea integrală a prevederilor prezentei legi, pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte profesionale, salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcţii similare din cadrul instituţiei/autorităţii publice în care acesta este numit/încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată.

(2) În situaţia în care prin aplicarea alin. (1) nu există funcţie similară în plată, nivelul salariului de bază, soldei de funcţie/salariului de funcţie, indemnizaţiei de încadrare pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte profesionale, se stabileşte prin înmulţirea coeficientului prevăzut în anexe cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare, la care se aplică, după caz, prevederile art. 10 privind gradaţia corespunzătoare vechimii în muncă.

*) Pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte profesionale, pentru care nu există funcţie similară în plată, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare lunară se stabileşte la nivelul reglementat pentru anul 2022 în anexele la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, la care se aplică, după caz, prevederile art. 10 privind gradaţia corespunzătoare vechimii în muncă. (a se vedea art.

I alin. (2) din O.U.G. nr. 168/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 1.186 din 9 decembrie 2022)

(3) În aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituţie sau autoritate publică se înţelege acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite.

(4) În aplicarea prevederilor alin. (1), în cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate.

Disp art. 39 alin. (1) mai sus citate reglementează salarizarea pentru funcții similare.

În lumina disp. art. 7 lit. g) din Legea 153/2017, funcția similară reprezintă o funcție de același fel din cadrul aceleiași instituții sau autorități publice, care implică aceleași condiții de studii, grad/treaptă profesională, gradație, vechime în funcție sau vechime în specialitate, după caz, și condiții de muncă.

Prin actul adițional 12/18.07.2018 intimata reclamantă a trecut la gradația 4 şi, în dezlegarea pricinii prima instanță de fond s-a raportat la salariul de bază al unui registrator medical principal gradația 3, ceea ce textul mai sus citat nu permite.

Drept urmare, aprecierea asupra salariului de bază, din perspectiva egalizării, a fost realizată cu neobservarea condiţiilor reglementate de disp. art. 7 lit g din Legea 153/2017 în ceea ce privește funcția similară, aceasta presupunând și identitate de funcţie şi de gradaţie, cerinţele, fiind cumulative şi nu alternative.

Iar ipoteza descrisă de alin. 4 al art. 39 nu este incidentă atât timp cât apelanta pârâtă a arătat că nu există funcţii similare în plată în celelalte spitale subordonate consiliului local.

Pe cale de consecinţă, acest motiv de apel prin care se critică greşita aplicare a disp. art. 39 din Legea 153/2017, va fi privit ca întemeiat.

Cu privire la motivul de apel potrivit căruia instanţa a dat mai mult decât s-a cerut, se constată că acesta nu este întemeiat.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată intimata reclamantă a formulat cinci capete de cerere distincte, pe care le explicitează în dezvoltarea motivelor sale, solicitând sume pentru trecut şi pentru viitor.

Reclamanta a solicitat plata unor drepturi salariale pentru trecut, respectiv pentru perioada aprilie 2019 - decembrie 2021, actualizate cu rata inflaţiei şi dobândă legală până la data plăţii efective a acestor drepturi ( diferenţe).

Prin capătul al doilea al cererii de chemare în judecată, distinct de celelalte, reclamanta a solicitat, anularea actului adiţional în privinţa salariului de bază, recalcularea acestuia şi emiterea unui nou act adiţional cu acest cuantum recalculat, şi plata, pentru viitor, începând cu data întocmirii şi semnării acestui act adiţional, a salariului astfel recalculat, cu dobândă legală şi actualizare cu rata inflaţiei.

Prin capetele 3, 4 şi 5 ale cererii a solicitat recalcularea salariului de bază, a sporurilor, indemnizaţiilor etc, pentru perioada aprilie 2019-decembrie 2021, întocmirea unui nou act adiţional, plata acestor diferenţe salariale (calculate pentru perioada aprilie 2019-decembrie 2021) dintre salariul de bază existent şi cel aflat la nivel maxim şi actualizarea diferenţelor cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, cele din urmă accesorii urmând a fi calculate şi achitate începând cu luna aprilie 2019 şi până la data plăţii efective.

Prima instanţă a obligat pârâta la plata diferenţelor salariale dintre salariul de bază încasat şi cel ce urma a fi recalculat, începând cu data de 01.06.2019 şi până la data recalculării efective, privind problema drepturilor salariale în mod global, şi nu distinct, aşa cum a formulat cererea, acordând diferenţele începând cu momentul iunie 2019 pentru viitor, până la data recalculării efective, alături de accesorii.

Aşa fiind, nu s-a dat mai mult decât s-a cerut, ci s-a adoptat o manieră diferită de abordare a solicitărilor reclamantei.

Pentru aceste motive, Curtea, în baza disp. art. 480 alin. 2 C.pr.civilă, va admite apelul, va schimba în parte sentinţa civilă apelantă şi, în rejudecare va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ... în contradictoriu cu pârâta Spitalul ..., ca neîntemeiată.

Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei civile apelate, privind soluţia oferită excepţiei inadmisibilităţii.