Decizie nr. 872 din 06.11.2023

Decizia trebuie să conţină descrierea faptei în concret pentru care a fost sancţionat salariatul.

Prin descriere trebuie să se înţeleagă prezentarea explicită a acelor aspecte care pot conduce la concluzia că fapta salariatului reprezintă o încălcare de către acesta a normelor în legătură cu munca, o înfrângere a obligaţiilor izvorâte din contractul individual de muncă.

Angajatorul nu poate invoca alte acte exterioare deciziei pentru a justifica îndeplinirea acestei cerinţe legale.

Decizia civilă nr. 872/6 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. ..., Tribunalul ... a respins cererea privind pe contestatorul ..., în contradictoriu cu intimata ... SA, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de ... sub nr. ... contestatorul ... a formulat în contradictoriu cu intimata ...

SA, contestație împotriva Deciziei nr. 373 din 23.09.2022 şi a invocat pe cale de excepţie, nulitatea absolută a Convocărilor nr. 14454/05.07.2022, nr. 18407/24.08, S5214/15.09.2022 a comisiei de disciplină, nulitatea absolută a deciziei contestate, prin care i s-a aplicat sancțiunea disciplinară cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de 1 lună cu 5%, iar pe fondul cauzei, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și întemeiată.

În motivare, a arătat că în data de 31.05.2022 a formulat cererea de încetare a contractului de muncă începând cu data de 20.06.2022, cerere înregistrată în Companie cu nr. 11721/31.05.2022.

Aceasta a fost aprobată de către director și în aceeaşi zi a găsit-o în mapa biroului Achiziții, birou unde este şef și îşi desfășoară activitatea, fiind repartizată de către registratură unității.

Astfel a păstrat-o în birou, iar ulterior s-a hotărât să nu mai demisioneze, în acest sens întocmind o nouă cerere, în termenul legal de preaviz, prin care aducea la cunoștintă angajatorului faptul că, cererea de demisie este un act unilateral de voință și că îşi retrage cererea.

În data de 05.07.2022, a fost convocat prin adresa nr. 14454/05.07.2022, ca în data de 06.07.2022 ora 14.00 să se prezinte pentru a da notă explicativă în legătură cu referatul nr. 14155/30.06.2022 privind faptul că cererea nr. 11721/31.05.2022, deși apare la Registratură, repartizată la Biroul Resurse Umane, nu a ajuns acolo, conform condicii biroului.

În cadrul cercetării a dat explicații cu privire la cererea sa, precizând că aceasta s-a întors la mapa Serviciului Achiziții Aprovizionare Depozite și nu la Biroul Resurse Umane.

Cu privire la declarația sa, a păstrat-o în birou, iar ulterior s-a hotărât să nu mai demisioneze și a distrus-o, aşa cum a declarat în cadrul cercetării după ce a găsit cererea sa la mapă, a păstrat-o în sertar.

A fost întrebat de această cerere după o lună, a căutat-o în sertar și inițial nu găsit-o, declarând că, probabil a distrus-o.

Ulterior a găsit cererea și a predat-o compartimentului BRUINS.

În data de 11.08.2022, comisia de disciplină a făcut o Informare cu nr.

S4655, prin care a relatat că a fost invitat la Comisie pentru a da explicaţii cu privire la cererea sa de demisie și explicația sa cu privire la existenţa ei în mapa serviciului achiziții, dar și faptul că avea dreptul legal să-şi retragă cererea în perioada de preaviz.

În urma acestei informări, domnul director general a transmis în scris solicitarea de „convorbire” cu membrii comisiei, inclusiv cu contestatorul, termen 22.08.2022.

În data de 22.08.2022. ora 12.00, a fost chemat prin intermediul Secretariatului la sala mică a C.A. unde se aflau membrii comisiei de disciplină.

A fost înștiințat să rămână pe hol până va fi chemat.

A rămas pe hol până la finalul discuției, fără a mai fi invitat să participe la convorbire.

Faţă de acest aspect, a considerat că directorul general a abuzat de puterea sa și a invitat la convorbire în mod ilegal comisia de disciplină.

În timpul cercetării disciplinare, directorul nu are dreptul să cunoască aspectele legate de desfășurarea activităţii comisiei.

În urma finalizării cercetării disciplinare, Comisia întocmeşte un raport cu propunerea de clasare sau de sancţionare disciplinară a salariatului, conform Cap.

X art. 69, alin. 8 al Regulamentului Intern pe care-l trimite directorului general.

Astfel, în baza art.70. alin. 1 „În baza propunerii comisiei, Angajatorul va emite decizia de sancționare”.

În urma discuțiilor dintre directorul general și membrii comisiei din data de 22.08.2022, în data de 24.08.2022, prin adresa nr. 18407, a fost convocat să se prezinte în data de 25.08.2022. ora 13.30 la Biroul resurse umane pentru aceeași presupusă faptă, aceea că cererea nr. .../31.05.2022 care, deși apare înregistrată la Registratură și repartizată la BRUINS, nu a ajuns în cadrul biroului, convocare pe care a considerat-o, de asemenea nelegală, deoarece nu a respectat prevederile regulamentului intern.

În data de 15.09.2022, prin adresa S5214 a fost din nou convocat pentru data de 16.09.2022, ora 9.00 în vederea cercetării disciplinare, pe același motiv. cererea nr. .../31.05.2022, deși apare la Registratură, repartizată la Biroul Resurse Umane, nu a ajuns acolo, conform condicii biroului.

A menționat că în toate cele 3 convocări, comisia i-a adresat aceleași întrebări în mod repetitiv, nu a venit cu probe în susținerea acuzațiilor, nu i s-a prezentat conținutul referatului în baza căruia a fost cercetat prin care să demonstreze că a comis o nelegalitate cu privire la circuitul documentelor.

De asemenea, în cadrul cercetării disciplinare, a solicitat comisiei să-i pună la dispoziție documentele care au stat la baza cercetării, pentru a-şi formula apărările, iar prin adresa 20564/20.09.2022 i s-a comunicat că dosarul se află în arhivă și custodia comisiei cu toate că cercetarea nu era finalizată și avea dreptul să studieze documentele care au reprezentat baza acestei cercetări.

Referitor la Decizia nr. 373 din 28.09.2022 a Directorului General, ing. ... prin care i s-a aplicat sancțiunea disciplinară cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de 1 lună cu 5%, a precizat că decizia de sancționare este lovită de nulitate deoarece nu cuprinde toate elementele prevăzute de disp. art. 252 C. muncii.

În ceea ce privește disp. art. 252 alin. 1 lit. a C. muncii, în decizie trebuie descrisă în concret fapta pentru care a fost sancționat cel în cauză.

Descrierea presupune menționarea aspectelor care o individualizează: în ce constă, modalitatea în care s-a comis, în raport cu care se poate verifica temeinicia celor reținute în sarcina salariatului.

Prin „descriere” trebuie să se înțeleagă prezentarea explicită a acelor aspecte care pot conduce la concluzia că fapta sa reprezintă o încălcare a normelor de disciplină săvârșite în legătura cu munca sau o înfrângere a obligaţiilor izvorâte din contractual de muncă.

În Decizia de sancționare s-a făcut doar referire, în mod generic la motivul convocării la Comisia de cercetare disciplinară și la nota explicativă dată de acesta cu ocazia cercetării.

Menționarea faptei este insuficientă dacă nu este indicată și data comiterii ei.

Această dată reprezintă un element esențial pentru individualizarea faptei imputabile celui sancționat, știut fiind că orice faptă a unei persoane se petrece într-un anumit interval de timp și un anumit loc.

Decizia nr. ... din 28.09.2022 a Directorului General. ing. ..., nu are prezente aceste elemente.

Obligativitatea menționării datei comiterii faptei rezultă din coroborarea disp. art. 252 alin. 1 și alin.2 lit. a C. muncii.

Lipsa individualizării în timp a abaterilor imputate, respectiv în lipsa menționării datei la care au fost săvârșite abaterile disciplinare.

De asemenea, conform punctului 5 al Deciziei nr. 373 din 28.09.2022. comisia de cercetare disciplinară a constatat că a încălcat Regulamentul Intern, art.68 alin. 4 pct. 23 - „scoaterea din unitate, prin orice mijloace, a oricăror bunuri și documente aparținând acesteia, fără acordul scris al conducerii companiei”, ori acest lucru nu s-a produs, deoarece, dacă iniţial nu a găsit cererea de demisie, ulterior a predat-o compartimentului BRUINS, când nu se terminase cercetarea disciplinară.

A considerat că abaterea disciplinară este eronat încadrată și aplicarea sancţiunii nejustificată.

A precizat că ambele cereri, atât cea de demisie cât și cea prin care solicită renunțarea la ea le-a predat în original la compartimentul BRUINS și nu deține copii după acestea pentru a le putea atașa ca înscrisuri la dosar.

A solicitat admiterea contestației și anularea deciziei de sancționare emisă.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant, ca nefondată şi, pe cale de consecință, menținerea ca temeinică şi legală a Deciziei nr. 373 din 28. 9.2022 a Directorului General.

În motivare, a arătat că cele două excepții invocate de reclamant se impune a fi respinse ca neîntemeiate.

Reclamantul a invocat nulitatea absolută a Convocărilor comisiei de disciplină nr. 14454/05.07.2022, 18407/24.08.2022 si S5214/15.09.2022, motivat de faptul că nu a fost respectat termenul de 5 zile, prevăzut de Regulamentul Intern al companiei, Capitolul X, art. 69 alineat 3.

Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii nu face o astfel de precizare cu privire la un termen strict, astfel încât nu pate fi primită această apărare, având ca şi consecință nulitatea convocărilor companiei.

Astfel, aplicând principiul de drept „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", („unde legea nu distinge, nici noi nu distingem"), a considerat că societatea nu se află în culpă cu privire la nerespectarea vreunui termen, atâta timp cât Codul Muncii, la articolul 251 nu prevede acest lucru.

Condițiile de validitate ale convocării în vederea cercetării disciplinare prealabile sunt explicit menționate în cadrul articolului indicat. Convocările ale căror anulare se solicită respectă dispozițiile legale.

În aceste condiții, a considerat excepția invocată ca neîntemeiată şi a solicitat respingerea acesteia.

Cu privire la cea de-a doua excepție invocată de către reclamant, respectiv nulitatea absolută a Deciziei nr. 373 din 28.09.2022 a Directorului General al Societății ... S.A. de asemenea, a solicitat respingerea ca neîntemeiată.

A considerat că sunt întrunite toate condițiile obligatorii ale emiteri unei astfel de decizii, conform dispozițiilor articolului 252 din Codul Muncii.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În data de 31.05.2022 contestatorul având funcția de şef Birou Achiziții în cadrul Serviciului Achiziții Aprovizionare Depozite, a formulat o cerere de încetare a contractului individual de muncă pe care a depus-o spre aprobare la mapa de corespondenţă a serviciului din care face parte.

Documentul a fost predat şi a intrat în circuitul documentelor.

Director General - ing. ..., se afla în concediu medical, atribuţiile fiind delegate domnului director economic — ec. .... Cu toate acestea, era informat cu privire la activitatea curentă a societății.

În aceste condiții, cererea contestatorului a fost aprobată de domnul director economic, consemnându-se rezoluţia „Se aprobă”, precum şi data „31.05.2022”.

Documentul a primit numărul de înregistrare 11721/31.05.2022 şi a fost redirecţionat către Biroul Resurse Umane Învăţământ Normare Salarizare (B.R.U.I.N.S).

În realitate, însă cererea contestatorului nu a mai ajuns la departamentul mai sus indicat întrucât acesta, conform propriilor declaraţii, a păstrat-o în birou, iar ulterior s-a hotărât să nu mai demisioneze şi a distrus-o”.

În data de 02.06.2022 contestatorul a formulat cerere de retragere a demisiei pe care a invocat-o ca purtând numărul 11725/31.05.2022.

A intrat personal la domnul director economic obţinând rezoluţia „Se aprobă” şi a solicitat înregistrarea acesteia la Secretariatul societăţii susţinând că o duce personal la Biroul Resurse Umane Învăţământ Normare Salarizare (B.R.U.I.N.S).

Numărul atribuit a fost S322702.06.2022.

Nici în acest caz, documentul nu a mai ajuns la biroul căruia îi era destinat.

În data de 27.06.2022, conducerea societății i-a solicitat doamnei şef Birou Resurse Umane Învățământ Normare Salarizare (B.R.U.I.N.S), cererea de demisie a domnului ..., înregistrată la Registratura societății sub nr. 11721/31.05.2022.

Deoarece doamna ... nu avea cunoștință de existenţa cererii, a verificat la Registratura societății, de unde i s-a comunicat faptul că cererea a fost repartizată către B.R.U.I.N.S.

Domnul Director Economic i-a comunicat șefului B.R.U.I.N.S. că cererea de demisie a domnului ..., având numărul de înregistrare .../31.05.2022, a fost aprobată de dumnealui și a completat rezoluția „Se aprobă”, scriind în același timp, sub semnătură, data la care a formulat rezoluţia, „31.05.2022”.

Având în vedere că cererea de demisie a domnului ... nu a ajuns la departamentul de resurse umane, șeful acestei structuri a întocmit Referatul nr. 14155 din 3.06.2022, prin care a informat conducerea societăţii cu privirea la scoaterea adresei nr. 1121/31.05.2022 din circuitul intern al documentelor şi dispariția acesteia.

Prin urmare, salariatul a fost convocat prin adresa nr. 14454/05.0 2022, în conformitate cu prevederile art. 247, 248 şi 251 din Codul Muncii, privind efectuarea cercetării disciplinare prealabile, pentru a da Notă explicativă în legătură cu dispariţia adresei menţionate.

Având în vedere cele declarate de contestator, la data de 06.07.2022, Președintele Comisiei de Cercetare Disciplinară, domnul Director Economic - ec. ..., a întocmit Referatul nr. 14909/08.07.2022 prin care l-a informat pe domnul Director General - ... cu privire la faptul că, în urma analizării notelor explicative ale salariaților că ... (telefonistă cu atribuții de înregistrare a documentelor companiei), a constatat că nu există vreo vinovăție a salariaților implicați în transmiterea documentului întrucât „demisia este un act unilateral, iar domnul ... şi-a retras cererea de demisie, fapt recunoscut de acesta în nota explicativă, drept pentru care nu este necesară convocarea la Comisia de disciplină a acestora”.

În data de 15.07.2022 domnul Director General a consemnat pe acest document rezoluția „Solicit analiza situației în Comisia de Disciplină, deoarece documentele cu număr de înregistrare nu pot fi distruse de orice salariat din societate chiar dacă demisia este unilaterală.”

Comisia de cercetare disciplinară s-a întrunit din nou în data de 09.08.2022, ocazie cu care s-a reluat discuția cu privire la „dispariția cererii nr. 11721/31.05.2022 de încetare a raporturilor de muncă prin demisie formulată de salariatul ...” În acest context, acesta a prezentat Comisiei de Cercetare Disciplinară o cerere de încetare a raporturilor de muncă a contestatorului, înregistrată sub nr. 11725/31.05.2023, precum şi o cerere de retragere a acesteia, înregistrată la Secretariatul societăţii sub nr. 11721/31.05.2022.

Verificând în Registrul electronic al companiei acest număr s-a constatat că documentul înregistrat sub acest număr era de fapt o ofertă SEAP adresată unei terţe persoane.

În aceste condiţii, a concluzionat că salariatul a folosit al doilea exemplar al cererii de demisie (care purta rezoluţia domnului Director Economic din data de 31.05.2022) căruia i-a atribuit un număr din cadrul corespondenţei biroului în care îşi desfăşura activitatea, producând astfel un înscris oficial fals, prin contrafacerea scrierii, respectiv înlocuirea numărului de înregistrare, cu intenţia de a produce efecte juridice.

Preşedintele Comisiei de Cercetare Disciplinară, domnul Director Economic - Ec. ..., a întocmit un Referat înregistrat nr.

S4655/11.08.2022, prin care l-a informat pe domnul Director General - ing. ... cu privire la faptul că domnul ... a revenit şi şi-a retras cererea de demisie fiind dreptul legal al acestuia, în perioada de preaviz.

Nici de această dată domnul Director General nu a validat propunerea Comisiei de Cercetare Disciplinară şi a solicitat reanalizarea judicioasă a tuturor înscrisurilor aflate la dosarul cauzei.

Astfel, după o prealabilă convocare, s-a întrunit din nou Comisia în data de 25.08.2022.

În data de 14.09.2022, a fost întocmit Raportul Comisiei nr.

S5194 din 14.09.22 privind cercetarea disciplinară a domnului ..., în care s-au consemnat următoarele: „Salariatul se face vinovat de abatere disciplinară, distrugând un document aprobat de conducerea companiei şi intrat pe circuitul documentelor.”

Conform art. (68) alineatele 4, 23 din Regulamentul Intern - „Scoaterea din unitate, prin orice mijloace, a oricăror bunuri şi documente aparţinând acesteia fără acordul scris al conducerii companiei” se sancționează la prima abatere cu reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%; Se va sancționa salariatul ..., cu diminuarea salariului de bază, cu 5% pe o perioadă de 1 lună.”

Din nou, domnul Director General a consemnat rezoluția „Rog membrii Comisiei de disciplină să analizeze gravitatea situației şi să hotărască.”

Ulterior, salariatul a fost din nou convocat, prin adresa nr. SS 14/15.09.2022, pentru realizarea cercetării disciplinare în data de 16.09.2022.

Cu această ocazie, membrii Comisiei au procedat şi la audierea salariatei ...

Aceasta a declarat că domnul ... a solicitat înregistrarea cererii de încetare a raporturilor de muncă prin demisie (documentul nr. 1 1721/01.05.2022) şi a luat-o, susținând că o va duce personal la Biroul Resurse Umane Învățământ Normare Salarizare (B.R.U.I.N.S).

După audierea celor doi salariaţi în data de 16.09.2022, Comisia a reanalizat temeinic toate susținerile, precum şi documentele de la dosarul de cercetare disciplinară.

Apărările contestatorului au fost analizate şi înlăturate ca fiind netemeinice şi nefondate, având în vedere că domnul ... trebuia să respecte procedura privind circuitul documentelor şi nu păstreze documentul, cu atât mai mult, să îl distrugă.

Domnul Președinte al Comisiei de Cercetare Disciplinară a propus sancțiunii aduse în discuţie la data de 25.08.2022 cu următoarele dispoziții: „... - reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10 %; ... - avertismentul scris (fără a i se afecta drepturile de care beneficiază salariații conform CCM).”

Membrii Comisiei nu au fost de acord cu sancțiunea propusă pentru salariatul ..., menținând prima propunere stabilită şi acceptată unanim – „reducerea salariului de bază pe o durată de 1 lună cu 5% pentru încălcarea prevederilor articolului 68 alin. 4 pct. 23 din Regulamentului Intern al ...

A fost emisă Decizia Directorului General al Societății ...

S.A. nr. ... din 28.09. 2022 prin care domnul ... - Șef Birou în cadrul Serviciului Achiziții, Aprovizionare, Depozite a fost sancționat cu reducerea salariului de bază pe o durată de 1 lună, cu 5% ”.

Decizia atacată este temeinică şi legală, având în vedere că au fost respectate prevederile articolului 252 din Codul Muncii, precum şi gravitatea faptei săvârșite.

Față de motivele invocate, a solicitat respingerea excepţiilor invocate, iar în subsidiar, în măsura în care vor fi considerate întemeiate, respingerea pe fond a cauzei ca nefondată.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat în fapt următoarele:

Prin decizia nr. 373/28.09.2022, emisă de intimată, contestatorul a fost sancţionat cu reducerea salariului de bază pe o durată de 1 lună, cu 5%, fiind reţinută în sarcina acestuia fapta de a scoate din unitate, prin orice mijloace, a oricăror bunuri şi documente aparţinând acesteia, fără acordul scris al conducerii companiei.

Contestatorul a invocat nulitatea absolută a Convocărilor nr. 14454/05.07.2022, nr. 18407/24.08, S5214/15.09.2022 a comisiei de disciplină, nulitatea absolută a deciziei contestate, prin care i s-a aplicat sancțiunea disciplinară cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de 1 lună cu 5%.

A susţinut contestatorul faptul că, comisia l-a convocat să se prezinte a doua zi, deşi conform art. 69 alin.3 din Regulament, trebuia să fie convocat cu cel puţin 5 zile înainte.

Conform art. 251 alin.2 Codul Muncii, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de către persoana desemnată, de către președintele comisiei sau de către consultantul extern, împuterniciți potrivit alin. (11), precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.

A constatat că într-adevăr, conform art. 69 alin.3 din Regulamentul Intern al intimatei, convocarea se va face cu cel puţin 5 zile înainte, însă contestatorul a fost convocat de trei ori într-o perioadă de aproximativ 2 luni în legătură cu aceeaşi faptă.

Finalitatea convocării salariatului este conform art. 251 alin.4 Codul Muncii, ca acesta să aibă dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere comisiei sau persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un consultant extern specializat în legislația muncii sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.

Prin urmare, în perioada 05.07.2022-15.09.2022, contestatorul a avut la dispoziţie o perioadă mai mare de 5 zile pentru a-şi putea formula și susține toate apărările, fiind respectate prevederile legale mai sus indicate.

A mai susţinut contestatorul că nu a fost chemat la discuţia dintre membrii comisiei de disciplină şi directorul general.

Tribunalul a constatat că acest aspect, în măsura în care ar fi fost dovedit, nu conduce la nulitatea deciziei de sancţionare.

Contestatorul a învederat că, comisia i-a adresat aceleaşi întrebări în mod repetitiv în toate cele trei convocări şi că nu i s-au prezentat probe în susţinerea acuzaţiilor.

Tribunalul a constatat din raportul cercetării disciplinare din data de 16.09.2022 care conţine rezultatul celor trei convocări că au fost efectuate demersuri de către comisie în vederea determinării circumstanţelor săvârşirii abaterii disciplinare.

Referitor la condiţiile de formă ale deciziei nr. .../28.09.2022, Tribunalul a reţinut din cuprinsul deciziei reiese că aceasta cuprinde elementele prevăzute de art. 252 alin.2 Codul Muncii, care prevăd că, sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată; f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată”.

Fapta contestatorului şi împrejurările în care aceasta a fost reţinută au fost descrise în mod clar, constatându-se vina contestatorului (aspect care de altfel este consemnat de însuşi contestatorul în Nota explicativă), care a declarat că a luat cererea sa, înregistrată la secretariat, a păstrat-o în birou şi ulterior a distrus-o.

Cu privire la fondul deciziei contestate, contestatorul a fost sancţionat deoarece a scos din unitate, prin orice mijloace, a oricăror bunuri şi documente aparţinând acesteia, fără acordul scris al conducerii companiei.

A susţinut contestatorul că i s-a imputat eroarea compartimentului Registratură.

Din raportul cercetării disciplinare prealabile din data de 16.09.2022 a reţinut că numita ..., deşi înregistrase cererea contestatorului pe BRUINS, i-a returnat-o acestuia care i-a spus că o va preda personal la BRUINS.

Contestatorul, după ce a luat cererea şi nu a înaintat-o la BRUINS, a distrus-o.

S-a mai constatat din acelaşi raport că şi numita ... a fost sancţionată.

Însă, fapta reţinută în sarcina numitei ... a fost diferită de cea reţinută în sarcina contestatorului şi nu era de natură a-l exonera pe acesta de vinovăţie.

Fapta considerată abatere disciplinară pentru care a fost sancţionat contestatorul are în componenţa sa, două elemente esenţiale, ce se regăsesc reiterate în conţinutul deciziei de sancţionare: vinovăţia contestatorului, fapta fiindu-i imputabilă, iar fapta constatată este în legătura cu activitatea desfăşurată de către contestator.

Fapta contestatorului este prevăzută de art. 68 alin.4 pct. 23 din Regulamentul Intern al societăţii intimate.

Faţă de toate aceste considerente, constatând că motivele invocate de contestator nu sunt fondate şi nu există elemente din care să rezulte nulitatea absolută a deciziei de sancţionare disciplinară, Tribunalul a respins contestaţia ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul ..., solicitând admiterea acestuia şi anularea hotărârii atacate.

A precizat că decizia de sancționare este lovită de nulitate deoarece nu cuprinde toate elementele prevăzute de dispoziţiile art. 252 din Codul muncii.

Referitor la prevederile art. 252 alin.1 lit. a din Codul muncii, a considerat că, în decizie, trebuie descrisă în concret fapta pentru care a fost sancționat cel în cauză.

Descrierea presupune menționarea aspectelor care o individualizează: în ce constă, modalitatea în care s-a comis, în raport cu care se poate verifica temeinicia celor reținute în sarcina salariatului.

Trimiterea la dispozițiile Regulamentului Intern și procedura privind circuitul documentelor pretins încălcate nu au nicio relevanţă față de dispozițiile legale imperative în materie.

A adăugat că menționarea faptei este insuficientă dacă nu este indicată și data comiterii ei.

Această dată reprezintă un element esențial pentru individualizarea faptei imputabile celui sancționat, știut fiind că orice faptă a unei persoane se petrece într-un anumit interval de timp și un anumit loc, or decizia contestată nu conţine aceste elemente.

A menţionat că a solicitat documentele care au stat la baza cercetării disciplinare, dar nu i-au fost puse la dispoziție, fiindu-i îngrădit dreptul la apărare.

Mai mult decât atât, cererea de demisie are numărul de înregistrare .../31.05.2022 şi nicidecum numărul .../31.05.2022, deci a fost sancționat pentru o cerere ce nu există.

A arătat că a fost sancționat pentru distrugerea cererii, cu toate că aceasta există fizic în companie, deci se poate concluziona că ea a fost transmisă comisiei de cercetare disciplinară de către biroul resurse umane, iar acuzațiile conform cărora cererile nu se regăsesc în cadrul biroului sunt neîntemeiate.

A precizat că instanța de fond a considerat că, prin declarația prin care susținea distrugerea documentului, a fost îndeplinită condiția necesară prevăzută de art. 252 alin. 2 lit. d) din Codul muncii, respectiv existenţa temeiului de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică, fără a analiza întreg contextul, respectiv existenţa cererii şi aplicarea unei sancțiuni neconforme cu realitatea faptică.

A menţionat că fapta, conform deciziei de sancționare, o reprezintă distrugerea cererii, dar aceasta faptă nu există și nu a fost dovedită, atât timp cât cererea există.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 466 alin. 1 C.proc.civ.

Intimata SC ... SA a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

A arătat, cu privire la descrierea faptelor, că identificarea acestora constă, în principal, în enunțarea acțiunii sau inacțiunii săvârşite de salariat şi, în secundar, în menționarea datei, locului sau a altor detalii semnificative, individualizatoare.

Cu privire la faptă, a menţionat că aceasta a constat într-o acțiune: angajatul a luat cererea înregistrată la secretariat, a păstrat-o în birou şi ulterior a distrus-o (aspect care de altfel este consemnat de contestator în nota explicativă).

A precizat că cererea de demisie a contestatorului a fost înregistrată la companie sub nr. 11721/31.05.2022, deși la analiza documentației de către Comisia de disciplină aceasta avea numărul de înregistrare 11725/31.05.2022.

Verificând în registrul electronic al companiei acest număr, s-a constatat că documentul înregistrat sub nr. 11725/31.05.2022 este de fapt o ofertă SEAP adresată către SC ...

SRL.

În aceste condiții, intimata a concluzionat ca salariatul a folosit al doilea exemplar al cererii de demisie (care purta rezoluția directorului economic din data de 31.05.2022), căruia i-a atribuit un număr din cadrul corespondenţei biroului în care îşi desfăşura activitatea, producând astfel un alt înscris, prin contrafacerea scrierii, respectiv prin înlocuirea numărului de înregistrare, cu intenția vădită de a produce consecințe juridice.

A considerat că instanța de fond, în mod justificat, a reţinut că fapta considerată abatere disciplinară, pentru care a fost sancționat contestatorul, are în componenţa sa doua elemente esențiale, ce se regăsesc menţionate în cuprinsul deciziei de sancționare: vinovăția apelantului, fapta fiindu-i imputabilă, iar fapta constatată este în legătură cu activitatea desfăşurată de către acesta, fiind prevăzută de art. 68 alin. 4 pct. 23 din Regulamentul intern al societății.

Referitor la convocarea salariatului, a arătat că Legea nr. 53/2003 nu face referire la un termen strict, astfel încât nu poate fi primită această critică.

În drept, întâmpinarea nu a menţionat alte temeiuri în afara celor reţinute în cuprinsul acesteia.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor art.476-477 C.proc.civ., Curtea constată că apelul este fondat, motiv pentru care urmează a fi admis.

Ca o chestiune prealabilă, cu privire la limitele efectului devolutiv al apelului, Curtea reţine că motivele de apel nu fac referire la solicitarea de anulare a convocărilor cu nr. 14454/05.07.2022, nr. 18407/24.08.2022 şi nr.

S5214/15.09.2022, prin urmare aspectele reţinute de către instanţa de fond cu privire la acest capăt de cerere nu vor fi reanalizate, fiind intrate în puterea lucrului judecat.

În ceea ce priveşte motivul de apel privind nulitatea deciziei de sancţionare pentru nerespectarea cerinţei reglementate de dispoziţiile art. 252 alin. 2 lit. a din Codul muncii, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. 2 din Codul muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată; f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

Aşadar, pentru a fi legală, decizia trebuie să cuprindă toate elementele enumerate în textul citat, iar lipsa unuia dintre ele va atrage nulitatea absolută a măsurii dispuse de angajator, hotărâtă de instanţa la care decizia a fost contestată.

Curtea reţine că îndeplinirea condiţiilor de formă pe care trebuie să le respecte decizia contestată se apreciază doar prin raportare la conţinutul înscrisului însuşi, fără a se putea accepta completarea acestuia cu alte elemente exterioare.

Astfel, pentru a fi legală, este necesar ca decizia să cuprindă toate elementele enumerate de dispoziţiile art. 252 alin. (2) din Codul muncii, iar lipsa unuia dintre ele va atrage nulitatea absolută a măsurii dispuse de angajator.

Privind menţiunea de la lit. a), în decizie trebuie descrisă în concret fapta pentru care a fost sancţionat cel în cauză.

Descrierea presupune menţionarea aspectelor care o individualizează, respectiv în ce constă, modalitatea în care a fost săvârşită, în raport cu care să se poată verifica temeinicia celor reţinute în sarcina salariatului.

Prin „descriere” trebuie să se înţeleagă prezentarea explicită a acelor aspecte care pot conduce la concluzia că fapta salariatului reprezintă o încălcare de către acesta a normelor de disciplină săvârşită în legătură cu munca sa, o înfrângere a obligaţiilor izvorâte din contractul individual de muncă.

Analizând decizia de sancţionare cu nr. .../28.09.2022, Curtea apreciază, contrar celor reţinute de instanţa de fond, că aceasta nu cuprinde descrierea faptei reţinute de angajator ca fiind abatere disciplinară.

Astfel, angajatorul nu poate invoca alte acte exterioare deciziei (cum e în speţă referatul nr. 14155/30.06.2022) pentru a justifica îndeplinirea acestei cerinţe legale, deoarece textul art. 252 alin. (2) din Codul muncii este foarte clar în sensul cuprinderii tuturor elementelor menţionate în chiar cuprinsul deciziei de sancţionare disciplinară.

De asemenea, se observă că, în decizie, se mai şi citează explicaţiile oferite de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările acestuia, precum şi reglementările considerate încălcate din regulamentul intern, fără însă a fi evidenţiată descrierea faptei astfel cum a fost reţinută de angajator în urma cercetării disciplinare desfăşurate şi care să justifice aplicarea sancţiunii.

Prin urmare, constatând nulitatea deciziei de sancţionare disciplinară, Curtea apreciază că nu mai este necesară analiza motivelor de apel referitoare la întrunirea condiţiilor răspunderii disciplinare a salariatului.

În consecinţă, în baza art. 480 alin. 2 C.proc.civ., Curtea va admite apelul formulat şi va schimba în tot sentinţa instanţei de fond, în sensul în care va admite în parte acţiunea şi va dispune anularea Deciziei de sancţionare disciplinară cu nr. .../28.09.2022.