Decizie nr. 726 din 27.09.2023

Curtea a constatat depăşirea limitelor efectului devolutiv al apelului, astfel cum a fost reglementat prin dispoziţiile art. 478 alin. 1 şi 3 Cod procedură civilă, în sensul în care apelantul-reclamant, prin motivele de apel formulate, a indicat în apel o cauză nouă a acţiunii, respectiv răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, prevăzută de art. 1373 Cod civil, cu care instanţa nu fusese învestită la fondul cauzei.

Prin urmare, s-a stabilit că apelul va fi analizat prin prisma temeiurilor de drept indicate iniţial.

Astfel, referitor la fapta ilicită a angajatorului, prin acţiunea formulată, reclamantul a indicat că aceasta ar consta în neîndeplinirea de către angajator a obligaţiei de a-i asigura un instructaj corespunzător, precum şi a condiţiilor de securitate în muncă pentru a efectua respectivele manevre.

Instanţa de fond a argumentat în mod complet motivele pentru care această condiţie a răspunderii angajatorului nu este îndeplinită, reţinând atât aspectul întocmirii unei fişe a postului semnate de angajat, pe cel al realizării instructajului privind securitatea şi sănătatea în muncă, dar şi al calificărilor obţinute de reclamant în activitatea prestată.

În apel, această idee nu mai este reluată, reclamantul invocând răspunderea societăţii pentru fapta unui alt angajat al său, din culpa căruia apreciază că s-a produs accidentul, schimbând cauza juridică a acţiunii, aspect ce nu se poate realiza în calea de atac.

Decizia civilă nr. 726/27 septembrie 2023 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. ... pronunţată de Tribunalul ..., s-a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta SC ... SRL.

S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei invocată de chemata în garanţie ...

S-a respins acţiunea formulată de reclamantul ..., în contradictoriu cu pârâta SC ... SRL, cu sediul în ... şi chemata în garanţie ... cu sediul în ..., ca nefondată.

S-a respins cererea de chemare în garanţie ca rămasă fără obiect.

S-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

S-a luat act că pârâta a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri, Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de ... pe rolul Tribunalului ... sub nr. ..., reclamantul ... a chemat în judecată pe pârâta S.C. ...

SRL, pentru ca în urma probelor ce se vor administra să fie obligată pârâta la plata sumei de 1500 Euro/lună reprezentând prejudiciu material rezultat din diminuarea capacităţii de muncă, începând cu data producerii accidentului şi până la însănătoşirea integrală şi la plata sumei de 200.000 Euro reprezentând prejudiciu moral şi de agrement, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, s-a arătat că a fost angajat al pârâtei în baza contractului individual de muncă nr..../10.10.2019 ca lăcătuş construcţii metalice şi navale cu un contract de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată şi cu un salariu de bază lunar brut de 3000 lei.

Contractul de muncă a fost modificat prin actul adiţional din data de 20.06.2020 prin care s-a convenit detaşarea temporară, pe perioada 20.06.2020 - 30.11.2021 în Italia la societatea ...

SRL primind o indemnizaţie zilnică de delegare acordată pe perioada detaşării de 50 euro/zi calendaristică.

La data de 01.07.2020, la locul de muncă din Italia a efectuat o lucrare de montare a unor piese mari metalice.

Împreună cu un coleg de muncă urma să polizeze o astfel de piesă metalică, împrejurare în care colegul a ridicat piesa care era legată cu lanţuri în două puncte, a polizat-o şi după ce a terminat această operaţiune şi s-a retras de lângă piesă a observat ca aceasta se deplasează rapid, astfel că nu a mai avut timp să se ferească.

A fost lovit în zona abdomenului, colegul a îndepărtat piesa cu ajutorul unei macarale şi, eliberat de acea presiune, s-a prăbuşit.

După cca. 1-2 ore a fost chemată o ambulanţă şi a fost dus la spital cu dureri insuportabile.

A suferit o intervenţie chirurgicală pentru refacerea duodenului perforat, a fost spitalizat în perioada 01.07. - 17.07.2020 şi i s-a acordat un concediu medical până la data de 17.08.2020, după care a fost trimis în ţară unde i s-au prelungit concediile medicale până în luna noiembrie 2020.

În ţară a fost repartizat la un alt loc de muncă, însă nu mai era apt să facă aceeaşi muncă pe care a efectuat-o anterior accidentului, întrucât nu a mai putut face munci grele care presupuneau un efort deosebit.

A încetat contractul de muncă cu angajatorul, prin demisie.

Începând cu data de 04.03.2021 a încheiat un contract de muncă cu ...

SRL pentru un salariu de bază brut de 3065 lei şi a fost detaşat să lucreze în Olanda, fără însă a mai primi o diurnă de 50 euro/zi întrucât nu a mai putut efectua munci grele, astfel cum efectua anterior.

Pentru acest motiv a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1500 Euro/lună reprezentând prejudiciu material rezultat din diminuarea capacităţii de muncă.

Potrivit art. 253 alin. 1 din Codul Muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat, în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

Astfel cum prevede art. 44 din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătăţii în muncă, angajatorii răspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, în măsura în care daunele nu sunt acoperite integral prin prestaţiile asigurărilor sociale de stat.

În conformitate cu art. 6 alin. 1 din același act normativ, angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă, iar art. 16 alin. 1 prevede că, ținând seama de mărimea întreprinderii și/sau a unităţii, angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare, astfel încât lucrătorii și/sau reprezentanţii acestora să primească, în conformitate cu prevederile legale, toate informaţiile necesare privind riscurile pentru securitate și sănătate în muncă, precum și măsurile și activităţile de prevenire și protecţie atât la nivelul întreprinderii și/sau unităţii, în general, cât și la nivelul fiecărui post de lucru și/sau fiecărei funcţii.

Pe de altă parte, potrivit art. 22 din Legea nr. 319/2006, fiecare lucrător trebuie să își desfășoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum și cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât și alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.

Pârâta nu a îndeplinit aceste condiţii întrucât nu a avut o fişă a postului, astfel că a executat munca pe care a fost îndrumat să o facă.

Accidentul s-a produs tocmai din cauză că nu a avut toate condiţiile de securitate în muncă pentru a efectua respectivele manevre în condiţii absolut sigure şi nici nu a primit un instructaj corespunzător pentru manevrarea a astfel de piese de mari dimensiuni.

Conform art.116 al. 1 și 3 din Normele de aplicare a Legii nr.319/2006, cercetarea evenimentelor care produc incapacitate temporară de muncă se efectuează de către angajatorul la care s-a produs evenimentul, comisia de cercetare a evenimentului fiind compusă din cel puţin 3 persoane, angajaţi ai acestuia.

La finele cercetării comisia întocmește un proces verbal (art. 122 al. 1 lit. b din același act normativ) care în mod evident se semnează de către persoanele care au efectuat cercetarea.

În acest caz nu s-a efectuat acea cercetare, motiv pentru care a sesizat I.T.M. ... care, i-a comunicat că accidentul se află în curs de cercetare la sediul societăţii comerciale ... SRL.

S-a mai precizat prin aceeaşi adresă că dosarul de cercetare a evenimentului a fost înaintat la ITM ... spre avizare în repetate rânduri, însă a fost respins întrucât cercetarea nu a fost efectuată corespunzător şi s-a dispus refacerea procesului verbal de cercetare, astfel că la data sesizării instanţei, procesul verbal de cercetare încă nu a fost încheiat pentru a se putea verifica dacă angajatorul a obţinut autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al securității şi sănătăţii în muncă, conform Legii nr. 319/2006.

A considerat că sunt întrunite condiţiile necesare pentru a fi angajată răspunderea pârâtei întrucât reclamantul avea calitatea de salariat, iar incidentul din data de 01.07.2020 s-a produs în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu.

De asemenea, prejudiciul cauzat salariatului consta în scăderea capacităţii de muncă.

Cât priveşte fapta ilicită, a solicitat instanţei să reţină că angajatorul nu şi-a îndeplinit toate obligaţiile legale referitoare la prevenirea accidentelor de muncă, obligaţii prevăzute în art. 13 din Legea nr. 319/2009.

Reclamantul a solicitat repararea prejudiciului creat prin imposibilitatea prestării în prezent şi în viitor, până la recuperarea integrală, a unei munci de tipul celei pe care o desfăşura la momentul producerii accidentului, în aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, nu numai cel actual, ci şi pe cel viitor, prejudiciu constând în diminuarea veniturilor.

Aşa cum au statuat doctrina şi practica în materie, vătămarea gravă a integrităţii corporale a unei persoane se poate concretiza nu numai într-un prejudiciu material determinat şi imediat evaluabil, ci şi în într-un alt prejudiciu aflat la limita dintre cel moral şi material, care este consecinţa caracterului ireversibil al vătămării prin prejudiciul estetic suferit şi care lipseşte persoana în cauză de posibilitatea deplină de a participa la viaţa socială şi de a se bucura efectiv de beneficiile acestei participări şi care a fost denumit de unii autori „prejudiciu de agrement”.

Intervenţia chirurgicală a lăsat o cicatrice importantă şi dizgraţioasă care reprezintă un prejudiciu estetic permanent şi până la recuperarea integrală a stării sănătăţii care oricum nu se va recupera niciodată, la starea de dinaintea accidentului, reclamantul a suferit şi va suferi în continuare un prejudiciu de agrement pentru că nu mai are posibilitatea de a participa la viaţă socială ca anterior.

Pentru suferinţa pricinuită de accident în momentul producerii lui, pentru suferinţele postoperatorii, pentru trauma fizică anterioară şi prezentă, pentru felul în care impactul important al accidentului îl va avea permanent asupra reclamantului, inclusiv din punct de vedere estetic, a solicitat obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 200.000 Euro.

În dovedire, a solicitat proba cu acte şi raport de expertiză medico-legală care să stabilească cu cât i-a fost diminuată capacitatea de muncă reclamantului, raportat la munca pe care o efectua anterior şi pe ce perioadă, dacă prejudiciul estetic este reversibil şi în ce condiţii.

În drept, au fost invocate disp. art.253 alin. 1 din Codul muncii şi prevederile Legii nr. 319/2006 a securității și sănătăţii în muncă şi Normele de aplicare.

Pârâta SC ... S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

A formulat şi cerere de chemare în garanţie a SC ...

SA, în calitate de asigurător al SC ...

SRL, solicitând ca în situaţia admiterii cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, să fie obligat asigurătorul la plata despăgubirilor constând în sumele la care societatea va fi obligată să le plătească reclamantului.

S-a invocat excepţia necompetenței teritoriale a Tribunalului ..., excepţia inadmisibilităţii (art. 4 alin. 2 din Legea 346/2002), excepţia nelegalei timbrări.

În fapt s-a arătat în esenţă că reclamantul a fost angajat al societăţii, la data angajării avea vârsta de 36 de ani şi practica meseria de lăcătuş de 18 ani, având experienţă.

S-a arătat că fişa postului este ataşată contractului individual de muncă şi a fost semnată de reclamant.

S-a susţinut că reclamantului i s-a făcut instructajul de protecţia muncii, iar în cadrul detaşării reclamantul a urmat un nou curs de securitate şi sănătate în muncă în urma căruia i s-a eliberat un atestat.

S-a arătat că accidentul a avut loc la data de 01.07.2020, când reclamantul a fost repartizat împreună cu ... să execute lucrări de montaj preasamblate, ambii deţinând şi atestat pentru poduri rulante/macaragiu.

Pârâta a arătat că din declaraţia lucrătorului ..., reclamantul a efectuat o manevră greşită, în sensul că nu s-a retras pe partea liberă a halei, mai mult acesta s-a mişcat după ce podul rulant s-a pus în funcţiune.

Fiind poziţionat greşit, a fost lovit în zona stomacului, a fost eliberat prin intervenţia lăcătușului ..., care i-a comunicat lui ... să facă manevra inversă cu podul rulant.

Reclamantul a fost internat, a fost realizată o intervenţie chirurgicală în regim de urgenţă, iar ulterior întoarcerii din concediul medical a continuat să lucreze pentru societate în perioada septembrie 2020 - martie 2021.

S-a susţinut că răspunderea civilă delictuală este subsidiară răspunderii speciale prevăzută de disp. art. 4 din Legea nr. 346/2002, iar reclamantul nu a apelat la remediile pe care această lege i le punea la dispoziţie.

Pârâta a mai arătat că nu poate fi imputată societăţii nicio faptă ilicită, în realitate, accidentul s-a produs din culpa proprie a reclamantului, care s-a poziţionat greşit faţă de podul rulant şi sarcina acestuia, respectiv într-un unghi în care nu putea fi văzut de colegul său.

Pârâta a contestat cuantumul daunelor solicitate cu atât mai mult cu cât consideră că nici cuantumul prejudiciului nu este dovedit.

Cu privire la cererea de chemare în garanţie s-a arătat că în conformitate cu poliţele de asigurare asigurătorul s-a obligat să despăgubească societatea în cazul producerii evenimentelor asigurate.

SC ... SA a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată şi la cererea de chemare în garanţie, solicitând respingerea cererii de chemare în garanţie şi cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiate.

A invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei raportat la disp. art. 254 din Codul muncii, salariatul detaşat răspunzând direct faţă de angajatorul cesionar, iar acest angajator poartă răspunderea pentru prejudiciile cauzate celui detaşat.

În fapt s-a arătat că la data de 27.12.2019 s-a încheiat poliţa de răspundere civilă legală faţă de terţi şi răspundere civilă a angajatorului faţă de angajaţi cu valabilitate de la 01.01.2020 până la data de 01.01.2021.

A considerat că pretenţiile solicitate de către reclamant nu sunt justificate având în vedere faptul că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale a angajatorului.

S-a susţinut că din declaraţiile martorilor rezultă că reclamantul a efectuat o manevră greşită, în sensul că nu s-a retras cu polizorul pe partea liberă de obstacole a halei, ci în partea opusă în care erau poziţionate două capre de fier, pe care era aşezat un tub metalic.

A susţinut că reclamantului i s-a făcut instructajul de protecţia muncii, inclusiv cu ocazia detaşării primind atestat, şi ar fi trebuit să se plaseze în zona liberă adiacentă sarcinii podului rulant.

A susţinut că reclamantul nu a formulat nicio cerere către pârâtă cu privire la indemnizaţia pentru reducerea capacităţii de muncă, în baza art. 32-34 din Legea nr. 346/2002.

În susţinere s-a solicitat proba cu înscrisuri.

În drept au fost invocate disp. art. 36 C.proc.civ., art. 45, 52, art. 254, 272 Codul Muncii, Legea nr. 346/2002.

Pârâta a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de ...

SA, prin care a arătat că în raport de disp.

Legii nr. 16/2017 privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale, apreciază că societatea îşi păstrează calitatea procesuală în acest dosar.

Prin încheierea civilă pronunţată la data de 27.09.2021 a fost admisă în principiu cererea de chemare în garanţie a numitei ... SA.

Prin încheierea civilă pronunţată la data de ... a fost respinsă excepţia necompetenţei teritoriale şi excepţia netimbrării, invocate de pârâtă prin întâmpinare şi a fost unită cu fondul excepţia inadmisibilităţii, iar prin încheierea din 02.11.2021 a fost unită cu fondul cauzei şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei.

Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei şi proba cu expertiza medicală a capacităţii de muncă, constatând că probele sunt admisibile şi pot duce la dezlegarea pricinii în fond.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat următoarele:

Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1500 Euro/lună reprezentând prejudiciu material rezultat din diminuarea capacităţii de muncă, începând cu data producerii accidentului şi până la însănătoşirea integrală şi la plata sumei de 200.000 Euro reprezentând prejudiciu moral şi de agrement ca urmare a accidentului de muncă din data de 01.07.2020, la locul de muncă din Italia, unde era detaşat temporar.

S-a reţinut că între părţi a fost încheiat un contract individual de muncă (.../10.10.2019), care a fost modificat prin act adiţional prin care s-a dispus detaşarea temporară pentru perioada 20.06.2020-30.11.2021 în Italia la societatea ...

SRL, iar toate celelalte prevederi ale contractului individual de muncă au rămas neschimbate.

Potrivit disp art. 2 alin. (3) din Legea nr. 16/2017 privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale, pe întreaga perioadă a detaşării, salariatul îşi va păstra raportul de muncă direct cu angajatorul care l-a detaşat.

În consecinţă, la data 01.07.2020, reclamantul era în raport de muncă direct cu pârâta S.C. ...

SRL, motiv pentru care excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC ...

SRL invocată de chemata în garanţie a fost considerată ca neîntemeiată, fiind respinsă.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii, s-a reţinut că este neîntemeiată, fiind respinsă, prezenta acţiune având ca obiect despăgubirea salariatului de către angajator pentru prejudiciul cauzat în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu, acţiune care este admisibilă în temeiul disp. art. 253 din Codul Muncii.

Pe fond, instanţa a reţinut că la data de 01.07.2020 reclamantul a fost repartizat împreună cu ... să execute lucrări de montaj preasamblate, pe traveea 3, ce era deservită de poduri rulante tip CPM 40.

Cu ocazia manevrării unei piese metalice de forma literei H, în vederea polizării, reclamantul a fost prins între piesa metalică şi un tub metalic de mari dimensiuni.

Ca urmare a accidentului, reclamantul a fost transportat la spital, unde a suferit o intervenţie chirurgicală, a fost spitalizat în perioada 01.07-17.07.2020 şi ulterior a fost în concediu medical până în luna noiembrie 2020.

Potrivit raportului de expertiză medicală efectuat de Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă reclamantul prezintă o incapacitate adaptivă de 20%, capacitatea de muncă fiind păstrată.

Tribunalul a reţinut că răspunderea angajatorului se întemeiază pe disp. art. 253 din Codul muncii şi se circumscrie normei generale instituite de disp. art. 1357 Codul civil, potrivit căruia, cel care cauzează altuia un prejudiciu, printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăţie este obligat să îl repare.

Potrivit art. 44 din Legea nr. 319/2006 angajatorii răspund patrimonial, potrivit legii civile pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de muncă, în măsura în care daunele nu sunt acoperite integral de stat.

Pentru antrenarea răspunderii materiale a angajatorului este necesar a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiţii: fapta ilicită a angajatorului, prejudiciul material/moral care să nu fi fost reparat, legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţia angajatorului.

Neîndeplinirea uneia dintre aceste condiţii conduce la imposibilitatea antrenării răspunderii angajatorului în temeiul disp. art. 253 Codul Muncii.

Prin prezenta acţiune s-a indicat ca faptă ilicită a angajatorului, nerespectarea obligaţiei de a asigura securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi de a lua măsuri corespunzătoare pentru informarea privind riscurile pentru securitatea în muncă şi desfăşurarea activităţii în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa.

În speţă, reclamantul avea stabilite sarcinile şi responsabilităţile prin fişa postului, care a fost semnată de acesta, contrar susţinerilor din acţiune.

De asemenea, reclamantul avea făcut instructajul privind securitatea şi sănătatea în muncă astfel cum rezultă din fişa de instruire aflată la dosar.

Reclamantul a urmat un curs de formare lucrători partea generală şi partea specială - risc ridicat, cu o durată de 16 ore, în perioada 08.11.2019-22.11.2019, sens în care i s-a eliberat un Atestat de frecvenţă cu verificarea cunoștințelor la sfârşitul cursului.

Se mai reţine că acesta deţinea un certificat de calificare profesională - macaragiu, urmând un curs cu durata de 720 ore.

Se reţine astfel că societatea a stabilit atribuţiile care îi reveneau reclamantului corespunzător funcţiei exercitate, a stabilit instrucţiuni proprii de securitate în muncă la lucrările de confecţii metalice, a luat măsuri pentru instruirea în securitatea şi sănătatea în muncă.

Din acest punct de vedere nu se poate reţine în sarcina pârâtei încălcarea acestor obligaţii.

Din declaraţia dată de ..., a rezultat că reclamantul ... care a terminat de polizat piesa, a tras cablul polizorului şi a ieşit de sub piesă, însă în loc să meargă pe partea halei care era liberă, a mers pe partea unde erau poziţionate 2 capre de fier pe care se aflau aşezate tuburi metalice, moment în care macaraua s-a mişcat, fiind mişcată piesa, astfel că reclamantul a fost prins între cele două piese metalice.

Potrivit instrucţiunilor proprii de securitate în muncă la lucrările de confecţii metalice, punctul 5.5.12, este interzisă poziţionarea în zonele cu risc crescut de accidentare, sub sarcina macaralei, în spaţii înguste sau unghiuri moarte.

În consecinţă, nu s-a putut reţine în sarcina pârâtei faptul că reclamantul, deşi avea o experienţă mare în activitatea de lăcătușărie (18 ani) şi deţinea un atestat de macaragiu, a ales să meargă pe partea unde erau poziţionate 2 capre de fier pe care se aflau 2 tuburi metalice, respectiv într-un spaţiu îngust, în loc de a se deplasa pe partea liberă a halei, ştiind că urmează a fi efectuate operaţiuni de mişcare a piesei metalice cu macaraua.

Raportat la experienţa şi calificarea sa şi având în vedere instruirea sa în securitatea şi sănătatea în muncă, s-a apreciat că acesta a ieşit din câmpul vizual al macaragiului, poziționându-se într-un spaţiu îngust, ignorând riscul crescut de accidentare la care se expunea prin acţiunea sa.

Aceste aspecte rezultă şi din cercetarea efectuată la data de 15.07.2020 în care este arătat că reclamantul, deşi nu era responsabil cu activitatea de manipulare a piesei metalice, din proprie iniţiativă s-a deplasat în zona de pericol, nu a informat colegul de mutarea sa şi nu a păstrat distanţa de siguranţă faţă de elementul în mişcare.

În consecinţă, reţinând că reclamantul nu a respectat cele prelucrate cu ocazia instructajelor efectuate în securitatea şi sănătatea în muncă, ignorând riscul crescut de accidentare la care s-a expus prin activitatea sa, nu se poate reţine existenţa unei fapte ilicite şi vinovăţia societăţii pârâte.

Nefiind îndeplinită condiţia privind existenţa faptei ilicite şi vinovăţia angajatorului, nu poate fi antrenată răspunderea angajatorului în temeiul disp. art. 253 Codul muncii, astfel că nu au mai fost analizate celelalte condiţii privind prejudiciul, legătura de cauzalitate.

Pentru aceste considerente, s-a respins acţiunea formulată de obligare a pârâtei la plata sumei de 1500 Euro/lună reprezentând prejudiciu material rezultat din diminuarea capacităţii de muncă, începând cu data producerii accidentului şi până la însănătoşirea integrală şi la plata sumei de 200.000 Euro reprezentând prejudiciu moral şi de agrement ca urmare a accidentului de muncă din data de 01.07.2020, ca nefondată.

Având în vedere soluţia de respingere a acţiunii principale ce s-a pronunţat, cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă a fost respinsă ca rămasă fără obiect.

În acest sens a fost exprimată prin vot consultativ, opinia asistenţilor judiciari, care au făcut parte din completul de judecată, în conformitate cu prevederile Legii nr. 304/2004.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul ..., solicitând schimbarea în tot a hotărârii apelate şi admiterea acţiunii, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu privire la cercetarea evenimentului, a arătat că instanţa de fond şi-a întemeiat hotărârea pe concluziile unui raport care nu este conform cu legea internă.

Astfel, motivele de respingere a acţiunii reţinute de către Tribunal sunt tocmai concluziile cercetării efectuate la data de 15.07.2020 la sediul şi de către societatea din Italia, stat a cărui legislaţie nu acordă valoare juridică acestei cercetări, dar ale cărei efecte se produc în România, stat care, prin organismul său în domeniu, a respins documentaţia care i-a fost înaintată ca fiind neconformă cu legea.

Referitor la culpa angajatorului în producerea accidentului, a considerat relevante declaraţiile martorilor prezenţi la locul accidentului.

Din lecturarea coroborată a acestor declaraţii, se desprinde concluzia că accidentul s-a produs din culpa angajatului ..., persoana care a acţionat din greşeală podul rulant, fiind evident că acesta nu avea cunoştinţele tehnice necesare pentru manevrarea corespunzătoare a utilajului respectiv.

A precizat că această culpă este una implicită şi a angajatorului, iar răspunderea este cea a comitentului pentru fapta prepusului, reglementată de art. 1373 C.civ.

A adăugat că, în cauză, a fost efectuată o expertiză medicală care a concluzionat că reclamantul are a deficienţă somatică uşoară, o incapacitate adaptativă de 20%, cu păstrarea capacităţii de muncă.

Expertiza nu stabileşte că prejudiciul este reversibil, ci expune limita activităţilor fizice pe care reclamantul le poate efectua pe viitor, fără a face referire la prejudiciile estetice şi de agrement, întrucât acestea nu fac obiectul de reglementare al dreptului muncii.

Diminuarea capacităţii de muncă a reclamantului ar trebui să se traspună într-o sumă de bani la care angajatorul să fie obligat lunar, pentru compensarea veniturilor pe care nu le mai poate realiza reclamantul, ca urmare a diminuării capacităţii sale adaptative.

Cererea de apel nu a fost motivată în drept suplimentar faţă de textele legale menţionate în cuprinsul acesteia.

Intimata SC ... SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de reclamant ca nefondat.

A arătat că soluţia primei instanţe nu a depins doar de cercetarea din data de 15.07.2020, care are valoarea probatorie a unui înscris sub semnătură privată, necontestat de apelant.

Astfel cum se poate observa din considerentele decizorii, prima instanţă a avut în vedere pentru stabilirea culpei reclamantului, declaraţia martorului ..., din care reiese că apelantul s-a aflat într-o poziţie neconformă în timpul manevrării macaralei.

A precizat, cu privire la presupusa vină a angajatului ..., că invocarea acestor aspecte contravin dispoziţiilor art. 478 alin. 3 C.proc.civ., conform cărora efectul devolutiv al apelului se limitează la cauza juridică care a fost dedusă în faţa primei instanţe.

A menţionat că, în cauză, nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile, neexistând nici faptă ilicită şi nici prejudiciu.

De asemenea, pârâta a formulat apel incident, prin care a solicitat obligarea asigurătorului ... la plata către ... a despăgubirilor constând în sumele de bani pe care societatea ar fi obligată să le plătească reclamantului.

A solicitat ca, în cazul reanalizării fondului cauzei, instanţa de control judiciar să constate că, independent de inexistenţa faptei ilicite şi a vinovăţiei ..., răspunderea acestuia din urmă nu ar putea fi antrenată şi în raport de lipsa celorlalte elemente esenţiale în materia răspunderii civile.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 74, art. 205, art. 4711, art. 473 şi urm. C.proc.civ.

Intimata SC .... SA ... a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de reclamant ca nefondat.

A arătat că, din probele administrate, rezultă că apelantul ... nu are capacitate de muncă redusă, iar acesta nu a respectat instructajul efectuat în securitatea şi sănătatea în muncă, ignorând riscul crescut de accidentare la care s-a expus prin activitatea sa, astfel că nu se poate reţine existenţa unei fapte ilicite şi vinovăţia intimatului SC ...

SRL.

Cu privire la daunele materiale de 1500 euro/lună, a solicitat respingerea acestora, având în vedere că acestea nu sunt dovedite, fiind necesar ca între faptă şi prejudiciu să fie un raport de cauzalitate.

A considerat că reclamantul nu a făcut în primul rând dovada reducerii capacităţii de muncă, raportul de expertiză confirmând că apelantul are capacitatea de muncă păstrată.

Cu privire la daunele morale în cuantum de 200000 euro, apelantul nu a indicat consecinţele concrete pe care acestea ar trebui să le acopere.

Întâmpinarea nu a fost motivată în drept suplimentar faţă de textele legale menţionate în cuprinsul acesteia.

Prin încheierea din data de ..., Curtea a constatat depăşirea limitelor efectului devolutiv al apelului, astfel cum a fost reglementat prin dispoziţiile art. 478 alin. 1 şi 3 C.proc.civ., în sensul în care apelantul ..., prin motivele de apel formulate, a indicat în apel o cauză nouă a acţiunii, respectiv răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, prevăzută de art. 1373 C.civ., cu care instanţa nu fusese învestită la fondul cauzei.

Prin urmare, s-a stabilit că apelurile vor fi analizate prin prisma temeiurilor de drept indicate iniţial.

În aceste limite, analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, Curtea reține următoarele:

Referitor la apelul formulat de reclamant, Curtea reţine că dreptul angajatului de a fi despăgubit de către angajator pentru prejudiciul material sau moral suferit din culpa acestuia, în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, este consacrat de prevederile art. 253 C.muncii, care stabileşte că angajatorul va răspunde în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale.

Astfel, pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a angajatorului este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii de fond, printre care şi existenţa unui prejudiciu creat salariatului, care poate fi de natură materială sau morală, fapta ilicită a angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi culpa angajatorului.

Răspunderea patrimonială a angajatorului reprezintă o varietate a răspunderii civile contractuale, cu aspecte particulare generate de specificul raporturilor juridice de muncă, în sensul că angajatorul va putea fi obligat la despăgubiri numai pentru prejudiciul suferit de către salariat în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

În ceea ce priveşte răspunderea angajatorului invocată în temeiul dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 319/2006, Curtea apreciază că, şi în cazul acesteia, este necesară întrunirea condiţiilor răspunderii civile.

Se constată că instanţa de fond a respins acţiunea formulată de reclamant, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile privind existenţa faptei ilicite şi a angajatorului.

Contrar celor invocate de către apelantul-reclamant, faptul că prin emailul comunicat la data de 01.05.2022, s-a menţionat că cercetările efectuate de către societate cu privire la un accident de muncă nu au valoare juridică în Italia, nu înseamnă că actul ce le consemnează nu poate fi utilizat în probatoriu ca înscris, conform dispoziţiilor art. 265 C.proc.civ.

De asemenea, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, faptul că apelantul-reclamant a încălcat dispoziţiile de la pct. 5.5.12 ale Instrucţiunilor privind securitatea şi sănătatea în muncă la lucrările de confecţii metalice, prin greşita sa poziţionare după finalizarea polizării capetelor de sus ale preasamblatului reiese şi din declaraţia numitului ...

Cu privire la cercetarea realizată de apelanta-pârâtă, din adresele succesive emise de ITM, rezultă că finalizarea acesteia urma a se realiza după înregistrarea în unitate a documentelor solicitate de la organele de cercetare din Italia.

Varianta aprobată de către ITM a cercetării nu a fost depusă la dosarul cauzei nici în primă instanţă şi nici în apel, însă eventuala neîndeplinire a acestei obligaţii de către societate nu poate reprezenta o probă care să susţină întrunirea cerinţei faptei ilicite sau a culpei angajatorului în ceea ce priveşte evenimentul din data de 01.07.2020, ci poate atrage alte sancţiuni prevăzute de lege.

Referitor la fapta ilicită a angajatorului, Curtea constată că, prin acţiunea formulată, reclamantul a indicat că aceasta ar consta în neîndeplinirea de către angajator a obligaţiei de a-i asigura un instructaj corespunzător, precum şi a condiţiilor de securitate în muncă pentru a efectua respectivele manevre.

În acest sens, se observă că instanţa de fond a argumentat în mod complet motivele pentru care această condiţie a răspunderii angajatorului nu este îndeplinită, reţinând atât aspectul întocmirii unei fişe a postului semnate de angajat, pe cel al realizării instructajului privind securitatea şi sănătatea în muncă, dar şi al calificărilor obţinute de reclamant în activitatea prestată.

În apel, se observă că această idee nu mai este reluată, reclamantul invocând răspunderea societăţii pentru fapta angajatului său ..., din culpa căruia apreciază că s-a produs accidentul, schimbând cauza juridică a acţiunii, aspect ce nu se poate realiza în calea de atac, astfel cum s-a precizat mai sus.

Faţă de motivele invocate referitoare la prejudiciul produs şi constatările raportului de expertiză, dată fiind necesitatea îndeplinirii cumulative a condiţiilor răspunderii patrimoniale a angajatorului, Curtea observă că instanţa de fond nu a mai analizat această condiţie a răspunderii, având în vedere neîntrunirea cerinţelor existenţei faptei ilicite şi a culpei angajatorului.

Referitor la apelul incident formulat de către pârâtă, Curtea reţine că motivele promovării căii de atac se circumscriu faptului că instanţa de fond nu a analizat toate condiţiile răspunderii patrimoniale, respectiv existenţa prejudiciului şi a legăturii de cauzalitate, rezumându-se la a-şi întemeia soluţia de respingere a acţiunii pe constatarea lipsei unei fapte ilicite şi a vinovăţiei angajatorului.

Potrivit art. 461 C.proc.civ., (1) Calea de atac se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii. (2) Cu toate acestea, în cazul în care calea de atac vizează numai considerentele hotărârii prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate.

Prin urmare, din textul legal citat, rezultă faptul că apelul împotriva considerentelor poate fi promovat în trei situaţii.

Analizând aceste cazuri prin raportare la datele din prezenta speţă, Curtea constată că primul caz este acela în care, prin considerente, s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acestui proces, prin urmare exced cadrului procesual stabilit de părţi, această situaţie nefiind invocată şi nici incidentă în cauză.

În ceea ce priveşte existenţa considerentelor greşite, Curtea nu poate reţine caracterul eronat al considerentelor indicate, în condiţiile în care acestea vin doar să susţină soluţia pronunţată şi motivul pentru care nu este necesară analiza tuturor condiţiilor răspunderii patrimoniale în cauză.

Mai mult decât atât, se constată că apelantul-pârât nu a arătat care sunt considerentele prejudiciabile pentru sine, putându-se deduce că a fost prejudiciat tocmai prin neanalizarea aspectelor dorite de acesta.

Or, nu acesta este scopul textului legal, de a da posibilitatea completării hotărârii, ci acela de a putea înlătura constatările de fapt reţinute şi care ar putea intra în puterea lucrului judecat.

Prin urmare, Curtea constată că aspectele invocate în cererea de apel împotriva considerentelor nu se încadrează în situaţiile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 461 alin. 2 C.proc.civ.

De asemenea, având în vedere că soluţia primei instanţe nu va fi reformată în ceea ce priveşte soluţia asupra cererii de chemare în judecată, Curtea apreciază că motivele de apel referitoare la cererea de chemare în garanţie au rămas fără obiect.

Față de toate aceste considerente, în baza art. 480 alin. 1 C.proc.civ., Curtea urmează a respinge apelurile ca nefondate.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către apelantul-pârât, potrivit art.453 alin.1 Cod proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată; de asemenea, potrivit alin. 2, când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

În plus, potrivit art.451 alin.2 Cod proc.civ., instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

De asemenea, art. 127 din statutul profesiei de avocat prevede că onorariile se stabilesc în raport cu dificultatea, amploarea sau durata cazului, de timpul şi volumul de muncă pentru executarea mandatului primit, de natura, noutatea şi dificultatea cazului, de notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experienţa, reputaţia şi specializarea avocatului etc.

În primul rând, cheltuielile de judecată constând în onorariul de avocat nu pot fi acordate integral apelantei-pârâte, având în vedere că urmează a fi respinsă şi cererea sa de apel.

De asemenea, Curtea observă că, la fondul cauzei, s-a luat act de faptul că pârâta va solicita cheltuieli pe cale separată, motiv pentru care, în aprecierea caracterului rezonabil al onorariului de avocat, se va avea în vedere doar activitatea desfăşurată în faza procesuală a apelului.

În acest sens, ţinând cont de valoarea obiectului cauzei, de complexitatea acesteia, precum şi de activitatea efectivă desfăşurată de avocat în apel, respectiv redactarea întâmpinării şi a cererii de apel incident, precum şi prezenţa la singurul termen de judecată prin intermediul aplicaţiei Skype, Curtea apreciază că onorariul solicitat în cuantum de 14775,99 lei este excesiv, astfel că, pentru toate motivele mai-sus arătate, va dispune reducerea acestuia, apelantul-reclamant urmând a fi obligat la plata sumei de 3000 lei, cu titlu de onorariu avocat în apel.