Decizie nr. 669 din 14.09.2023

Potrivit art.76 Codul muncii, decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului, iar potrivit art. 78 Codul muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.

Totodată, art.80 Codul muncii prevede că în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

În condiţiile în care reclamantul nu a contestat decizia de concediere - acţiunea de faţă având ca obiect doar acordarea de despăgubiri civile şi morale - această măsură a rămas definitivă şi nu există temei legal pentru acordarea drepturilor salariale după momentul concedierii, aşa cum a solicitat reclamantul în prezenta cauză.

Doar în cadrul unui proces având ca obiect anularea deciziei de concediere instanţa de judecată ar fi fost competentă să verifice susţinerea acestuia în sensul că măsura concedierii sale a fost nelegală.

Decizia civilă nr. 669/14 septembrie 2023 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. ... Tribunalul ... a respins acţiunea formulată de reclamantul ..., în contradictoriu cu pârâtul SC ... SRL, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. ..., petentul ... a solicitat obligarea intimatei ... SRL la plata drepturilor salariale restante până la data încetării raporturilor de muncă constând în ore suplimentare şi concediul de odihnă neefectuat.

Ulterior a precizat că sumele solicitate sunt drepturi salariale, în cuantum de 28.000 de lei (2.000 de lei x 14 luni), cu titlu de salarii restante, pe care le-ar fi încasat lunar, dacă nu era concediat nelegal, şi daune morale (50.000 de lei) rezultate din concedierea ilegală şi sunt calculate de la data încetării contractului de muncă, anume decembrie 2021 şi până în prezent, la data introducerii cererii de chemare în judecată.

A precizat că sumele sunt de la data concedierii, respectiv decembrie 2021.

În fapt a arătat că a fost concediat din funcția de șofer fără a i se comunica motivele și fără a i se achita toate drepturile salariale reprezentând ore suplimentare, zile libere de sărbătoare legală și concediul de odihnă.

În drept a invocat disp. art. 66 din Codul muncii.

Pârâta ... SRL a depus întâmpinare prin care a înţeles să invoce excepţia prescripţiei extinctive a drepturilor solicitate de reclamant anterior datei de 12.10.2019.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant ca nefondată.

Potrivit art. 2.500 alin. 1 Cod civ. dreptul material la acţiune, denumit în continuare drept la acţiune, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.

Conform art. 268 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.

Pe fondul cauzei a arătat că reclamantul a fost angajatul societăţii în perioada 29.10.2007 -2.12.2021 în funcţia de şofer, așa cum rezultă din raportul per salariat.

Prin cererea de chemare în judecată formulată, acesta solicită obligarea intimatei ... SRL la plata drepturilor salariale restante până la data încetării raporturilor de muncă constând în ore suplimentare şi concediul de odihnă neefectuat.

Pe perioada angajării reclamantului i-au fost plătite toate drepturile salariale.

Din motivarea acţiunii, reiese că este vorba despre ore suplimentare neplătite, dar reclamantul nu a efectuat ore suplimentare, așa cum rezultă din foile colective de prezenţă.

De asemenea, acesta şi-a efectuat toate zilele de concediu.

Până la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată, reclamantul nu a formulat nicio solicitare şi nu a avut nicio pretenţie faţă de ...

SRL nici în perioada cât a fost angajat şi nici ulterior încetării contractului individual de muncă.

A precizat că, contractul individual de muncă al reclamantului a încetat în baza art.56 alin.1 lit.g din Codul muncii, acesta nemaiavând dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, urmare a condamnării penale pentru trei infracţiuni: infracţiunea de neluare a măsurilor legale de sănătate şi securitate în muncă, infracţiunea de nerespectare a măsurilor legale de sănătate şi securitate în muncă şi ucidere din culpă.

A anexat Decizia penală nr. ... pronunţată de Curtea de Apel ...

A solicitat proba cu înscrisuri, expertiză şi martori.

În cauză a fost administrată proba cu acte și înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin acţiunea formulată petentul ... a solicitat obligarea intimatei ... SRL la plata drepturilor salariale restante până la data încetării raporturilor de muncă constând în ore suplimentare şi concediul de odihnă neefectuat.

Ulterior a precizat că sumele solicitate sunt drepturi salariale, în cuantum de 28.000 de lei (2.000 de lei x 14 luni), cu titlu de salarii restante, pe care le-ar fi încasat lunar, dacă nu era concediat nelegal, şi daune morale (50.000 de lei) rezultate din concedierea ilegală şi sunt calculate de la data încetării contractului de muncă, anume decembrie 2021 şi până în prezent, la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Tribunalul a reţinut că reclamantul a fost angajatul societăţii în perioada 29.10.2007-2.12.2021 în funcţia de şofer (decizia .../02.12.2021).

Contractul individual de muncă al reclamantului a încetat în baza art.56 alin.1 lit.g din Codul muncii, acesta nemaiavând dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, urmare a condamnării penale pentru trei infracţiuni: infracţiunea de neluare a măsurilor legale de sănătate şi securitate în muncă, infracţiunea de nerespectare a măsurilor legale de sănătate şi securitate în muncă şi ucidere din culpă. (Decizia penală nr. ... pronunţată de Curtea de Apel ...).

În speţă contractul individual de muncă al reclamantului a încetat în temeiul disp. art. 56 alin. 1 lit. g, conform deciziei nr. .../02.12.2021.

Nu s-a făcut dovada contestării deciziei, astfel că din probele administrate contractul individual de muncă al reclamantului a încetat de drept.

Nefiind vorba de culpa angajatorului cu privire la încetarea contractului de muncă al reclamantului, nu a fost obligat să plătească despăgubiri materiale şi morale conform solicitării reclamantului.

Față de aceste considerente Tribunalul a respins cererea ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul considerând-o netemeinică şi nelegală.

În motivarea apelului a reluat situaţia de fapt arătând că a lucrat în cadrul societăţii pârâte până în luna decembrie 2021 în funcţia de şofer, apoi a fost dat afară, fără a mai primi un alt post sau fără să i se explice de ce s-a procedat aşa.

La data angajării a fost informat că va lucra în program prelungit, atât sâmbăta cât şi duminica, ore ce urmau a fi plătite suplimentar sau recuperate ulterior.

Pe parcursul desfăşurării contractului de muncă nu i-a fost respectat timpul de muncă, orele suplimentare, concediul de odihnă, precum şi timpul de odihnă, nefiindu-i plătite orele suplimentare.

A mai arătat apelantul-reclamant că sumele solicitate sunt în valoare de 28000 lei (2000x14 luni) cu titlu de salarii restante, sume pe care le-ar fi încasat lunar dacă nu era concediat nelegal, precum şi 50000 lei daune morale determinate de concedierea sa ilegală şi vizează perioada de la data concedierii - decembrie 2021 şi până în prezent, data introducerii cererii de chemare în judecată.

Faţă de cele arătate mai sus, apelantul consideră că soluţia primei instanţe este nelegală şi netemeinică şi în baza art. 466 şi urm.

Cod procedură civilă să se admită apelul, să se schimbe sentinţa în sensul admiterii acţiunii în totalitate, conform situaţiei date de acte şi constatări.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susţinând că raportul de muncă al reclamantului a încetat în baza art. 56 alin. 1 lit. g din Codul muncii întrucât acesta nu a mai avut dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, urmare a unei condamnări penale pentru trei infracţiuni, conform deciziei penale ataşate în cauză.

A mai arătat intimata că decizia de încetare a raporturilor de muncă nu a fost contestată, şi ca urmare raporturile au încetat la data de 2.12.2021.

Cererea reclamantului de acordare a drepturilor salariale şi a daunelor morale după această dată este inadmisibilă.

Curtea, analizând sentinţa apelată în raport de actele dosarului constată că apelul este nefondat.

Din petitul cererii de chemare în judecată adresată Tribunalului, rezultă că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante, până la data încetării raporturilor de muncă şi anume decembrie 2021.

Ulterior, la data de 8.01.2023 reclamantul a precizat că drepturile salariale i-au fost acordate integral la data încetării raporturilor de muncă şi că sumele solicitate sunt drepturi salariale şi daune morale rezultate din concedierea sa ilegală şi sunt calculate până la data încetării raporturilor de muncă, decembrie 2021 şi până la data introducerii acţiuni în instanţă.

La data de 28.02.2023 reclamantul a depus alte precizări prin care a arătat că i s-au plătit drepturile salariale integral la data încetării raporturilor de muncă şi că sumele solicitate sunt drepturi salariale în cuantum de 28000 lei, cu titlu de salarii restante, pe care le-ar fi primit lunar dacă nu era concediat nelegal şi daune morale în sumă de 50000 lei rezultate din concedierea sa ilegală, calculate de la data încetării contractului de muncă şi până în prezent – data introducerii acţiunii în instanţa.

În funcţie de aceste precizări, soluţia primei instanţe este legală şi temeinică.

Potrivit deciziei nr. .../2.12.2021, reclamantului i-a încetat contractul individual de muncă începând cu data de 02.12.2021 în temeiul art. 56 alin. 1 lit. g din Codul muncii.

Această decizie a fost primită de reclamant, conform semnăturii acestuia de pe decizie.

Potrivit art.76 Codul muncii, decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului, iar potrivit art. 78 Codul muncii concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.

Totodată, art.80 Codul muncii prevede că în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

În mod corect a reţinut prima instanţă că în condiţiile în care reclamantul nu a contestat decizia de concediere - acţiunea de faţă având ca obiect doar acordarea de despăgubiri civile şi morale - această măsură a rămas definitivă şi nu există temei legal pentru acordarea drepturilor salariale solicitate de reclamant în prezenta cauză.

Doar în cadrul unui proces având ca obiect anularea deciziei de concediere instanţa de judecată ar fi fost competentă să verifice susţinerea acestuia în sensul că măsura concedierii sale a fost nelegală.

În concluzie, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant.