Decizie nr. 674 din 18.09.2023

Articolul 27 Codul muncii prevede că o persoană poate fi angajată în muncă numai în baza unui certificat medical, care constată faptul că cel în cauză este apt pentru prestarea acelei munci.

Conform cererii de chemare în judecată, litigiul a vizat anularea deciziei de revizuire pensie, a hotărârii Comisiei de Contestații, precum și anularea actelor care au stat la baza acesteia; față de împrejurarea că au fost chemate în judecată nu numai Casa Sectorială de Pensii a S.R.I. (C.S.P.-S.R.I.) și Comisia de Contestații a S.R.I., ci și Serviciul Român de Informaţii – Direcţia Judeţeană de Informaţii Moldova Sud, precum și față de motivele de fapt și de drept invocate (cu privire la îndreptățirea de a valorifica sporul de condiții periculoase), este evident că s-a avut în vedere în principal anularea situației soldelor lunare brute realizate la funcția de bază care constituie bază de calcul pentru stabilirea pensiei militare de stat, emisă de fostul angajator (și a eventualelor acte subsecvente).

Chiar dacă prima instanță nu a identificat expres toate aceste pretenții ca fiind capete de cerere principale, în mod implicit acestea au fost analizate în soluționarea cererii, câtă vreme Tribunalul a precizat că revizuirea s-a făcut în baza noii adeverințe de venituri și a avut în vedere legislația aplicabilă în materia stabilirii bazei de calcul pensii.

În acest context, Curtea subliniază că într-adevăr, primele două capete de cerere principale reprezintă litigii de asigurări sociale, după cum corect a indicat și prima instanță, astfel încât competența de soluționare revine secției civile a Tribunalului Brăila, în baza dispozițiilor art. 99 alin. 2, art. 100-101 din Legea nr.223/2015.

În referire la ultimul capăt de cerere, acesta are în realitate natura unui litigiu de muncă, reclamantul contestând în esență modalitatea în care fostul angajator a întocmit înscrisurile necesare pentru stabilirea drepturilor de pensie conform art.62 din Legea nr.223/2015, ceea ce atrage competența instanțelor specializate în materie conform dispozițiilor din Codul muncii.

Reclamantul are calitatea de militar, ceea ce atrage aplicabilitatea Deciziei R.I.L 19/2021, obligatorie pentru instanță în baza art.517 alin.4 Cod procedură civilă.

Potrivit acesteia, doar cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Art. 382 lit. h) din Codul administrativ statuează că prevederile prezentului titlu nu se aplică următoarelor categorii de personal bugetar: personalul militar.

Decizia civilă nr. 674/18 septembrie 2023 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentința civilă nr. ... Tribunalul ... a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamantul ..., în contradictoriu cu pârâţii ...

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţa a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de ... sub nr. ... pe rolul Tribunalului ...

Secţia a II-a Civilă de Contencios Administrativ şi Fiscal, reclamantul ... a chemat în judecată pe pârâţii ..., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:

- anularea Deciziilor nr. .../25.10.2021 privind revizuirea pensiei de serviciu pentru limită de vârstă şi a actelor care au stat la baza acestei decizii emanate de pârâta SRI;

- anularea Hotărârii nr. .../16.12.2021;

- obligarea la plata drepturilor de pensie stabilite având în vedere cuantumul sporului pentru condiţii periculoase, de la momentul emiterii deciziei contestate şi pe viitor, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală până la plata efectivă a acestor drepturi;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat, în esenţă, că motivarea Hotărârii nr. .../1612.2021, potrivit cu care sporul de 15% pentru desfăşurarea activităţii în condiţii periculoase este acordat doar personalului din familia de funcţii „sănătate”, iar în baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat nu se includ sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale acordate personalului militar, este total neavenită şi imposibil de acceptat, faţă de dispoziţiile Legii nr.223/2015 coroborate cu dispoziţiile Legii nr.284/2010 inclusiv anexele acestui act normativ, cu prevederile HG nr.1294/2001 şi dispoziţiile HG nr.1822/2004.

Îndreptăţirea reclamantului la acordarea sporului a fost susţinută şi dispusă de art.4 şi art.11 din Legea nr.223/2015, art.7 lit.f din Legea-cadru nr.153/2017.

A invocat şi Decizia Î.C.C.J. nr. 10/16.04.2018, Anexa III a Legii nr.284/2010, dispoziţii care completează categoria familiilor de funcţii din sănătate şi învăţământ care sunt îndreptăţite la sporul de condiţii periculoase pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea cu surse de radiaţii sau generator de radiaţii.

Dacă nu s-ar avea în vedere acest aspect, am fi în prezenţa unei discriminări şi a unei situaţii ce ar încălca grav dispoziţiile legii fundamentale.

A invocat decizia de admitere HP nr. 63/2020 a Î.C.C.J.

În drept, a invocat dispoziţiile art.8 din Legea nr.554/2004.

În probaţiune, a depus înscrisuri.

Pârâtul ... a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului ..., a solicitat trimiterea dosarului spre justă soluţionare instanţei competente, respectiv Tribunalul ... – Secţia Conflicte de muncă şi asigurări sociale, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererilor reclamantului ca neîntemeiate.

În motivare, a arătat, în esenţă, în susţinerea excepţiei necompetenţei funcţionale a Secţiei de Contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului ..., că interpretarea coroborată a prevederilor art.382 lit.h şi art.536 din Codul administrativ conduce la excluderea din competenţa instanţelor de contencios administrativ a litigiilor având ca obiect drepturile băneşti solicitate de personalul militar, fiind aplicabile dispoziţiile de drept comun prevăzute de art.1 alin.2 din Legea nr.53/2003, art.1 lit.p teza I din Legea nr.62/2011.

În aceste condiţii, litigiile având ca obiect obligarea instituţiilor la plata unor drepturi salariale către personalul militar al acestora sunt de competenţa secţiilor/completurilor specializate în materia conflictelor de muncă – art.3511, art.3512 şi art.3514 din Legea nr.85/1995 stabilind în mod expres competenţa instanţei de contencios administrativ numai în materia contestării sancţiunilor disciplinare aplicate cadrelor militare.

A mai invocat Decizia RIL a Î.C.C.J. nr.19/27.09.2021.

Pe fondul cauzei, a arătat, în esenţă, că reclamantul a fost cadru militar activ al Serviciului Român de Informaţii până la data de 01.12.2016, când a fost trecut în rezervă cu drept la pensie militară de serviciu.

Prin Decizia nr. .../19.12.2016, reclamantul a fost îndreptăţit la plata pensiei militare de serviciu, în cuantumul acesteia fiind inclus un spor pentru condiţii deosebit de periculoase sau periculoase.

În luna octombrie 2021, în urma reverificării dispuse ca urmare a misiunii de audit efectuată de Casa de Pensii Sectorială, s-a constatat faptul că, la întocmirea fişei de pensie, în baza de calcul utilizată pentru stabilirea pensiei militare de stat au fost cuprinse şi sumele aferente sporului de condiţii periculoase pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea cu surse de radiaţii sau generator de radiaţii, acordate contestatorului în perioada aleasă, ca element salarial conform legislaţiei salarizării.

Sporul de condiţii periculoase nu este luat în calcul la stabilirea pensiei militare de stat, aspect reglementat de art.28 lit.o) din Legea nr.223/2015.

Drept urmare, în aplicarea prevederilor art.65 din Legea nr.223/2015 şi potrivit bazei de calcul actualizată, Casa de Pensii Sectorială a emis decizia de revizuire nr. .../25.10.2021.

Ulterior, în urma Hotărârii Comisiei de Contestaţii nr. .../16.12.2021 a fost emisă o nouă decizie de revizuire a pensiei nr. .../20.01.2022, prin care excluderea sporului aflat în discuţie din baza de calcul a pensiei militare s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor legale ale art. 28 lit.o), dispoziţii legale ce se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

A invocat Deciziile CCR nr. 810/2019, nr. 349/22.05.2018, nr. 861/28.11.2006, nr.237/16.04.2019, nr.656/30.10.2018, nr.1284/29.09.2011, nr.838/25.11.2011, nr.977/ 12.07.2011, nr.711/10.10.2011, nr.888/15.12.2020, Decizia CEDO din 2.03.2006, pronunţată în Cauza Mamonov împotriva Rusiei, decizia CCR nr.410/10.06.2021, arătând că în cuprinsul acestor decizii, Curtea a statuat că legiuitorului îi aparţine în exclusivitate „atribuţia de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalităţile de calcul al cuantumului lor ...

Acesta, în considerarea unor schimbări intervenite în posibilităţile de acordare şi dimensionare a drepturilor de asigurări sociale, poate modifica, ori de câte ori consideră că este necesar, criteriile de calcul al cuantumului acestor drepturi, dar cu efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, ţine de opţiunea liberă a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor”.

Aşadar, Curtea a apreciat că dispoziţiile de lege criticate, care stabilesc veniturile în funcţie de care se calculează baza de calcul al pensiei militare de serviciu, nu constituie o restrângere a exercițiului drepturilor fundamentale. „Situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări”.

Analizând susţinerile referitoare la pretinsa discriminare pe care dispoziţiile de lege criticate o creează atât în raport cu alte categorii de beneficiari ai pensiilor speciale, cât şi în raport cu cadrele militare pensionate sub imperiul reglementărilor anterioare, Curtea a decis că „diferitele categorii de beneficiari ai unor pensii speciale nu se află în situaţii identice, fiind supuşi, de altfel, unor acte normative diferite.

Legiuitorul este liber ca, având în vedere criteriile apreciate ca relevante pentru acordarea acestui tip de pensie mai favorabil, să instituie condiţii diferite privind acordarea dreptului la pensie, fără ca deosebirile de tratament juridic dintre diferitele categorii socio-profesionale să aibă semnificaţia încălcării prevederilor art.16 din Constituţie”.

Curtea a mai statuat: „Cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea.

Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil”.

În drept, a invocat dispoziţiile C.p.c., Legea nr.223/2015, Legea nr.80/1995, Codul Civil.

În probaţiune, a depus înscrisuri.

Prin sentinţa civilă nr. ... pronunţată de Tribunalul ... – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr...., instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială funcţională a Secţiei a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului ... şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei I Civile a Tribunalului ....

La data de 01.04.2022, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului ..., Secţia I Civilă, sub nr. ...

La termenul de judecată din data de ..., reclamantul ..., prin apărător, a invocat excepţia necompetenţei materiale funcţionale a Tribunalului ..., Secţia I Civilă.

Prin încheierea din data de ..., Tribunalul a respins ca neîntemeiată excepţia de mai sus.

A fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri.

Analizând acţiunea prin prisma motivelor formulate, a probelor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente, Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin Decizia nr. .../19.12.2016 emisă de Casa Sectorială de Pensii a Serviciului Român de Informaţii, reclamantului ..., trecut în rezervă la data de 01.12.2016, i-a fost acordată pensia de serviciu pentru limită de vârstă în temeiul dispoziţiilor art.21 din Legea nr.223/2015.

Potrivit anexei la decizia nr. .../2016, în baza de calcul pentru stabilirea pensiei militare de serviciu a fost inclus şi sporul pentru condiţii periculoase de muncă.

Potrivit susţinerilor pârâtei Casa Sectorială de Pensii a SRI din cuprinsul întâmpinării, în baza de calcul pentru stabilirea pensiei militare de serviciu a reclamantului a fost inclus sporul pentru risc radiologic nivel 2 generat de lucrul cu instalaţia RX prevăzut în Anexa nr.III – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate” la Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, acordate personalului militar.

În urma unei misiuni de audit efectuate de pârâta Casa Sectorială de Pensii a SRI, s-a constatat faptul că, la întocmirea fişei de pensie, în baza de calcul utilizată pentru stabilirea pensiei militare de stat au fost cuprinse şi sumele aferente sporului de condiţii periculoase pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea cu surse de radiaţii sau generator de radiaţii, acordate reclamantului în perioada aleasă, ca element salarial conform legislaţiei salarizării.

Pârâta a apreciat că sporul pentru condiţii periculoase pentru personalul ce îşi desfăşoară activitatea cu surse de radiaţii sau generator de radiaţii este un spor de muncă ce este acordat personalului din familia de funcţii „Sănătate”, dar şi că acesta nu este luat în calcul la stabilirea pensiei militare de stat, aspecte reglementate de art.28 alin.1 lit.o) din Legea nr.223/2015.

Drept urmare, Casa de Pensii Sectorială a SRI a emis decizia de revizuire şi revizuirea actualizării pensiei de serviciu nr. .../25.10.2021, prin care în baza de calcul pentru stabilirea pensiei militare de stat nu a mai fost inclus sporul menţionat.

Împotriva acestor decizii, reclamantul a formulat contestaţie la Comisia de Contestaţii Pensii din cadrul SRI.

Prin Hotărârea nr. .../16.12.2021 emisă de Comisia de Contestaţii Pensii din cadrul SRI, contestaţia formulată de reclamant a fost respinsă ca neîntemeiată, pentru argumentele menţionate mai sus.

De asemenea, Comisia de Contestaţii Pensii a SRI a constatat că în textul deciziilor de revizuire s-a strecurat o eroare materială în sensul că fuseseră indicate în mod eronat dispoziţiile art.64 alin.1 şi art.74 din Legea nr.223/2015, în realitate fiind incident art.65 din acelaşi act normativ.

Prin urmare, s-a dispus emiterea unei noi decizii de revizuire în care să se specifice temeiul legal corect, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale deciziilor nr. .../25.10.2021, în privinţa stabilirii cuantumului pensiei militare de stat.

Prin acţiunea formulată reclamantul ... a solicitat anularea Deciziilor nr. .../25.10.2021, a actelor ce au stat la baza acestor decizii, anularea Hotărârii Comisiei de Contestaţii Pensii a SRI nr. .../16.12.2021, precum şi obligarea Casei de Pensii Sectoriale a SRI la plata drepturilor de pensie stabilite având în vedere cuantumul sporului pentru condiţii periculoase, de la momentul emiterii deciziei contestate şi pentru viitor, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflaţie şi dobânda legală până la plata efectivă a acestor drepturi.

În drept, Tribunalul a reţinut incidenţa dispoziţiilor art.28 alin.1 lit.o) din Legea nr.223/2015:

„(1) Baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat este media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcţia de bază în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate în calitate de militar/poliţist/funcţionar public cu statut special, actualizate la data deschiderii drepturilor de pensie, la alegerea persoanelor prevăzute la art. 3 lit. a)-c), în care nu se includ: ... o) sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale acordate şi personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, prevăzute în anexa nr.

II - Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Învăţământ» şi în anexa nr.

III - Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Sănătate» la Legea-cadru nr. 284/2010 ,cu modificările şi completările ulterioare; ...”.

Sporul cuprins iniţial în baza de calcul pentru stabilirea pensiei militare de stat acordate reclamantului este prevăzut de art.7 alin.1 lit.e din Anexa nr.III Familia de funcţii bugetare „Sănătate”, la Legea-cadru nr.284/2010, conform căruia: „ (1) În raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea, pot fi acordate, pentru personalul din unităţile sanitare şi unităţile medico-sociale salarizat potrivit prezentei anexe, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: ... e) pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea cu surse de radiaţii sau generator de radiaţii, un spor pentru condiţii periculoase de până la 30% din salariul de bază, diferenţiat pe categorii de risc radiologic astfel: 10% la categoria I, 15% la categoria a II-a, 20% la categoria a III-a şi 30% la categoria a IV-a ...”.

A concluzionat că, având în vedere că sporul pentru condiţii periculoase de care a beneficiat reclamantul este prevăzut în Anexa nr.3 Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate” la Legea-cadru nr.284/2010, potrivit art.28 alin.1 lit.o) din Legea nr.223/2015, acest spor nu poate face parte din baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat a reclamantului.

Instanţa nu a reţinut existenţa unei discriminări, având în vedere că o discriminare presupune ca cei care sunt discriminaţi să se afle în aceeaşi situaţie juridică cu alte persoane cărora li se aplică un tratament juridic mai avantajos.

Or, în cazul de faţă, reclamantul nu s-a aflat în aceeaşi situaţie juridică cu beneficiarii sporului pentru condiţii periculoase, întrucât nu a avut aceeaşi funcţie cu aceştia, iar dispoziţiile aplicabile sunt diferite.

Pentru aceste considerente, Tribunalul a concluzionat că actele contestate au fost în mod legal întocmite, drept pentru care a respins ca neîntemeiată acţiunea.

Împotriva sentinţei civile a declarat apel reclamantul ....

În susținerea apelului, a arătat că hotărârea a fost pronunțată de o instanță necompetentă funcțional, respectiv de secția I civilă a Tribunalului ..., deși competența aparținea secției de contencios administrativ și fiscal; criteriile relevante în acest sens sunt următoarele: calitatea de autoritate publică a pârâtei S.R.I., actele contestate sunt acte administrative, calitatea contestatorului (care nu este militar, ci poate fi asimilat unui funcționar public cu statut special), nu are calitatea de salariat, nu are contract individual de muncă, ci este încadrat în baza ordinelor de personal (ca și toți cei care se află în raporturi de serviciu cu S.R.I.).

Pe fondul cauzei, a arătat că instanţa nu a ţinut cont de faptul că acest spor i-a fost acordat înainte de Legea nr. 284/2010, printr-un ordin intern al SRI şi apoi a fost inclus şi în cuprinsul acestei legi.

Prin Decizia nr. 10/2018 ÎCCJ a statuat că militarii reprezintă o categorie aparte de funcţionari publici.

Astfel că, raportat chiar la Anexa nr.

III din Legea nr. 284/2010, funcţionarii publici beneficiază de un spor de condiţii periculoase/vătămătoare de până la 15% din salariul de bază.

Totodată, nu este justificată neasimilarea sa cu cei din familia ocupațională „Învățământ” și „Sănătate și asistență socială”.

Astfel, printr-o interpretare in extenso, și categoria din care face parte apelantul, trebuie avută în vedere atunci când textul de lege face trimitere la cele 2 familii ocupaționale, întrucât legiuitorul nu a urmărit privilegierea celor din învățământ și sănătate (o discriminare evidentă și prohibită), ci a avut în vedere o compensare pentru mediul nociv în care aceste familii ocupaționale își desfășoară activitatea, astfel încât, categoria celor care lucrează cu materiale și dispozitive cu surse de radiații și generatoare de radiații, să fie compensați cu sporul în discuție.

Pentru aceste motive a solicitat admiterea apelului.

Nu a solicitat probe noi in apel.

Intimata, Casa Sectoriala de pensii, a formulat întâmpinare, prin care prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În fapt, s-a precizat că pentru personalul militar, nu este competentă instanța de contencios administrativ și fiscal față de dispozițiile art.382 lit. h și 536 Cod administrativ; în acest sens, a făcut referire la Decizia Î.C.C.J. nr.19/2021 (recurs în interesul legii – R.I.L.).

Pe fondul cauzei, a arătat că revizuirea pensiei a avut loc în condițiile art.65 din Legea nr.223/2015, întrucât în urma unei misiuni de audit, s-a constatat că, la întocmirea fișei de pensie, în baza de calcul al pensiei, a fost inclus și sporul de condiții periculoase (radiații), element salarial reglementat de Anexa 7, cap.

I, secțiunea a II-a - art.12 ind.1 din Legea nr. 284/2010, dispoziții preluate ulterior și de Legea nr.153/2017; această împrejurare contravine dispozițiilor art.28 alin.1 lit. o din Legea nr.223/2015.

În ceea ce privește apărările reclamantului privind îndreptățirea legală la acordarea sporurilor, a fost detaliată jurisprudența C.C.R. în materia stabilirii pensiilor de serviciu.

În drept, s-a întemeiat pe Codul de procedură civilă, Legea nr.223/2015, Legea nr.80/1995, Codul Civil și nu a solicitat probe noi.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor art.476 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat, motiv pentru care urmează a fi respins.

În ceea ce privește primul motiv de apel, Curtea reține că în mod corect prima instanță a procedat la respingerea excepției necompetenței funcționale a Tribunalului ... – Secția I civilă.

Cu titlu prealabil, este de observat că, în soluționarea cauzei, prima instanță a analizat cererea de anularea deciziei nr. .../25.10.2021 privind revizuirea pensiei de serviciu pentru limită de vârstă și a Hotărârii nr. .../16.12.2021 (emisă de Comisia de Contestații) și obligarea la plata drepturilor de pensie stabilite având în vedere cuantumul sporului pentru condiții periculoase, de la momentul emiterii deciziei contestate pe viitor, sume actualizate cu indicele de inflație şi dobânda legală până la plata efectivă a drepturilor.

Conform cererii de chemare în judecată, litigiul a vizat anularea deciziei de revizuire pensie, a hotărârii Comisiei de Contestații, precum și anularea actelor care au stat la baza acesteia; față de împrejurarea că au fost chemate în judecată nu numai Casa Sectorială de Pensii a S.R.I. (C.S.P.-S.R.I.) și Comisia de Contestații a S.R.I., ci și Serviciul Român de Informaţii – Direcţia Judeţeană de Informaţii Moldova Sud, precum și față de motivele de fapt și de drept invocate (cu privire la îndreptățirea de a valorifica sporul de condiții periculoase), este evident că s-a avut în vedere în principal anularea situației soldelor lunare brute realizate la funcția de bază care constituie bază de calcul pentru stabilirea pensiei militare de stat, emisă de fostul angajator (și a eventualelor acte subsecvente).

Chiar dacă prima instanță nu a identificat expres toate aceste pretenții ca fiind capete de cerere principale, în mod implicit acestea au fost analizate în soluționarea cererii, câtă vreme Tribunalul a precizat că revizuirea s-a făcut în baza noii adeverințe de venituri și a avut în vedere legislația aplicabilă în materia stabilirii bazei de calcul pensii.

În acest context, Curtea subliniază că într-adevăr, primele două capete de cerere principale reprezintă litigii de asigurări sociale, după cum corect a indicat și prima instanță, astfel încât competența de soluționare revine secției civile a Tribunalului ..., în baza dispozițiilor art.99 alin.2, 100-101 din Legea nr.223/2015.

În referire la ultimul capăt de cerere, Curtea constată că acesta are în realitate natura unui litigiu de muncă, apelantul-reclamant contestând în esență modalitatea în care fostul angajator a întocmit înscrisurile necesare pentru stabilirea drepturilor de pensie conform art.62 din Legea nr.223/2015, ceea ce atrage competența instanțelor specializate în materie conform dispozițiilor din Codul muncii.

În acest sens, este de observat că prin Decizia R.I.L. nr.19/2021, Î.C.C.J. a stabilit că, în interpretarea art. 382 lit. h) şi a art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, a art. 1 lit. p) teza I din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a art. 23 alin. (1) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, cu modificările şi completările ulterioare, competenţa materială procesuală de soluţionare în primă instanţă a cauzelor având ca obiect obligarea instituţiilor publice din cadrul Jandarmeriei Române la plata unor drepturi salariale către personalul militar al acestora aparţine secţiilor/completurilor specializate în materia conflictelor de muncă din cadrul tribunalelor.

Chiar dacă dispozitivul deciziei a avut în vedere doar litigiile privind plata unor drepturi bănești către personalul militar al Jandarmeriei Române, Curtea apreciază pe mutatis mutandis (pentru identitate de rațiune), considerentele deciziei trebuie aplicate și altor litigii de muncă între militari și angajatorii acestora.

În acest sens, sunt relevante următoarele aspecte reținute de instanța supremă:

”51.

Interpretarea coroborată a prevederilor art. 382 lit. h) şi art. 536 din Codul administrativ conduce la excluderea din competenţa instanţelor de contencios administrativ a litigiilor având ca obiect drepturile băneşti solicitate de personalul militar din cadrul Jandarmeriei Române.

52.

Astfel, conform art. 536 din Codul administrativ, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

53. Art. 382 lit. h) din Codul administrativ statuează că prevederile prezentului titlu nu se aplică următoarelor categorii de personal bugetar: personalul militar.

54.

Art. 382, precum şi art. 536 sunt înscrise în titlul II al Codului administrativ, motiv pentru care, în privinţa personalului militar, competenţa instanţei de contencios administrativ nu mai poate fi reţinută, chiar dacă intrarea în vigoare a Codului administrativ nu a schimbat natura juridică a raporturilor dintre părţi, care rămân raporturi de serviciu, specifice funcţionarilor publici cu statut special.

55.

Cum nici Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nici Legea nr. 80/1995 nu cuprind prevederi speciale referitoare la competenţa instanţelor de a soluţiona litigii privind raportul de serviciu al personalului militar al Jandarmeriei Române, astfel cum este definit prin art. 23 din Legea nr. 550/2004, devin aplicabile dispoziţiile dreptului comun, respectiv cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora prezentul cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii, precum şi cele ale art. 1 lit. p) teza I din Legea nr. 62/2011, conform cărora conflict individual de muncă este conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din contractele individuale şi colective de muncă ori din acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, precum şi din legi sau din alte acte normative.

56.

În aceste condiţii, litigiile având ca obiect obligarea instituţiilor publice din cadrul Jandarmeriei Române la plata unor drepturi salariale către personalul militar al acestora sunt de competenţa secţiilor/completurilor specializate în materia conflictelor de muncă - art. 35 ind.11, 35 ind.12 şi 35 ind.14 din Legea nr. 80/1995 stabilind în mod expres competenţa instanţei de contencios administrativ numai în materia contestării sancţiunilor disciplinare aplicate cadrelor militare.”

Or, raționamentul este pe deplin aplicabil și în cazul altor litigii de muncă decât celor privind plata efectivă a drepturilor bănești, desigur cu excepția celor pentru care se prevede prin lege o competență specială, așa cum este cazul contestării sancţiunilor disciplinare aplicate cadrelor militare.

Totodată, potrivit art.27 alin.1 și 3 din Legea nr.14/1992, personalul Serviciului Român de Informaţii se compune din cadre militare permanente şi salariaţi civili, care îndeplinesc atribuţii operative şi administrative; cadrele militare ale Serviciului Român de Informaţii au toate drepturile şi obligaţiile prevăzute, pentru militarii armatei române, de reglementările legale, statutele şi regulamentele militare.

Prin urmare, apelantul-reclamant are calitatea de militar, ceea ce atrage aplicabilitatea deciziei R.I.L. menționate anterior, obligatorie pentru instanță în baza art.517 alin.4 Cod procedură civilă.

Curtea nu poate reține nici apărările apelantului-reclamant referitoare la Decizia Î.C.C.J. nr.10/2018 (R.I.L.), întrucât aceasta a avut în vedere o altă legislație, anterioară dispozițiilor art.382 lit. h și art.536 din Codul administrativ.

De altfel, inclusiv în considerentele Deciziei R.I.L. nr.19/2021, instanța supremă a făcut referire la încetarea efectelor Deciziei R.I.L. nr.10/2018:

„50.

În prezent, faţă de dispoziţiile art. 518 din Codul de procedură civilă, conform cărora decizia în interesul legii îşi încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale care a făcut obiectul interpretării, chiar dacă textul art. 109 din Legea nr. 188/1999 a fost preluat în art. 536 din Codul administrativ, soluţiile de unificare a practicii judiciare adoptate prin deciziile nr. 5 din 5 martie 2018 şi nr. 10 din 16 aprilie 2018, întemeiate pe art. 109 menţionat - exclusiv în ceea ce priveşte competenţa de primă instanţă în soluţionarea litigiilor având ca obiect drepturile băneşti solicitate de personalul militar din cadrul Jandarmeriei Române, iar nu şi cu privire la statutul acestuia -, precum şi considerentele aferente pentru susţinerea acestor soluţii trebuie apreciate că şi-au încetat aplicabilitatea odată cu abrogarea Legii nr. 188/1999 prin art. 597 alin. (2) lit. b) din Codul administrativ, respectiv faţă de conţinutul art. 382 lit. h) din Codul administrativ.”

În aplicarea art.123 din Codul de procedură civilă, competența de soluționare a cererilor accesorii (plata drepturilor de pensie cu includerea sporului de condiții periculoase și a cheltuielilor de judecată), va reveni instanței competente pentru cererile principale.

Față de toate aceste considerente, Curtea constată că primul motiv de apel nu este întemeiat.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, este de observat că, potrivit art.28 din Legea nr.223/2017, baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat este media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcţia de bază în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate în calitate de militar/poliţist/funcţionar public cu statut special, actualizate la data deschiderii drepturilor de pensie, la alegerea persoanelor prevăzute la art. 3 lit. a) - c), în care nu se includ: sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale acordate şi personalului militar, poliţiştilor şi poliţiştilor de penitenciare, prevăzute în anexa nr.

I - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Învăţământ” şi în anexa nr.

II - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială” la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare.

Având în vedere că sporul de condiții periculoase (radiații) este înscris în anexa II a Legii nr.153/2017 (anterior reglementat în anexa 7 a Legii nr.284/2010), rezultă că acesta nu poate fi avut în vedere în stabilirea bazei de calcul al pensiei militare.

Curtea constată că nu sunt relevante apărările apelantului-reclamant referitoare la o eventuală discriminare față de celelalte familii ocupaționale în recunoașterea sporului, întrucât litigiul nu vizează o astfel de împrejurare (plata sporului) pentru a analiza ce categorii bugetare justifică acest drept, ci modul de calculare a pensiei militare (pensie ce nici nu este recunoscută celorlalte 2 familii ocupaționale).

De altfel, în referire la modalitatea de stabilire a pensiei militare, Curtea are în vedere și jurisprudența C.C.R., care a reţinut în mod constant că pensia de serviciu este compusă, principial, din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială.

Acordarea acestui supliment ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia, obligaţia statului fiind aceea de a nu reduce cuantumul pensiei sub nivelul stabilit în sistemul general de pensionare, întrucât, prin calitatea de asigurat la sistemul de asigurări sociale, persoana în cauză şi-a garantat dreptul la pensia de drept comun, tocmai prin plata contribuţiilor (Decizia nr. 652 din 30 octombrie 2018).

Prin urmare, în mod corect s-a procedat la întocmirea unor noi documente privind veniturile valorificabile la stabilirea pensiei și revizuirea pensiei, în aplicarea art.65 din Legea nr.223/2015.

Față de toate aceste considerente, Curtea urmează a respinge apelul ca nefondat.