Curtea de Apel GALAȚI ·
Decizie nr. 734 din 09.06.2023
Cu privire la situația de fapt, din probele administrate în cauză, reiese că prin sentința civilă nr. ... din ...2020 a Judecătoriei Făurei, rămasă definitivă prin neapelare, s-a dispus stabilirea locuinței minorei ... la domiciliul persoanei vătămate ..., inculpata ... având un drept de vizită (între altele, în prima și a trei săptămână din lună, de vineri ora 17,00 până duminică ora 18,00, la domiciliul inculpatei, cu obligația acesteia ca la încheierea programului să o aducă la domiciliul persoanei vătămate).
La data de 6 februarie 2021, minora a ajuns la domiciliu inculpatei, cel mai probabil în virtutea dreptului de vizită (data respectivă fiind situată la sfârșitul primei săptămâni din lună), ulterior aceasta refuzând categoric să mai înapoieze minora persoanei vătămate, unde avea stabilită locuința, încălcând dispoziţiile privind încredințarea minorei stabilită prin sentința civilă menționată.
Persoana vătămată a încercat în mod repetat să obțină reîntoarcerea minorei la domiciliu său, unde avea stabilită locuința, însă fără succes, de fiecare dată inculpata opunându-se, iar ulterior și-a schimbat domiciliul în mun. ...
Refuzul categoric de înapoiere a minorei de către inculpată rezultă cert din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile persoanei vătămate, ale martorei ..., conversațiile dintre părți prin intermediul aplicațiilor de internet, și chiar din declarațiile inculpatei.
Susținerile inculpatei, din cursul urmării penale și din faza de judecată, în sensul că persoana vătămată ar fi fost de acord ca minora să locuiască la ea o perioadă de 6 luni (afirmaţie din cursul urmării penale, în faza de judecată declarând că persoana vătămată a fost de acord ca minora să stea mai mult timp) întrucât nu se mai descurca cu minora, care era bolnavă, și urma să plece în străinătate la muncă, nu sunt probate.
În acest sens, din actele dosarului nu a rezultat că minora ar mai fi fost consultată de un medic sau că ar fi urmat vreun tratament ulterior datei de 07.01.2021 (ultima consultație a medicului la care era înscrisă) și până la data înscrierii la grădiniță (septembrie 2021), precum și după aceea (noiembrie, decembrie 2021, ianuarie, martie, aprilie, iunie 2022 – când minora se afla în fapt la inculpată), iar persoana vătămată are un loc de muncă în țară.
Împrejurarea că, la data de 17.09.2021, persoana vătămată și-a dat acordul ca minora să meargă la o grădiniță de pe raza mun. ... nu poate fi catalogat ca o atitudine oscilantă, ci ca o manifestare în interesul superior al minorei, pentru ca aceasta să poate beneficia de un proces de educație, aspect care nu poate conduce la înlăturarea vinovăției inculpatei.
Nici faptul că la data de 16.08.2022 persoana vătămată a afirmat în fața organelor de poliție că este de acord ca minora să locuiască cu inculpata nu înlătură răspunderea inculpatei, această afirmaţie fiind făcută în contextul în care la data respectivă avuseseră altercații între persoana vătămată, inculpată şi martora ... (fiind întocmit un dosar penal sub aspectul infracţiunilor de lovire, persoane vătămate fiind inculpata și martora, precum și pentru nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului și amenințare, persoana vătămată fiind ...), dar tot în interesul minorei.
Se mai observă că inculpata a cerut, pe cale civilă, reîncredințarea minorei, acțiune ce i-a fost respinsă, a mai solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva persoanei vătămate, acţiune care i-a fost respinsă.
Chiar dacă persoana vătămată și-ar fi exprimat acordul ca minora să locuiască o perioadă de timp determinată la inculpată (6 luni - cum a susţinut aceasta), la sfârşitul acestui interval de timp inculpata trebuia să aducă minora la domiciliul persoanei vătămate, reţinerea ei după expirarea termenului respectiv atrăgând răspunderea sa penală.
Legislația privind familia cuprinde dispoziții referitoare la încredințarea minorului unuia dintre părinți, dar și posibilitatea menținerii legăturii cu acesta de către celălalt părinte, în grija căruia nu se află.
Părintele căruia i s-a încredințat creșterea și educarea minorului are datoria de a contribui la menținerea și întărirea legăturii acestuia cu celălalt părinte, dar și acesta din urmă are obligația de a respecta condițiile în care urmează a avea legături cu minorul, condiții stabilite prin hotărârea judecătorească de încredințare.
Încălcarea condițiilor stabilite prin hotărârea civilă de către părinte căruia nu i s-a încredințat minorul, fără consimțimântul părintelui căruia i-a fost încredințat, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului, indiferent de motivul și scopul în care se realizează acțiunea de reținere a minorului.
Indiferent de natura relațiilor dintre persoana vătămată și inculpată, aceştia trebuie să contribuie în egală măsură la creșterea și educarea minorei, dar în cadrul și limitele stabilite de părți sau de hotărârea judecătorească.
Interesul minorei a fost avut în vedere de instanța civilă atunci când a stabilit domiciliul la persoana vătămată și nu înlătură caracterul penal al faptei comise de inculpată.
Elementul material al faptei este dat de reţinerea minorei, fără acordul persoanei vătămate, încălcându-se astfel dispoziţia hotărârii civile, care stabilise locuința minorei la domiciliul persoanei vătămate, urmarea imediată fiind o stare de pericol pentru creșterea și educarea copilului, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, fiind vorba despre o infracţiune de pericol.
Inculpata a acționat cu intenție, aceasta dându-și seama că prin fapta comisă se aduce atingere relațiilor sociale privind creșterea și educarea copilului, rezultat pe care, dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat.
Prin urmare, fapta inculpatei ..., descrisă mai sus, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului, prevăzută de art.379 alin.1 Cod penal, inclusiv forma de vinovăție a intenției, astfel că se impunea sancționarea penală a acesteia și nu achitarea sa.
Decizia penală nr. 734/A din 9.06.2023 a Curţii de Apel Galaţi
Prin sentinţa penală nr. 193 din data de 28.11.2022 pronunțată de Judecătoria Făurei, s-au dispus următoarele:
În temeiul prevederilor art. 396 alin. 1 şi 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a din Codul de Procedură Penală a fost achitată inculpata ..., pentru săvârşirea nerespectării măsurilor privind încredințarea minorului, prev. și ped. de art. 379 alin. 1 C. pen.
În baza dispoziţiilor art.397 alin. 1 Cod Procedură Penală a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de partea civilă ...
În baza dispoziţiilor art.275 alin.3 din Codul de Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat, în cuantum total de 350 lei, au rămas în sarcina acestuia (150 lei la urmărirea penală şi 200 lei la camera preliminară şi judecata în fond).
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Făurei emis la data de 19.04.2022 în cauza penală nr. 225/P/2021 a fost trimis în judecată inculpata ... sub aspectul săvârşirii infracţiunii de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, prevăzută de art. 379 alin. 1 Cod penal.
S-a reţinut în esenţă, prin actul de sesizare a instanţei, că la data de 17.02.2021 numitul ... a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Făurei cu privire la faptul că fosta sa concubină, respectiv inculpata ..., a refuzat să-i înapoieze fiica minoră, numita ..., deși exista o hotărâre definitivă prin care fusese stabilit domiciliul minorei la acesta.
Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 29.06.2022, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.
În cursul judecăţii inculpata a arătat că nu recunoaşte acuzaţia penală adusă prin rechizitoriu, nedorind să beneficieze în aceste condiţii de dispoziţiile legale privind soluţionarea cauzei potrivit procedurii simplificate de judecată în cazul recunoaşterii învinuirii (art. 375 alin. 1 şi 2 şi art. 396 alin. 10 din Codul de Procedură Penală).
În faţa instanţei de judecată s-a audiat martora ..., persoana vătămată şi inculpata, s-au depus înscrisuri la dosar şi înregistrări pe CD.
Analizând probatoriile administrate în prezenta cauză atât la urmărirea penală cât şi în faza de judecată a cauzei, instanţa a constatat următoarele:
În perioada 2016 – 2018, numiții ... și ... au avut o relație de concubinaj în urma căreia, în data de 10.10.2017, s-a născut numita ...
Prin sentința civilă nr. 352 din 03.04.2020 a Judecătoriei Făurei, rămasă definitivă prin neapelare, s-a dispus stabilirea locuinței minorei ... la domiciliul numitului ...
Instanța a reținut că începând cu luna februarie 2021 minora ..., născută la data de 10.10.2017, a locuit și locuiește în continuare cu inculpata, deși prin hotărârea judecătorească menționată mai sus s-a stabilit locuința minorei la domiciliul tatălui.
Acest lucru este recunoscut atât de persoana vătămată, cât și de inculpată.
Instanța a reținut că persoana vătămată a formulat plângere prealabilă pentru săvârșirea infracțiunii de infracţiunii de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, prevăzută de art. 379 alin. 1 Cod penal, deși aceasta a avut o atitudine oscilantă în ceea ce privește relația cu inculpata referitor la locuința minorei.
Astfel, inițial, formulează plângere prealabilă, ulterior, în data de 16.08.2022 afirmă în fața organelor de poliție că este de acord ca minora să locuiască cu inculpata, la data de 17.09.2021 persoana vătămată își dă acordul scris să meargă la o grădiniță de pe raza mun. ..., iar în cele din urmă se adresează unui executor judecătoresc în vederea punerii în executare a hotărârii nr. 352 din 03.04.2020 a Judecătoriei Făurei, rămasă definitivă prin neapelare.
Totodată, atitudinea oscilantă reiese și din declarațiile date în fața instanței de judecată, în sensul că persoana vătămată a afirmat că în luna februarie 2021 inculpata a venit la domiciliul său pentru a lua minora, pe când martora ..., mama persoanei vătămate, a afirmat că persoana vătămată a fost cea care a dus copilul inculpatei.
Este adevărat că ambii au spus că minora a ajuns la domiciliul inculpatei, fie luată de aceasta, fie dusă de tată, doar pentru programul de vizitare.
În esență, nu prezintă relevanță modalitatea în care a ajuns minora la locuința mamei în luna februarie 2021, ci de notat este atitudinea procesuală a persoanei vătămate, care se dovedește a fi una nesinceră cel puțin sub acest aspect.
În continuare, instanța a reținut că s-a conturat cel puțin un acord tacit al tatălui pentru ca minora să locuiască la mamă, în ciuda dispozițiilor instanței civile, prin faptul că acesta a mers să viziteze copilul și inclusiv a rămas peste noapte în locuința inculpatei.
În aceste condiții, instanța a reținut că au fost încălcate dispozițiile instanței civile de către inculpată, însă aceasta a avut cel puțin un acord tacit din partea persoanei vătămate.
Totodată, s-a menționat faptul că și persoana vătămată avea obligația de a respecta dispozițiile instanței civile, în sensul ca minora să aibă locuința la tată, însă acesta și-a dat acordul în fața organelor de poliție în data de 16.08.2022 ca minora să meargă la mamă.
Instanța a analizat atitudinea părților implicate și ulterior lunii februarie 2021, întrucât infracțiunea pentru care se fac cercetări în prezenta cauză are caracter continuu.
Este adevărat că au fost depuse o serie de înscrisuri din care rezultă că tatăl dorește ca minora să revină la domiciliul său, însă acestea vin în contradictoriu cu cele menționate mai sus, astfel că mai degrabă acestea ajută la conturarea comportamentului oscilant al acestuia.
Faţă de cele mai sus expuse, instanţa a apreciat că probatoriile administrate în cauză, atât la urmărirea penală cât şi în faza de judecată nu sunt de natură a proba, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpata se face vinovată de săvârşirea faptei pentru care a fost trimisă în judecată.
Potrivit art.4 Cod procedură penală, care consacră prezumţia de nevinovăţie, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.
În cazul în care probele referitoare la vinovăţie nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăţia inculpatului, se aplică regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului, iar pe baza acesteia, soluţia ce se impune este achitarea acestuia de către instanţa de judecată.
Probele administrate în ambele faze procesuale creează dubii cu privire la vinovăţia inculpatei ..., dubii ce sunt în favoarea acesteia, vinovăţia neputând fi stabilită pe bază de presupuneri, care nu au valoarea probantă şi nu pot înlătura prezumţia de nevinovăţie consacrată de art. 4 Cod procedură penală, art.23 din Constituţia României şi art.6 paragraf 2 din CEDO.
Înfăptuirea justiţiei cere ca hotărârea ce urmează a fi pronunţată să nu se întemeieze pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe în măsură să reflecte realitatea obiectivă în ceea ce priveşte fapta dedusă judecăţii.
Chiar dacă în cauza de faţă s-au administrat probe în sprijinul acuzaţiei, nu au fost identificate alte probe la a căror administrare să se procedeze, astfel că persistă îndoiala în ce priveşte vinovăţia inculpatei ..., situaţie în care soluţia dispusă a fost aceea de achitare în baza art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a din C.P.P.
În consecinţă, raportat la achitarea inculpatei, în baza dispoziţiilor art. 397 alin. 1 Cod Procedură Penală, instanţa a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de partea civilă ...
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Făurei şi persoana vătămată ...
Parchetul a apreciat că la dosarul cauzei existau probe în ceea ce privește vinovăția inculpatei pentru comiterea infracțiunii de „nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului”, prev. de art. 379 al. 1 Cod procedură penală.
A precizat că soluția de achitare s-a bazat pe un așa zis acord al persoanei vătămate, însă, din actele dosarului, rezultă că, prin acel acord, persoana vătămată nu a dat dovadă de o atitudine oscilantă, ci a arătat că este de acord ca minora să locuiască cu inculpata, dar nu definitiv, ci doar la acel moment, pentru a asigura în mod primordial interesul superior al fiicei sale și protejarea acesteia, menționând expres că aceasta se afla în afara programului de vizită stabilit prin sentinţa civilă nr.352/03.04.2022, aspect ce rezultă și din procesul-verbal întocmit la data de 16.08.2022.
A solicitat condamnarea inculpatei la o pedeapsă cu modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere sau la o pedeapsă cu amenda penală, cu executarea acesteia.
A fost de acord cu apelul persoanei vătămate.
Persoana vătămată a precizat că nu a fost de acord ca minora să rămână cu mama în mod definitiv în condiţiile în care aceasta are probleme psihice, ci a fost de acord doar să locuiască o perioadă cu aceasta la ..., timp în care minora să poată merge la grădiniţă.
A precizat că în mod firesc minora trebuie să aibă legături atât cu mama, cât şi cu tatăl, iar inculpata trebuie să respecte programul de vizită astfel cum a fost stabilit de instanţa din Făurei.
A solicitat ca inculpata să fie sancţionată în aşa fel încât să respecte hotărârile judecătoreşti pronunţate.
A fost de acord cu apelul Parchetului.
Inculpata, deși legal citată, nu s-a prezentat în fața instanței de apel, dar a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelurilor sau, în subsidiar, renunţarea la aplicarea pedepsei.
În apel a fost reaudiată martora ...
Apelurile sunt fondate.
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 al .2 C.proc.pen., Curtea constată că hotărârea primei instanţe este netemeinică, în mod greşit dispunându-se achitarea inculpatei ... pentru comiterea infracţiunii deduse judecății, printr-o apreciere eronată a probelor administrate în cauză.
Afirmația instanței de fond cum că inculpata ar fi acționat fără intenție, motivat de faptul că persoana vătămată ar fi avut o atitudine oscilantă, dându-și acordul scris la data de 17.09.2021 pentru ca minora să meargă la o grădiniță de pe raza mun. ..., iar în data de 16.08.2022 a afirmat în fața organelor de poliție că este de acord ca minora să locuiască cu inculpata, nu poate fi primită fără rezerve.
Astfel, dacă s-ar fi dovedit fără dubii că persoana vătămată ar fi fost de acord ca minora să locuiască la inculpată, aceasta ar fi condus la neîndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiunii din punct de vedere obiectiv și ar fi condus la o soluție de achitare în baza art. 16 lit. b teza I Cod procedură penală, respectiv că fapta nu ar fi fost prevăzută de legea penală, nu că ar fi fost comisă fără vinovăție sub forma intenției.
De asemenea, se mai observă că, la datele la care s-ar fi reținut eventualul acord al persoanei vătămate (17.09.2021, 16.08.2022), infracţiunea era deja consumată încă din luna februarie 2021, când persoana vătămată a formulat plângerea prealabilă, chiar dacă infracţiunea îmbracă o formă continuată, până în prezent, astfel că epuizarea acesteia ar avea loc la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, de renunțare a aplicării pedepsei ori de amânare a aplicării pedepsei.
Cu privire la situația de fapt, din probele administrate în cauză, reiese că prin sentința civilă nr. ... din ...2020 a Judecătoriei Făurei, rămasă definitivă prin neapelare, s-a dispus stabilirea locuinței minorei ... la domiciliul persoanei vătămate ..., inculpata ... având un drept de vizită (între altele, în prima și a trei săptămână din lună, de vineri ora 17,00 până duminică ora 18,00, la domiciliul inculpatei, cu obligația acesteia ca la încheierea programului să o aducă la domiciliul persoanei vătămate).
La data de 6 februarie 2021, minora a ajuns la domiciliu inculpatei, cel mai probabil în virtutea dreptului de vizită (data respectivă fiind situată la sfârșitul primei săptămâni din lună), ulterior aceasta refuzând categoric să mai înapoieze minora presoarei vătămate, unde avea stabilită locuința, încălcând dispoziţiile privind încredințarea minorei stabilită prin sentința civilă menționată.
Persoana vătămată a încercat în mod repetat să obțină reîntoarcerea minorei la domiciliu său, unde avea stabilită locuința, însă fără succes, de fiecare dată inculpata opunându-se, iar ulterior și-a schimbat domiciliul în mun. ...
Refuzul categoric de înapoiere a minorei de către inculpată rezultă cert din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile persoanei vătămate, ale martorei ..., conversațiile dintre părți prin intermediul aplicaţiilor de internet, și chiar din declarațiile inculpatei.
Susținerile inculpatei, din cursul urmării penale și din faza de judecată, în sensul că persoana vătămată ar fi fost de acord ca minora să locuiască la ea o perioadă de 6 luni (afirmaţie din cursul urmării penale; în faza de judecată declarând că persoana vătămată a fost de acord ca minora să stea mai mult timp) întrucât nu se mai descurca cu minora, care era bolnavă, și urma să plece în străinătate la muncă, nu sunt probate.
În acest sens, din actele dosarului nu a rezultat că minora ar mai fi fost consultată de un medic sau că ar fi urmat vreun tratament ulterior datei de 07.01.2021 (ultima consultație a medicului la care era înscrisă) și până la data înscrierii la grădiniță (septembrie 2021), precum și după aceea (noiembrie, decembrie 2021, ianuarie, martie, aprilie, iunie 2022 – când minora se afla în fapt la inculpată), iar persoana vătămată are un loc de muncă în țară.
Împrejurarea că, la data de 17.09.2021, persoana vătămată și-a dat acordul ca minora să meargă la o grădiniță de pe raza mun. ... nu poate fi catalogat ca o atitudine oscilantă, ci ca o manifestare în interesul superior al minorei, pentru ca aceasta să poate beneficia de un proces de educație, aspect care nu poate conduce la înlăturarea vinovăției inculpatei.
Nici faptul că la data de 16.08.2022 persoana vătămată a afirmat în fața organelor de poliție că este de acord ca minora să locuiască cu inculpata nu înlătură răspunderea inculpatei, această afirmaţie fiind făcută în contextul în care la data respectivă avuseseră altercații între persoana vătămată, inculpată şi martora ... (fiind întocmit un dosar penal sub aspectul infracţiunilor de lovire, persoane vătămate fiind inculpata și martora, precum și pentru nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului și amenințare, persoana vătămată fiind ...), dar tot în interesul minorei.
Se mai observă că inculpata a cerut, pe cale civilă, reîncredințarea minorei, acțiune ce i-a fost respinsă, a mai solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva persoanei vătămate, acţiune care i-a fost respinsă.
Chiar dacă persoana vătămată și-ar fi exprimat acordul ca minora să locuiască o perioadă de timp determinată la inculpată (6 luni - cum a susţinut aceasta), la sfârşitul acestui interval de timp inculpata trebuia să aducă minora la domiciliul persoanei vătămate, reţinerea ei după expirarea termenului respectiv atrăgând răspunderea sa penală.
Legislația privind familia cuprinde dispoziții referitoare la încredințarea minorului unuia dintre părinți, dar și posibilitatea menținerii legăturii cu acesta de către celălalt părinte, în grija căruia nu se află.
Părintele căruia i s-a încredințat creșterea și educarea minorului are datoria de a contribui la menținerea și întărirea legăturii acestuia cu celălalt părinte, dar și acesta din urmă are obligația de a respecta condițiile în care urmează a avea legături cu minorul, condiții stabilite prin hotărârea judecătorească de încredințare.
Încălcarea condițiilor stabilite prin hotărârea civilă de către părinte căruia nu i s-a încredințat minorul, fără consimțimântul părintelui căruia i-a fost încredințat, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului, indiferent de motivul și scopul în care se realizează acțiunea de reținere a minorului.
Indiferent de natura relațiilor dintre persoana vătămată și inculpată, aceştia trebuie să contribuie în egală măsură la creșterea și educarea minorei, dar în cadrul și limitele stabilite de părți sau de hotărârea judecătorească.
Interesul minorei a fost avut în vedere de instanța civilă atunci când a stabilit domiciliul la persoana vătămată și nu înlătură caracterul penal al faptei comise de inculpată.
Elementul material al faptei este dat de reţinerea minorei, fără acordul persanei vătămate, încălcându-se astfel dispoziţia hotărârii civile, care stabilise locuința minorei la domiciliul persoanei vătămate, urmarea imediată fiind o stare de pericol pentru creșterea și educarea copilului, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, fiind vorba despre o infracţiune de pericol.
Inculpata a acționat cu intenție, aceasta dându-și seama că prin fapta comisă se aduce atingere relațiilor sociale privind creșterea și educarea copilului, rezultat pe care, dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat.
Prin urmare, fapta inculpatei ..., descrisă mai sus, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului, prevăzută de art.379 alin.1 Cod penal, inclusiv forma de vinovăție a intenției, astfel că se impunea sancționarea penală a acesteia și nu achitarea sa.
Față de cele arătate, în baza disp. art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen., se vor admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Făurei și de persoana vătămată ... şi se va desfiinţa sentinţa penală apelată, înlăturând dispozițiile privind achitarea inculpatei ... și de rămânere a cheltuielilor judiciare în sarcina statului, iar în rejudecare se va dispune sancționarea penală a acesteia.
Având în vedere circumstanțele comiterii faptei, urmările produse, persoana inculpatei, care nu are antecedente penale, Curtea apreciază că stabilirea unei pedepse cu amenda penală, egală cu minimul special, respectiv de 120 de zile-amendă, este necesară și suficientă pentru atingerea scopului educativ-preventiv al pedepsei.
Cu privire la cuantumul unei zile-amendă, Curtea se va orienta la minimul de 10 lei pentru o zi-amendă.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, Curtea apreciază că inculpata se poate îndrepta și fără aplicarea imediată a pedepsei, dar este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, astfel că, fiind îndeplinite și celelalte cerințe prev. de art.83 Cod penal (inclusiv acordul inculpatei pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii), se va dispune amânarea aplicării pedepsei, pe un termen de supraveghere de 2 ani.
Pe durata termenului de supraveghere inculpata va respecta măsurile de supraveghere prev. de art. 85 alin. 1 Cod penal, desemnând ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune ..., precum și obligațiile prev. de 85 alin. 2 lit. b şi c Cod penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei, se constată că persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale, reprezentând o compensare a prejudiciului cauzat deoarece nu a putut beneficia de dreptul de a avea relații personale cu fiica sa.
Cu privire la acest aspect, se observă că fapta comisă de inculpată a cauzat un prejudiciu moral persoanei vătămate, prin suferințele psihice determinate de imposibilitatea de a fi alături de fiica sa și de a-și exercita drepturile rezultate din hotărârea civilă nerespectată de aceasta.
Însă, Curtea apreciază că aplicarea unei sancțiuni penale inculpatei este suficientă pentru a da satisfacţie persoanei vătămate și a-i compensa prejudiciul moral cauzat, astfel că nu se impune a i se acorda vreo sumă de bani cu titlu de daune morale, urmând a se menține soluția primei instanţe de respingere a pretențiilor civile.
Conform art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga inculpata la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, la fond.
Potrivit art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.