Decizie nr. 317 din 25.04.2023

Orice persoană poate formula o cerere dacă are capacitate procesuală în condiţiile legii.

Conform art. 35 Cod civil capacitatea de folosinţă începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia.

Din certificatul de deces rezultă că reclamantul-apelant a decedat, prin urmare capacitatea sa procesuală a încetat.

Moștenitorul acestuia nu a dorit introducerea în cauză şi continuarea procesului.

Decizia civilă nr. 317/25 aprilie 2023 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului ... la data de ... sub nr. ..., reclamantul ..., în contradictoriu cu pârâta CJP ..., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate că activitatea desfăşurată în cadrul Societăṭii ..., în perioada 22.09.1980-30.09.1996, respectiv 16.12.1996-01.10.1998, se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%.

În motivare, reclamantul a arătat, în esenṭă, că a fost angajat al Societăṭii ..., în perioada 22.09.1980-30.09.1996, respectiv 16.12.1996-01.10.1998, pe postul de mecanic, apoi lăcătuş mecanic, tehnician, maistru mecanic şi tehnician mecanic.

A menṭionat reclamantul că s-a adresat deṭinătorului legal al arhivei fostului angajator, care şi-a încetat activitatea prin lichidare, pentru a i se elibera adeverinṭa conform prevederilor Anexei 14 la Normele de aplicare a Legii nr.263/2010, însă acesta i-a comunicat că nu deṭine documente privind situaṭia semnalată.

A mai subliniat reclamantul că grupa a II-a de muncă a fost recunoscută altor colegi, care au prestat activitate în cadrul societăţii angajatoare, iar carnetul său de muncă nu cuprinde nicio menṭiune în acest sens, aşa cum prevăd carnetele de muncă ale colegilor.

În drept, au fost invocate disp.art.35 C.pr.civilă, Ordinul nr. 50/1990, Legea nr. 263/2010, Decizia ÎCCJ nr.2/2016.

În probaṭiune, înscrisuri şi martori.

Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare la data de 06.05.2022, prin care a susṭinut că acţiunea este îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, dar şi inadmisibilă, iar pe fond, să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat că ar fi justificat calitate procesuală pasivă numai dacă nu ar fi existat documente primare, iar potrivit Deciziei ÎCCJ nr. 9/2016, nu poate fi extinsă aplicarea Ordinului nr. 50/1990 pentru activităţi similare desfăşurate de alṭi angajatori sau alte locuri de muncă decât cele din anexe.

În drept, au fost invocate disp. art.205-208 C.pr.civilă.

În probaṭiune, au fost depuse înscrisuri.

Sub aspectul probatoriului, apreciind că, faţă de prevederile art.255 şi art.237 alin.2 pct.7 Cod proc.civ., probele sunt admisibile, concludente şi utile cauzei, instanţa a încuviinţat pentru părṭi proba cu înscrisuri, iar pentru reclamant, şi proba testimonială, în cadrul căreia a fost ascultată martora ..., declaraṭia acesteia fiind consemnată şi depusă la dosarul cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. ... pronunţată de Tribunalul ... a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta CJP ...

A fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâta CJP ...

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea în constatare formulată de reclamantul ..., în contradictoriu cu pârâta CJP ...

În motivare instanţa a reţinut următoarele:

Cu privire la excepṭia lipsei calităṭii procesuala pasive,

Potrivit disp. art.36 C.pr.civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

Aşadar, calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată (pârâtul) şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii, această calitate aparţinând celui faţă de care se poate realiza interesul reclamantului.

Totodată, reclamantul, fiind cel care pornește acţiunea, trebuie să justifice calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată.

Prin Decizia nr. 2/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a stabilit că, atunci când angajatorul nu mai există din punct de vedere juridic, fiind radiat, cum este şi situaṭia din speṭă, justifică legitimare procesuală pasivă casele teritoriale de pensii, în ipoteza în care nu există documente primare [art. 111 din Codul de procedură civilă din 1865, art. 35 cu referire la art. 32 alin. (1) lit. b) şi art. 36 din Codul de procedură civilă, pentru acţiunile privind constatarea încadrării activităţii desfăşurate în grupele I sau/şi a II-a de muncă].

Contrar susținerii pârâtei, instanṭa a constatat că reclamantul din cauză se află chiar în situaṭia în care nu există documente primare.

Aceasta întrucât, chiar dacă există carnet de muncă, acesta nu conṭine menṭiuni cu privire la grupa a II-a de muncă, pretinsă de reclamant, astfel încât nu s-a putut aprecia că există acte primare, în sensul Deciziei mai sus menţionate, întrucât angajatorul fie a omis, fie nu a considerat că salariatul reclamant a lucrat în condiţii deosebite de muncă.

Prin urmare, reclamantul este în imposibilitate de a solicita deṭinătorului arhivei o adeverinţă din care să rezulte grupa a II-a de muncă, atât timp cât angajatorul radiat nu a efectuat nicio menṭiune cu privire la acest aspect, în vreun act care să fie arhivat şi care să servească la recunoaşterea grupei de muncă.

Pe cale de consecinṭă, având în vedere că reclamantul nu are la dispoziṭie o acţiune în realizare, obligaţie de a face - având ca obiect obligarea deṭinătorului de arhivă de a elibera adeverinţa constatatoare a încadrării în grupele superioare de muncă, precum şi faptul că Societatea ..., fiind radiată, nu poate sta în judecată, neavând capacitate procesuală de folosință, CJP ... a rămas singura persoană interesată să se opună la valorificarea dreptului pretins de reclamant, şi în consecinţă, singura entitate care trebuie să stea în procesul de recunoaştere a acestor drepturi.

Pentru aceste considerente, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtă a apărut ca fiind neîntemeiată, fiind respinsă.

Cu privire la inadmisibilitatea cererii, instanṭa a reţinut că perioada pentru care solicită reclamantul să se constate grupa a II-a de muncă este anterioară anului 2001.

Or, prin Decizia Înaltei Curṭi de Casație și Justiție nr. 9/16.05.2016 referitoare la recursul în interesul legii cu privire la încadrarea în grupa I şi a II-a de muncă a activităţii desfăşurate anterior datei de 1 aprilie 2001 s-a dispus că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor pct. 6-8 şi 12 din Ordinul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 50/1990, instanţele de judecată au posibilitatea analizării şi constatării pe cale judiciară, ulterior abrogării acestui act normativ, a încadrării muncii prestate în perioada 18 martie 1969-1 aprilie 2001, după caz, în grupele I sau a II-a de muncă.

Prin urmare, şi această excepţie a apărut ca fiind neîntemeiată, fiind respinsă.

Pe fondul cauzei, instanṭa a reţinut că reclamantul solicită să se constate că era îndreptăţit să i se acorde grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, la fel cum s-a acordat altor colegi.

Într-adevăr, din înscrisurile depuse, rezultă că au existat angajaṭi ai Societăṭii ..., cărora li s-a recunoscut grupa a II-a de muncă, în temeiul Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, pct.3, 81, 168 sau 169.

Prin Decizia Înaltei Curṭi de Casație și Justiție nr. 9/16.05.2016 referitoare la recursul în interesul legii cu privire la încadrarea în grupa I şi a II-a de muncă a activităţii desfăşurate anterior datei de 1 aprilie 2001 s-a constatat că neparcurgerea procedurii legale de încadrare a salariaţilor în condiţii deosebite de muncă corespunzătoare grupei I sau a II-a de muncă, fie pentru că angajatorul a considerat că locurile de muncă din unitate nu îndeplinesc astfel de condiţii, fie pentru că a ignorat aplicarea legii (nu a întreprins demersurile care se referă la procedura de evaluare a acestor locuri de muncă) pe perioada de valabilitate a ordinului, poate fi suplinită, pe cale jurisdicțională, de un litigiu promovat de fostul salariat în contradictoriu cu angajatorul şi calificat ca un conflict, supus jurisdicţiei muncii, în situaţia premisă a ocupării de către acesta a unui loc de muncă sau a desfăşurării unei activităţi dintre cele enumerate limitativ în listele anexe ale Ordinului nr. 50/1990 sau ale Ordinului nr. 125/1990 (regăsite în lista celor nominalizate).

Însă, în cauză, situaṭia de fapt este diferită, în sensul că salariaţii avuṭi în vedere de reclamant au ocupat postul de tâmplar şi șlefuirea suprafeṭelor din lemn, respectiv tâmplar la turnare prin pulverizare a coloranṭilor pe bază de petrol şi tâmplar la şlefuirea în alb a pieselor din lemn, după cum rezultă din înscrisurile depuse de reclamant în probaţiune, în timp ce acesta a ocupat alte posturi, respectiv mecanic, lăcătuş mecanic, tehnician, maistru mecanic şi tehnician mecanic, conform menṭiunilor din carnetul său de muncă.

Este real că martora ascultată a declarat că reclamantul îşi desfăşura activitatea în secţia de tâmplărie, pentru a rezolva problemele apărute la utilajele din secṭie, dar acest aspect nu este suficient pentru ca instanṭa să aprecieze că locul său de muncă trebuia încadrat în condiṭii deosebite.

Astfel, prin art. 3 din Ordinul 50/1990 s-a posibilitatea extinderii beneficiarilor, în anumite condiţii.

În acest sens, beneficiază de încadrarea în cele două grupe, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate (din punctul de vedere al funcţiei îndeplinite), respectiv muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii, controlori tehnici de calitate, dar şi alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexe.

Însă, potrivit aceleiaşi Decizii nr. 9/2016, anterior menṭionată, instanṭa are posibilitatea de a se substitui angajatorului şi a dispune, retroactiv, ca unui salariat să i se recunoască activitatea desfăşurată ca fiind încadrată în grupa superioară de muncă, numai în situaţia în care angajatorul nu a efectuat demersuri în aplicarea Ordinului nr. 50/1990, nu şi atunci când angajatorul a efectuat procedura în baza ordinului dar, din diverse motive, a apreciat că titularul dreptului individual pretins nu se încadrează sau l-a încadrat într-o altă grupă şi salariatul contestă încadrarea.

Or, în cauză, din probatoriul administrat a rezultat că Întreprinderea ... a efectuat demersurile în aplicarea Ordinului nr. 50/1990, însă nu a considerat că activitatea desfăşurată de reclamant se încadrează în grupa a II-a.

Pe de altă parte, reclamantul a invocat dispoziṭiile ordinului, fără să arate la ce anexă şi punct din acesta se regăseşte activitatea desfăşurată, iar numai regăsirea în anexă a tipului de activitate pe care l-a desfăşurat nu-i oferă acestuia un drept recunoscut, pentru ca acesta să poată pretinde o recunoaştere directă a beneficiului lucrului în grupa superioară de muncă, constituirea dreptului efectuându-se în cadrul unei proceduri în care se prevedea îndeplinirea unor atribuţii specifice de către partenerii sociali (angajator/sindicatele ca reprezentanţi ai salariaţilor) şi verificări concrete cu sprijinul unor instituţii ale statului (medicale, de protecţie a muncii).

Aşadar, chiar dacă în anexele ordinului sunt regăsite activităṭile de tehnician, lăcătuş etc, reclamantul trebuia să facă dovada că atribuṭiile sale de muncă şi condiṭiile efective de muncă au presupus, în concret, efortul suplimentar care creează o vocaţie la acordarea unor facilităţi la deschiderea drepturilor de pensie.

În aceste condiṭii, activitatea desfăşurată de reclamant nu poate fi încadrată în condiṭii deosebite de muncă, întrucât, din probatoriul administrat, nu rezultă fără niciun dubiu că reclamantul a lucrat în condiții deosebite față de cele normale.

Pe cale de consecinṭă, cererea de chemare în judecată apare ca fiind neîntemeiată, fiind respinsă, ca atare.

Aceeaşi opinie a fost exprimată şi de asistenţii judiciari care, conform art. 55 din Legea 304/2004, au făcut parte din completul de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul ..., solicitând schimbarea în totalitate a ei şi admiterea acţiunii.

În motivare a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică, instanța interpretând în mod greșit probatoriul administrat în cauză.

Solicită să fie reapreciate probele administrate, respectiv declarația martorului ... și adeverința nr. ... emisă pe numele lui ..., coleg cu apelantul, care beneficiază de prevederile Ordinului nr. 50/1990, fiind încadrat în grupa a doua de muncă și să îi fie recunoscut că perioada lucrată în cadrul Societății ... se încadrează în grupa a doua de muncă.

În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm. Cod de procedură civilă.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, apreciind că hotărârea Tribunalului Galaţi este legală şi temeinică.

La data de 03.03.2023 apelantul a decedat, iar moștenitorul acestuia, ..., a declarat, prin avocat, că nu dorește continuarea procesului și introducerea sa în cauză, prin prisma obiectului acțiunii.

La termenul din 25.04.2023, Curtea, din oficiu, a invocat excepția lipsei capacităţii procesuale de folosință a apelantului.

Asupra excepției invocate, Curtea reține următoarele:

Potrivit art. 32 Cod de Procedură civilă, (1) Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia:

a) are capacitate procesuală, în condiţiile legii;

Art. 35 din Codul Civil prevede durata capacității de folosință, respectiv capacitatea de folosinţă începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia.

Din certificatul de deces depus în prezenta cauză rezultă că apelantul reclamant, ... a decedat la data de 03.03.2023, prin urmare capacitatea sa procesuală a încetat.

Ținând seama de faptul că moștenitorul acestuia, ..., nu dorește introducerea sa în cauză și continuarea procesului, Curtea constată întemeiată excepția lipsei capacităţii de folosinţă a apelantului ....

În consecinţă, în baza art. 480 N. Cod de procedură civilă, instanţa va anula apelul formulat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. ... pronunţată de Tribunalul Galaţi.