Decizie nr. 254 din 23.02.2023

În situația constatării prescripției răspunderii penale, latura civilă trebuie soluționată, astfel cum dispun prevederile art. 25 alin. 5 Cod procedură penală

Apărarea inculpaților în sensul că răspunderea civilă ar fi înlăturată prin prescripție este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, arătăm că în materie civilă, nu există noțiunea de prescripţie a răspunderii civile (noțiune care este specifică doar răspunderii penale), ci aceea de prescripţie extinctivă, care constă în stingerea dreptului material la acțiune în răspundere civilă, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, adică a dreptului de a constrânge o persoană, cu ajutorul forței publice, să execute o anumită prestație, să respecte o anumită situație juridică sau să suporte orice altă sancțiune civilă, după caz.

Stingerea dreptului material la acțiune nu conduce și la stingerea dreptului subiectiv care face obiectul acțiunii civile, acesta din urmă supraviețuind și după împlinirea termenului de prescripţie extinctivă, dar nu mai beneficiază de protecția forței publice, obligația corelativă putând fi executată doar de bunăvoie.

Având în vedere că, potrivit art.19 alin.5 Cod procedură penală, repararea prejudiciului se face potrivit legii civile, iar infracțiunile deduse judecății au fost comise în perioada august-septembrie 2010, în cauză, în ceea ce privește acțiunea civilă, sunt aplicabile dispozițiile legale de la data comiterii faptelor ilicite (potrivit art.6 Cod civil – Legea 287/2009), respectiv Codul civil din 1864, Legea 571/2003 privind Codul fiscal, OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Art. 22 din Decretul-Lege nr.167/1958, privitor la prescripția extinctivă, în vigoare la data faptelor, prevedea că impozitele și taxele datorate statului rămân supuse dispozițiilor privitoare la prescripție din legile speciale, respectiv în speță, dispozițiilor OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Art. 91 alin. 3 și 4 din OG 92/2003 prevede că dreptul de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, termen care curge de la data săvârşirii faptei ce constituie infracţiune, sancţionată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Stabilirea obligațiilor fiscale se face prin declarație fiscală sau prin decizie emisă de organul fiscal, potrivit art. 85 și urm. din OG 92/2003, acte administrative care devin titluri executorii și pot fi executate, în caz de neconformare, prin organele de executare fiscale, conform art.136 și urm. din OG 92/2003, beneficiind astfel de ajutorul forței publice.

Prin stabilirea obligațiilor fiscale, organele fiscale exercită practic dreptul la acțiune al statului de a stabili drepturile patrimoniale care i se cuvin, potrivit legii, din raporturile de drept material fiscal, constând în perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat (denumite creanţe fiscale principale), precum și a dobânzilor, penalităţilor de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz, în condiţiile legii, denumite creanţe fiscale accesorii (art.21 alin.1, 2 lit.a, b din OG 92/2003), drept care trebuie exercitat în termenul de prescripție de 10 ani de la data faptei în cazul în care obligațiile fiscale derivă din comiterea unei infracţiuni, după care, în caz de neconformare se trece la executarea silită, drept care este supus unui alt termen de prescripție, potrivit art. 131 și urm. din OG 92/2003.

Potrivit art. 108 din OG 92/2003, organele fiscale vor sesiza organele de urmărire penală în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecţiei fiscale şi care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracţiuni, în condiţiile prevăzute de legea penală.

Organele de inspecţie au obligaţia de a întocmi proces-verbal semnat de organul de inspecţie şi de către contribuabilul supus inspecţiei, cu sau fără explicaţii ori obiecţiuni din partea contribuabilului.

În cazul în care cel supus controlului refuză să semneze procesul-verbal, organul de inspecţie fiscală va consemna despre aceasta în procesul-verbal.

În toate cazurile procesul-verbal va fi comunicat contribuabilului.

În cauză, la data de 23.11.2011, Garda Financiară – Secția ... a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptele comise de inculpați, atașând, între altele, procesele verbale încheiate la inspecția efectuată față de S.C. ... și S.C. ... și înscrisurile care au stat la baza verificărilor, precizând valoarea prejudiciilor aduse bugetului de stat.

Se mai constată că Statul Român, prin ANAF, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice ... - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ..., s-a constituit parte civilă în cauză la data de 25.05.2018 (prin adresa nr.1491/23.05.2018), indicând natura și întinderea pretențiilor, a motivelor și probelor pe care se întemeiază.

Prin constituirea de parte civilă la data de 25.05.2018, în interiorul termenului de 10 ani prevăzut de art. 91 alin. 3 și 4 din OG 92/2003 (care s-ar fi împlinit, cel mai târziu, la sfârşitul lunii septembrie 2020, raportat la data faptelor, august-septembrie 2010), partea civilă a exercitat acțiunea civilă în condițiile prevăzute de art.20 alin. 1, 2 Cod procedură penală, acțiune prin care a solicitat obligarea inculpaților la acoperirea prejudiciului produs prin comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală.

Decizia penală nr. 254/A/23.02.2023 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 55/05.05.2022, pronunţată de Tribunalul ... în dosarul nr. .../113/2021:

I.

În temeiul prevederilor art. 9 alin. 1 lit. c şi alin. 2 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale (în forma în vigoare în anul 2010), cu aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. 1 din Codul Penal, în referire la dispoziţiile art. 396 alin. 10 din Codul de Procedură Penală, inculpatul ... a fost condamnat la pedeapsa principală de 3 ani de închisoare pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală.

În temeiul dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b din Codul Penal din anul 1969, a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 4 ani.

În baza dispoziţiilor art. 71 din Codul Penal din anul 1969, a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de dispoziţiile art. 64 alin. 1 literele a) teza a II-a şi b) din Codul Penal din anul 1969.

În baza prevederilor art. 861 din Codul Penal din 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare, pe un termen de încercare de 5 ani, conform art. 862 din Codul Penal din 1969, cu măsurile de supraveghere prev. de art. 863 alin. 1 din Codul Penal din 1969.

II.

În temeiul prevederilor art. 9 alin. 1 lit. c şi alin. 2 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale (în forma în vigoare în anul 2010), în referire la dispoziţiile art. 396 alin. 10 din Codul de Procedură Penală, cu aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. 1 din Codul Penal şi ale prevederilor art. 41 alin. 2 din Codul Penal din 1969, a condamnat pe inculpata ... la pedeapsa principală de 2 ani şi 10 luni de închisoare pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În temeiul dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b din Codul Penal din anul 1969, a interzis inculpatei ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi aleasă în autorităţi publice sau funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani.

În baza dispoziţiilor art. 71 din Codul Penal din anul 1969, a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de dispoziţiile art. 64 alin. 1 literele a teza a II-a şi b din Codul Penal din anul 1969.

În baza prevederilor art. 861 din Codul Penal din 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 2 ani şi 10 luni de închisoare, pe un termen de încercare de 4 ani şi 10 luni, conform art. 862 din Codul Penal din 1969, cu măsurile de supraveghere prev. de art. 863 alin. 1 din Codul Penal din 1969.

III.

În temeiul prevederilor 26 alin. 1 din Codul Penal din 1969, raportat la articolul 9 alin. 1 lit. c şi alin. 2 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale (în forma în vigoare în anul 2010), în referire la dispoziţiilor art. 396 alin. 10 din Codul de Procedură Penală, cu aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. 1 din Codul Penal şi ale prevederilor art. 41 alin. 2 din Codul Penal din 1969, a condamnat pe inculpata ..., la pedeapsa principală de 3 ani de închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În temeiul dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b din Codul Penal din anul 1969, a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi aleasă în autorităţi publice sau funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 4 ani.

În baza dispoziţiilor art. 71 din Codul Penal din anul 1969, a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de dispoziţiile art. 64 alin. 1 literele a teza a II-a şi b din Codul Penal din anul 1969.

În baza prevederilor art. 861 din Codul Penal din 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 2 ani şi 10 luni de închisoare, pe un termen de încercare de 5 ani, conform art. 862 din Codul Penal din 1969, cu măsurile de supraveghere prev. de art. 863 alin. 1 din Codul Penal din 1969.

În baza prevederilor art. 25 alin. 1 şi ale art. 397 alin. 1 din Codul de Procedură Penală, raportat la dispoziţiile art. 998-999 din Codul Civil din 1964, ale art. 19 alin. 1, ale art. 125 din Legea nr. 571/2003 şi ale art. 119-120 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală în vigoare în anul 2010, a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin ANAF, prin DGRFP ... - AJFP ... şi a obligat, în solidar, pe inculpaţii ... şi ..., să achite părţii civile:

- suma de 809.741,94 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat (constând în TVA dedusă în mod ilegal în anul 2010 în sumă totală de 823.741,94 lei din care se deduce suma de 14.000 lei achitată în cursul judecăţii de inculpatul ...);

- dobânzi şi penalităţi de întârziere datorate de drept potrivit dispoziţiilor art. 119-1201 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, în vigoare în anul 2010, calculate până la data plăţii efective.

În baza prevederilor art. 25 alin. 1 şi ale art. 397 alin. 1 din Codul de Procedură Penală, raportat la dispoziţiile articolelor 998-999 din Codul Civil din 1964, ale art. 19 alin. 1, ale art. 125 din Legea nr. 571/2003 şi ale articolelor 119-120 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală în vigoare în anul 2010, a admis acţiunea civilă formulată în cauză de partea civilă Statul Român ANAF, prin DGRFP ... - AJFP ... şi a obligat, în solidar, pe inculpaţii ... şi ..., să achite părţii civile:

- suma de 430.804,14 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat (constând în TVA dedusă în mod ilegal în anul 2010 în sumă totală de 473.804,14 lei din care se deduce suma de 43.000 lei achitată în cursul judecăţii de inculpata ...);

- dobânzi şi penalităţi de întârziere datorate de drept potrivit dispoziţiilor art. 119-1201 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, în vigoare în anul 2010, calculate până la data plăţii efective.

În temeiul dispoziţiilor art. 249 şi 404 alin. 4 lit. c din Codul de Procedură Penală, în referire la dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale în forma în vigoare în anul 2010, a menţinut măsura sechestrului asigurator instituită prin Ordonanța nr. 1453/P/2015 din data de 25.04.2016 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul ... având ca obiect imobilul situat în municipiul ..., str. ... nr. ..., județul ..., aparţinând inculpatei ... până la concurenţa sumei de 430.804 lei la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere, calculate conform dispoziţiilor art. 119-1201 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, în vigoare în anul 2010, calculate până la data plăţii efective a debitului datorat.

În temeiul dispoziţiilor art. 249 şi 404 alin. 4 lit. c din Codul de Procedură Penală, în referire la dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale în forma în vigoare în anul 2010, a menţinut măsura sechestrului asigurator instituită prin Ordonanța nr. 1453/P/2015 din data de 28.11.2016 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul ... având ca obiect conturile bancare aparţinând inculpatului ... deschise la:

- BCR SA - R0...,

- Bancpost SA - R0...,

- BRD-Groupe Societe Generale SA- R0...,

- ING Bank NV Amsterdam-Sucursala București R0...,

- Patria Bank SA - R0...,

până la concurenţa sumei de 809.741,94 lei la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere, calculate conform dispoziţiilor art. 119-1201 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, în vigoare în anul 2010, calculate până la data plăţii efective a debitului datorat.

În temeiul dispoziţiilor articolelor 249 şi 404 alin. 4 lit. c din Codul de Procedură Penală, în referire la dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale în forma în vigoare în anul 2010, a menţinut măsura sechestrului asigurator instituită prin Ordonanța nr. 1453/P/2015 din data de 28.11.2016 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul ... având ca obiect conturile bancare aparţinând inculpatei ... deschise la:

- BRD-Groupe Societe Generale SA – RO...,

- BRD-Groupe Societe Generale SA - RO...,

- BRD-Groupe Societe Generale SA - RO...,

- BRD- Groupe Societe Generale SA - RO...,

- Raiffeisen Bank SA - RO...,

până la concurenţa sumei de 1.240.546,08 lei la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere, calculate conform dispoziţiilor art. 119-1201 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, în vigoare în anul 2010, calculate până la data plăţii efective a debitului datorat.

În temeiul dispoziţiilor art. 249 şi 404 alin. 4 lit. c din Codul de Procedură Penală, în referire la dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale în forma în vigoare în anul 2010, a menţinut măsura sechestrului asigurator instituită prin Ordonanța nr. 1453/P/2015 din data de 21.12.2018 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul ... având ca obiect bunurile aparţinând inculpatei ...

În temeiul dispoziţiilor art. 249 şi 404 alin. 4 lit. c din Codul de Procedură Penală, în referire la dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale în forma în vigoare în anul 2010, a instituit sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile deţinute de inculpaţi până la concurenţa prejudiciilor datorate părţii civile Statul Român prin ANAF, prin DGRFP ... – AJFP ...

În temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. 3 din Codul de Procedură Penală, în referire la dispoziţiile art. 404 alin. 4 lit. i din Codul de Procedură Penală, a desfiinţat următoarele înscrisuri:

- Antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între S.C. ... și S.C. ..., autentificat sub nr. 3378/20.08.2010, (depus în copie la dosarul de urmărire penală);

- Antecontractul de vânzare-cumpărare (privind suprafaţa de 21441 mp) încheiat între S.C. ... și S.C. ..., autentificat sub nr. 3332/19.08.2010 (depus în copie la dosarul de urmărire penală);

- Antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între S.C. ... și S.C. ... (privind suprafaţa de 12500 mp) autentificat sub nr. 3333/19.08.2010 (depus în copie la dosarul de urmărire penală);

- factura fiscală nr. 103/21.08.2010 (depusă în copie la dosarul de urmărire penală);

- facturile fiscale nr. 55/21.08.2010 şi nr. 56/ 21.08.2010 (depuse în copie la dosarul de urmărire penală);

- extrase de cont de la S.C. ... (aferente zilelor de 15.07.2010, 16.07.2010, 23.07.2010 şi 09.08.2010, depuse la dosarul de urmărire penală).

În temeiul prevederilor art. 13 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale în forma în vigoare în anul 2010, s-a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri judecătoreşti către Oficiul Naţional al Oficiului Registrului Comerţului, la data rămânerii definitive a acesteia.

În conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. 1 şi 2 din Codul de Procedură Penală, a obligat pe fiecare inculpat în parte la plata sumei de 4500 lei reprezentând cheltuieli de judecată (total 13500 lei din care 13200 lei la urmărirea penală şi 300 lei la camera preliminară şi instanţa de fond, fiecare inculpat suportând 1/3 din cuantumul acestor cheltuieli).

Prin încheierea de îndreptare eroare materială din data de 24 mai 2022 s-a dispus îndreptarea erorii materiale existente la punctul III alin. 4 al minutei şi dispozitivului sentinţei penale nr. 55/05.05.2022 pronunţată de Tribunalul ... în dosarul penal nr. .../113/2021 în sensul că pedeapsa principală aplicată inculpatei ... este de 3 ani închisoare şi nu de 2 ani şi 10 luni de închisoare, cum s-a reţinut în mod eronat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul ... a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul ... care a fost emis la data de 26.04.2021 în dosarul penal înregistrat la acest parchet sub nr. 1453/P/2015 şi la această instanţă la data de 27.04.2021 sub nr. 809/113/2021 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. ..., sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală în forma evidențierii, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, faptă prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 2 din Legea nr. 241/2005.

În fapt, s-a reţinut în sarcina acestui inculpat că, în calitate de administrator al S.C. ..., în lunile aug. - sept. 2010 a înregistrat în evidențele societății, respectiv în jurnalul de cumpărări privind TVA pe luna august 2010 și în decontul de TVA depus la AJFP ..., factura nereală nr. 103/21.08.2010 în valoare totală de 4.256.000 de lei (din care 3.432.258,06 de lei reprezintă baza de impozitare și 823.741,94 de lei reprezintă TVA deductibilă), care avea mențiunea „c/v teren ... conform antecontract”, emisă de S.C. ... și, totodată, a înregistrat și plata nereală a acesteia, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 823.741,94 de lei (cursul BNR pentru € în sept. 2010 fiind de 4,26 lei/1 €).

2. ..., sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală în forma evidențierii, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, faptă prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 5 şi ale art. 35 alin. 1 din Codul Penal.

În fapt, s-a reţinut în sarcina acestei inculpate că, în calitate de administrator al S.C. ..., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale (2 acte materiale), în lunile aug.-sept. 2010 a înregistrat în evidențele societății, respectiv în jurnalul de cumpărări privind TVA pe luna august 2010 și în decontul de TVA depus la AJFP ..., facturile nereale nr. 55 și 56/21.08.2010 în valoare totală de 1.786.185,60 de lei (din care 1.500.966,30 de lei bază de impozitare și 285.189,30 de lei TVA deductibilă), respectiv de 974.509,99 de lei (din care 785.895,15 de lei preț – bază calcul și 188.614,84 de lei TVA deductibilă), care aveau mențiunile „c/val. teren ..., tarla 18 parcela 6/2, conform act autentificat notarial” și „contravaloare teren ..., jud. ..., suprafața 12.500 mp conform act autentificat notarial”, emise de SC ..., și totodată a înregistrat și plățile nereale ale acestora, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 473.804,14 de lei.

3. ..., sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în forma evidențierii, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, faptă prevăzută art. 48 alin. 1 din Codul Penal, raportat la dispoziţiile art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. 1 şi ale art. 5 din Codul Penal.

În fapt, s-a reţinut în sarcina acestei inculpate că, în calitate de reprezentant al S.C. ..., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale (3 acte materiale), la aceeași dată, a emis facturile nereale nr. 103, nr. 55 și nr. 56/21.08.2010 în favoarea S.C. ..., administrată de inculpatul ..., respectiv S.C. ..., administrată de inculpata ..., pe care inculpații le-au înregistrat în contabilitatea societăților pe care le administrau și a creat posibilitatea (valorificată) acestora de a deduce TVA corespunzător, ca urmare a notificării formulate în baza prevederilor art. 141 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal prin care a solicitat aprobarea, începând cu data de 17.08.2010, a taxării operațiunilor de vânzare pentru 3 terenuri, respectiv vânzările să fie purtătoare de TVA, înlesnind astfel cu intenţie producerea unui prejudiciu bugetului de stat cumulat de 1.297.546,08 lei, menţionând în fals, în contabilitatea S.C. ..., achitarea facturilor sus indicate.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal încheiat la data de 08.11.2018 de organul de cercetare penală privind sumele pretins pierdute de SC ...;

- proces-verbal încheiat la data de 11.12.2018 de organul de cercetare penală privind analiza extraselor de cont;

- proces-verbal încheiat la data de 21.11.2018 de organul de cercetare penală privind verificarea veniturilor inculpatului ...;

- proces-verbal încheiat la data de 13.11.2018 de organul de cercetare penală privind analiza extraselor de cont;

- proces-verbal încheiat de organul de cercetare penală la data de 22.02.2019 cu martorul ... privind refuzul de confruntare cu inculpatul ...;

-declarații suspecți/inculpați ..., ..., ..., ...,

-declarații martori ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ..., ...;

-proces-verbal;

-Rapoartele privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a SC ... și SC ...;

-Rapoartele de constatare întocmite de inspectorii antifraudă detașați la Parchetul de pe lângă Tribunalul ...;

-raport de inspecție fiscală;

-raport de evaluare privind terenurile deținute de SC ...;

-raport expertiză judiciară fiscală, suplimentul raportului de expertiză judiciară fiscală și răspunsul la obiecțiunile inculpaților la raport ...,

-raport de expertiză tehnică judiciară și rapoarte de evaluare a terenurilor; răspuns la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză tehnică judiciară,

-raport de verificare a raportului de evaluare;

-rapoartele de activitate încheiat de lichidatorul judiciar al SC ...;

-înscrisuri: adresa nr. 1491/23.05.2018 emisă de AJFP ... - constituire parte civilă; adresa nr. 16784/04.10.2011 emisă de ORC de pe lângă Tribunalul ...; adresa nr. 690540/06. 10.2011 emisă de AFP ...; adresa nr. 8323/31.10.2011 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale ...; adresa nr.

C/XI/2984/02.11.2011 emisă de Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor; adresa nr. 30767/17.02.2017 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă ...; adresa nr. 3127334/17.02.2012 emisă de Centrul Comun de Contact ...; adresa nr. 692/IC/19.04.2012 emisă de BRD-GSG; adresa nr.

DJ 3320/19.04.2012 emisă de Banca Comercială Română SA; adresa nr. 502069/27.02.2012 emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul ...; adresa nr. 35957/25.06.2013 emisă de AJFP ...; adresa nr. 773/16.02.2016 emisă de Primăria Municipiului ...; adresa nr. 748/03.03.2016 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară ...; adresa nr. 9251/19.04.2016 emisă de ORC de pe lângă Tribunalul ...; adresa nr. 255008/18.04.2016 emisă de AJFP ...; adresa nr. 6228/26.04.2016 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă ...; adresa nr. 15.503/28.04.2016 emisă de Serviciul Fiscal Municipal ..., județul ...; adresa nr. 109/29.04.2016 emisă de CII ..., fostul lichidator al SC ...; adresa din 10.05.2016 emisă de Tribunalul ...; adresa nr. 7200/03.11.2016 emisă de Biroul Vamal de Frontieră ...; adresa nr. 68126/09.12.2016 emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor ...; adresa nr. 26324/09.12.2016 emisă de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple ...; adresa nr. 20845/13.12.2016 emisă de Serviciul de Utilitate Publică de Administrare a Fondului Locativ și Cimitirelor ...; adresa nr. 15590/14.12.2016 emisă de ITM ...; adresa nr. 29045/19.12.2016 emisă de Direcția de Asistență Socială ...; adresa nr. 64/30.01.2017 emisă de Societatea Profesională Notarială „...”; adresa nr. 779/04.07.2017 emisă de CII ..., administrator judiciar al SC ...; adresă din 14.07.2017 emisă de CII ..., fostul lichidator al SC ...; adresa nr. 269769/18.07.2017 emisă de AJFP ...; adresa nr. 7585/31.07.2017 emisă de ITM ...; adresa nr. 271324/08.08.2017 emisă de AJFP ...; adresa nr. 17416/08.08.2017 emisă de Direcția de Asistență Socială ...; adresa nr. 29050/24.08.2017 emisă de Primăria Municipiului ...; adresa nr. 1453/P/2015 din 09.11.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul ... prin care a fost înaintată „notificarea de îndreptare a erorii materiale” întocmită de inculpata ...; adresa nr. 1681/17.11.2017 emisă de ... - Filiala ...; adresa din 21.11.2017 emisă de Tribunalul ...; adresa nr. 1491/28.03.2018 emisă de AJFP ...; adresa nr. 3081/02.05.2018 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară ...; adresa nr. 3479/21.05.2018 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară ...; adresa nr. 13931/25.05.2018 emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul ...; adresa nr. 44290/21.06.2018 emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor ...; adresa nr. 23033/22.06.2018 emisă de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple ...; adresa nr. 1046/22.06.2018 emisă de Camera Notarilor Publici ...; adresa nr. 22299/22.06.2018 emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul ...; adresa nr. 6889/29.06.2018 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă ...; adresa nr. 24044/04.07.2018 emisă de Primăria Municipiului ...; adresa nr. 12468/05.07.2018 emisă de Direcția de Asistență Socială ...; adresa din 06.07.2018 a Tribunalului ...; adresa nr. 254083/18.09.2018 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice ...; adresa nr. 34503/04.10.2018 emisă de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului ...; adresa nr. 22604/05.10.2018 emisă de Primăria Municipiului ...; adresa nr. 25320/17.10.2018 emisă de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple ...; adresa nr. 61084/18.10.2018 emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor ...; adresa nr. 256085/18.10.2018 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice ...; adresa nr. 655020/19.10.2018 emisă de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ ...; adresa nr. 31187/19.10.2018 emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul ...; adresa nr. 1652/19.10.2018 emisă de Camera Notarilor Publici ...; adresa nr. 5512/19.10.2018 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară ...; adresa nr. 75354/22.10.2018 de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară ...; adresa nr. 137579/23.10.2018 emisă de Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor ...; adresa din 23.10.2018 emisă de Tribunalul ...; adresa nr. 3720/22.10.2018 emisă de Banca Comercială Română SA; adresa nr. 21520/23.10.2018 emisă de Direcția de Asistență Socială; adresa nr. 973/25.10.2018 emisă de Bancpost SA; adresa nr. 59030/26.10.2018 emisă de First Bank; adresa nr. 2868/29.10.2018 emisă de Raiffeisen Bank; adresa nr. 3988/1800/31.10.2018 emisă de BRD-GSG; adresa nr. 11675/02.11.2018 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă ...; adresa nr. 256768/08.11.2018 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice ...; adresa nr. 25425/09.11.2018 emisă de Primăria Municipiului ...; adresa nr. 822/14.11.2018 emisă de Societatea Profesională Notarială „...”; adresa nr. 1646/21.11.2018 emisă de ... - Filiala ...; adresa nr. 7950/21.11.2018 de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară ...; adresa nr. 881/28.11.2018 emisă de Societatea Profesională Notarială „...”; adresa nr. 1910/04.12.2018 emisă de Camera Notarilor Publici ...; adresa nr. 35448/05.12.2018 emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul ...; adresa nr. 259064/06.12.2018 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice ...; adresa nr. 12987/07.12.2018 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă ...; adresa nr. 27690/07.12.2018 emisă de Primăria Municipiului ...; adresa nr. 13212/11.12.2018 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă ...; adresa nr. 163953/SD1615414/14.12.2018 emisă de Banca Românească S.A.; adresa nr. 2577860/28.12.2018 emisă de Biroul de Analiză a Informațiilor ...; adresa nr. 29841/18.01.2019 emisă de Primăria Municipiului ...; adresa nr. 910/30.01.2019 emisă de Primăria orașului ...; adresa nr. 6024/21.11.2018 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară ...

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului ... la data de 27.04.2021 sub nr. .../113/2021.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 16.09.2021 care a fost pronunţată în cauza asociată cu nr. .../113/2021/a1, judecătorul de cameră preliminară a respins ca nefondate cererile şi excepţiile invocate de inculpatele ... şi ... şi, în consecinţă, a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

În faţa instanţei de judecată, inculpaţii au recunoscut acuzaţia adusă prin rechizitoriu şi au solicitat ca judecarea lor să aibă loc exclusiv pe baza probelor administrate la urmărirea penală, potrivit procedurii prevăzute la art. 374-375 din Codul de Procedură Penală, cereri admise de instanţă.

ÎN FAPT

Analizând probatoriul administrat în faza de urmărire penală care nu a fost contestat de către inculpaţi, instanţa de fond a constatat că situaţia de fapt este similară cu cea reţinută în rechizitoriu, rezultând din probele existente şi administrate la urmărirea penală efectuată în cauză care se coroborează cu atitudinea de recunoaştere a celor 3 inculpaţi.

În cadrul infracţiunilor de evaziune fiscală comise de cei trei inculpaţi au fost implicate următoarele societăţi comerciale:

I. S.C. ... (fostă S.C. ...) a fost înființată la data de 03.09.2007, cu sediul în ..., strada ..., camera ..., etaj ..., având asociat și administrator pe ... și ca obiect principal de activitate „alte unități de preparare a hranei”.

În perioada 18.10.2007-12.04.2010, inculpata ... este asociat.

La 12.04.2010, ... devine asociat unic și administrator, stabilind sediul în ..., strada ... nr. ..., însă mandatar cu puteri depline devine fiica acesteia, inculpata ...

La data de 16.09.2010, la Tribunalul ... a fost înregistrată cererea SC ... privind intrarea în procedura simplificată a falimentului și numirea ca administrator judiciar a ...

Prin sentința nr. 804/23.10.2010 a Tribunalului ... s-a dispus admiterea cererii.

Prin sentința nr. 607/12.10.2011 a Tribunalului ... s-a dispus obligarea fostului administrator ... la plata sumei de 37.100 de lei, reprezentând parte din pasivul social.

Prin sentința nr. 928/13.12.2012 s-a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea S.C. ...

II.

S.C. ... a fost înființată la 31.08.2004, cu sediul în municipiul ..., Calea ... nr. ..., bloc ..., ap. ..., având ca asociați și administratori pe ... și inculpatul ... și obiectul principal de activitate „comerț cu ridicata al cerealelor, semințelor și furajelor”.

La data de 12.05.2006, ... s-a retras din societate.

La data de 10.06.2009 intră în societate ... până la data de 28.04.2011.

La 28.04.2011 intră în societate ... (sora lui ...), devenind asociat și administrator.

Tot la 28.04.2011, ... s-a retras din funcțiile de asociat și administrator.

La data de 09.08.2011 a reintrat în societate ... care a devenit asociat unic și administrator prin retragerea dnei ...

La data de 30.10.2012, creditorul A.J.F.P. ... a solicitat Tribunalului ... deschiderea procedurii de insolvență a S.C. ...

La data de 30.01.2013, prin sentința nr. 90/30.01.2013 a fost desemnat administrator judiciar ... - Filiala ...

Fostul administrator statuar al societății nu a depus toate documentele administratorului judiciar, fiind depusă o plângere penală în acest sens.

Prin sentința nr. 34/19.01.2015 a Tribunalului ... a fost admisă cererea lichidatorului judiciar ... - Filiala ..., inculpatul ... fiind obligat să suporte din averea personală suma de 4.996.490,24 de lei, reprezentând pasivul SC ...

Prin sentința nr. 427/08.10.2015 a Tribunalului ... s-a dispus închiderea procedurii și radierea debitoarei SC ...

III. S.C. ... a fost înființată la data de 21.11.1997, având asociați și administratori pe ... și inculpata ... și obiect principal de activitate „intermedieri în comerțul cu produse alimentare, băuturi și tutun”.

La data de 27.12.1999 a ieșit din societate ... și a intrat ..., dobândind calitatea de asociat.

La data de 04.04.2008, iese din societate ...

Prin sentința nr. 128/01.10.2010 a Tribunalului ..., a fost admisă cererea debitoarei SC ... de deschidere a procedurii de insolvență, fiind numit administrator judiciar ... - Filiala ...

Prin sentința nr. 659/25.10.2011 a Tribunalului ... s-a dispus procedura falimentului și a fost ridicat dreptul de administrare al administratorului ...

IV. S.C. ... a fost înființată în anul 2010 de ..., asociatul unic și ulterior administrator, când era angajata unei societăți la care ... era administrator.

... a împuternicit-o cu puteri depline pe ..., nașa inculpatei ..., prin procura autentificată sub nr. 4767/11.10.2012 să reprezinte S.C. ... pentru achizițiile și livrările terenurilor din cauza de față.

S.C. ... nu figurează în bazele de date ale AJFP ... cu declarații informative cod 394 înregistrate – adresa AJFP ... nr. 259064/06.12.2018.

Din datele furnizate de Oficiul Registrului de pe lângă Tribunalul ... rezultă că ... a mai înființat şi S.C. ..., cenzor fiind aceeași ...

De asemenea, a mai fost asociat unic și administrator al ... în perioada 17.02.2009-10.06.2010 (adresa nr. 35448/05.12.2018 – din dosarul de urmărire penală).

S.C. ... nu figurează cu angajați, iar ... figurează cu un singur contract individual de muncă, respectiv la SC ..., din data de 15.12.2017 (adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă ... nr. 13212/11.12.2018).

Tranzacţia imobiliară speculativă realizată de S.C. ... şi S.C. ...

Terenul în suprafață de 20.000 m.p., situat în extravilanul orașului ..., județul ..., identificat în tarla 18, parcela 6/2, cu număr cadastral 1409, înscris în cartea funciară nr. 72969 a localității ..., a aparținut inițial persoanei fizice ..., din municipiul ..., strada ... nr. ..., blocul ..., apt. ..., judeţul ..., fiind dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate.

În baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2430/01.12.2005, acest teren a fost vândut inculpatei ..., aceasta fiind soacra lui ... și fost administrator al S.C. ...

Ulterior, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5625/19.08.2010, ... a vândut același teren lui ..., din municipiul ..., strada ... nr. ..., având codul numeric personal ..., la prețul de 7.500 de lei (aproximativ 1.800 de €).

În aceeași zi, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la același notar sub nr. 5645/19.08.2010, noul proprietar ... a vândut cele 2 hectare de teren către SC ..., la prețul de 8.500 de lei (circa 2.000 de €).

A doua zi, în data de 20.08.2010, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3378/20.08.2010 prin care S.C. ..., în calitate de promitent vânzător, reprezentată de mandatar .. se obliga să vândă către S.C ..., în calitate de promitent cumpărător reprezentată de mandatar ... același teren, la prețul de 1.000.000 de €. (4.256.000 de lei).

Acest teren, anterior menţionat, în suprafaţă totală de 20.000 mp, împreună cu terenul în suprafață de 21.441 mp, situat în extravilanul orașului ..., județul ..., identificat în tarlaua 18, parcela 8, cu număr cadastral 70281 au fost vândute conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4912/18.10.2012 de S.C. ..., prin CIPI ... către SC ..., administrată de ..., prin mandatar ..., pentru suma de 12.000 de lei.

Aceste suprafețe de teren au fost vândute mai departe de către S.C. ..., prin același mandatar, către S.C. ..., pentru suma de 41.441 de lei, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2546/31.10.2012..

S-a constatat, din cele anterior expuse că, în perioada 19.08.2010-20.08.2010, terenul în suprafață de 20.000 mp din extravilanul orașului ..., a făcut obiectul unor tranzacții succesive prin care s-a mărit nejustificat și fictiv prețul de vânzare de la 1.800 de € (echivalent 900 de €/ha), preț apreciat de organul de control fiscal al Gărzii Financiare ca fiind prețul real de piață, la prețul de 1.000.000 de € (echivalent 500.000 de €/ha) preț apreciat de organul de control fiscal al Gărzii Financiare ca fiind supraevaluat și fără suport economic.

..., persoana care a intermediat vânzarea-cumpărarea terenului în cauză în data de 19.08.2010, nu a fost identificată în vederea audierii în cadrul urmăririi penale.

Antecontractul, facturile şi operaţiunile nereale referitoare la acest teren în suprafaţă totală de 20.000 mp.

În data de 26.07.2010 a fost emisă factura nr. 101 de către S.C. ..., având ca beneficiar S.C. ..., pentru suma de 1.000.000 €, echivalent a 4.256.000 lei, cu destinaţia menţionată „avans teren”, fără a exista un antecontract de vânzare-cumpărare.

Această factură a fost înscrisă în jurnalul de cumpărări al S.C. ... privind TVA pe luna iulie 2010 cu suma totală de 4.256.000 de lei din care 3.432.258,06 de lei reprezintă baza impozabilă și 823.741,94 de lei reprezintă TVA deductibilă.

Sumele și datele din jurnalul de cumpărări au fost preluate și înscrise în decontul de TVA depus la A.J.F.P. ... sub nr. 1473/25.08.2010, în care se regăsește suma de TVA deductibilă menționată în factură.

În luna august 2010 a fost întocmit Antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3378/20.08.2010, document prin care S.C. ..., în calitate de promitent-vânzător, prin mandatarul ..., se obliga să vândă către S.C. ..., în calitate de promitent-cumpărător, prin mandatarul ..., terenul în suprafață de 20.000 m.p., situat în extravilanul orașului ..., jud. ..., identificat în tarla 18, parcela 6/2, cu număr cadastral 1409, înscris în cartea funciară nr. 72969 a localității ...

Conform clauzelor antecontractului, prețul de 1 milion de euro a fost achitat integral la data autentificării, părțile obligându-se să întocmească contractul de vânzare-cumpărare în forma autentică până la data de 31.08.2010, inclusiv.

În cazul în care până la acea dată nu s-ar fi perfectat contractul, părțile conveniseră asupra posibilității de a se adresa instanței pentru a cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Până la data pronunțării de către instanță cu privire la perfectarea actului de vânzare-cumpărare, părțile prevăzuseră posibilitatea prelungirii datei limită de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare.

Cu toate acestea, deși prețul a fost plătit, între părți nu s-a încheiat contractul în formă autentică, nici nu s-a redactat un act adițional de prelungire a datei până la care să se încheie contractul.

Tot în luna august 2010, ca urmare a acestui antecontract, au fost înregistrate în evidențele S.C. ..., respectiv în jurnalul de cumpărări privind TVA pe luna august 2010 și în decontul de TVA depus la A.J.F.P. ... sub nr. 1731/27.09.2010, în care se menționează suma de TVA deductibilă înscrisă pe factură, alte două facturi primite de la S.C. ..., și anume:

-factura nr. 102/21.08.2010 prin care se stornează (anulează) integral factura emisă în luna iulie de „avans teren”(nr. 101/26.07.2010);

-factura nr. 103/21.08.2010 în valoare totală de 4.256.000 de lei (deci cu aceeași valoare ca și factura nr. 101/26.07.2010) din care 3.432.258,06 de lei reprezentând baza de impozitare și 823.741,94 de lei reprezentând TVA deductibilă, cu mențiunea „c/v teren ... conform antecontract”.

Ulterior, părțile contractante nu au întocmit un act adițional de prelungire a antecontractului de vânzare-cumpărare și nici nu au întocmit actul de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Tardiv, cu o întârziere de 4 luni, S.C. ... a încercat pe cale judecătorească obținerea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare cu S.C. ..., intrarea în procedura de insolvență a acesteia din urmă a împiedicat emiterea unei decizii favorabile reclamantei.

Referitor la valoarea reală a terenului în suprafaţă de 20.000 mp, în cadrul urmăririi penale, a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară de evaluare, fiind astfel stabilită valoarea de 5.400 de € în anul 2010 și de 8.700 de € în anul 2018.

Fiind contestată această expertiză judiciară, a fost solicitată o expertiză de verificare a raportului de evaluare din punct de vedere al procedurii și standardelor și metodologiei folosite, expertul tehnic judiciar ANEVAR (Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați în România) concluzionând că raportul de evaluare contestat conține toate informațiile necesare unui raport corespunzător, iar neconformitățile identificate nu au influențat rezultatele evaluării și concluzia selectată, iar nivelul de credibilitate al raportului este unul bun.

După cum s-a arătat anterior, în luna decembrie 2012, acest teren a fost vândut de S.C. ..., prin CIPI IM, către S.C. ..., prin mandatar ..., împreună cu terenul în suprafață de 21.441 m.p. din tarlaua 18, parcela 8, cu număr cadastral 70281, pentru suma de 12.000 de lei, și revândut în aceeași lună pentru suma de 41.441 de lei.

La data de 03.10.2012, ... a întocmit un raport de expertiză de evaluare privind terenurile deținute de S.C. ..., lichidator judiciar CIPI IM, stabilind valoarea de piață la suma de 13.700 de € (61.800 de lei) pentru terenul în suprafață de 20.000 m.p.

Expertul parte al S.C. ... a susținut că valoarea imobilului ar fi mai mare în perspectiva dezvoltării unei afaceri pe care SC ... o putea derula.

Instanţa apreciază că această afirmaţie este vădit neîntemeiată cât timp prețul unui teren este stabilit în funcție de potențialul de dezvoltare, pe termen scurt și mediu, al zonei respective şi nu al unei afaceri privite în mod singular.

În ceea ce priveşte plata şi provenienţa sumei de 1.000.000 de €, instanţa a reţinut, după cum s-a arătat şi în cadrul rechizitoriului că, în contabilitatea S.C. ... achitarea sumei de 1 milion de euro a fost evidențiată scriptic la data de 20.08.2010 prin intermediul contului „casa în valută”, fără a exista însă un document justificativ emis în acest sens, în concret chitanță sau alt înscris legal, care să ateste transferul efectiv al banilor în casieria sau în contul bancar al S.C. ..., aspect care încalcă prevederile art. 6 din Legea 82/1991 privind organizarea activităţii de evidenţă contabilă.

Referitor la plata preţului, instanţa a reţinut că, potrivit Antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3378/20.08.2010, inculpata ..., în calitate de mandatar al S.C. ..., a primit de la ..., în calitate de mandatar al S.C. ..., suma de 1.000.000 de euro, din surse proprii, deși în fapt acești bani nu au fost predaţi niciodată.

Neîncasarea efectivă a sumei a fost atestată atât de expertul fiscal-contabil cât și de lichidatorul judiciar.

Un argument în acest sens referitor la neefectuarea plății s-a regăsit în „Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a SC ...”, întocmit de administratorul judiciar ..., în care se precizează că o cauză majoră a intrării în insolvență este faptul că firma s-a confruntat cu o lipsă de lichidități coroborat cu finanțarea activității curente în mod preponderent pe baza datoriilor, aspect care fundamentează concluzia privind neachitarea contravalorii imobilelor.

Întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 141 alin. 2 lit. f și g din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, erau scutite de TVA operațiunile de livrări de terenuri, ulterior acțiunii emiterii facturilor, la data de 04.10.2010, S.C. ... a depus la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului ..., sub numărul de înregistrare 184691, documentul intitulat „Notificarea operațiunilor prevăzute de art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul Fiscal”, prin care a solicitat aprobarea, începând cu data de 17.08.2010 a taxării operațiunilor de vânzare pentru cele 3 terenuri anterior menţionate, respectiv ca vânzările să fie purtătoare de TVA.

Expertul fiscal judiciar desemnat în cadrul urmăririi penale a constatat că, la depunerea notificării cu nr. 184691/04.10.2010, s-a produs o eroare de formă, fiind invocat în drept, în mod evident, eronat articolul 141 alin. 2 litera e din Codul fiscal, deși corect era articolul 141 alin. 2 litera f din Codul fiscal.

Operațiunile prevăzute de articolul 141 alin. 2 litera e din Codul fiscal se refereau la arendare, concesionare, închiriere sau leasing (prevedere prezentată în paragraful următor), considerându-se evident, având în vedere faptul conform căruia terenul în cauză a fost deja livrat/vândut (în luna august 2010) – nu se punea problema unei astfel de notificări pentru operațiuni de arendare, concesionare, închiriere sau leasing.

Încadrarea unui imobil drept teren construibil se face la momentul vânzării sale de către proprietar, pe baza certificatului de urbanism, acest document atesta că terenul era cu destinație agricolă, nefiind teren construibil.

Garda Financiară – Secția ... a efectuat o acțiune de control la contribuabilul SC ... în zilele de 12, 16, 17 august și 26 octombrie 2011, în urma căreia a întocmit procesul-verbal nr. 8063/03.11.2011, ocazie cu care au stabilit că solicitarea de aprobare pentru taxare a operațiunilor de vânzare pentru mai multe terenuri, inclusiv pentru terenul care face obiectul facturii emise către S.C. ..., din punct de vedere al TVA, nu poate fi luată în considerare și, pe cale de consecință, cumpărătorul S.C. ... nu are drept de deducere a TVA înscrisă în factura având ca emitentă pe vânzătorul S.C. ..., întrucât notificarea în cauză, prin care este exprimată opțiunea pentru taxare TVA, este semnată la rubrica administrator de către ..., persoană care, la data de 04.10.2010, nu mai avea calitate de administrator al S.C. ...

Nici în timpul desfășurării controlului efectuat de Garda Financiară – Secția ... la S.C. ..., care a fost încheiat la data de 03.11.2011, S.C. ... nu depusese notificarea pentru taxarea operațiunilor prevăzute la articolul 141 alin. 2 litera f din Codul fiscal, notificarea fiind depusă în mod eronat în considerarea dispoziţiilor art. 141 alin. 2 lit. e din Codul Fiscal.

Această societate nu a formulat cerere de îndreptare a unei erori.

Notificarea pentru taxarea operațiunilor prevăzute la articolul 141 alin. 2 litera f din Codul fiscal trebuia efectuată înainte de momentul realizării activităților pentru care se solicita aplicarea de TVA (conform formularului ANAF de solicitare de taxare a operațiunilor scutite de TVA), însă depunerea cu întârziere a notificării nu conducea la decăderea contribuabilului de a deduce TVA, în situația în care a aplicat regimul de taxare, dar a depus notificarea cu întârziere.

Ca urmare a nedepunerii notificării, S.C. ... ar fi trebuit să solicite, către S.C. ..., stornarea facturii cu TVA și emiterea uneia noi fără TVA.

Doar la data de 02.10.2017 a fost transmis la Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ..., prin serviciul de curierat rapid, un document semnat de „... în calitate de împuternicit (al fostului administrator ...) al SC ... (radiată la data de 15.01.2013)”, prin care s-a notificat autoritatea fiscală despre faptul că în notificarea depusă la Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ... sub nr. 184691/04.10.2010 s-a strecurat o eroare materială în sensul că în această notificare a fost invocat eronat art. 141 alin. 2 litera e în loc de art. 141 alin. 2 litera f din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. .../113/2010, administratorul ... a solicitat deschiderea procedurii simplificate de faliment.

Cererea a fost admisă prin sentința Tribunalului ... cu nr. 804/23.09.2010, iar S.C. ... a fost declarată în procedura simplificată de faliment.

Conform prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului, dizolvarea societății, ridicându-se dreptul de administrare al societății de către ... în temeiul dispoziţiilor art. 107 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, începând cu data de 23.09.2010, dată cu care a fost numit lichidator judiciar Cabinetul Practicianului în Insolvență ...

Instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura falimentului, se prevede modalitatea de comunicare a actelor de procedură, citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență.

În Buletinul procedurilor de insolvență nr. 7.948/19.10.2010 s-a publicat „Notificarea privind deschiderea procedurii simplificate de faliment numărul 551/11.10.2010”, în care în conformitate cu dispoziţiile art. 61 alin. 1 din Legea privind procedura insolvenței, au fost încunoștințați debitorul, creditorii și Oficiul Registrului Comerțului referitor la deschiderea procedurii simplificate a falimentului, respectiv, obligațiile debitorului și termenele stabilite de instanța de judecată.

Cât timp debitoarea S.C. ... nu a fost prezentă în sala de judecată la data deschiderii procedurii, respectiv 23.09.2010, conform precizărilor din cadrul sentinței nr. 804/23.09.2010, prevederile sentinței civile sunt opozabile debitorului, creditorilor și Oficiului Registrului Comerţului de la momentul comunicării care se putea ataca cu recurs în termen de 7 zile de la comunicare.

În aceste condiţii, momentul notificării debitoarei privind deschiderea procedurii simplificate de faliment este data de 11.10.2010.

S-a constatat, faţă de cele anterior reţinute, că la data depunerii notificării cu nr. 184691/04.10.2010 la organul fiscal, debitoarea nu fusese încunoștințată, în condițiile impuse de dispoziţiile art. 61 alin. 1 din Legea privind procedura insolvenței, cu privire la intrarea în procedura falimentului, astfel încât S.C. ... putea face, chiar cu această întârziere, notificare conform prevederilor art. 141 alin. 2 litera f (ori după caz, să facă cerere de îndreptare a erorii materiale cuprinsă în notificarea cu nr. 184691/04.10.2010, în sensul reţinerii literei f şi nu a literei e din această dispoziţie legală).

Astfel, dacă relația economică ar fi fost una reală, depunerea cu întârziere a notificării nr. 184691/04.10.2010 nu a afectat dreptul societății S.C. ... de a deduce TVA în suma de 823.742 de lei.

Conform celor arătate de expertul contabil numit de inculpaţi, opinie pe care instanţa a reţinut-o ca atare ca una pertinentă şi legală, organul fiscal avea obligativitatea legală, dacă persoana impozabilă aplicase regimul de taxare pentru vânzarea terenului, însă nu depusese notificarea, să permită contribuabilului să o depună în timpul efectuării controlului, în situația în care ar fi considerat că notificarea depusă în data de 04.10.2010 nu ar fi fost una corectă.

Acest punct de vedere nu a fost acceptat de expertul desemnat întrucât, în opinia sa, acordarea dreptului de deducere a TVA este condiționată de îndeplinirea atât a cerințelor de fond cât și a celor de formă, primele vizând însăși existența dreptului de deducere, iar celelalte condițiile de exercitare a acestuia, și în consecință, cumpărătorul trebuia să ceară stornarea facturii cu TVA și emiterea alteia fără TVA.

Referitor la speculația imobiliară realizată de S.C. ... și S.C. ..., punctual, instanţa a reţinut aspectele următoare:

Circuitul terenurilor

1.Terenul situat în extravilanul orașului ..., județul ..., identificat în tarlaua 18, parcela 8, cu număr cadastral 70281 în suprafață de 21.441 m.p. deținut din anul 2009 de inculpata ... (administrator al S.C. ...) a fost înstrăinat către numitul ... prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5622/19.08.2010, pentru suma de 8.000 de lei.

În aceeași zi, 19.08.2010, numitul ... vinde terenul în cauză către S.C. ..., reprezentată de inculpata ..., pentru suma de 9.000 de lei (circa 2.000 de euro, respectiv 1000 de euro/hectar) conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la același biroul notarial sub nr. 5646/19.08.2010.

Tot în aceeași zi, respectiv 19.08.2010, este încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3332/19.08.2010, pentru același teren, în acest caz promitentul-vânzător fiind S.C. ..., iar promitentul-cumpărător S.C. ..., administrată de inculpata ..., dar la prețul mărit și nejustificat de 422.926 de euro (echivalent a 1.786.185,60 lei), pentru care au fost emise și înregistrate facturile nr. 53/22.06.2010 54/21.08.2010 și 55/21.08.2010.

Terenul în suprafață de 21.441 m.p., situat în extravilanul orașului ..., împreună cu terenul în suprafață de 20.000 mp din tarlaua 18, parcela 6/2, cu număr cadastral 1409 au fost vândute conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4912/18.10.2012 de S.C. ..., prin CIPI ..., către SC ..., administrată de ..., prin mandatar ..., pentru suma de 12.000 de lei.

Aceste suprafețe de teren au fost vândute mai departe de S.C. ..., prin același mandatar, către S.C. ... ..., pentru suma de 41.441 de lei, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2546/31.10.2012.

Instanţa a constatat că prețul acestui teren a fost mărit în mod nejustificat de la 2.000 de euro/hectar la 422.926 de euro/hectar în condițiile în care prețul de piață al terenurilor era de 1.000 de euro/ hectar.

2.Terenul în suprafață de 12.500 mp, situat în extravilanul comunei ..., jud. ... compus din două loturi (3.700 mp în tarlaua 285, parcela 14, cu număr cadastral 2.697, înscris în cartea funciară nr. 70.620 a localității ... + 8.800 mp în tarlaua 152, parcela 4, cu număr cadastral 2.698, înscris în cartea funciară nr. 70.619 a localității ...), deținut din anul 2006 tot de inculpata ... - administrator al S.C. ..., a fost înstrăinat tot către numitul ... în aceeași zi ca și terenul de la punctul 1 prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5619/19.08.2010, pentru suma de 6.000 de lei.

În aceeași zi, numitul ... a vândut terenul în discuţie către S.C. ..., reprezentată de inculpata ..., la prețul de 6.500 de lei (circa 1.500 de euro, respectiv 1.200 de euro/hectar), conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la același biroul notarial sub nr. 5647/19.08.2010.

Tot în aceeași zi de 19.08.2010, a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat la alt birou notarial sub nr. 3333/19.08.2010 pentru același teren, promitentul-vânzător fiind S.C. ..., iar promitentul cumpărător S.C. ..., administrată de inculpata ..., dar la prețul mărit și nejustificat de 230.000 de euro (echivalent a 974.509,99 de lei), pentru care a fost emisă și înregistrată factura cu nr. 53/22.06.2010.

La aceeași dată de 18.10.2012 și cu aceeași ocazie a vânzării suprafețelor de 21.441 m.p., și respectiv de 20.000 m.p., terenul în suprafață de 12.500 m.p. situat în extravilanul comunei ..., jud. ... a fost înstrăinat de S.C. ..., prin CIPI ..., pentru suma de 2.288 de lei, către SC ..., prin mandatar ..., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4909/18.10.2012.

Ulterior, aceste suprafețe de teren au fost revândute de S.C. ..., prin mandatar ..., către S.C. ..., pentru suma de 14.600 de lei, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3559/30.07.2013.

La data de 13.04.2014, suprafețele în cauză au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare între S.C. ... și numitul ..., din municipiul ..., strada ... nr. ..., pentru suma de 20.000 de lei, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2520/26.10.2017.

Instanţa a constatat că prețul a fost mărit în mod nejustificat de la 1.500 de euro/hectar la 230.000 de euro/hectar în condițiile în care prețul de piață al terenurilor era de 1.000 de euro/hectar.

Antecontractele, facturile și operațiunile nereale

1. La data de 22.06.2010, S.C. ... a emis factura nr. 53 reprezentând avans teren cu valoarea de 422.926 de euro (echivalent a 1.786.185,60 de lei), factură existentă la fila nr. 188 din volumul I al dosarului de urmărire penală.

Factura în cauză a fost înscrisă în jurnalul de cumpărări privind TVA pe luna iunie 2010 cu suma de 1.786.185,60 de lei din care 1.500.966,30 de lei bază de impozitare și 285.189,30 de lei TVA deductibilă și ulterior, sub nr. 1265/26.07.2010, s-a depus decontul de TVA la AFPCM ...

În baza antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3332/19.08.2010, care a fost încheiat între S.C. ... și S.C. ..., în luna august 2010 au fost înregistrate alte două facturi emise de S.C. ... către S.C. ..., respectiv factura nr. 54/21.08.2010, prin care se stornează integral factura emisă în luna iunie 2010, și factura nr. 55/21.08.2010, cu aceeași valoare, în care este înscris ca obiect al facturii „c/val. teren ..., tarla 18 parcela 6/2, conform act autentificat notarial”.

Terenul în cauză este în suprafață de 21.441 mp și este situat în extravilanul orașului ...

Aceste facturi au fost de asemenea înregistrate în jurnalul de cumpărări privind TVA, în decontul de TVA cât și în fișa cont „furnizori – analitic A”.

2.

În baza antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3333/19.08.2010, S.C. ... a înregistrat în contabilitate factura nr. 56/21.08.2010, emisă de S.C. ..., în valoare de 230.000 de € (echivalent a 974.509,99 de lei) în care este menționat „contravaloare teren ..., jud. ..., suprafața 12.500 m.p. conform act autentificat notarial”.

Această factură a fost înscrisă în jurnalul de cumpărări privind TVA pe luna august 2010 cu suma de 974.509,99 de lei, din care 785.895,15 de lei preț – bază calcul și 188.614,84 de lei TVA deductibilă, iar ulterior, sub nr. 1714/24.09.2010, s-a depus decontul de TVA la AFPCM ...

Aspectele anterior menţionate, referitoare la „Notificarea operațiunilor prevăzute de articolul 141 alin. 2 litera „e” (corect fiind lit. „f”) din Codul Fiscal”, depusă la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului ... sub numărul de înregistrare 184691 la data de 04.10.2010 de către S.C. ..., referitoare la taxarea operațiunilor de livrări de terenuri, se aplicau și în cazul antecontractelor cu S.C. ..., întrucât notificarea privea toate cele 3 operațiuni cu terenuri realizate de S.C. ..., atât cu SC ..., cât și cu S.C. ...

Expertiza tehnică judiciară de evaluare a terenurilor.

Instanţa a reţinut că cele două loturi de teren extravilan, aferente localității ... din judeţul ... - în suprafaţă de 21.441 m.p., respectiv aferent localităţii ... din judeţul ... - în suprafaţă de 12.500 m.p., care au aparținut inițial inculpatei ..., administrator al S.C. ..., au făcut obiectul unor vânzări succesive, mărindu-se în mod nejustificat și fictiv prețul real de piață în scopul deducerii TVA, conform constatărilor organelor de control ale Gărzii Financiare ... la S.C. ..., constatări care se regăsesc în cadrul Procesul-verbal nr. 8104/09.11.2011.

Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară de evaluare întocmit în cadrul urmăririi penale, valoarea terenurilor la nivelul anului 2010 a fost stabilită după cum urmează:

-pentru terenul în suprafață de 21.441 m.p. situat în extravilanul orașului ..., suma de 5.789 de €;

-pentru suprafața totală de 12.500 m.p., situate în extravilanul comunei ..., suma de 88.900 de euro.

În cadrul urmăririi penale a fost contestată această expertiză judiciară, a fost solicitată o expertiză de verificare a raportului de evaluare din punct de vedere al procedurii și standardelor și metodologiei folosite, expertul tehnic judiciar ANEVAR concluzionând că raportul de evaluare contestat conţinea toate informațiile necesare unui raport corespunzător, precum şi faptul că neconformitățile identificate nu au influențat rezultatele evaluării și concluzia selectată, nivelul de credibilitate al raportului fiind unul bun.

La data de 03.10.2012, expertul parte ... a întocmit un raport de evaluare privind terenurile deținute de SC ..., lichidator judiciar CIPI ..., stabilind valoarea de piață la suma de 14.600 de euro (66.300 de lei) pentru terenul în suprafață de 21.441 m.p., situat în extravilanul orașului ..., județul ..., identificat în tarla 18, parcela 8, cu număr cadastral 70281.

Expertul parte al S.C. ... a susținut că valoarea imobilelor ar fi mai mare în perspectiva dezvoltării unei afaceri pe care SC ... o putea derula.

Această afirmație, apare ca una nefundamentată întrucât prețul unui teren este stabilit întotdeauna în funcție de potențialul de dezvoltare (pe termen scurt și mediu) al zonei respective, tocmai de aceea prețul estimat de expertul desemnat pentru terenul din ... este mult mai mare decât cel din ...

Pentru a susține o valoare mai mare decât cea de piață, inculpata ..., în cadrul urmăririi penale, a depus la dosar un document intitulat „Plan preliminar de afaceri.

Construire secție depozitare, condiționare, uscare cereale cu branșament/racord electric în exteriorul orașului ..., județul ...”, al cărui beneficiar era chiar S.C. ...

Instanţa a reţinut că, deşi acest plan a fost efectuat la cererea S.C. ..., nu a fost depus sau folosit la nicio autoritate/instituție publică, condiţii în care instanţa a apreciat că este nerelevant şi nu poate fi luat în considerare pentru stabilirea unei alte valori a terenului vizat.

Expertiza fiscală, depusă la volumul IV al dosarului de urmărire penală şi plata nereală efectuată de SC ...

Instanţa a constatat că, potrivit expertizei fiscale dispusă în cauză, S.C. ... a înregistrat greșit în registrul jurnal factura nr. 53/23.06.2010 cu valoarea totală de 1.786.185,60 de lei, în ceea ce privește baza impozabilă, precum și TVA, acestea fiind diferite față de facturile nr. 53-56 și eronate (respectiv în mod corect trebuia menționată suma de 1.500.996,30 de lei reprezentând baza impozabilă și suma de 285.189,30 de lei reprezentând TVA deductibilă), astfel încât S.C. ... a colectat în mod eronat TVA suplimentar cu suma de 60.524,04 de lei, respectiv 345.713,34 – 285.189,30 = 60.524,04.

Conform facturilor nr. 53-56 enumerate mai sus, valoarea sintetică totală a sumelor ce reprezintă livrări de bunuri efectuate de S.C. ... către S.C. ... era în sumă totală de 2.760.695,59 de lei din care baza impozabilă de 2.286.891,45 de lei și TVA de 473.804,14 de lei.

Diferența dintre sume era dată de eroarea identificată și explicată mai sus, întrucât aceste sume sau diferențe au fost inițial înregistrate în mod eronat în contabilitatea S.C. ... (conform registrul jurnal luna iulie 2010) și au fost preluate ulterior și în declarațiile fiscale (decont privind TVA pe trimestrul 3/2010 și declarația 394 pe semestrul 2/2010).

Astfel, în relația cu S.C. ..., în declarația informativă 394 privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României, aferentă semestrului 2 al anului 2010, în lista livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii efectuate pe teritoriul național, S.C. ... a declarat valoarea totală de 2.760.695,59 de lei (adică 2.226.367 + 534.328), conform adresei nr. 269769/18 iul. 2017 a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice ...

De asemenea, în relația cu S.C. ..., în decontul de TVA pentru trimestrul 3 al anului 2010 al S.C. ..., sumele sintetice totale cu referire la livrări de bunuri/prestări de servicii în interiorul țării erau identice cu sumele totale prezentate în declarația informativă 394 privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României, aferentă semestrului 2 al anului 2010, ceea ce înseamnă că, la nivelul S.C. ..., s-au înregistrat și declarat facturile în relația cu SC ...

Similar ca și în cazul SC ..., cu toate că s-a consemnat în contabilitatea S.C. ..., în contul „Casa în valută” efectuarea plăților în numerar în monedă euro, expertul fiscal nu a identificat la dosarul cauzei documente din care să reiasă faptul că a fost încasată de către această societate, în calitatea sa de vânzător, de la S.C. ..., contravaloarea terenurilor – 230.000 de euro, echivalent a 974.509,99 de lei (un teren) și în valoare de 422.926 de euro, echivalent a 1.786.185,60 de lei (celălalt teren).

Expertul fiscal a identificat în documentele din contabilitatea S.C. ..., (fișa contului pentru furnizorul S.C. ..., fișele conturilor la bănci în lei de la BRD și BCR și copiile extraselor de cont) modalitatea de înregistrare a achitării contravalorii celor două terenuri în discuţie (situate extravilanul comunei ... și orașului ...) ca fiind efectuată prin circuit bancar cu suma de 2.760.695,59 de lei, astfel:

- 400.000 de lei au fost achitați la data de 15.07.2010 prin virament din contul bancar deschis la BRD ...; această sumă a fost regăsită și în extrasul de cont pretins eliberat de bancă,

- 430.000 de lei au fost achitați la data de 16.07.2010 prin virament din contul bancar deschis la BRD ...; suma a fost regăsită și în extrasul de cont pretins eliberat de către bancă,

- 485.000 de lei au fost achitați la data de 23.07.2010 prin virament din contul bancar deschis la BCR ...; suma a fost regăsită și în extrasul de cont pretins eliberat de către bancă,

- 700.000 de lei au fost achitați la data de 09.08.2010 prin virament din contul bancar deschis la BCR ...; suma a fost regăsită și în extrasul de cont pretins eliberat de către bancă,

- 745.695,59 de lei au fost achitați la data de 17.08.2010 prin virament din contul bancar deschis la BRD ...; pentru această sumă nu a fost identificat extrasul de cont eliberat de către bancă.

S-a constatat că, pentru a crea aparența de legalitate a operațiunilor de achiziție de la S.C. ..., S.C. ... a înregistrat efectuarea a 5 viramente bancare în favoarea primei firme în perioada 15.07-17.08.2010.

Pentru suma de 745.695,59 de lei consemnată în fișa cont a S.C. ... privind furnizorul S.C. ..., în contabilitatea primei firme s-a menționat în mod nereal, în extrasul de cont, că a fost achitată prin circuit bancar.

Această situaţie de fapt a rezultat din coroborarea următoarelor probe:

-la data controlului efectuat de Garda Financiară - Secția ... reprezentanții societății nu au prezentat ordinul de plată sau extrasul de cont aferent operațiunii, conform procesului-verbal nr. 8104/09.11.2011 al Gărzii Financiare - Secția ...,

-inculpata ... a prezentat reprezentanților Gărzii Financiare - Secția ... extrase de cont ale S.C. ... care ar fi fost emise de B.R.D.-Groupe Societe Generale (însă întocmite în mod nereal, false) din care ar rezultă că, la data de 15.07.2010, s-ar fi efectuat o plată în cuantum de 399.990 de lei către S.C. ..., conform unui ordinul de plată cu nr. 163 într-un cont deschis la Raiffeisen, aspecte reținute în Nota de constatare seria BR nr. 14290/20.10.2011 a Gărzii Financiare ...

-aceeași mențiune falsă de plată într-un cont al S.C. ..., deschis la Raiffeisen Bank, o regăsim și pe extrasul din 16.07.2010, însă suma virată este de 429.990 de lei, extras prezentat de inculpată cu aceeași ocazie;

-s-a constatat, în aceste condiţii, că cele două extrase de cont prezentate organului de control fiscal erau nereale; conform celor arătate de Raiffeisen Bank, S.C. ... nu a fost identificată ca fiind titulara unor conturi, aspect care rezulta din cuprinsul adresei cu nr. 2868/29.10.2018; în acelaşi sens, instanţa a constatat că BRD-Groupe Societe Generale nu a identificat plățile din data de 15.07.2018, 16.07.2010 și 17.08.2010 către S.C. ..., aspect care rezulta din cuprinsul adresei nr. 3988/1800/31.10.2018;

Această sumă de 745.695,59 de lei apărea înscrisă în contabilitatea SC ... ca provenind de la inculpata ...

Din cuprinsul registrului de casă al S.C. ... din data de 17.08.2010 reieşea faptul că în această zi a fost înregistrată ca fiind încasată în numerar suma de 745.700 de lei pentru care s-a explicat că reprezintă un împrumut (explicația a fost „c/v credit”) fără a se prezenta însă niciun document în acest sens.

În concret, în cuprinsul registrului de casă s-a menționat că documentul în baza căruia s-a efectuat încasarea este identificat cu fiind „Nc” (probabil „notă contabilă”) cu nr. 1708.

În aceeași zi de 17.08.2010 s-a consemnat, în registrul de casă al S.C. ..., depunerea în numerar a sumei de 745.700 de lei în contul bancar deschis la B.R.D., iar conform datelor înscrise în fișele de cont BRD de lei și ..., reiese că suma a fost achitată către S.C. ... cu explicația „C/V CTR – ...” În aceste documente (cele două fișe de cont indicate) s-a înscris faptul că documentul în baza căruia s-a efectuat plata este identificat ca fiind „EC”(probabil „extras de cont”) cu nr. 1708.

Instanţa a reţinut că inculpata ... a depus și extrase de cont pretins emise de BCR, dar falsificate (unitate unde ... avea cont bancar deschis), din data de 23.07.2010, în care se menționa că s-a efectuat un virament în sumă de 484.979 de lei în contul S.C. ... deschis la ABN Amro Bank România (în prezent RBS România), iar în data de 09.08.2010 un virament în sumă de 699.985,99 de lei.

BCR a comunicat, prin adresa cu nr. 6720/22.10.2018, că din contul bancar al S.C. ... nu s-au efectuat plățile sus-menționate către S.C. ..., şi nici în ceea ce privește suma de 745.695,59 de lei pretins achitată în data de 17.08.2010, deși din cadrul fișei contului furnizorului S.C. ..., atașată la aceeași notă sus-menționată, rezultă că în data de 17.08.2010, a fost efectuat un virament în valoare de 745.695,59 de lei.

Potrivit raportului de constatare al inspectorului antifraudă detașat în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul ..., S.C. ... avea deschis un singur cont bancar la BRD – ...

Ca urmare a verificărilor efectuate la BRD - Groupe Societe Generale și Banca Comercială Română, bănci la care S.C. ... avea conturi deschise în lei, s-a constatat nerealitatea plăților.

Un motiv suplimentar care susţinea concluzia referitoare la nerealitatea acestor plăţi rezulta şi din cuprinsul „Raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a SC ...”, întocmit de administratorul judiciar ..., în care se preciza că o cauză majoră a intrării în insolvență era faptul că societatea, pe toată durata perioadei de funcționare, s-a confruntat cu o lipsă de lichidități coroborat cu finanțarea activității curente în mod preponderent pe baza datoriilor, aspect care susţinea concluzia referitoare la neachitarea contravalorii imobilelor.

În condițiile în care S.C. ... avea deja probleme cu lichiditățile în luna august 2010, au fost efectuate în mod fictiv aceste „plăţi” nereale către S.C. ..., context în care, în luna octombrie 2010, a intrat în stare de insolvență.

Toate aceste aspecte au probat fără urmă de îndoială că nu a fost efectuată nicio plată către S.C. ..., pe fondul reţinerii unor preţuri mult peste cele ale pieței imobiliare existente la acel moment.

Cabinetul Individual Practician în Insolvenţă ..., lichidatorul judiciar al S.C. ..., nu se mai află în posesia documentelor contabile ale debitoarei, aspect ce rezultă din cadrul adresei nr. 109/29.04.2016.

Acest cabinet a comunicat două procese-verbale conform cărora, la data de 12.10.2010, numitul ... a predat documentele contabile ale S.C. ... către acest cabinet, prin salariatul ... și un alt proces verbal, din data de 18.12.2012, din conţinutul căruia rezultă că i-au fost restituite numitului ... documentele respective.

Cu ocazia audierii sale, ... a precizat că a primit și restituit documentele contabile de la ... ca urmare a delegării verbale ale administratorului S.C. ..., inculpata ...

Referitor la motivele care au provocat intrarea în insolvență a S.C. ..., lichidatorul judiciar a precizat, în rapoartele prezentate instanței de judecată, că a identificat în evidențele economico-financiare ale debitoarei un proces-verbal de vânzare-cumpărare cu persoana fizică ..., prin care acesta din urmă, în calitate de prestator, a efectuat servicii de organizare masă festivă în valoare de 37.100 de lei.

Astfel, în raportul de activitate depus la instanță pentru termenul din 10.01.2011 s-a menționat că starea de faliment a fost provocată de „o serie de cheltuieli angajate de societate fără justificare cu diverse persoane fizice”, fiind dat ca exemplu relația comerciale cu numitul ...

Procedându-se la căutarea în vederea identificării persoanei în cauză după datele din actul în cauză (..., str. ... nr. ..., bloc ..., ap. ..., legitimat cu CI seria ... nr. ...), rezultatul a fost după cum urmează:

-în judeţul ... au fost identificate două persoane cu numele ..., respectiv: cod numeric personal ... (decedat la data de 22.02.2018) și respectiv cod numeric personal ... (decedat l 13.06.2010), dar niciunul dintre cei 2 nu au figurat cu domiciliul în ..., str. ... nr. ..., bloc ..., ap. ...;

-la adresa din ..., str. ... nr. ..., bloc ..., ap. ..., figurează numitul ..., identificat prin codul numeric personal ..., din anul ..., ..., identificat prin codul numeric personal ..., din anul 2008, ..., din anul ... și ... din anul 2010;

-seria actului de identitate ... nr. ... a fost atribuită numitului ... în perioada 2000-2010, care a avut alt domiciliu.

În rapoartele de activitate încheiate de lichidatorul judiciar al SC ... s-a precizat că, în luna august 2010, persoana juridică a achiziționat diverse terenuri extravilane în județele ... și ... de la persoane fizice pe care le-a revândut către cele două societăți din speță.

Conform antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu S.C. ... și S.C. ..., a încasat în zilele de 19 şi 20.08.2010 suma totală de 1.652.926 de €.

În dosarul de insolvență a fost identificat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3334/19.08.2010 prin care S.C. ..., prin mandatar ..., achiziționează de la numita ..., prin mandatar ..., terenul în suprafață de 1,18 ha situat în extravilanul comunei ..., judeţul ..., în tarlaua 151, parcela 2666/8, pentru suma de 2.000.000 de euro, din care 1.800.000 de € au fost achitați la data autentificării actului.

Cu ocazia audierii martorului ... (angajat la acea dată la S.C. ...) a rezultat că a încheiat antecontractul pentru acest teren la solicitarea lui ... cu bani de la SC ... și nu a primit vreo sumă de bani de la ...

Acesta a arătat că, înaintea încheierii procurii de reprezentare, martorul ... i-a remis martorei ... contravaloarea terenului la prețul pieței, de față fiind și numiţii ... și ..., însă nu s-a întocmit niciun document care să ateste plata contravalorii terenului.

Martora ... a arătat că a primit pentru acest teren suma de 2.950 de lei de la ..., potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare cu acesta, autentificat sub nr. 470/02.08.2010 încheiat la același notar în aceeași zi în care a fost întocmită și procura pentru ...

Acest teren a mai făcut obiectul unui alt antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1611/23.08.2012, întrucât numitul ... nu a revenit pentru finalizarea contractului.

Ulterior, conform sentinței civile nr. 29/10.01.2013 pronunţată de Judecătoria ..., S.C. ... a chemat în judecată pe martora ..., solicitând ca instanța să emită o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafața de teren de 11.800 metri pătraţi, situat în extravilanul comunei ..., satul ..., judeţul ..., identificat în tarlaua 151, parcela 2666/8, ca urmare a antecontractului nr. 1611/23.08.2012 încheiat cu aceasta.

Din verificările efectuate în cadrul urmăririi penale, a rezultat că, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1432/16.04.2010, martora ... a primit, de la numitul ..., suma de 300.000 de lei pentru imobilul din ..., strada .. nr. ...

Ulterior, la același birou notarial, pentru același imobil, în aceeași zi s-a încheiat și antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1433/16.04.2010 încheiat între ... și S.C. ..., prin asociații ... și ..., conform căruia martora ... a primit suma de 320.000 de € (din suma totală de 440.000 de €).

De asemenea, la dosarul de insolvență a fost identificat Antecontractul de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 3970/20.04.2010 între S.C. ..., în calitate de promitent-vânzător, prin mandatar ..., și S.C. ..., în calitate de promitent-cumpărător, prin asociat unic și administrator ... (mama inculpatei ...), pentru cota indiviză de ½ din același imobil de mai sus, conform căreia a fost achitată suma de 145.000 de € la data autentificării.

Martora ..., nașa de cununie și botez a copiilor inculpatei ..., a declarat că nu a primit suma de 300.000 de lei de la numitul ..., neamintindu-și de încheierea antecontractului între cei 2 pentru vânzarea imobilului situat în municipiul ..., strada ... nr. ...

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 82/09.01.2014, martora ..., prin mandatar fina sa ..., a vândut imobilul situat în ..., str. ... nr. ..., judeţul ... către soții ... și ... pentru suma de 15.000 de euro.

Procura prin care inculpata ... a fost împuternicită de ... a fost autentificată la același birou notarial sub nr. 5251/07.11.2012.

GCR nu a fost identificat, însă potrivit verificărilor de la ultimul domiciliu a rezultat că a lucrat pentru inculpata ... la S.C. ..., că nu mai locuiește de foarte mulți ani la acest imobil, că nu figurează cu contracte individuale de muncă și că a fost căutat de mai multe persoane fizice și juridice în legătură cu sume de bani datorate de acesta.

Lichidatorul S.C. ... a precizat, în raportul de activitate, că suma de 652.926 de euro „s-a pierdut din cauza neîndeplinirii clauzelor din antecontractele de vânzare-cumpărare cu S.C. ...”, însă, fiind audiată cu privire la această concluzie, martora ... nu a oferit niciun fel de lămuriri.

Pe de altă parte, în cadrul înscrisului intitulat „Raport de activitate. Completare cauze de insolvență” s-a precizat în mod clar că „fostul administrator se face vinovat de starea de insolvență a debitoarei”.

Concluzionând cu privire la toate aceste aspecte anterior reţinute, instanţa de fond a constatat că în baza:

- facturilor succesive cu nr. 101, 102 şi 103, emise de S.C. ..., în relația cu S.C. ... și respectiv a facturilor cu nr. 53-56, emise de S.C. ... în relația cu S.C. ..., constând în avans teren, stornare avans teren și contravaloare teren extravilan;

- cererii de taxare a operațiunilor de vânzare-cumpărare a terenurilor depusă la ANAF de S.C. ...,

beneficiarele S.C. ... și S.C. ... au putut deduce și au dedus ilegal în luna august 2010:

1.TVA în sumă de 823.742 de lei (S.C. ...), sumă aferentă promisiunii de vânzare asupra terenului în suprafață de 20.000 m.p. situat în extravilanul orașului ...,

2.TVA în sumă de 285.189,30 lei (S.C. ...), sumă aferentă terenului în suprafață de 21.441 m.p., situat în extravilanul orașului ...,

3.TVA în sumă de 188.614,84 de lei (S.C. ...), sumă aferentă terenului cu suprafața 12.500 m.p. din ..., jud. ...

Instanţa de fond a constatat că S.C. ... și-a înregistrat în contabilitate facturile emise în raporturile cu cel două societăți și le-a cuprins și în declarațiile fiscale depuse la ANAF, consemnând și încasarea sumelor de la cei 2 parteneri, deși nu s-a primit niciun ban din aceste sume.

În acest sens, organul de control a calculat suma de 473.804,14 lei reprezentând TVA dedus ilegal de S.C. ... așa cum a fost înregistrat prin facturile nr. 55/23.06.2010 și 56/21.08.2010, valoarea prejudiciului fiind confirmată și de către specialiștii antifraudă delegați la Parchetul de pe lângă Tribunalul ...

Lichidatorul S.C. ... a confirmat că nu s-a încasat nicio sumă de bani pentru terenul vândut către S.C. ..., cât timp, de la S.C. ... ar fi trebuit să fie primite sumele aferente contravalorii celor două terenuri, conform antecontractului unde se menționase efectuarea plății.

Instanţa a reţinut că inculpații se cunoșteau foarte bine între ei.

În acest sens, încheierea celor 3 antecontracte în aceleași zile probează că toți inculpații se cunoșteau între ei, iar aceştia au creat un circuit de revânzări ale terenurilor cu scopul de a face greu de identificat legătura dintre beneficiarii schemei ilicite.

O dovadă în acest sens este şi folosirea ca intermediar, pentru toate cele 3 terenuri, a numitului ..., persoană care nu a putut fi găsită, fiind indusă ideea unei creșteri a valorii loturilor care să justifice prețul pretins în antecontracte.

Inculpații au simulat intenția de vânzare-cumpărare întrucât nu s-a dorit niciodată achiziționarea.

Vânzătoarea, inculpata ..., era soacra administratorului S.C. ... și era firesc să-i vândă lui direct, cu atât mai mult cu cât revânzările și antecontractul au loc toate pe parcursul a două zile, după un plan pus la punct anterior.

Referitor la antecontractele dintre S.C. ... și S.C. ..., intenția de fraudare era evidentă având în vedere că ultima societate era administrată de aceeași persoană - inculpata ..., care, prin intermediar, a dorit să-și cumpere terenul în contul societăţii pe care o conducea după ce i-a crescut, în mod nejustificat, în câteva zile, prețul acestuia.

Coroborând datele referitoare la circuitul terenului cu prețurile reale stabilite de expert rezulta că atât vânzările anterioare ale suprafețelor de teren, dar mai ales cele ulterioare, acestea probând nerealitatea sumelor pretins plătite de S.C. ... și de S.C. ...

Un alt aspect în acest sens care a probat intenţia de fraudare a bugetului de stat rezulta şi din situaţia atipică din prezentul dosar penal în care, deşi preţurile vânzărilor au fost, teoretic, integral achitate, părţile aşa-zis contractante nu au încheiat contractele de vânzare-cumpărare în formă autentică, în condiţiile în care toate condiţiile formale de validitate erau îndeplinite.

Este real că S.C. ... a formulat acţiune în instanţă pentru a se dispune referitor la constatarea intervenirii vânzării-cumpărării, dar numai după intrarea în faliment a S.C. ... şi vânzarea acestui teren.

Un alt argument în sprijinul vinovăţiei celor 3 inculpaţi a fost acela că niciuna dintre societățile care a plătit nu și-a notat în cartea funciară dreptul rezultat din antecontracte, în conformitate cu dispoziţiile art. 26 alin. 4 litera c din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, în forma în vigoare la data încheierii antecontractelor.

De asemenea, niciuna din cele două societăți nu au venit cu drepturile de creanță ale lor la masa credală în cadrul procedurii insolvenței S.C. ..., ci numai ANAF.

Intenția de fraudare a reieşit şi din încheierea unor antecontracte de vânzare-cumpărare a terenurilor la prețuri nereale, supraevaluate, neachitate în fapt, situaţie constatată și de expertul fiscal-contabil și de lichidatorul judiciar, dar care au conferit promitenților-cumpărători posibilitatea deducerii TVA.

Chiar şi în situaţia în care, prin reducere la absurd (acceptarea necondiţionată a contrariului - raţionament juridic folosit în cadrul doctrinei juridice), valoarea de piață a imobilelor ar fi cea înregistrată pe facturi, chiar şi în această ipoteză teoretică plăţile nu au fost efectuate nici măcar în parte, aspecte anterior reţinute şi detaliate.

Complicitatea reprezentantului legal al S.C. ... – inculpata ..., a fost una clară şi de netăgăduit, complicitate care s-a materializat în încheierea antecontractelor, emiterea facturilor nereale de vânzare de terenuri și continuată, chiar dacă fără a mai avea calitatea de reprezentant, prin depunerea notificării la ANAF, de taxare a operațiunilor.

Ulterior, complicitatea s-a manifestat prin formularea cererii de îndreptare de eroare adresată ANAF în anul 2017, aspect ce probează asumarea cererii iniţiale din data de 04.10.2010.

Complicitatea inculpatei ... rezultă și din faptul că, în ziua când s-au încheiat antecontractele cu S.C. ... și S.C. ..., SC ..., a fost încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu martora ... în valoare de 2.000.000 de euro, din care s-ar fi achitat la data autentificării 1.800.000 de euro, astfel încât societatea se descarcă de datoriile către bugetul de stat ca urmare a promisiunilor de vânzare-cumpărare cu cele două societăți menționate.

Un alt argument al existenţei acestei complicități a reprezentat formularea cererii de notificare de taxare a operațiunilor cu cele 3 terenuri întrucât, în acest mod, persoana juridică pe care o reprezenta și-a provocat o datorie uriașă prin obligația de plată a TVA către bugetul de stat, fără o rațiune economică, neputând recupera această sumă într-un alt mod.

Conform datelor comunicate de AJFP ... prin adresa cu nr. 255008/18.04.2016, în perioada iunie-august 2010, S.C. ... și S.C. ... nu au solicitat rambursare/restituire a sumei negative de TVA, însă notificarea depusă de S.C. ... a produs efecte în ceea ce privește veniturile la bugetul de stat pe linie de TVA, în sensul că societățile și-au diminuat TVA de plată înregistrat prin menționarea în declarația lunară de decont TVA și deducerea acestuia.

Expertul fiscal ... a stabilit că prejudiciul cauzat bugetului de stat de S.C. ... era în cuantum de 818.226,17 de lei, valoare ce reprezintă diferența între TVA decontat în sumă 823.741,94 de lei, înregistrată în contabilitate și suma de 5.515,77 de lei (ca TVA aferent sumei de 5.400 de euro, stabilită de expertul evaluator ca fiind cheltuiala reală cu terenul.

Instanţa, în schimb, a apreciat că prejudiciul total este de 823.741,94 de lei, întrucât inculpații au emis/înregistrat o factură nereală, banii nefiind niciodată virați către S.C. ..., iar aceştia nu au urmărit vânzarea-cumpărarea terenului în cauză.

Având în vedere constatările expertului evaluator ..., expertul fiscal ... a stabilit că S.C. ... a cauzat un prejudiciu bugetului de stat de 377.537,96 de lei ca diferență între suma de 473.804,14 de lei (TVA dedusă), înregistrată în contabilitate și suma de 96.266,18 de lei (aferentă TVA deductibil pentru sumele de 5.789 de euro + 88.900 de euro – ce reprezintă valorile reale ale terenurilor), ce reprezenta TVA.

Instanţa, în schimb, a apreciat că prejudiciul total este de 473.804,14 de lei, în condiţiile în care inculpații au emis/înregistrat două facturi nereale, banii nefiind niciodată virați către S.C. ..., iar inculpaţii, şi în acest caz, nu au urmărit vânzarea- cumpărarea terenurilor în cauză.

Instanţa a apreciat că probatoriile administrate în cauză la urmărirea penală, coroborate cu atitudinea sinceră, în faţa instanţei, a inculpaţilor, de recunoaştere a acuzaţiei aduse prin rechizitoriu, erau de natură a proba fără niciun fel de dubiu că fiecare inculpat în parte se făcea vinovat de comiterea faptei de evaziune fiscală pentru care a fost trimis în judecată, toate probatoriile administrate ducând la această concluzie.

Prin încheierile pronunţate de instanţa de fond la data de 28.02.2022, 07.03.2022 şi respectiv 04.04.2022, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, după cum urmează:

1. în cazul inculpatului ...:

- din infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de dispoziţiile art. 9 alin. 1 litera c și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, în

- infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de dispoziţiile art. 9 alin. 1 litera c şi alin. 2 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în forma în vigoare în anul 2010, cu aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. 1 din Codul Penal din 1969;

2. în cazul inculpatei ...:

- din infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de dispoziţiile art. 9 alin. 1 litera c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Codul Penal şi ale art. 35 alin. 1 din Codul Penal, în

- infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de dispoziţiile art. 9 alin. 1 litera c şi alin. 2 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în forma în vigoare în anul 2010, cu aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. 1 din Codul Penal şi ale dispoziţiilor art. 41 alin. 2 din Codul Penal din 1969.

3. în cazul inculpatei ...:

- din infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de dispoziţiile art. 48 alin. 1 din Codul Penal, raportat la dispoziţiile art. 9 alin. 1 litera c și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. 1 şi ale art. 5 din Codul Penal, în

- infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de dispoziţiile art. 26 alin. 1 din Codul Penal din 1969, raportat la dispoziţiile art. 9 alin. 1 litera c și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în forma în vigoare în anul 2010, cu aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. 1 din Codul Penal şi ale dispoziţiilor art. 41 alin. 2 din Codul Penal din 1969.

S-a reţinut că, în drept:

1.

Faptele inculpatului ... care, în calitate de administrator al S.C. ..., în lunile august-septembrie 2010, a înregistrat în evidențele societății, respectiv în jurnalul de cumpărări privind TVA pe luna august 2010 și în decontul de TVA depus la AJFP ..., factura nereală nr. 103/21.08.2010 în valoare totală de 4.256.000 de lei (din care 3.432.258,06 de lei reprezintă baza de impozitare și 823.741,94 de lei reprezintă TVA deductibilă), care avea mențiunea „c/v teren ... conform antecontract”, emisă de S.C. ... și, totodată, a înregistrat și plata nereală a acesteia, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 823.741,94 de lei (cursul B.N.R. pentru euro în sept. 2010 fiind de 4,26 lei/1 euro), au întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută de prevederile art. 9 alin. 1 litera c şi alin. 2 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în forma în vigoare în anul 2010, cu aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. 1 din Codul Penal din 1969.

Caracterizând persoana inculpatului ..., instanţa a reţinut că acesta era în vârstă de 40 de ani (29 de ani la momentul comiterii infracţiunii), este cetăţean român, are studii superioare, de profesie economist, căsătorit, stagiul militar neefectuat, administrator de societate comercială la momentul comiterii infracţiunii.

Inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând comiterea acestei infracţiuni, încercând să inducă în eroare organele de urmărire penală cu privire la răspunderea sa penală.

În faţa instanţei de judecată, inculpatul a adoptat o poziţie sinceră, recunoscând în totalitate acuzaţia adusă prin rechizitoriu.

Instanţa a reţinut că inculpatul are un nivel superior de educaţie şi şcolarizare, context în care a realizat gravitatea faptei comise.

Instanţa a reţinut că inculpatul are trei copii minori, conform certificatelor de naştere ale acestor persoane, depuse în copie la dosarul instanţei de fond.

Este căsătorit din anul 2016, conform certificatului de căsătorie seria ... nr. ... depus la dosar în copie.

Inculpatul este absolvent al Academiei de Studii Economice ... - Facultatea de Economie Generală - promoţia 2004, conform Diplomei de licenţă depusă în copie la dosarul de fond al instanţei.

Acesta are calitatea de reprezentant al Asociaţiei „Societate pentru ocrotirea mediului înconjurător Good Life”, cu activităţi în domeniul protecţiei mediului înconjurător, înregistrată în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor aflat la grefa Judecătoriei ... prin Încheierea pronunţată la data de 14.11.2011 de instanţa din cadrul Judecătoriei ... în dosarul civil nr. .../196/2011.

Acesta este cunoscut ca o persoană cu o bună reputaţie în cadrul comunităţii locale, fiind o persoană familistă, persoană inovativă şi deschisă către tehnologii noi, preocupat de educaţie şi dorinţa de a învăţa, conform caracterizărilor depuse la dosar, emise de persoanele fizice.

2.

Faptele inculpatei ... în privinţa căreia instanţa a reţinut că, în calitate de administrator al S.C. ..., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale (2 acte materiale), în lunile august-septembrie 2010 a înregistrat în evidențele societății, respectiv în jurnalul de cumpărări privind TVA pe luna august 2010 și în decontul de TVA depus la AJFP ..., facturile nereale nr. 55 și 56/21.08.2010 în valoare totală de 1.786.185,60 de lei (din care 1.500.966,30 de lei bază de impozitare și 285.189,30 de lei TVA deductibilă), respectiv de 974.509,99 de lei (din care 785.895,15 de lei preț – bază calcul și 188.614,84 de lei TVA deductibilă), care aveau mențiunile „c/val. teren ..., tarla 18 parcela 6/2, conform act autentificat notarial” și „contravaloare teren ..., jud. ..., suprafața 12.500 mp conform act autentificat notarial”, emise de S.C. ..., și, totodată, a înregistrat și plățile nereale ale acestora, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 473.804,14 de lei, întruneau elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de dispoziţiile art. 9 alin. 1 litera c şi alin. 2 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în forma în vigoare în anul 2010, cu aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. 1 din Codul Penal şi ale dispoziţiilor art. 41 alin. 2 din Codul Penal din 1969.

Caracterizând persoana inculpatei ..., instanţa a reţinut că aceasta era în vârstă de 66 de ani (55 de ani la data comiterii faptei), cetățean român, văduvă, studii medii, pensionară la acel moment, fără obligaţii militare, administrator de societate comercială la momentul comiterii infracţiunii.

Inculpata nu era cunoscută cu antecedente penale.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpata nu a dat declaraţii.

În faţa instanţei de judecată, inculpata a adoptat o poziţie sinceră, recunoscând în totalitate acuzaţia adusă prin rechizitoriu.

Conform cuponului de pensie depus la dosar, aceasta are o pensie lunară de 1174 lei.

Instanţa a reţinut că inculpata are un nivel mediu de educaţie, fost administrator al unei societăţi comerciale, context în care a putut să realizeze gravitatea faptei comise.

3.

Faptele inculpatei ..., în privinţa căreia instanţa a reţinut că, în calitate de reprezentant al S.C. ..., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale (3 acte materiale), la aceeași dată, a emis facturile nereale nr. 103, nr. 55 și nr. 56/21.08.2010 în favoarea S.C. ..., administrată de inculpatul ..., respectiv S.C. ..., administrată de inculpata ..., pe care inculpații le-au înregistrat în contabilitatea societăților pe care le administrau și a creat posibilitatea (valorificată) acestora de a deduce TVA corespunzător, ca urmare a notificării formulate în baza prevederilor art. 141 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal prin care a solicitat aprobarea, începând cu data de 17.08.2010, a taxării operațiunilor de vânzare pentru 3 terenuri, respectiv vânzările să fie purtătoare de TVA, înlesnind astfel cu intenţie producerea unui prejudiciu bugetului de stat cumulat de 1.297.546,08 lei, menționând în fals, în contabilitatea S.C. ..., achitarea facturilor sus indicate, au întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de dispoziţiile art. 26 alin. 1 din Codul Penal din 1969, raportat la dispoziţiile art. 9 alin. 1 litera c și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în forma în vigoare în anul 2010, cu aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. 1 din Codul Penal şi ale dispoziţiilor art. 41 alin. 2 din Codul Penal din 1969.

Caracterizând persoana inculpatei ..., instanţa a reţinut că aceasta era în vârstă de 63 de ani (51 de ani la data comiterii faptei), este cetățean român, căsătorit, studii superioare, pensionară la acest moment, reprezentant legal al unei societăţi comerciale la momentul comiterii infracţiunii (administrator).

Inculpata nu era cunoscută cu antecedente penale.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpata a dat declaraţii, nerecunoscând comiterea infracţiunii reţinută în sarcina sa.

În faţa instanţei de judecată, inculpata a adoptat o poziţie sinceră, recunoscând în totalitate acuzaţia adusă prin rechizitoriu.

Referitor la această inculpată, instanţa a reţinut că este cunoscută ca având o bună reputaţie în cadrul societăţii, aspect ce rezultă din caracterizările depuse la dosar, efectuate de persoanele fizice.

În esenţă, în cadrul acestor caracterizări, s-a relevat că inculpata este o persoană familistă, de încredere, devotată creşterii celor doi copii fără ajutorul fostului soţ, fiind divorţată, o fire sociabilă, altruistă şi o persoană politicoasă şi binevoitoare.

Aceasta a fost pensionată anticipat în anul 2017, conform Deciziei nr. 220057/06.06.2017, şi conform Biletelor de externare depuse la dosar, nr. 2347/04.11.2011 şi nr. 280/04.02.2012, în anii 2011 şi 2012 a fost supusă unor intervenţii chirurgicale la nivelul genunchilor, diagnosticele medicale fiind cele de „gonartroză primară dreapta” şi respectiv „gonartroză primară stânga”.

Instanţa a reţinut că inculpata are un nivel superior de educaţie, context în care a putut să realizeze gravitatea faptei comise.

La stabilirea pedepselor s-au avut în vedere de instanţă, pentru fiecare inculpat în parte, criteriile generale prevăzute de art. 72 din Codul Penal din 1969, aplicabil în cauză ca lege penală mai favorabilă, respectiv dispoziţiile părţii generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă prevăzute de Legea nr. 241/2005 în forma în vigoare în anul 2010, de gradul de pericol social al faptei comise, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Referitor la acţiunea civilă exercitată în prezenta cauză, instanţa a reţinut că, prin sesizarea cu nr. intern 5881/10.11.2021, Statul Român prin ANAF, prin DGRFP ... - AJFP ... s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpaţilor la plata:

- sumei de 823.742 lei, reprezentând taxă pe valoare adăugată;

- sumei de 473.804 lei, reprezentând taxă pe valoare adăugată;

- a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, calculate de drept în temeiul dispoziţiilor Codului de Procedură Fiscală.

Instanţa a constatat că Raportul de expertiză fiscală efectuat în cauză a confirmat în cea mai mare parte existenţa acestui prejudiciu, fiind expuse anterior motivele pentru care instanţa a apreciat că prejudiciul pretins de partea civilă este unul real şi efectiv.

Cât timp această sumă era purtătoare de dobânzi şi penalităţi de întârziere, conform dispoziţiilor art. 125 din Legea nr. 571/2003 şi ale articolelor 119-120 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală în vigoare în anul 2010, aplicabile obligaţiilor acestor obligaţii fiscale la momentul naşterii lor, se impunea obligarea inculpaţilor şi la plata acestor accesorii la debitul principal, pentru actualizarea creanţei datorată de inculpat bugetului de stat, defalcat în funcţie de participaţia infracţională a acestora, deducându-se sumele deja achitate de inculpaţi, anterior menţionate în cadrul prezentei sentinţe.

S-a mai reţinut că aceste prejudicii nu au fost contestate de inculpaţi.

Instanţa a reţinut că, în cadrul urmăririi penale, au fost dispuse măsuri asigurătorii referitoare la bunurile inculpaţilor, pentru a garanta executarea pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori pentru repararea prejudiciului produs prin infracţiune, potrivit dispoziţiilor art. 249 alin. 1 din Codul de Procedură Penală.

Cât timp prejudiciul produs prin infracţiunile comise de inculpaţi nu a fost acoperit în totalitate, s-a impus, în acest caz, menţinerea acestor măsuri asiguratorii, în limita prejudiciilor produse şi neachitate.

Având în vedere că inculpaţii s-au făcut vinovaţi de comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală reţinute în sarcina lor, instanţa a constatat că în prezentul dosar se impunea, în mod obligatoriu, instituirea sechestrului asigurator privind toate bunurile mobile şi imobile deţinute de inculpat pentru acoperirea prejudiciului produs bugetului consolidat de stat.

În temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. 3 din Codul de Procedură Penală, în referire la dispoziţiile art. 404 alin. 4 litera i din Codul de Procedură Penală, instanţa a desfiinţat antecontractele de vânzare-cumpărare, facturile fiscale aferente și extrase de cont menționate, instanţa reţinând că aceste înscrisuri au fost emise atestându-se în cuprinsul lor date false, neconforme cu realitatea, fiind folosite de inculpaţi în justificarea manoperelor lor nelegale, după cum s-a arătat pe larg în cadrul prezentei sentinţe, context în care apare ca necesară desfiinţarea lor.

Împotriva sentinţei penale nr. 55/05.05.2022 pronunţată de Tribunalul ... în dosarul nr. .../113/2021 au formulat apel inculpaţii ..., ... şi ...

Inculpata ..., în motivele scrise de apel, pe latură penală, a solicitat reducerea pedepsei și schimbarea modalităţii de executare, în sensul de a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.

A mai solicitat încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, raportat la deciziile nr.297/2018 și 358/2022 ale Curții Constituţionale și Deciziei 67/25.10.2022 a ICCJ, fără a solicita continuarea procesului penal.

Pe latură civilă a precizat că termenul în care trebuia atrasă răspunderea civilă delictuală era de 3 ani de la data la care s-a produs prejudiciul, iar ANAF nu a acţionat în acest termen, astfel că prin constituirea de parte civilă în procesul penal ulterior intervenirii acestui termen de prescripţie, nu putea să acopere o prescripţie deja intervenită, solicitând respingerea acţiunii civile ca fiind prescrisă.

Inculpata ..., în motivele scrise de apel, pe latură penală, a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante şi reducerea pedepsei, având în vedere că a recunoscut fapta, a achitat din prejudiciu, a avut o atitudine sinceră, precum şi înlăturarea interdicției de a fi aleasă în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, întrucât nu se justifică raportat la natura şi gravitatea infracţiunii şi persoana sa.

A mai solicitat încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, raportat la deciziile nr.297/2018 și 358/2022 ale Curții Constituționale și deciziei 67/25.10.2022 a ICCJ, dar a solicitat continuarea procesului penal.

Pe latură civilă a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii civile motivat de faptul că ANAF ... este decăzută din dreptul de a-și realiza creanțele deoarece nu a utilizat calea prevăzută de Legea nr. 85/2006, neînscriindu-se la masa credală a SC ..., ale căreia erau debitele din cauză, neputând să-și invoce propria culpă și să se îndrepte împotriva sa.

A mai arătat că partea civilă nu a solicitat introducerea în cauză a SC ... în calitate de parte responsabilă civilmente, care ar fi putut propune probe care ar demonstra că pretențiile civile sunt neîntemeiate.

A mai precizat că s-a încălcat principiul ultima ratio, astfel cum a statuat Curtea Constituțională prin deciziile 561/2021 și 405/2016, întrucât partea civilă avea deschisă calea recuperării prejudiciului prin exercitarea drepturilor conferite de Legea 86/2006, în materie civilă, iar prin lipsă de diligență nu a actualizat creanța în cadrul acelei proceduri.

A mai precizat că nu există un prejudiciu cert, ci unul estimat întrucât nu a fost emis un titlu de creanță de către ANAF care să stabilească și să individualizeze creanța fiscală, potrivit Codului de procedură fiscală, cum s-a stabilit prin deciziile CCR nr. 291/09.06.2020 și nr. 783/2019, Decizia nr. 17/2015 a ICCJ, că răspunderea fiscală este înlăturată prin prescripție conform OG 92/2003, Legea nr. 207/2015, Legea nr. 287/2009 – art. 1394, art. 2537 alin. 3 Cod civil, Legea nr. 571/2003, solicitând lăsarea nesoluționată a acțiunii civile.

Inculpatul ..., în motivele scrise de apel, pe latură penală, a solicitat reținerea de circumstanțe atenuate, reducerea pedepsei şi a termenului de supraveghere, întrucât a avut o atitudine sinceră, recunoscând şi regretând fapta, are o familie, este integrat în societate, a achitat din prejudiciu, precum şi înlăturarea interdicției de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, întrucât nu se justifică nefiind condamnat pentru vreo infracţiune legată de calitatea de funcţionar public, potrivit Deciziei RIL 74/2007.

A mai solicitat încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, raportat la deciziile nr.297/2018 și 358/2022 ale Curții Constituționale și Deciziei 67/25.10.2022 a ICCJ, dar a solicitat continuarea procesului penal.

Pe latură civilă a solicitat respingerea pretenţiilor civile ca neîntemeiate deoarece partea civilă s-a îndestulat din masa credală a SC ..., neputând cere aceleași sume și pe calea acțiunii civile din prezenta cauză.

A mai solicitat să se constate că latura civilă este, de asemenea, prescrisă, raportat la dispoziţiile art. 19 alin. 1 şi 5 Cod procedură penală raportat la art. 1394 Cod civil.

Procurorul a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod corect vinovăţia inculpaţilor, activitatea lor infracţională rezultând din actele dosarului, la dosar sunt facturile la care se face referire în actul de acuzare, sunt întocmite expertize care dovedesc întinderea prejudiciului, dar a intervenit prescripţia răspunderii penale astfel că se impune încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.

A precizat că latura civilă a fost corect soluționată prin obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor, iar faptul că societatea nu a fost parte responsabilă în cauză şi nu s-a înscris la masa credală nu-i absolvă de răspundere civilă pe aceștia.

Apelurile sunt fondate în parte, doar pe latură penală, referitor la intervenirea prescripției răspunderii penale, fiind nefondate motivele referitoare la latura civilă a cauzei.

Examinând cauza prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. 2 C.proc.pen., Curtea constată că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaților, pentru săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii, au fost corect stabilite de prima instanţă, prin probele administrate în cauză, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptelor penale comise de aceștia.

Astfel, din coroborarea probelor administrate în cauză, redate mai sus și analizate pe larg de către prima instanță, rezultă că:

- inculpatul ..., în calitate de administrator al S.C. ..., în lunile august-septembrie 2010, a înregistrat în evidențele societății, respectiv în jurnalul de cumpărări privind TVA pe luna august 2010 și în decontul de TVA depus la AJFP ..., factura nereală nr. 103/21.08.2010 în valoare totală de 4.256.000 de lei (din care 3.432.258,06 de lei reprezintă baza de impozitare și 823.741,94 de lei reprezintă TVA deductibilă), care avea mențiunea „c/v teren ... conform antecontract”, emisă de S.C. ... și, totodată, a înregistrat și plata nereală a acesteia, deducând nelegal TVA-ul aferent și cauzând astfel un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 823.741,94 de lei;

- inculpata ..., în calitate de administrator al S.C. ..., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale (2 acte materiale), în lunile august-septembrie 2010 a înregistrat în evidențele societății, respectiv în jurnalul de cumpărări privind TVA pe luna august 2010 și în decontul de TVA depus la AJFP ..., facturile nereale nr. 55 și 56/21.08.2010 în valoare de 1.786.185,60 de lei (din care 1.500.966,30 de lei bază de impozitare și 285.189,30 de lei TVA deductibilă) și respectiv, de 974.509,99 de lei (din care 785.895,15 de lei preț – bază calcul și 188.614,84 de lei TVA deductibilă), care aveau mențiunile „c/val. teren ..., tarla 18 parcela 6/2, conform act autentificat notarial” și „contravaloare teren ..., jud. ..., suprafața 12.500 m.p. conform act autentificat notarial”, emise de S.C. ..., și, totodată, a înregistrat și plățile nereale ale acestora, deducând nelegal TVA-ul aferent și cauzând astfel un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 473.804,14 de lei;

- inculpata ..., în calitate de reprezentant al S.C. ..., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale (3 acte materiale), la aceeași dată, a emis factura nereală nr. 103/21.08.2010 în valoare de 4.256.000 de lei (din care 3.432.258,06 de lei baza de impozitare și 823.741,94 de lei TVA deductibilă), în favoarea S.C. ..., administrată de inculpatul ..., precum și facturile nereale nr. 55 și nr. 56/21.08.2010, în valoare de 1.786.185,60 de lei (din care 1.500.966,30 de lei bază de impozitare și 285.189,30 de lei TVA deductibilă) și respectiv, de 974.509,99 de lei (din care 785.895,15 de lei bază de impozitare și 188.614,84 de lei TVA deductibilă), în favoarea S.C. ..., administrată de inculpata ..., pe care acești inculpați le-au înregistrat în contabilitatea societăților pe care le administrau și a creat posibilitatea (valorificată) acestora de a deduce nelegal TVA-ul corespunzător, ca urmare a notificării formulate în baza prevederilor art. 141 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal prin care a solicitat aprobarea, începând cu data de 17.08.2010, a taxării operațiunilor de vânzare pentru 3 terenuri, respectiv vânzările să fie purtătoare de TVA, menţionând în fals, în contabilitatea S.C. ..., achitarea facturilor sus indicate și înlesnind astfel cu intenţie producerea unui prejudiciu bugetului de stat cumulat de 1.297.546,08 lei.

Situația de fapt și vinovăţia inculpaților a fost corect reținută de către prima instanţă, sentința apelată fiind motivată pe larg cu privire la aceste aspecte, cu indicarea și analizarea pertinentă probelor administrate, motivare pe care Curtea și-o însușește în totalitate, fiind de prisos a se relua aceleași argumente (în același sens fiind și jurisprudența CEDO - cauza García Ruiz împotriva Spaniei, pct. 26; cauza Helle împotriva Finlandei, pct. 60).

De altfel, inculpații au recunoscut în totalitate faptele comise, așa cum au fost reținute în rechizitoriu, solicitând ca judecată să se desfăşoare în procedura simplificată, pe baza probelor administrate la urmărirea penală și a înscrisurilor depuse de părți, cereri ce au fost admise de către instanța de fond.

Inculpaţii au acționat cu intenție directă, aceștia prevăzând că prin înregistrarea în contabilitate a unor cheltuieli fictive se produce un prejudiciu bugetului de stat, rezultat pe care l-au urmărit.

În consecință, sunt îndeplinite toate elementele constitutive, atât cele care țin de latura obiectivă (elementul material, urmarea imediată și legătura de cauzalitate dintre acestea), cât și cele care țin de latura subiectivă (vinovăția sub forma intenției directe), a infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin.1 lit.c și alin.2 din Legea 241/2005, pentru inculpatul ..., de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art.9 alin.1 lit.c și alin.2 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, pentru inculpata ..., şi de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin.1 Cod penal raportat la art.9 alin.1 lit.c și alin.2 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, pentru inculpata ..., infracțiuni care sunt nejustificate și imputabile acestor inculpați.

La stabilirea încadrării juridice în varianta agravantă prev. de alineatul 2 al art. 9 din Legea 241/2005, corect s-a avut în vedere cursul B.N.R. pentru euro din septembrie 2010, de 4,26 lei/1 euro, prejudiciile astfel stabilite depăşind suma de 100.000 de euro.

În același sens este și jurisprudența Curții Constituționale, care, în considerentele Deciziei nr. 258/2016, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) şi alin. (3) raportat la art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 19.08.2016, „a observat că infracţiunile de evaziune fiscală sunt infracţiuni de prejudiciu, acestea având ca urmare imediată producerea unei pagube bugetului general consolidat, aceste infracţiuni consumându-se în momentul în care s-a produs rezultatul prevăzut în norma de incriminare.

Infracţiunile de evaziune fiscală fiind infracţiuni de prejudiciu, momentul naşterii prejudiciului este momentul comiterii faptei, această împrejurare având consecinţe în ceea ce priveşte cursul valutar aplicabil. ...

Din perspectiva cursului valutar aplicabil, Curtea observă că singura posibilitate care respectă cerinţele de respectare a principiului legalităţii incriminării este calculul prejudiciului prin aplicarea cursului valutar de la momentul săvârşirii faptei.

Luarea în considerare şi aplicarea unui curs valutar valabil în alt moment – momentul emiterii rechizitoriului sau al sesizării instanţei de judecată – ar determina o imprevizibilitate a normei şi, posibil, o îngreunare a situaţiei făptuitorului.

Totodată, ar echivala cu posibilitatea alegerii în mod aleatoriu, fără niciun criteriu obiectiv, a cursului valutar, curs necunoscut de făptuitor la data săvârşirii infracţiunii, ceea ce ar determina imposibilitatea acestuia de a-şi norma conduita“ (considerentele 23 și 24 din decizia amintită).

În ceea ce privește legea mai favorabilă, corect a apreciat prima instanță că, la momentul pronunțării sentinței apelate, aceasta era cea în vigoare la data faptelor şi Codul Penal din 1969, raportat la posibilităţile de reducere a pedepselor, în cazul reţinerii circumstanţelor atenuate, şi a modalităţilor neprivative de libertate de executare.

Însă, în apel, față de deciziile nr.297/2018 și 358/2022 ale Curții Constituționale și Decizia 67/25.10.2022 a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea a constatat că legea mai favorabilă este Legea nr.241/2005, în varianta în vigoare în prezent, și noul Cod penal, în vigoare din 01.02.2014, având în vedere intervenirea prescripției răspunderii penale (așa cum vom arăta mai jos), astfel că prin încheierea de ședință din data de 15.11.2022 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților în acest sens.

Cu privire la materia prescripției răspunderii penale, se constată că au fost pronunțate de către Curtea Constituțională deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, din analiza cărora se desprind următoarele:

- art. 155 alin. (1) din Codul penal, supus controlului de constituţionalitate, a avut următorul conţinut: „Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză”;

- prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 s-a constatat neconstituționalitatea soluţiei legislative circumscrisă sintagmei „oricărui act de procedură în cauză”, întrucât aceasta era lipsită de previzibilitate și, totodată, contrară principiului legalității incriminării, pentru că sintagma are în vedere și acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermițându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripției și al începerii unui nou termen de prescripție a răspunderii sale penale (paragraful 31);

- Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 a avut natura unei decizii simple/extreme, întrucât instanţa de contencios constituţional a sancţionat unica soluţie legislativă reglementată prin dispoziţiile art. 155 alin. (1) din Codul penal (aspect statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, paragraful 61).

Referirea la soluţia legislativă cuprinsă în Codul penal anterior a avut un rol orientativ, iar nu obligatoriu, destinat legiuitorului, iar nu organelor judiciare (paragrafele 68, 70) şi aceasta nu putea fi interpretată ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale (paragraful 72);

- de la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, „fondul activ al legislaţiei nu a conţinut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale”, rămânând neafectate termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din Codul penal (Decizia nr. 358/2022, paragraful 73, 74);

- ulterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, textul art. 155 alin. (1) din Codul penal a avut următorul conţinut: „Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea”(Decizia nr. 358/2022, paragraful 76);

- prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09 iunie 2022, s-a constatat neconstituționalitatea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, reţinându-se că norma supusă controlului de constituţionalitatea nu este susceptibilă de o aplicare clară şi previzibilă în absenţa intervenţiei legiuitorului (paragrafele 60, 75);

- prin O.U.G. nr. 71/2002, publicată în M.

Of. nr. 531 din 30 mai 2022 au fost modificate dispoziţiile art. 155 alin. (1) din Codul penal, prevăzându-se „Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului”.

În raport cu aspectele expuse şi având în vedere efectele deciziilor Curţii Constituţionale astfel cum sunt prevăzute de art. 147 alin. (1) din Constituţia României reiese că, în ceea ce priveşte întreruperea termenului prescripţiei răspunderii penale prevăzută de art. 155 alin. (1) din Codul penal a existat următoarea succesiune de legi:

- de la data intrării în vigoare a Codului penal (1 februarie 2014) şi până la publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (25 iunie 2018), textul art. 155 alin. (1) din Codul penal a avut conţinutul „Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză” şi s-a bucurat de prezumţia de constituţionalitate.

- între data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 - 25 iunie 2018 (a cărei natură a fost lămurită prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022) şi până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022 (30 mai 2022), textul art. 155 alin. (1) din Codul penal a avut conținutul „Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea” şi nu a cuprins vreun caz de întrerupere a cursului termenului de prescripţie, ceea ce înseamnă că în această perioadă în Codul penal a fost reglementată doar instituția prescripției răspunderii penale prin aplicarea termenelor generale de prescripție prevăzute de art. 154 al. 1 lit. a-e Cod penal.

- de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022, textul art. 155 alin. (1) din Codul penal are următorul conţinut „Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului”.

Întrucât în dreptul român normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial), acestea sunt supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din Codul penal, cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din Codul penal – în acest sens fiind și Decizia nr. 67/25.10.2022 a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

În consecinţă, având în vedere aspectele mai sus reţinute, ținând seama că faptele deduse judecății au fost comise în perioada august – septembrie 2010, se constată că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din Codul penal în forma în vigoare ulterior Deciziei nr. 297/2018 (a cărei natură a fost stabilită prin Decizia nr. 358/2022) constituie în cauză lege penală mai favorabilă, ca efect al inexistenţei unui caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, ceea ce atrage incidenţa exclusivă a termenelor generale de prescripţie prevăzute de art. 154 Cod penal.

Potrivit dispozițiilor art.9 alin.1 lit.c și alin.2 din Legea 241/2005, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății este închisoarea de la 7 la 13 ani, astfel că, în speță, sunt incidente prevederile art. 154 al. 1 lit. b Cod penal Cod penal conform cărora termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 10 ani, atunci când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 20 ani.

Întrucât infracțiunile au fost comise în perioada august – septembrie 2010, luând în calcul și perioada de 60 de zile în care termenul de prescripție nu a curs ca urmare a suspendării judecării cauzelor motivată de pandemia de coronavirus, conform prevederilor art. 43 al. 8 și art. 64 al. 13 din Decretele nr. 195/16.03.2020 și 240/14.04.2020, termenul de 10 ani al prescripției generale s-a împlinit, cel mai târziu, sfârşitul lunii noiembrie 2020, astfel încât răspunderea penală a inculpaților nu poate fi angajată, prescripția înlăturând răspunderea penală.

Prin urmare, este fondat motivul de apel al inculpaților vizând încetarea procesului penale.

Însă, motivul referitor la înlăturarea obligaţiilor la plata a despăgubirilor civile este nefondat.

În acest sens, arătăm că, în situația constatării prescripției răspunderii penale, latura civilă trebuie soluționată, astfel cum dispun prevederile art. 25 alin. 5 Cod procedură penală.

Susținerea inculpatei ... în sensul că partea civilă ar fi decăzută din dreptul de a-și realiza creanțele deoarece nu a utilizat calea prevăzută de Legea 85/2006, neînscriindu-se la masa credală a SC ..., este nefondată deoarece această situație nu este de natură să conducă la respingerea acțiunii civile.

Este adevărat că art. 76 alin.2 din Legea 85/2006 (în vigoare la data faptelor) sancționa cu decăderea din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, dacă nu s-a urmat procedura insolvenței prevăzută de această lege, dar considerăm că această sancţiune se aplică doar acțiunilor civile pornite în procesele civile, împotriva persoanelor, fizice sau juridice, indicate de textul legal, între care nu se regăseşte şi administratorul persoanei juridice debitoare.

În cazul în care prejudiciul este cauzat printr-o infracţiune, persoana vătămată are tot dreptul să se constituie parte civilă în procesul penal și să ceară tragerea la răspundere civilă (pe lângă cea penală) a persoanei vinovate, conform art.19 și 20 Cod procedură penală, cum este cazul în speță (adică a inculpatei ... care a comis fapta ilicită prejudiciabilă în calitate de administrator al SC ...).

În cauză nu se poate reține o turpitudine în sarcina părții civile, aceasta având un drept de opţiune în ceea ce privește exercitarea acţiunii civile în cadrul procesului penal sau a unui civil.

Faptul că partea civilă nu a solicitat introducerea în cauză a SC ..., în calitate de parte responsabilă civilmente, nu atrage vreo impunitate a inculpatei cu privire la răspunderea sa civilă delictuală.

De altfel, și inculpata avea interes de a introduce în cauză societatea respectivă, dar nu a făcut-o, iar probele pe care aceasta le-ar fi putut face în legătură cu pretențiile civile erau și la îndemâna sa, având în vedere calitatea avută, aceea de administrator.

În cauză nu se poate aprecia că s-ar fi încălcat principiul ultima ratio, fiind atributul legiuitorului de a apăra și prin mijloace de drept penal relaţiile sociale referitoare la obligațiile fiscale ale contribuabililor, jurisprudența Curții Constituționale fiind constantă în respingerea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor referitoare la incriminarea evaziunii fiscale.

Afirmația cum că nu există un prejudiciu cert, ci unul estimat întrucât nu a fost emis un titlu de creanță este nefondată.

În acest sens, arătăm că titlul de creață putea fi emis doar în privința societății, dar, așa cum am arăta mai sus, partea civilă a exercitat acțiunea civilă în cadrul procesului penal, prin constituirea de parte civilă arătând natura și întinderea pretențiilor, a motivelor și probelor pe care se întemeiază.

Pretențiile părții civile au fost verificate în cursul procesului penal prin coroborarea probelor administrate (arătate și analizate pe larg de către prima instanță), inclusiv o expertiză fiscală, care au confirmat existența certă a prejudiciului.

Apărarea inculpaților în sensul că răspunderea civilă ar fi înlăturată prin prescripție este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, arătam că, în materie civilă, nu există noțiunea de prescripţie a răspunderii civile (noțiune care este specifică doar răspunderii penale), ci aceea de prescripţie extinctivă, care constă în stingerea dreptului material la acțiune în răspundere civilă, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, adică a dreptului de a constrânge o persoană, cu ajutorul forței publice, să execute o anumită prestație, să respecte o anumită situație juridică sau să suporte orice altă sancțiune civilă, după caz.

Stingerea dreptului material la acțiune nu conduce și la stingerea dreptului subiectiv care face obiectul acțiunii civile, acesta din urmă supraviețuind și după împlinirea termenului de prescripţie extinctivă, dar nu mai beneficiază de protecția forței publice, obligația corelativă putând fi executată doar de bunăvoie.

Având în vedere că, potrivit art.19 alin.5 Cod procedură penală, repararea prejudiciului se face potrivit legii civile, iar infracțiunile deduse judecății au fost comise în perioada august - septembrie 2010, în cauză, în ceea ce privește acțiunea civilă, sunt aplicabile dispozițiile legale de la data comiterii faptelor ilicite (potrivit art.6 Cod civil – Legea 287/2009), respectiv Codul civil din 1864, Legea 571/2003 privind Codul fiscal, OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Art. 22 din Decretul-Lege nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în vigoare la data faptelor, prevedea că impozitele și taxele datorate statului rămân supuse dispozițiilor privitoare la prescripție din legile speciale, respectiv, în speță, dispozițiilor OG 92/2003, privind Codul de procedură fiscală.

Art. 91 alin. 3 și 4 din OG 92/2003, prevede că dreptul de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, termen care curge de la data săvârşirii faptei ce constituie infracţiune, sancţionată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Stabilirea obligațiilor fiscale se face prin declarație fiscală sau prin decizie emisă de organul fiscal, potrivit art. 85 și urm. din OG 92/2003, acte administrative care devin titluri executorii și pot fi executate, în caz de neconformare, prin organele de executare fiscale, conform art.136 și urm. din OG 92/2003, beneficiind astfel de ajutorul forței publice.

Prin stabilirea obligațiilor fiscale, organele fiscale exercită practic dreptul la acțiune al statului de a stabili drepturile patrimoniale care i se cuvin, potrivit legii, din raporturile de drept material fiscal, constând în perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat (denumite creanţe fiscale principale), precum și a dobânzilor, penalităţilor de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz, în condiţiile legii, denumite creanţe fiscale accesorii (art.21 alin.1, 2 lit. a, b din OG 92/2003), drept care trebuie exercitat în termenul de prescripție de 10 ani, de la data faptei în cazul care obligațiile fiscale derivă din comiterea unei infracţiuni, după care, în caz de neconformare se trece la executarea silită, drept care este supus unui alt termen de prescripție, potrivit art. 131 și urm. din OG 92/2003.

Potrivit art. 108 din OG 92/2003, organele fiscale vor sesiza organele de urmărire penală în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecţiei fiscale şi care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracţiuni, în condiţiile prevăzute de legea penală.

Organele de inspecţie au obligaţia de a întocmi proces-verbal semnat de organul de inspecţie şi de către contribuabilul supus inspecţiei, cu sau fără explicaţii ori obiecţiuni din partea contribuabilului.

În cazul în care cel supus controlului refuză să semneze procesul-verbal, organul de inspecţie fiscală va consemna despre aceasta în procesul-verbal.

În toate cazurile procesul-verbal va fi comunicat contribuabilului.

În cauză, la data de 23.11.2011, Garda Financiară – Secția ... a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptele comise de inculpați, atașând, între altele, procesele verbale încheiate la inspecția efectuată față de S.C. ... și S.C. ... și înscrisurile care au stat la baza verificărilor, precizând valoarea prejudiciilor aduse bugetului de stat.

Se mai constată că Statul Român, prin ANAF, prin DGRFP ... - AJFP ..., s-a constituit parte civilă în cauză la data de 25.05.2018 (prin adresa nr.1491/23.05.2018), indicând natura și întinderea pretențiilor, a motivelor și probelor pe care se întemeiază.

Prin constituirea de parte civilă la data de 25.05.2018, în interiorul termenului de 10 ani prevăzut de art. 91 alin. 3 și 4 din OG 92/2003 (care s-ar fi împlinit, cel mai târziu, la sfârşitul lunii septembrie 2020, raportat la data faptelor, august-septembrie 2010), partea civilă a exercitat acțiunea civilă în condițiile prevăzute de art.20 alin. 1, 2 Cod procedură penală, acțiune prin care a solicitat obligarea inculpaților la acoperirea prejudiciului produs prin comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală.

Susținerile inculpatului ... în sensul că partea civilă s-a îndestulat din masa credală a SC ..., nu poate fi primită, nefiind dovedită.

Împrejurarea respectivă, dacă ar fi reală, constituie o problemă de executare, putând fi opusă părții civile în cadrul unei contestații la executare, ulterior rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Cu privire la fondul laturii civile, se constatată că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența faptei ilicite, a unui prejudiciu, care nu a fost acoperit, a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, a vinovăției inculpaților, potrivit art. 998 – 999, 1003 Cod civil din 1864 (sub imperiul căruia s-au comis faptele).

Astfel, fapta ilicită cazatoare de prejudicii a inculpatului ... constă în elementul material al infracțiunii de evaziune fiscală, respectiv aceea de evidențiere în actele contabile ale S.C. ..., al cărei administrator era, a unor cheltuieli nereale, în sumă de 4.256.000 de lei, cu ajutorul inculpatei ..., și de deducere nelegală a sumei de 823.741,94 de lei, reprezentând TVA, care constituie prejudiciul adus Statului Român, potrivit dispozițiilor din Codul fiscal în vigoare la data faptei (august-septembrie 2010), respectiv Titlul VI, art. 125 și următoarele din Legea nr.571/2003.

În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, corect a apreciat prima instanță că acesta este de 823.741,94 de lei, și nu de 818.226,17 de lei, stabilit de expertul fiscal ... ca diferență dintre TVA decontat în sumă de 823.741,94 de lei, înregistrată în contabilitate, și suma de 5.515,77 de lei (ca TVA aferent sumei de 5.400 de euro, stabilită de expertul evaluator ca fiind cheltuiala reală cu terenul), deoarece tranzacția dintre S.C. ... și S.C. ... a fost total fictivă, cei doi inculpați neurmărind vânzarea-cumpărarea terenului în cauză și neefectuând vreo plată a acestuia (nici măcar pentru valoarea reținută de expert).

Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a inculpatei ... constă, de asemenea, în elementul material al infracțiunii de evaziune fiscală, respectiv aceea de evidențiere în actele contabile ale S.C. ..., al cărei administrator era, a unor cheltuieli nereale, în sumă totală de 2.760.695,59 de lei, cu ajutorul inculpatei ..., și de deducere nelegală a sumei totale de 473.804,14 de lei, reprezentând TVA, care constituie prejudiciul adus Statului Român, potrivit aceloraşi dispoziții legale menționate mai sus.

Cu privire la cuantumul prejudiciului, corect a apreciat prima instanță că acesta este de 473.804,14 de lei, și nu de 377.537,96 de lei. stabilită de expertul fiscal ... ca diferență dintre TVA dedus în sumă de 473.804,14 de lei, înregistrată în contabilitate, și suma de 96.266,18 de lei (aferentă TVA deductibil pentru sumele de 5.789 de euro + 88.900 de euro – ce reprezintă valorile reale ale terenurilor), întrucât deoarece tranzacțiile dintre S.C. ... și S.C. ... au fost total fictive, cei doi inculpați neurmărind vânzarea-cumpărarea terenurilor în cauză și neefectuând vreo plată a acestora (nici măcar pentru valoarea reținută de expert).

Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a inculpatei ... constă în elementul material al infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, respectiv aceea de a ajuta pe ceilalți doi inculpați la deducerea nelegală a sumelor de bani reprezentând TVA, respectiv 823.741,94 de lei inculpatul ... și 473.804,14 de lei inculpata ..., prin emiterea a trei facturi false, în numele S.C. ..., al cărei reprezentant era, pe care ceilalți inculpați le-au înregistrat în contabilitatea firmelor pe care le administrau, menționarea în fals, în contabilitatea S.C. ..., a achitării acelor facturi, și a notificării formulate în baza prevederilor art. 141 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal prin care a solicitat aprobarea, începând cu data de 17.08.2010, a taxării operațiunilor de vânzare pentru cele 3 terenuri, respectiv ca vânzările să fie purtătoare de TVA, înlesnind astfel deducerea nelegală de către ceilalţi inculpaţi a TVA-ului în sumă totală de 1.297.546,08 lei, care constituie prejudiciul adus Statului Român, conform dispozițiilor din Codul fiscal în vigoare la data faptei (august-septembrie 2010), respectiv Titlul VI, art. 125 și următoarele din Legea nr.571/2003.

Se observă că din sumele la care au fost obligați inculpaţii, în solidar, potrivit participațiilor fiecăruia, către partea civilă, reprezintă diferenţa dintre prejudiciile aduse prin comiterea faptelor ilicite și sumele care au fost achitate de aceștia pe parcursul procesului penale.

În consecință, în mod corect a dispus instanța de fond obligarea în solidar a inculpaților ... şi ..., să achite părţii civile suma de 809.741,94 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat (constând în TVA dedusă în mod ilegal în anul 2010 în sumă totală de 823.741,94 lei din care s-a scăzut suma de 14.000 lei achitată în cursul judecăţii de inculpatul ...), precum și obligarea în solidar a inculpaților ... şi ..., să achite părţii civile suma de 430.804,14 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat (constând în TVA dedusă în mod ilegal în anul 2010 în sumă totală de 473.804,14 lei din care s-a dedus suma de 43.000 lei achitată în cursul judecăţii de inculpata ...).

De asemenea, corect s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților și la plata obligațiilor fiscale accesorii (dobânzi și penalități de întârziere), calculate până la data plăţii efective, potrivit art. 119-1201 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în vigoare la data faptelor, astfel s-a stabilit și prin Decizia nr. 17 din 5 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Măsurile asiguratorii ale sechestrului asupra bunurilor inculpaților luate în cursul urmării penale și de instanța de fond au fost legal menținute și respectiv, luate întrucât, potrivit art.11 din Legea nr. 241/2005, este obligatorie luarea acestor măsuri pentru a se garanta repararea pagubei, conform art.249 alin.1 Cod procedură penală.

Totodată, în mod corect s-a dispus anularea înscrisurilor fictive potrivit art.25 alin.3 Cod procedură penală.

Faţă de considerentele de mai sus, în baza disp. art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, se vor admite apelurile declarate de inculpați şi se va desfiinţa, în parte, sentința penală apelată, înlăturându-se dispozițiile de condamnare a acestora.

În rejudecare, se va dispune încetarea procesului penal faţă de cei trei inculpați, pentru infracțiunile deduse judecății, în încadrarea juridică dispusă prin încheierea din data de 15.11.2022, conform art. 396 al. 6 Cod procedură penală în referire la art. 16 lit. f, teza a II-a Cod procedură penală, art. 154 al. 1 lit. b şi art. 5 Cod penal.

Având în vedere înlăturarea soluției de condamnare, se vor înlătura și dispozițiile privind obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând a fi reținute prevederile art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, referitoare la lăsarea cheltuielilor judiciare în sarcina statului, față de inculpata ..., care nu a solicitat continuarea procesului penal, precum și prevederile art. 275 alin. 1 pct.3 lit. b și alin.4 Cod procedură penală, față de inculpații ... și ..., în sensul obligării lor la plata cheltuielilor judiciare, având în vedere că au solicitat continuarea procesului penal.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinţei apelate.

(Decizie rezumată de judecător Florin MELEACĂ)