Decizie nr. 797 din 27.10.2022

Contestatoarea a susţinut că şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu de la domiciliul său, fără însă a exista o dispoziţie a angajatorului, verbală sau scrisă, în baza căreia contestatoarea să efectueze activitatea de la domiciliu şi să fie exonerată de obligaţia de a se prezenta la serviciu.

Nu s-a făcut dovada că angajatorul şi-a dat consimţământul ca activitatea salariatului să se desfăşoare la domiciliul său.

Decizia civilă nr. 797 din 27.10.2022 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. ... pronunţată de Tribunalul ... a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ..., în contradictoriu cu pârâtul Căminul pentru Persoane Vârstnice ...

A fost anulată decizia nr ... emisă de intimată.

A fost obligată intimata să restituie contestatoarei sumele reţinute în baza deciziei nr. ...

A fost obligată intimata la plata către contestatoare a drepturilor salariale aferente perioadei 04.01.2021 – 12.01.2021.

A fost obligată intimata la plata către contestatoare a sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de ..., sub nr. ..., pe rolul Tribunalului ..., ..., a formulat în contradictoriu cu pârâta Căminul pentru persoane vârstnice ..., contestaţie împotriva Deciziei de sancţionare nr. ..., solicitând anularea dispoziţiei de sancţionare, obligarea intimatei la restituirea sumelor reţinute din salariu, achitarea drepturilor salariale restante, precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, în esenţă, a arătat că decizia de sancţionare nr. 9 este lovită de nulitate absolută, întrucât i-a fost încălcat dreptul la apărare, nefiindu-i comunicată o copie după sesizarea formulată împotriva sa, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 52 lit. g din Regulamentul de Ordine Interioară, că nu există corespondent între faptele pentru care a fost cercetată disciplinar şi cele pentru care a fost sancţionată, precum şi faptul că procedura de cercetare disciplinară este lovită de nulitate, întrucât au fost încălcate dispoziţiile art. 1-5 din Anexa 9 la CCM încheiat la nivel de unitate.

A mai susţinut că pentru abaterea ce s-a reţinut a fi fost săvârşită, disp. art. 42 alin. 1 lit. b din ROI prevăd ca sancţiune avertismentul scris, iar nu sancţiunea ce i-a fost aplicată.

În probaţiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi un martor.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 252 alin. 5 din Codul muncii.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei formulate.

În motivare a arătat că reclamanta este angajată a pârâtei în funcţia de asistent social.

Având în vedere categoria de beneficiari internați în cămin - persoane vârstnice, conform prevederilor legale în vigoare referitoare la prevenirea şi combaterea infectării cu SARS COV - 2, la nivelul instituției, atât personalul angajat, cât şi beneficiarii erau testați săptămânal, respectiv o dată la 2 săptămâni.

În urma testării din 16 decembrie 2020 au fost mai multe cazuri de infectări cu teste COVID -19 pozitive, motiv pentru care Direcția de Sănătate Publică a ... a declarat Căminul ca fiind FOCAR DE INFECTARE CU COVID -19 şi a stabilit măsura carantinării şi izolării la locul de muncă pentru 14 zile, până la ieșirea din focar, respectiv rezultatele testării să fie negative.

În acest sens, a fost stabilit un program de lucru pentru personalul căminului împărţit în 2 ture, astfel încât să se asigure acordarea serviciilor sociale de îngrijire, asistenţă medicală, supraveghere continuă, hrană zilnică, în mod continuu.

Angajata, ..., trebuia să intre în tura 2 începând cu data de 04.01.2021.

Aceasta nu a venit la serviciu, a ignorat total deciziile dispuse de Direcția de Sănătate Publică a ... şi a conducerii instituției, fără să îl anunțe pe directorul acesteia şi s-a prezentat la serviciu în data de 13.01.2021.

La data de 26.01.2021 a fost convocată Comisia de disciplină şi a fost adus la cunoștința contestatoarei Referatul nr. ...

Comisia de disciplină constituită în baza Deciziei nr. ... a dispus convocarea angajatei ..., conform convocării nr. ... prin care s-a solicitat prezentarea salariatului, cu menționarea datei, 08.02.2021, ora 10.00, a locului unde va avea loc întrevederea, prevederile legale încălcate şi acuzațiile aduse, precum şi precizarea posibilității de a fi asistată de către avocat sau sindicat.

La data de 08.02.2021 a fost înregistrat şi adus la cunoștința Comisiei de disciplină Memoriul nr. 66, efectuat de angajata ..., prin care a înţeles să-şi formuleze apărarea.

Comisia de disciplină a analizat Referatul nr. ..., Memoriul nr. ..., a verificat îndeplinirea condițiilor privind convocarea şi a dat curs ședinței prin care au fost aduse argumente atât în vederea sancționării, cât şi cele privind apărarea angajatei.

A fost întocmit Procesul-verbal al Comisiei de disciplină nr. ...

La data de 17.02.2021 a fost emisă Decizia nr. ... prin care ... a fost sancţionată cu reducerea cu 10% a salariului de bază pe o durată de 1 lună, care cuprinde toate condițiile impuse de prevederile art. 252 din Legea nr. 53/2003.

În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

În drept, au fost invocate dispoziţiile din Codul muncii.

Sub aspectul probatoriului, apreciind că, faţă de prevederile art.255 şi art.237 alin.(2) pct.7 Cod proc.civ., probele solicitate sunt admisibile, concludente şi utile cauzei, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri şi martori.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Prin Decizia nr. 9/17.02.2021 contestatoarea ... a fost sancţionată cu reducerea cu 10% a salariului de bază pe o durată de 1 lună, pentru fapta de „neprezentare la serviciu în perioada 04.01.2021 – 12.01.2021”.

În conformitate cu dispoziţiile art. 1 Legea nr. 55/2020, legea are ca obiect instituirea, pe durata stării de alertă declarate în condițiile legii, în vederea prevenirii și combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, a unor măsuri temporare și, după caz, graduale, în scopul protejării drepturilor la viață, la integritate fizică și la ocrotirea sănătății, inclusiv prin restrângerea exercițiului altor drepturi și libertăți fundamentale. (2) Măsurile restrictive de drepturi prevăzute în prezenta lege, precum și, după caz, cele de renunțare sau de relaxare a acestora se dispun cu respectarea principiului egalității de tratament juridic pentru situații identice sau comparabile.

De asemenea, legiuitorul, prin prevederile art. 17, 19 din Legea 55/2020 a stabilit că, pe durata stării de alertă, angajatorul poate dispune, cu consimțământul angajatului, desfășurarea activității în regim de telemuncă sau muncă la domiciliu, modificarea locului de muncă ori a atribuțiilor acestuia.

Conducătorii centrelor rezidențiale de îngrijire și asistență a persoanelor vârstnice, centrelor rezidențiale pentru copii și adulți, cu și fără dizabilități, precum și pentru alte categorii vulnerabile, prevăzute în Nomenclatorul serviciilor sociale, precum și în regulamentele-cadru de organizare și funcționare a serviciilor sociale, aprobat prin HG nr. 867/2015, cu modificările și completările ulterioare, au obligația de a asigura măsurile de continuitate a activității pe durata stării de alertă, având dreptul să stabilească programul de lucru al angajaților, în condițiile legii.

Din coroborarea dispoziţiilor menţionate, rezultă că inclusiv în centrele rezidențiale de îngrijire și asistență a persoanelor vârstnice, centrelor rezidențiale pentru copii și adulți, cu și fără dizabilități, precum și pentru alte categorii vulnerabile, prevăzute în Nomenclatorul serviciilor sociale, activitatea poate fi desfăşurată în regim de telemuncă sau muncă la domiciliu, cu condiţia asigurării continuităţii activităţii.

S-a reţinut, atât din apărările formulate de către reclamantă în timpul cercetării disciplinare, din declaraţia martorului audiat în dosar, cât şi din consemnarea din cuprinsul Dispoziţiei nr. ... respectiv „... nu s-au făcut menţiuni cu privire la lipsa nemotivată de la serviciu”, că în perioada 04.01.2021 – 12.01.2021, reclamanta a desfăşurat activitate, îndeplinind sarcini trasate de angajator şi înscrise în fişa postului.

Cu privire la scopul aplicării sancţiunii disciplinare, respectiv „conştientizarea salariatului în ceea ce priveşte atitudinea faţă de conducătorul instituţiei”, s-a reţinut că fapta pentru care a fost cercetată reclamanta s-a desfăşurat într-un context epidemiologic special, neîntâlnit, în care fiecare om avea dreptul la „protejarea dreptului la viață, la integritate fizică și la ocrotirea sănătății”, mai ales raportat şi la afirmaţia necontestată de nici una dintre părţi, respectiv că ”reclamanta fusese anterior diagnosticată pozitiv cu Sars - Cov 2”, aspect care, aşa cum rezultă şi din consemnări, a stat la baza luării acestei decizii.

Din analiza conţinutului deciziei contestate, a rezultat că reclamanta, la ultima evaluare a competenţelor, a avut calificativul „foarte bine”, nu a mai avut abateri disciplinare, iar activitatea profesională a desfăşurat-o corespunzător fişei postului.

Dispoziţiile art. 247 şi 248 din Codul muncii stabilesc că angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.

Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârşeşte o abatere disciplinară sunt: a) avertismentul scris; b) retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile; c) reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%; d) reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%; e) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

Legiuitorul a stabilit o ordine în aplicarea sancțiunilor disciplinare, de la cea mai uşoară către cea mai grea, în aplicarea criteriilor de individualizare a faptei sancţionate urmând a se ţine seama de gravitatea abaterii, de prejudiciile aduse angajatorului, de comportarea generală a salariatului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel „Căminul pentru persoane vârstnice ...” solicitând admiterea apelului, modificarea sentinţei şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

În motivare, a arătat că instanța a dispus, în mod greșit, admiterea cererii întrucât decizia de sancționare a fost emisă cu respectarea tuturor prevederilor legale stabilite în art. 251-252 din Legea nr. 53/2003.

A reluat situația de fapt și a detaliat contextul în care a fost aplicată măsura sancționării disciplinare.

A susținut că, în perioada 16 decembrie 2020- 4 ianuarie 2021, contestatoarea a fost izolată la domiciliu.

În acea perioadă, a beneficiat de drepturile salariale, urmând ca acestea să fie recuperate începând cu 4.01.2021.

Întrucât contestatoarea nu s-a prezentat la serviciu, instituția nu a avut cadru legislativ pentru a o ponta și pentru a o retribui.

Contestatoarea nu a prezentat niciun document prin care să justifice lipsa de la locul de muncă (cerere de concediu de odihnă, concediu fără plată, concediu medical) cu ajutorul căreia instituția să poată emite vreo dispoziție.

Contestatoarea a decis să nu se prezinte la serviciu, ignorând deciziile dispuse de Direcția de Sănătate Publică a ....

A invocat dispozițiile articolului 8 din Legea 53/2003 potrivit cărora relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe.

În motivarea sentinței apelate, instanța nu s-a pronunțat asupra legalității și temeiniciei măsurii de sancționare, ci s-a limitat să aprecieze contextul epidemiologic în care s-a petrecut fapta.

Instanța nu a ținut cont de existența unei forțe majore prin care au fost impuse anumite măsuri.

Faptul că intimata a desfășurat unele activități pentru un beneficiar nu înseamnă că și-a desfășurat activitatea de la domiciliu, deoarece acest lucru presupune existența unui document scris, act adițional la contractul individual de muncă, decizie prin care, cu acordul angajatorului și al salariatului, activitatea să se desfășoare la domiciliu.

Angajatorul a aplicat sancțiunea în raport cu gravitatea faptei, având în vedere că toți salariații căminului s-au supus unor reguli care s-au datorat forței majore, s-au prezentat la serviciu și și-au desfășurat activitatea în condițiile excepționale impuse de situația instituției.

În drept, a invocat dispozițiile articolului 470 din Codul de procedură civilă.

În dovedire, a depus înscrisuri reprezentând ştate de plată, extras Revisal și adresa ... din ... emisă de Direcția de Sănătate ...

Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că apelul este întemeiat.

Potrivit art. 476 alin. 1 Cod de procedură civilă, apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept.

Art. 477 alin. 1, care stabileşte limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat, prevede că instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului, în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant.

Instanţa a anulat decizia de sancţionare reţinând două aspecte: pe de o parte, că în perioada respectivă, contestatoarea a desfăşurat muncă, îndeplinind sarcini trasate de angajator, iar pe de altă parte, contextul epidemiologic în care a fost săvârşită abaterea disciplinară.

Cele două argumente sunt contradictorii.

Dacă contestatoarea a lucrat, şi-a îndeplinit sarcinile de serviciu, chiar dacă nu a fost prezentă în unitate, ar însemna că nu a absentat nejustificat de la serviciu şi atunci nu ar exista o faptă care să constituie abatere disciplinară.

Însă, dacă ne raportăm la contextul epidemilogic, deci la împrejurările în care s-a săvârşit fapta, rezultă că intimata contestatoare a săvârşit o abatere disciplinară, dar sancţiunea nu a fost corect individualizată, aspect care nu atrage anularea deciziei de sancţionare, ci reindividualizarea sancţiunii.

Trebuie menţionat că instanţa de apel nu a fost sesizată prin mijloace procedurale legale să analizeze alte motive de nelegalitate sau netemeinicie decât cele reţinute de prima instanţă în considerentele sentinţei.

Curtea constată că ambele considerente ale instanţei sunt rezultatul interpretării eronate a probelor administrate şi a dispoziţiilor legale.

Astfel, este de necontestat că, potrivit graficului de organizare a activităţii instituţiei apelante, în perioada 4-12.01.2021, intimata contestatoare avea obligaţia de a se prezenta la serviciu, la sediul unităţii de asistenţă socială.

Intimata a recunoscut că nu s-a prezentat, motivându-şi refuzul de a se prezenta pe situaţia epidemiologică de la nivelul unităţii.

Prin urmare, contestatoarea a lipsit de la serviciu în acea perioadă.

Trebuie remarcat că nu există niciun înscris prin care contestatoarea să îl înştiinţeze pe angajator despre motivele pentru care nu se prezintă la serviciu şi nicio solicitare de clarificare a situaţiei juridice a salariatei pentru acel interval de timp.

Contestatoarea a susţinut că şi-a îndeplinit atribuţiile din fişa postului în acea perioadă, indicând activităţile cu caracter administrativ pe care le-a efectuat.

Susţinerile sale sunt într-adevăr confirmate prin depoziţia martorei ..., audiate în faţa primei instanţe.

Cu toate acestea, nici intimata, nici martora nu au afirmat că a existat o dispoziţie a angajatorului, verbală sau scrisă, în baza căreia intimata să efectueze acele activităţi, fiind exonerată de obligaţia de a se prezenta la serviciu.

Aceste activităţi au fost desfăşurate numai în urma înţelegerii verbale dintre intimată şi martoră.

Aşa cum, în mod corect, s-a invocat prin motivele de apel, nu există nici cererea intimatei şi nici acordul sau dispoziţia angajatorului ca salariata să îşi desfăşoare activitatea de la domiciliu.

În mod evident, o deplasare la unitate spitalicească/primărie/medic de familie nu este de natură să acopere întreaga durată a timpului de lucru.

De asemenea, Curtea reţine că situaţia epidemiologică reţinută de prima instanţă ca o circumstanţă în favoarea intimatei salariate, având în vedere domeniul de activitate al angajatorului şi funcţia îndeplinită de salariat, reprezintă, în realitate, o circumstanţă care sporeşte gravitatea faptei săvârşite.

În condiţiile în care la nivelul angajatorului, printr-o măsură a Direcţiei de Sănătate Publică s-a impus izolarea periodică a personalului, alternativ, refuzul salariatei de a se prezenta la serviciu a fost de natură să creeze un dezechilibru major în funcţionarea instituţiei, să afecteze drepturile celorlaţi salariaţi.

Prin urmare, fapta există şi constituie abatere disciplinară, fiind o nerespectare, cu bună ştiinţă, a obligaţiei de a se prezenta la serviciu.

În consecinţă, în baza art. 480 alin. 2 Cod de procedură civilă, Curtea va admite apelul, va schimba sentinţa şi, în rejudecare, va respinge ca nefondată contestaţia.

(Decizie rezumată de judecător Alina Savin)