Decizie nr. 941 din 13.12.2022

Dovada vechimii în muncă în grupa I şi grupa a II-a, conform art. 158 alin.31-7 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, se face cu carnetul de muncă întocmit cu respectarea prevederilor Decretului nr. 92/1976.

Adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau grupa a II-a de muncă sunt valorificate numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.

Adeverinţele din prezenta cauză nu au la bază documente verificabile care să facă dovada că reclamantul a fost într-adevăr încadrat de către fostul angajator în grupa a II-a de muncă.

Decizia civilă nr. 941 din 13.12.2022 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului ... la data de ... sub nr. ..., reclamantul ... a formulat, în contradictoriu cu pârâta ... contestaţie împotriva Deciziei nr.... din 03.01.2022 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă, solicitând ca instanţa să o anuleze ca nelegală şi netemeinică, precum şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare şi stabilirea drepturilor cuvenite de pensie pentru limită de vârstă, începând cu data de 11.10.2021.

În motivarea cererii, reclamantul a indicat că a înregistrat la data de 02.06.2021 o cerere de pensionare la Casa judeţeană de pensii, împreună cu înscrisurile necesare, potrivit dispoziţiilor legale, însă pârâta i-a respins cererea cu motivarea că are dreptul la pensie începând cu 11.10.2021, deoarece nu i s-a luat în calcul perioada lucrată în grupa a doua de muncă ca pompier şi paznic.

A indicat că la 11.10.2021 a formulat o nouă cerere de pensionare, însă şi de această dată cererea i-a fost respinsă, motivat de faptul că cele două funcţii de pompier şi lăcătuş mecanic nu se regăsesc în nomenclatorul de funcţii a Ordinului 50/1990 pentru care se acordă grupă de muncă.

Reclamantul a arătat că în mod evident la data de 03.01.2022, când i-a fost respinsă pensia pentru limită de vârstă pentru a doua oară prin Decizia nr.12138, îndeplinea condiţiile pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă şi a invocat prevederile art. 47 şi 48 din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, prevederi legale care impuneau în cazul său îndreptăţirea la acordarea drepturilor de pensionare, alături de adeverinţele emise de fostul său angajator, de unde reiese că în perioada 06.07.1981-01.04.2001 a fost încadrat în grupa a II-a de muncă, în procent 100%, conform nominalizării făcute prin Decizia nr. ... şi Decizia nr. ... a Fabricii ...

Totodată, reclamantul a indicat că pârâta nu poate cenzura legalitatea şi temeinicia adeverinţelor prin care se atestă condiţiile de muncă ale salariaţilor, fiind obligată să dea eficienţă prevederilor art. 146 alin. 1 din Legea nr. 127/2019 şi a apreciat că pârâta a reţinut în mod greşit în motivarea de la anexa deciziei de pensionare că funcţiile deţinute nu se încadrează în nomenclatorul pentru care se acordă grupă de muncă, precum şi stagiul asimilat pentru perioada în care a desfăşurat activitatea în grupa a II-a de muncă.

În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi cu interogatoriul pârâtei, şi a depus la dosar înscrisuri care se regăsesc la dosar, inclusiv împuternicirea avocaţială.

În drept, a invocat prevederile art. 139, art. 46, art. 47, art. 48 şi ale art. 146 din Legea nr. 127/2019.

A solicitat şi judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 223 alin.3 raportat la dispoziţiile art. 411 alin.1 pct.2 teza finală din Codul de procedură civilă.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii ... a formulat în termen legal întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca fiind neîntemeiată.

În motivare, pârâta a expus situaţia de fapt în ceea ce îl priveşte pe reclamant, făcând referire la faptul că drepturile sale la pensie pentru limită de vârstă se pot stabili potrivit dispoziţiilor prevăzute de Legea nr. 263/2010 cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu dispoziţiile prevăzute de HG nr. 257/2011 privind normele de aplicare ale Legii nr. 263/2010.

A invocat prevederile art. 52 şi ale art. 55 din Legea nr. 263/2010 cu modificările şi completările ulterioare, arătând că în raport de adeverinţa nr...., depusă la dosarul de pensionare, în mod corect a fost emisă prima decizie de respingere din data de 05.07.2021.

Cu privire la adeverinţa ce atestă grupa superioară de muncă nr. ..., pârâta a indicat că lichidatorul ... care a eliberat-o a menţionat în mod eronat temeiul juridic care atestă că meseriile desfăşurate de reclamant ca lăcătuş mecanic, paznic şi pompier sunt prevăzute în grupa a II-a de muncă, respectiv Ordinul MMOS nr. 59/1969 şi Ordinul nr. 50/1990 – Anexa 2 la pct. 117, coroborat cu art. 3 din preambul, şi a subliniat că aceste temeiuri nu sunt aplicabile pentru meseriile exercitate de reclamant la fostul angajator.

A susţinut că în cazul reclamantului stagiul total de cotizare de 39 de ani, 2 luni şi 117 zile, din care 16 ani şi 2 luni în grupa a II-a de muncă reţinut prin decizia iniţială din 05.07.2021 a fost determinat din eroare, şi că abia prin cea de-a doua decizie i s-a calculat în mod corect perioada 17.08.1995-01.04.2001 ca fiind lucrată în condiţii normale de muncă, motivat de faptul că funcţiile ocupate de reclamant în perioada respectivă nu se regăsesc în nomenclatorul funcţiilor pentru care se acordă grupa a doua de muncă potrivit Ordinului 50/1990, iar temeiurile de drept invocate în cadrul adeverinţei sunt eronate, fiind aferente altor activităţi şi locuri de muncă, activităţile desfăşurate de reclamant neavând nicio legătura cu acestea.

Pârâta a arătat că nu contestă că unitatea angajatoare ar fi avut condiţii grele de muncă, fapt care reiese de altfel şi din acordarea sporurilor de muncă grea şi pentru mediu toxic, care au fost luate în calcul, însă a precizat cu privire la încadrarea în grupa a doua de muncă că temeiul legal de încadrare este vădit eronat, vizând activităţi străine de cele desfăşurate de reclamant, astfel încât nu se poate aprecia că adeverinţa nr. ... emisă de lichidatorul ... îndeplineşte condiţiile de formă şi de fond cerute de lege cu arătarea bazei legale şi a temeiurilor legale.

Astfel, s-a arătat că nici la data emiterii celei de-a doua decizii, 03.01.2022, reclamantul nu îndeplinea condiţia de vârstă standard redusă datorită condiţiilor superioare de muncă, motiv pentru care în mod corect şi legal a fost respinsă cererea de stabilire şi acordare a pensiei pentru limită de vârstă

În probaţiune, a depus înscrisuri care se regăsesc la dosar.

A solicitat şi judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 223 din Codul de proc. civilă.

La termenul din data de 7 aprilie 2022, instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri şi, pentru justa soluţionare a cauzei şi faţă de solicitarea reclamantului, a dispus emiterea unei adrese către pârâtă, pentru a depune la dosar documentaţia care a stat la baza emiterii celor două decizii de respingere a pensiei pentru limită de vârstă, respectiv decizia nr. ... din 03.01.2022 şi decizia nr. ... din 05.07.2021.

La data de 21.04.2022, s-a înregistrat la dosar răspunsul pârâtei la solicitarea instanţei alături de precizări din partea acesteia.

Astfel, pârâta a indicat punctual care au fost documentele avute în vedere pentru fiecare decizie de respingere a cererii de pensionare a reclamantului, şi le-a înaintat în copie la dosarul cauzei, acestea regăsindu-se la dosar.

În cadrul şedinţei de judecată din data de 19 mai 2022, instanţa a dispus emiterea unor adrese atât către Arhivele Statului - Serviciul Judeţean ..., cât şi către fostul lichidator judiciar ... al fostului angajator al reclamantului, în vederea justei soluţionări şi pentru a afla unde se află arhiva fostei SC ...

SA şi pentru ca deţinătorul arhivei să depună la dosarul cauzei deciziile nr. ... şi nr. ..., din care rezultă care au fost personalele încadrate în grupa a II-a de muncă în perioada menţionată în cererea de chemare în judecată.

Astfel, la data de 27 mai 2022 s-a înregistrat la dosar răspunsul Arhivelor Naţionale care a indicat că nu deţine documente de la SC ...

SA şi a oferit informaţii despre administratorul judiciar numit conform sentinţei civile ... din ..., indicând că era obligaţia sa legală de a pune sub sigiliu printre altele şi arhiva SC ...

SA.

Totodată, la data de 27 iunie 2022 s-a înregistrat la dosarul cauzei răspunsul fostului lichidator al SC ..., care a precizat că nu deţine arhiva societăţii, întrucât la data de 10.09.2013 au fost informaţi de către proprietarul clădirii unde era depozitată arhiva că în urma unor inundaţii au fost distruse toate înscrisurile, astfel încât nu deţin niciun document cu privire la situaţia reclamantului ...

Cu toate acestea, în arhiva personală a lichidatorului a fost găsită şi înaintată Decizia nr. ... a fabricii ... – la dosar.

La termenul din data de 30 iunie 2022 cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, s-au ataşat la dosar chitanţele care reprezintă onorariul de avocat şi s-a solicitat plata cheltuielilor de judecată.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Prin sentinţa civilă nr. ... pronunţată de Tribunalul ... a fost respinsă ca nefondată acţiunea civilă formulată de reclamantul ..., în contradictoriu cu pârâta CJP ...

În motivare instanţa a reţinut următoarele:

Cu privire la situaţia de fapt, la data de ... a fost emisă decizia nr. ... prin care reclamantului i s-a respins cererea de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, iar în motivare s-a arătat că acesta are „dreptul la limita de vârstă cu data de 11.10.2021.

Nu s-a luat în calcul perioada 17.08.1995-01.04.2001 deoarece funcţiile de pompier şi paznic nu apar în nomenclatorul funcţiilor pentru care se acordă grupa de muncă.”

Ulterior, la data de 03.01.2021 a fost emisă decizia nr. ... prin care reclamantului i s-a respins din nou cererea de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, iar în motivare s-a arătat că: „Nu s-a luat în calcul adeverinţa de grupa a II-a deoarece funcţia de pompier şi lăcătuş mecanic nu se regăseşte în nomenclatorul de funcţii a Ordinului 50/1990.”

Faţă de poziţia Casei de Pensii Judeţene ... şi cele două decizii de respingere a cererilor de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, raportat la limitele investirii instanţei, Tribunalul a reţinut că problematica dedusă judecăţii în speţa pendinte este aceea dacă adeverinţa în discuţie îndeplineşte sau nu condiţiile legale pentru a fi valorificată la drepturile de pensie ale contestatorului, acesta solicitând pe calea prezentei acţiuni ca instanţa să anuleze cea de-a doua decizie de respingere a solicitării de acordare a drepturilor de pensionare, cu consecinţa emiterii unei noi decizii de pensionare favorabile, prin valorificarea adeverinţei care atestă desfăşurarea activităţii în perioadele indicate în grupa a II-a de muncă.

Prin adeverinţa nr.... emisă la data de 15.02.2010 de către fostul lichidator judiciar ... se arată că reclamantul a fost angajat la Fabrica ... unde a avut funcţiile de lăcătuş mecanic; paznic şi pompier în perioadele de la 06.07.1981–30.04.1982; 07.12.1983–30.11.1992; 29.03.1993–19.12.1994; 16.08.1995–22.04.2002; 26.07.2002–05.01.2004, desfăşurându-şi activitatea în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform nominalizării făcute prin Decizia nr. ... şi Decizia nr. ... a unităţii.

Temeiul juridic al încadrării în grupa de muncă este Ordinul Ministerului Muncii şi Ocrotirii Sociale nr. 59/1969 şi punctul 107 din Anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990.

Potrivit dispoziţiilor de la punctul 6 din Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii şi Ocrotirii Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Comisiei Naţionale pentru Protecţia Muncii, nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupele I şi a II-a de muncă se făcea de către conducerile unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile concrete în care şi-au desfăşurat activitatea persoanele respective.

Actele administrative emise de unitate, conform prevederilor de la punctul 6 din Ordinul MMOS nr.50/1990, prevăzute ca act administrativ de nominalizare în grupă superioară de muncă în această situaţie sunt: proces verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație şi a sindicatului privind nominalizarea persoanelor în grupă superioară de muncă.

În conformitate cu prevederile art. 158 alin.(2) din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă sunt valorificate numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.

Aşadar, dispoziţiile art. 158 din Legea nr. 263/2010, cea sub imperiul căreia reclamantul a depus cererea de pensionare condiţionează valorificarea perioadei atestate ca fiind lucrată în grupă de muncă exclusiv prin prisma a două elemente referitoare la: emiterea adeverinţei conform legii şi emiterea acesteia pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.

Potrivit art. 126 din HG nr. 257/2011 privind Normele Metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 263/2010 cu modificările şi completările ulterioare, adeverinţele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidentele angajatorilor sau ale deţinătorilor legali de arhive.

În baza acestor dispoziţii legale, Casa de pensii are dreptul să verifice dacă există documente din care să rezulte că activitatea salariatului a fost încadrată în grupa de muncă menţionată în adeverinţă şi nu poate să valorifice orice adeverinţă eliberată de către angajator.

Chiar dacă angajatorul, sau în cazul de faţă lichidatorul judiciar poartă întreaga răspundere pentru valabilitatea şi corectitudinea datelor înscrise în adeverinţă, în aplicarea prevederilor art.158 din Legea nr.263/2010, casa teritorială de pensii este abilitată să analizeze chiar conţinutul adeverinţei, prin raportare la alte înscrisuri doveditoare şi să refuze valorificarea acesteia atunci când constată că aspectele menţionate nu sunt dovedite.

Conform art. 18 alin. (1) litera „e” din HG nr. 118/2012: casele teritoriale de pensii au, în principal, următoarele atribuţii: „e) stabilesc cuantumul drepturilor de asigurări sociale şi efectuează plata acestora, potrivit legii.” Textul anterior menţionat condiţionează stabilirea şi plata drepturilor de asigurări sociale de existenţa unui cadru legal.

În acest context este de la sine înţeles că nu orice menţiune din adeverinţele prezentate poate fi valorificată de către casele de pensii, ci doar cele care au o bază legală.

De altfel şi în art.158 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare este prevăzut expres de către legiuitor valorificarea adeverinţelor doar dacă au fost emise conform legii pe baza documentelor verificabile, cum s-a reţinut deja mai sus.

Astfel, casele teritoriale de pensii au nu numai dreptul, ci şi obligaţia să nu valorifice înscrisurile informe sau care prezintă date care nu se coroborează cu alte înscrisuri sau nu respectă normele legale.

Procedura de stabilire a drepturilor de pensie, de revizuire ori recalculare a acestora este strict reglementată de lege, la fel fiind și competența instanței în astfel de proceduri.

Astfel, din cuprinsul prevederilor art. 149–153 din Legea nr. 263/2010 coroborat cu art. 139 din Legea nr. 127/2019 rezultă că rolul instanței este doar acela de a verifica legalitatea actelor și soluțiilor dispuse de organele de pensie cu privire la orice aspect privitor la drepturile de pensie (stabilire, recalculare, revizuire).

Prin nerecunoașterea acestor îndatoriri ale caselor de pensii se ajunge la eludarea dispoziţiilor art. 158 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 prin înserarea unor menţiuni neadevărate sau nelegale în adeverinţele eliberate, doar pentru că datele trecute în acestea nu pot fi cenzurate.

Conform art. 158 alin. 31-7 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice:„(31) Dovada vechimii în muncă în grupa I şi/sau a II-a de muncă realizată anterior datei de 1 aprilie 2001 se face cu carnetul de muncă întocmit cu respectarea prevederilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.

(32) În situaţia în care perioadele de vechime în muncă realizate în grupa I şi/sau a II-a de muncă nu sunt înregistrate în carnetul de muncă sau înregistrarea acestor perioade este efectuată incorect ori incomplet, dovada acestora se poate face cu adeverinţe eliberate de către angajatori sau deţinătorii legali de arhive.

(4) Adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă sunt valorificate numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.

(5) Prin documente verificabile se înţelege: actul administrativ de nominalizare a persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă sau, în lipsa acestuia, actul administrativ privind încadrarea locurilor de muncă/activităţilor/categoriilor profesionale în grupe superioare de muncă; contractul individual de muncă; contractul colectiv de muncă; decizii interne; act administrativ de modificare a locului de muncă sau a sarcinilor de serviciu; extras din statele de plată din care să rezulte secţia/atelierul/locul de muncă, precum şi orice alte documente justificative.

Tribunalul, în aplicarea principiului disponibilităţii, a avut în vedere faptul că partea reclamantă este cea care stabileşte cadrul procesual şi limitele cererii de chemare în judecată, instanţa trebuind să se pronunţe asupra cererilor formulate şi, deci, în limitele investirii, reţinând aşadar că principalul motiv de nelegalitate învederat este constituit din nevalorificarea perioadei în care reclamantul ar fi desfăşurat activitate în grupa a II-a de muncă, potrivit adeverinţei depuse la dosarul său de pensionare.

Asumarea celor înscrise în adeverinţele eliberate de către cei care le-au emis este o condiţie necesară pentru valorificarea acestora însă nu şi suficientă, nefiind un impediment în verificarea actelor care au stat la baza eliberării acestor înscrisuri, motiv pentru care analiza instanţei s-a centrat asupra îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art.158 din Legea nr.263/2010.

Pentru justa soluţionare a cauzei, instanţa a efectuat demersuri în vederea obţinerii unor informaţii cu privire la existenţa documentelor verificabile din arhiva societăţii care ar fi putut justifica încadrarea în grupa de muncă din adeverinţa care constituie obiectul litigios din prezenta cauză, în condiţiile în care întreaga procedura legală ar fi fost urmată şi ar fi fost prezentate inclusiv actele de nominalizare şi încadrare a personalului în grupe de muncă, atât timp cât s-ar fi făcut dovada că actele juridice emise nu au fost invalidate legal şi se aflau în circuitul civil cel puţin la momentul eliberării adeverinţei.

Aşadar, s-a reţinut că, potrivit înscrisurilor din dosar înaintate de fostul lichidator judiciar al SC ..., respectiv potrivit Deciziei nr. ... din 08.05.1990, care a fost menţionată ca fiind la baza emiterii adeverinţei nr. ... emisă la 15.02.2010 de către fostul angajator SC ..., reclamantul ... nu apare nominalizat în această decizie internă în rândul personalului fabricii beneficiar de grupă de muncă.

Sub un alt aspect, verificând poziţia 107 din Anexa II a Ordinului nr. 50/1990 astfel cum a fost menţionată în cadrul adeverinţei în discuţie, Tribunalul a constatat că acesta vizează „Spitale cu profil de boli contagioase” astfel încât nu s-a putut reţine că ar putea fi aplicabil locului de muncă în care se arată că reclamantul a activat pentru încadrare în grupa a II-a de muncă, astfel cum se arată de altfel şi în motivarea de respingere a solicitării de deschidere a drepturilor de pensionare de către Casa judeţeană de pensii ...

Raportând aceste consideraţii la speţa pendinte, Tribunalul a reţinut că, în adeverinţa dispusă a fi valorificată de către pârâtă s-a menţionat în mod expres că, la baza nominalizării în grupa a doua de muncă, au stat Decizia nr. ... şi Decizia nr. ..., ultima dintre ele regăsindu-se şi la dosarul cauzei.

Totodată, în finalul adeverinţei s-a învederat că aceasta a fost eliberată pe baza documentelor verificabile aflate în arhiva societăţii.

Instanţa nu a contestat condiţiile grele de muncă în care şi-a desfăşurat activitatea reclamantul în cadrul fostei Fabrici ..., însă cu privire la adeverinţa nr.... emisă la 15.02.2010 de lichidatorul judiciar al fostului angajator s-a reţinut atât încadrarea în mod eronat prin indicarea poziţiei 107 din Anexa 2 la Ordinul 50/1990 care vizează activităţi străine de cele desfăşurate de reclamant, cât şi indicarea unei decizii interne în care reclamantul nu apare nominalizat, motiv pentru care instanţa, din întreg materialul probator administrat, a reţinut că adeverinţa eliberată de către fostul lichidator nu îndeplineşte toate condiţiile legale pentru a putea fi valorificată la stabilirea drepturilor de pensie, motiv pentru care a constatat că în mod corect şi legal a fost emisă Decizia nr.... privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă prin neluarea în calcul a adeverinţei emisă de fostul angajator.

Prin urmare, nefiind îndeplinită condiţia principală ca reclamantul să fi desfăşurat activitate într-un loc de muncă încadrabil în grupa a II-a de muncă, văzând şi că în ceea ce priveşte documentele verificabile deţinute de unitatea angajatoare nu există dovada că reclamantul s-a încadrat în grupa a II-a de muncă, Tribunalul a respins cererea de chemare în judecată în totalitatea ei, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul ..., solicitând schimbarea în totalitate a ei şi admiterea contestaţiei.

În motivare a arătat că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală şi netemeinică întrucât prin Decizia nr. ... din ... de respingere a pensiei pentru limita de vârsta, nu i s-a luat în calcul adeverința de grupa a II-a deoarece funcția de pompier şi lăcătuş mecanic nu se află în nomenclatorul de funcții a Ordinului nr. 50/1990.

Instanța de fond nu a avut în vedere că anterior, prin Decizia nr. ... din ... privind respingerea pensiei pentru limita de vârstă, pârâta i-a respins cererea, stabilind că are dreptul la pensia pentru limită de vârstă începând cu data de 11.10.2021, deoarece nu s-a luat în calcul perioada 17.08.1995-01.04.2001 deoarece funcțiile de pompier și paznic nu apar în nomenclatorul funcțiilor pentru care se acordă grupă de muncă.

Prin urmare, consideră că începând cu data de 11.10.2021 îndeplinea condițiile pentru ieșirea la pensie, astfel că respingerea cererii de stabilire a dreptului la pensie, în luna ianuarie 2022 este nejustificată.

Cu privire la valorificarea vechimii ținând cont de grupa de muncă, instanța a reținut greșit că adeverința nr.... nu putea fi valorificată, fără a avea în vedere că aceasta a fost valorificată parțial, pentru perioada 6.07.1981-16.08.1995, fiind exclusă nejustificat din această doar perioada cuprinsă între 16.08.1995-1.04.2001.

De asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere că, așa cum rezulta din carnetul de muncă aflat la dosarul cauzei și ulterior datei de 16.08.1995 a desfășurat activitate în condiții grele de muncă, chiar dacă funcția s-a schimbat, nefiind schimbat locul de muncă, menținându-se sporul pentru condiții grele de 15%.

Consideră că fiind menționate în carnetul de muncă și în perioada ulterioară, condițiile grele de muncă, nu erau incidente prevederile art.158 din Legea 263/2010, care se referă la situația în care vechimea în muncă în condiții grele nu este menționată în carnetul de muncă.

De asemenea, instanța de fond a reținut greșit că în raport de art. 158 alin.2 din Legea 263/2010 pot fi valorificate astfel de adeverințe, precum adeverința nr...., dacă au fost emise în baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1.04.2001, fără a avea in vedere că și adeverința ... eliberată de angajator prin același lichidator face referire la Ordinul 50/1990, iar datele din aceasta, preluate în adeverința nr.... sunt tot date verificabile.

De altfel, niciuna din cele două adeverințe nu au fost contestate de pârâtă, nu au fost anulate de instanța de judecată sau rectificate de emitentul lor, astfel încât acestea își produc efecte, neputând fi înlăturate nici de pârâtă şi nici de instanță.

Faptul că nu apare nominalizat în Decizia nr. 139/1990 nu înseamnă că nu a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă, acest lucru rezultând din carnetul de muncă, dar și din faptul că potrivit acestei decizii, grupa de muncă viza locul de muncă şi nu funcția deținută în cadrul unității angajatoare.

Pe de altă parte, instanța a reținut greșit că pct.107 din anexa 2 a Ordinului 50/1990 se referă la Spitale cu profil de boli contagioase”, fără a avea în vedere că aceste prevederi se referă chiar la activitatea desfășurată în cadrul SC ...

SA ..., unde se fabricau pe lângă detergenți și făina de oase, cleiul de oase și gelatina.

Potrivit pct.107 din anexa 2 a Ordinului 50/1990 erau încadrate în grupa a II-a de muncă, locurile de muncă constând în „Ecarisajele industriale (activitatea în sectoarele de jupuire, autopsie, tăbăcărie, săpunărie).

Fabricarea făinei din sânge, oase, carne, pește.

Fabricarea cleiului din oase și piele, a gelatinei şi a spodiumului.

Nu s-a avut în vedere nici inacțiunea pârâtei Casa Județeană de Pensii, care, dacă, potrivit dispozițiilor art. 158 alin.6 şi 7 din Legea nr.263/2010 are suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării, putea solicita angajatorului ori deținătorului de arhivă, documentele pe baza cărora s-au eliberat adeverințele, procedură la care însă nu a recurs.

Nu în ultimul rând, din adeverința nr.6/28.04.2004 rezultă că încadrarea sa în grupa a II-a de muncă a avut în vedere prevederile Ordinului 909/1990, potrivit căruia „Personalul care este în activitate din unitățile de profil aparținând Ministerului Industriei Chimice şi Petrochimice, necuprins în grupa I de muncă prin reglementările în vigoare, beneficiază de încadrarea în grupa a II-a de muncă în vederea pensionarii.

Or, Fabrica ... a desfășurat activitate de profil, aparținând Ministerului Industriei Chimice si Petrochimice, astfel că, potrivit legii, a beneficiat de grupa a II-a de muncă.

În dovedire a depus acte, respectiv Ordinul 909/1990 şi extras din Anexa II ce cuprinde şi pct. 107 din Ordinul 50/1990, precum şi practică judiciară în materie.

În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm. Cod de procedură civilă.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, apreciind că hotărârea Tribunalului ... este legală şi temeinică.

În motivare a arătat că în mod corect nu a luat în calcul ca perioadă lucrată în grupa a II-a de muncă perioadele când reclamantul a desfășurat activitate de paznic și de pompier.

Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate de apelant, Curtea apreciază că acesta este nefondat faţă de următoarele considerente:

În mod corect a reținut instanța de fond că potrivit art. 158 alin. 31-7 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice:„(31) Dovada vechimii în muncă în grupa I şi/sau a II-a de muncă realizată anterior datei de 1 aprilie 2001 se face cu carnetul de muncă întocmit cu respectarea prevederilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.

(32) În situaţia în care perioadele de vechime în muncă realizate în grupa I şi/sau a II-a de muncă nu sunt înregistrate în carnetul de muncă sau înregistrarea acestor perioade este efectuată incorect ori incomplet, dovada acestora se poate face cu adeverinţe eliberate de către angajatori sau deţinătorii legali de arhive.

(4) Adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă sunt valorificate numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.

(5) Prin documente verificabile se înţelege: actul administrativ de nominalizare a persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă sau, în lipsa acestuia, actul administrativ privind încadrarea locurilor de muncă/activităţilor/categoriilor profesionale în grupe superioare de muncă; contractul individual de muncă; contractul colectiv de muncă; decizii interne; act administrativ de modificare a locului de muncă sau a sarcinilor de serviciu; extras din statele de plată din care să rezulte secţia/atelierul/locul de muncă, precum şi orice alte documente justificative.

Susținerile apelantului, în sensul că a făcut dovada existenței grupei de muncă, deoarece în carnetul de muncă este menționat și în perioada ulterioară sporul de 15% pentru condițiile grele de muncă, sunt neîntemeiate.

Sporul pentru condiții grele de muncă a fost acordat în multe unități, fără ca acesta să coincidă cu încadrarea salariaților în vreuna din grupele de muncă.

De altfel, în carnetul de muncă este precizată în mod expres perioada în care a fost încadrat reclamantul în grupa a II-a de muncă.

Astfel, la poziția 53, există în carnetul de muncă anumite modificări olografe, rezultând o perioadă rezultată de 11 ani și 6 luni, care este similară cu perioada luată în calcul de Casa de Pensii la stabilirea pensiei.

Deși în Decizia nr. ... se reține că nu s-au luat în calcul perioadele în care reclamantul a desfășurat activitate de pompier și lăcătuș metalic, din însumarea perioadelor valorificate rezultă că în realitate perioadele nevalorificate sunt acelea în care funcțiile îndeplinite de apelant au fost de pompier și de paznic, aceeași situație fiind reținută și în Decizia nr. ...

În ceea ce privește punctul din Anexa nr. 2 reținut prin adeverințe, Curtea reține că Ordinul nr. 50/2001 a fost modificat în timp și renumerotat, astfel că în prezent pct. 107 se referă la „Spitale cu profil de boli contagioase”, în timp ce activitățile la care face referire reclamantul se află în prezent la pct. 117.

În mod corect a reținut instanța de fond că potrivit Deciziei nr. ... din ..., care a fost menţionată ca fiind la baza emiterii adeverinţei nr.... din ... de către fostul angajator SC ..., reclamantul ... nu apare nominalizat în rândul personalului fabricii beneficiar de grupă de muncă.

Se constată de asemenea că nici funcțiile îndeplinite de reclamant (pompier și paznic) nu sunt menționate în această decizie, chiar îndeplinite de alte persoane, nici nu există vreo mențiune că întregul personal ar putea fi încadrat în grupa a II-a de muncă.

Potrivit pct. 3 din Ordinul nr. 50/1990 ”beneficiază de încadrarea în grupele I şi II de munca, potrivit celor menţionate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.

Potrivit art. 6 nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective.

În prezenta cauză, adeverințele eliberate nu au la bază documente verificabile, care să facă dovada că reclamantul a fost într-adevăr încadrat de către fostul angajator în grupa a II-a de muncă, iar prin prisma atribuțiilor îndeplinite, acelea de pompier și paznic, nu se poate reține că acesta a lucrat în aceleași condiții cu persoanele care lucrau la fabricarea făinei din sânge, oase, carne, pește, a cleiului din oase și piele, a gelatinei şi a spodiumului, chiar dacă locul de muncă a fost Fabrica ....

În consecinţă, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 480 N. Cod de procedură civilă, instanţa va respinge apelul ca nefondat.

(Decizie rezumată de judecător Alina Savin)