Decizie nr. 303 din 24.11.2022

Punerea în discuţie a unor chestiuni de fapt sau de drept (cum sunt cele de încuviinţare a probelor solicitate de părţi, sau cele pentru stabilirea obiectivelor expertizelor încuviinţate) nu îl fac pe judecător incompatibil.

Participarea ca judecător de fond şi pronunţarea unor încheieri privitoare la probe nu naşte o îndoială rezonabilă asupra imparţialităţii aceluiaşi judecator care judecă în completul de apel, deoarece acesta nu a participat la întreaga cercetare judecătorească pentru a-şi fi putut forma sau exprima părerea în acel dosar şi pentru că apelul are efect devolutiv, provocând o nouă judecată asupra fondului atât în fapt cât şi în drept, instanţa de apel putând dispune atât refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă cât şi administrarea de probe noi în apel, conform art. 476 alin. 1 şi art. 479 alin. 2 Cod procedură civilă evident în limitele art. 478 şi art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă.

Decizia civilă nr. 303/R din 24 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. .../196/2017, înregistrată la data de 28.12.2017 pe rolul Judecătoriei B, reclamanta ... a solicitat în contradictoriu cu pârâtul ... ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.

În cauză, pârâtul a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat, în esenţă, constatarea calității de bunuri proprii a unora dintre bunurile indicate de reclamantă ca fiind bunuri comune.

Prima instanţă sesizată a soluţionat cauza prin sentinţa civilă nr. 3131/18.06.2021 a Judecătoriei B.

Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat apel ambele părţi.

Dosarul de apel a fost repartizat completului alcătuit din judecătorii ... şi ...

Apelul a fost soluţionat prin decizia civilă nr. 260/25.05.2022 a Tribunalului B.

Pe parcursul soluţionării apelului, prin cererea depusă la data de 13.01.2022, apelantul ... a declarat că formulează cerere de recuzare împotriva judecătorului ..., întrucât „a participat la câteva termene de judecată la instanţa de fond, pronunţându-se pe actele din dosar”.

Cererea de recuzare a fost soluţionată prin Încheierea de Cameră de Consiliu din 17.01.2022, fiind respinsă ca nefondată, iar apelantul amendat judiciar cu suma de 500 lei pentru formularea cu rea credinţă a cererii de recuzare.

În considerentele încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare s-a reţinut, în esenţă, că nu s-a indicat expres cazul de incompatibilitate din cele prevăzute de lege (art. 41 sau 42 Cod procedură civilă) în care s-ar afla judecătorul recuzat, astfel cum obligă dispoziţiile art. 47 Cod procedură civilă, în ciuda adresei comunicate de instanţă prin care s-a pus în vedere apelantului să precizeze această cerere.

A mai reţinut instanţa învestită cu soluţionarea acelei recuzări că simpla participare în calitate de judecător la unele termene de judecată în primă instanţă, nu atrage incompatibilitatea acestuia în calea de atac atâta vreme cât judecătorul recuzat nu a pronunţat o încheiere interlocutorie în dosar sau hotărârea prin care a soluţionat cauza.

În lipsa precizărilor solicitate apelantului, cu privire la termenele la care domnul judecător ... a participat în calitate de judecător la prima instanţă, şi cu privire la care cererea de recuzare se referă, Tribunalul a arătat că a efectuat o verificare din oficiu a tuturor încheierilor pronunţate de Judecătoria B în acest dosar, examinând toate cele 8 (opt) volume ale dosarului primei instanţe, ataşând la prezentul dosar Încheierile pronunţate de judecătorul recuzat, respectiv: Încheierile din 22.01.2018, 16.04.2018, 30.05.2018/27.06.2018, 12.09.2018, 10.10.2018, 21.11.2018, 12.12.2018, 20.02.2019.

Din examinarea acestora s-a constatat că niciuna nu are caracter interlocutoriu, domnul judecător soluţionând cereri de ajutor public judiciar/acordând termene pentru amânări fără discuţii/încuviinţând probe/administrând proba cu interogatoriu.

A mai reţinut instanţa că apelul declarat de apelantul ... în cauză vizează doar sentinţa, nu şi vreo Încheiere şi niciunul dintre argumentele/motivele de apel nu are în vedere dispoziţii ale instanţei de la termenele enunţate de instanţa de apel.

În raport de aceste considerente, cererea de recuzare a fost apreciată ca vădit nefondată.

În continuare, Tribunalul a constatat că cererea astfel cum a fost formulată şi atitudinea reclamantului de a nu răspunde solicitării instanţei, dovedesc reaua-credinţă în formularea acestei cereri, partea săvârşind un abuz de drept, astfel cum este definită noţiunea în doctrina juridică.

La data de 12.05.2022, când era stabilit termen de judecată şi pentru soluţionarea pe fond a apelurilor declarate în dosar, apelantul ... a formulat o cerere de recuzare a judecătorului ...

Cererea de recuzare nu a fost motivată în fapt sau în drept, apelantul arătând doar că judecătorul recuzat a făcut parte din completul care a soluţionat cererea de recuzare îndreptată împotriva judecătorului ..., membru al completului de apel.

Pentru soluţionarea acestei cereri de recuzare a fost format dosarul nr. .../196/2017/a11.

Cererea de recuzare a judecătorului ... a fost soluţionată prin Încheierea de Cameră de Consiliu din 13.05.2022 a Tribunalului B, fiind respinsă ca nefondată.

În motivarea încheierii dată cererii de recuzare, completul învestit cu soluţionarea cererii, a reţinut că motivele de incompatibilitate şi recuzare a judecătorului sunt expres prevăzute la art. 41 şi 42 Cod procedură civilă.

S-a mai arătat că petentul nu a motivat cererea de recuzare, însă a arătat că domnul judecător a soluţionat la data de 17.01.2022, cererea de recuzare a judecătorului ...

Faţă de această precizare, Tribunalul a reţinut că petentul a avut în vedere dispoziţiile art. 42 pct. 13 Cod procedură civilă.

Tribunalul a constatat că aspectul învederat de către petent nu este de natură a naşte în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorilor în soluţionarea cauzei, faţă de faptul că a respins anterior o altă cerere de recuzare, a celuilalt membru al completului de judecată investit cu soluţionarea apelului.

La data de 31.05.2022, apelantul pârât ... a formulat cerere de recurs împotriva Încheierii de şedinţă din 13.05.2022 pronunţată de Tribunalul B în dosarul nr. .../1196/2017/a11 şi împotriva Încheierii de şedinţă din 17.01.2022 pronunţată de Tribunalul B în dosarul nr. .../196/2017.

Prin cererea de recurs, recurentul a solicitat casarea încheierilor şi în rejudecarea cererilor de recuzare admiterea lor şi trimiterea dosarului spre rejudecarea apelului, cu refacerea probelor administrate în apel.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat că pe rolul Tribunalului B s-au aflat spre soluţionare apelurile declarate în dosarul civil nr. .../196/2017.

În cadrul acestui dosar, la primul termen de judecată a formulat cerere de recuzare a judecătorului ... motivat de faptul că a participat la mai multe termene de judecată la fond la Judecătoria B, pronunţându-se pe actele din dosar şi administrând efectiv probe.

Consideră recurentul că în mod nejustificat instanţa care a soluţionat acea cerere de recuzare a considerat că ar fi comis un abuz de drept pentru că nu ar fi indicat care sunt încheierile de şedinţă unde a participat judecătorul recuzat şi au fost verificate cele 8 volume ale dosarului de fond.

Consideră recurentul că analiza făcută de instanţa care a soluţionat cererea de recuzare nu este una completă pentru că trebuia să se constate că la termenul de judecată din 12.09.2018, judecătorul vizat de cererea de recuzare este cel care a încuviinţat toate probele din dosarul de fond: înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză de evaluare bunuri, expertiză imobiliară şi auto, iar la termenul din 12.12.2018 acelaşi judecător a discutat obiectivele expertizelor şi le-a admis.

Apoi prin motivele de apel s-a solicitat completarea probatoriului astfel că erau vizate chiar încheierile de şedinţă de la fond prin care s-a dispus asupra probelor.

Or, în apel, acelaşi judecător cu un alt coleg de complet a respins majoritatea probelor propuse, conform încheierii din 13.01.2022.

Mai mult, la acel termen de judecată, probele din apel s-au discutat în absenţa părţii şi a apărătorului ales, deşi atât partea cât şi apărătorul erau în instanţă, însă răspundeau într-un alt dosar la o altă sală.

Reîntorşi în sala dosarului de apel, judecătorii au refuzat reluarea discuţiilor pe probe, deşi şedinţa de judecată încă nu se terminase şi în sală s-a prezentat şi apărătorul părţii adverse.

Subliniază recurentul lipsa de obiectivitate a judecătorului recuzat în analiza actelor şi dovezilor de la dosar, ceea ce a fost de natură a părtini partea adversă.

Aceeaşi lipsă de obiectivitate a subzistat şi în ceea ce priveşte soluţionarea taxei de timbru.

Astfel, la 22.09.2021 i s-a pus în vedere să achite taxa de timbru în cuantum de 5748 lei, la 29.09.2021 a solicitat scutirea de la plata taxei, la 13.10.2021 instanţa a admis cererea de eşalonare a taxei de timbru în 10 rate lunare.

A formulat cerere de reexaminare pentru că s-a reţinut greşit că deţine 2 imobile şi 2 autoturisme, dar la 01.11.2021 cererea a fost respinsă, dar s-a reţinut în considerente că deţine doar un autoturism, nu două.

Referitor la imobile, recurentul arată că nu deţine decât nuda proprietate a unui imobil, iar cel de-al doilea este achiziţionat de el, dar pe baza veniturilor realizate de mama sa, ... şi de tatăl său, ..., dar nu este finalizat.

Potrivit susţinerilor recurentului cu ocazia judecăţii în apel au fost respinse probele fără a se analiza corespunzător motivele de apel şi dovezile de la dosar.

Prin hotărârea dată în apel s-a menţinut hotărârea de la fond privind atribuirea imobilului din com. ... fostei soţii, care nu numai că nu a avut nicio contribuţie, dar a şi recunoscut aceasta la interogatoriul de la fond.

Or, aceasta constituie, în aprecierea recurentului, încă o lipsă de obiectivitate şi de analiză corespunzătoare a probelor administrate la instanţa de fond.

Se arată că imobilul din ... a fost achiziţionat de el la 29.10.2015, din bani transferaţi de mama sa, ...

Fosta soţie nici nu a ştiut de achiziţia imobilului şi nici nu a contribuit.

De altfel, a şi recunoscut la interogatoriu că imobilul s-a cumpărat din banii trimişi de mama recurentului.

A mai susţinut recurentul că martora ... a fost doar în vizită şi nu cunoaşte aspectele legate de achiziţia imobilului.

Astfel, cu ocazia judecăţii din apel, au fost respinse probele fără a se analiza corespunzător motivele de apel şi dovezile de la dosar.

A mai învederat recurentul că instanţa de apel nu a lămurit situaţia creditelor BRD şi Raiffeisen pentru că proba solicitată în apel, respectiv expertiza financiară, a fost ignorată.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe art. 53 alin. 3 Cod procedură civilă.

La cererea de recurs au fost ataşate, în copie, înscrisuri.

Cererea de recurs a fost legal timbrată.

Legal informată asupra căii de atac declarate în cauză, intimata ... a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

În motivare, intimata a arătat, în esenţă, că între părţi se derulează mai multe litigii, că a făcut apărări în apel şi raportat la probatorii iar probele propuse de partea adversă au fost corect respinse.

A mai arătat intimata că în apel lucrurile au fost simple, lămurite prin înscrisurile deja depuse şi prin probele deja administrate în cauză.

În ce priveşte recuzarea celuilalt judecător din complet se arată că aspectele învederate de recurent nu sunt de natură a naşte în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorilor în soluţionarea cauzei.

Mai mult, completul de apel chiar i-a admis unul din motivele de apel.

În drept au fost indicate prevederile art. 205 Cod procedură civilă.

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare.

Cererea de recurs îndreptată împotriva Încheierii din 13.05.2022 pronunţată de Tribunalul B în dosarul nr. .../a11 şi împotriva Încheierii din 17.01.2022 pronunţată de Tribunalul B în dosarul nr. ..., a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel G, la data de 10.06.2022, sub numărul de dosar .../a11.

În calea de atac a recursului nu s-au administrat probe noi.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, Curtea de Apel apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prealabil analizării motivelor de recurs, Curtea de Apel reţine că din coroborarea prevederilor art. 53 alin. 1 Cod procedură civilă cu prevederile alin. 3 teza a II-a al aceluiaşi articol, rezultă că împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea se poate face recurs la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii prin care s-a soluţionat cauza, în ipoteza în care aceasta din urmă hotărâre este definitivă.

Prin urmare, încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare a unui judecător sau a întregului complet care participă la judecarea unui apel va putea fi atacată cu recurs numai după soluţionarea cauzei respective şi pronunţarea unei hotărâri definitive, în înţelesul art. 634 Cod procedură civilă.

În speță, la data declarării recursului împotriva încheierilor din 13.05.2022 şi 17.01.2022 ale Tribunalului B, prin care s-au respins cererile de recuzare ale membrilor completului însărcinat cu judecarea apelului, cauza în care s-au pronunţat aceste încheieri fusese soluţionată definitiv prin Decizia pronunţată la 25.05.2022 în dosarul nr. .../196/2017.

Astfel, la data formulării şi înregistrării recursului acesta nu era prematur.

Dat fiind faptul că de la dosar lipsesc dovezile privind data comunicării hotărârii finale, dar recursul a fost depus la data de 31.05.2022, adică la 5 zile de la pronunţarea deciziei din apel, recursul nu este nici tardiv, ci formulat în termenul legal, astfel că prezentul recurs este admisibil, iar motivele invocate de recurent urmează a fi analizată sub aspectul temeiniciei lor.

Analizând recursul, din prisma criticilor formulate, raportat la dispozițiile legale incidente cauzei, din materia incompatibilităţilor şi recuzării, se constată că prin Încheierea pronunțată în Camera de consiliu 17.01.2022, în dosarul nr. ... a fost respinsă ca nefondată cererea de recuzare formulată de petentul apelant ... faţă de judecătorul ..., iar petentul apelant amendat judiciar cu suma de 500 lei pentru formularea cu rea credinţă a cererii de recuzare.

Prin Încheierea pronunţată în Cameră de Consiliu la 13.05.2022, în dosarul nr. .../a11, a fost respinsă ca nefondată cererea de recuzare formulată de petentul apelant ... faţă de judecătorul ...

Analizând motivele cererilor de recuzare prin prisma celor relatate prin cererea de recurs, Curtea constată, la rândul său, că aceste motive nu sunt fondate.

Astfel, în ceea ce priveşte împrejurarea că judecătorul ... a făcut parte şi din completul de apel în faţa căruia s-a soluţionat dosarul de apel şi a participat şi ca judecător la dosarul de fond, pronunţând unele încheieri, printre care şi pe cele privitoare la încuviinţarea probelor în primă instanţă, Curtea reţine că nu se încadrează la motivele de incompatibilitate prevăzute de art. 41 Cod procedură civilă, dar nici la motivele de incompatibilitate prevăzute de art. 42 pct. 1 sau 13 Cod procedură civilă.

Conform art. 41 alin. 1 Cod procedură civilă, judecătorul care a pronunţat o hotărâre interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza, nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire, cu excepţia cazului când este chemat să se pronunţe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanţa de apel sau, după caz, de recurs.

În speţă, ... a pronunţat încheierile prin care s-au încuviinţat probele, dar prin acestea nu s-a soluţionat însăşi cauza.

În plus, în apel, în complet colegial, acest judecător a fost chemat să se pronunţe cu privire la admisibilitatea şi utilitatea probelor din apel, în condiţiile art. 479 alin. 2 Cod procedură civilă.

Or, chestiunile pe care le-a avut de analizat şi dezlegat în apel sunt diferite de cele analizate la momentul încuviinţării sau administrării probatoriului din prima instanţă.

Prin situaţia de fapt descrisă în speţă nu se poate considera nici că acest judecător şi-ar fi exprimat anterior părerea cu privire la soluţia în cauza pe care a fost desemnat să o judece, deoarece punerea în discuţie a unor chestiuni de fapt sau de drept (cum sunt cele de încuviinţare a probelor solicitate de părţi, sau cele pentru stabilirea obiectivelor expertizelor încuviinţate) nu îl fac pe judecător incompatibil.

În aprecierea completului care a soluţionat cererea de recuzare, ca şi în aprecierea prezentului complet de recurs, participarea ca judecător de fond şi pronunţarea unor încheieri privitoare la probe nu naşte o îndoială rezonabilă asupra imparţialităţii aceluiaşi judecator care judecă în completul de apel.

Aceasta deoarece nu a participat la întreaga cercetare judecătorească pentru a-şi fi putut forma sau exprima părerea în acel dosar şi pentru că apelul are efect devolutiv, provocând o nouă judecată asupra fondului atât în fapt cât şi în drept, instanţa de apel putând dispune atât refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă, cât şi administrarea de probe noi în apel, conform art. 476 alin. 1 şi art. 479 alin. 2 Cod procedură civilă evident în limitele art. 478 şi art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă.

Situaţia din speţă nu este de natură a convinge instanţa de recurs asupra imparţialităţii judecătorului recuzat în apel.

În legătură cu aceasta, Curtea învederează că imparţialitatea este calitatea fundamentală cerută unui judecător şi reprezintă atributul esenţial al justiţiei, ea trebuind să existe atât în realitate, cât şi într-o percepţie rezonabilă.

Dacă din afară judecătorul este perceput ca fiind părtinitor sau incorect, această percepţie este de natură să lase impresia că s-a cauzat un prejudiciu şi o nedreptate, distrugând astfel încrederea în sistemul de justiţie.

Percepţia de imparţialitate se măsoară prin standardul observatorului rezonabil.

Percepţia de subiectivism trebuie să fie una rezonabilă, resimţită de către persoane rezonabile, dezinteresate şi informate, care se apleacă asupra acestei probleme şi obţin informaţiile necesare.

Subiectivismul real trebuie să fie personal, şi îndreptat către una dintre părţi, fie individual, fie în calitatea acesteia de reprezentant al unei categorii.

Pentru ca judecătorul să fie exclus de la judecată pe motiv de subiectivism, ar trebui să existe dovezi obiective conform cărora judecătorul nu poate prezida cu imparţialitate.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului, referindu-se la conceptul de imparţialitate, a statuat, aşa cum au s-a arătat şi prin cererea de abţinere colectivă, ca aceasta se defineşte prin „absenta prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute”.

In acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere.

Imparţialitatea obiectivă constă „în a pune problema dacă independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă.

Imparţialitatea „se prezumă până la proba contrarie, indiferent dacă este vorba despre un magistrat de profesie, despre un membru al unui juriu sau de persoane specializate în diverse domenii de activitate, care participă, alături de magistraţi de profesie, la soluţionarea unor categorii de litigii.

Având în vedere aceste aspecte, faptul că petentul apelant este nemulţumit de modul de soluţionare a unora dintre cererile sale (cererea referitoare la probele propuse în apel şi cererea referitoare la ajutorul public judiciar şi reexaminarea ajutorului public judiciar) şi faptul că unul din judecătorii completului de apel a participat şi la termene de judecată din prima instanţă chiar încuviinţând probele în acea etapă procesuală, nu sunt de natură să înlăture prin ele însele, aparenţa de imparţialitate a judecătorului.

Aspectele relatate în cauză de către recurent nu atrag aprecieri (pentru un observator rezonabil, imparţial, obiectiv) privind depăşirea rolului şi atribuţiilor judecătorului şi nici incidenţa unuia din cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 42 Cod procedură civilă care să conduc la recuzarea judecătorului din completul de apel.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului privind lipsa de obiectivitate a completului de apel, care a condus la formularea şi a celei de-a doua cerere de recuzare, faţă de celălalt judecător membru al completului de apel, ..., Curtea le apreciază tot ca neîntemeiate.

Prioritar, Curtea arată că soluţionarea cererilor de recuzare se face conform art. 50 alin. 1 Cod procedură civilă de către un alt complet de judecată decât cel recuzat.

Când a fost recuzat doar unul dintre membrii completului de judecată colegial, cererea de recuzare se soluţionează de un complet în alcătuirea căruia nu va intra judecătorul recuzat, dar va rămâne judecătorul nerecuzat.

Această interpretare şi aplicare a art. 50 alin. 1 Cod procedură civilă, în soluţionarea cererilor de recuzare îndreptate împotriva unui singur judecător din completul de judecată colegial, este una unitară în practica instanţelor de judecată.

Participarea aceluiaşi judecător atât în completul de soluţionare a căii de atac, cât şi a completului de soluţionare a incidentului procedural reprezentat de cererea de recuzare nu creează o incompatibilitate.

Curtea apreciază că nu pot fi interpretate ca lipsă de obiectivitate sau ca favorizare a părţii adverse situaţiile descrise de recurent, privind faptul că încuviinţarea probelor în apel s-a făcut în lipsa lui şi a apărătorului ales, dar în prezenţa apărătorului părţii adverse.

În măsura în care partea şi apărătorul ales au cunoscut citarea şi prezenţa lor în aceeaşi zi la mai multe completuri de judecată, ar fi putut formula cereri scrise, de apelare a cauzei cu prioritate sau mai târziu.

Ori chiar cerere de preschimbare a termenului de judecată.

Discutarea probelor propuse de fiecare parte în contradictoriu, în prezenţa uneia dintre părţi, la strigarea în ordinea listei de şedinţă, nu poate reprezenta decât o expresie a principiului egalităţii părţilor în procesul civil.

Reluarea cauzei şi reapelarea cauzei la acelaşi termen nu reprezintă decât situaţii excepţionale, nereglementate procedural, lăsate la aprecierea preşedintelui completului de judecată care conduce şi organizează acea şedinţă de judecată.

Alegaţiile recurentului privind modul de soluţionare a cererii de ajutor public judiciar privind taxa de timbru datorată în apel şi a cererii de reexaminare ajutor public judiciar, nu reflectă decât nemulţumirile petentului faţă de soluţia dată acestor cereri.

Toate referirile părţii la probele depuse în susţinerea cererilor de ajutor public judiciar şi de reexaminare exced cadrului procesual al recursului îndreptat împotriva modului de soluţionare a cererilor de recuzare.

Modul de interpretare a probelor şi motivele care au determinat soluţia de admitere sau respingere a acelor cereri nu pot fi analizate în prezentul recurs.

De altfel, nici nu pot fi avute în vedere în susţinerea ideii de imparţialitate sau lipsă de obiectivitate a instanţei de apel, pentru că de fapt cele relatate nu reflectă decât opinia subiectivă a petentului nemulţumit de soluţie.

Nici cele relatate de recurent cu privire la respingerea unor motive de apel nu pot fi analizate în cadrul prezentului recurs, pentru că se urmăreşte realizarea de către prezenţa instanţă a unei aprecieri asupra probelor administrate în apel.

Or, ar însemna să se eludeze prevederile legale şi să se creeze aparenţa unei căi de atac îndreptate împotriva altei hotărâri judecătoreşti decât cea/cele privitoare la recuzare.

În concluzie, pentru considerentele expuse şi reţinute, se constată că încheierile de şedinţă atacate sunt legale şi temeinice, astfel că nu se impune a fi reformate.

Astfel, în temeiul art. 53 alin. 1 coroborat cu art. 496 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va respinge ca fiind nefondat recursul declarat împotriva recursului declarat de recurentul ... în contradictoriu cu intimata ... împotriva Încheierii din 13.05.2022, pronunţată de Tribunalul B în dosarul nr. .../a11 şi împotriva Încheierii din 17.01.2022 pronunţată de Tribunalul B în dosarul nr. ...

(Decizie rezumată de judecător Raluca NECHIFOR)