Decizie nr. 292 din 17.05.2007

Prin cererea înregistrată sub nr. 932/26.01.2006 reclamantul D.I. în contradictoriu cu pârâţii D.G. şi D.M. au solicitat să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. …/6.04.1999 de B.N.P. şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Judecătoria Brăila prin sent.civ. nr. 2619/5.02.2006 a respins acţiunea ca nefondată, reţinând că reclamantul deşi a precizat că preţul imobilului de 50 milioane lei ROL, nu a fost plătit, nu a dovedit acest aspect, iar faptul că pârâţii cumpărători nu au respectat dreptul de uzufruct viager, rezervat de reclamantul vânzător prin acelaşi contract chiar în cazul în care culpa pârâţilor ar fi dovedită, nu justifică rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul D.I. considerând-o nelegală şi netemeinică, întrucât s-a dat o interpretare eronată actului juridic dedus judecăţii, deşi instanţa de fond a reţinut că situaţia de fapt a fost dovedită cu probele administrate.

Tribunalul Brăila prin decizia civilă nr. 48/22.02.2007 a admis apelul a schimbat sentinţa în tot, în sensul că a admis acţiunea şi a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare – cumpărare cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, reţinând că nerespectarea cauzelor contractului de vânzare cumpărare îl îndreptăţeşte pe vânzător ca în temeiul art. 102 c.civ. fie să pretindă executarea obligaţiei contractuale, fie rezoluţiunea actului, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii acestuia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D.M. considerând-o nelegală pentru următoarele motive;

- Hotărârea a fost dată cu încălcarea formelor de procedură referitoare la citarea părţilor invocând disp. art. 312 alin. 5 în ref. la art. 304 pct. 5 c.proc.civ.

Astfel, precizează că pârâta D.M. a fost citată la toate termenele de judecată în B. str. … nr. … adresă indicată greşit, tendenţios de reclamantul D.I.

Acesta din urmă încă din 2004 atât recurenta D.M. cât şi soţul ei D.G. ( fiul reclamantei) le-a făcut mutaţie D.I. la adresa din B. str. … nr. …, înţelegându-se să se gospodărească şi să folosească împreună imobilul.

În aceste împrejurări cei doi soţi îi asigurau întreţinerea reclamantului aşa cum s-a obligat prin contractul de întreţinere 384 din 13.02.2002, întocmit la B.N.P. C.L.

Deşi pe parcursul procesului de faţă s-a recunoscut că D.M. este plecată din ţară, instanţa s-a limitat la îndeplinirea procedurii prin afişare la adresa din B. str. … nr. … şi la efectuarea procedurii de publicitate din ziarul „ Naţional”.

Instanţa de apel şi deopotrivă de fond avea obligaţia să ceară reclamantului D.I. dovezi asupra adresei corecte a pârâtei D.M. cât şi a soţului acesteia D.G.

Pe fondul cauzei susţine că din actele existente la dosar nu a rezultat că recurenta i-a limitat în vreun fel dreptul la folosinţă asupra întregului imobil, că nu-şi respectă obligaţiile contractuale, ci dimpotrivă, că aceasta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale până la plecare în Italia.

În urma analizării probelor administrate, prin decizia civilă nr.292/R din 17.05.2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a fost admis recursul pârâtei şi casându-se decizia Tribunalului Brăila, s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Brăila.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut faptul că potrivit dispoziţiilor art. 95 al. 1 c.proc.civ. când reclamantul învederează că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului, preşedintele va dispune citarea acestuia prin publicitate.

Atât instanţa de fond, cât şi cea de apel fără minime verificări cu privire la domiciliul pârâţilor, a dispus citarea pârâţilor prin publicitate, cu atât mai mult cu cât reclamantul a precizat că pârâţii sunt în ţară şi locuiesc în imobil, dar imobilul din litigiu este situat la nr. 434 şi nu nr. 424 cum s-au trimis citaţiile.