Decizie nr. 113 din 27.02.2007

Prin cererea înregistrată la nr. 7362/2004 la Judecătoria Focşani, reclamantul B.Ş. a chemat în judecată civilă pe pârâta B.P.O., pentru revendicare şi anulare titlu de proprietate.

A arătat în motivarea acţiunii că este proprietarul unei suprafeţe de 4400 mp teren fâneaţă,situat în extravilanul comunei T. la pct.”F.”, T…., Pc…., cu vecinii: drum, moştenitorii defunctei D.M., râul Putna şi G.L., teren pe care îl stăpâneşte în mod continuu de la decesul autoarei sale B.M. şi care i-a revenit în lot în urma partajului voluntar autentificat la nr. … din 27.03.1998.

A mai arătat că în luna august 2004, pârâta i-a acaparat suprafaţa de 2000 mp ocazie cu care a aflat că pârâta deţine titlul de proprietate nr. …/octombrie 1994.

Reclamantul a precizat că acest teren nu a făcut obiectul legilor funciare, că a fost în permanenţă în posesia autoarei sale şi a solicitat să se anuleze în parte titlul pârâtei, pentru suprafaţa de 2000 m.p. şi să fie obligată aceasta să-i lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă terenul respectiv.

Prin cererea înregistrată la nr. 54/2005 reclamanta B.P.O. a chemat în judecată civilă pe pârâţii: B.Ş., B.V., B.C., B.N., G.L., A.A. şi Primăria T. şi a solicitat să se constate nulitatea absolută a adeverinţei nr.1045/26.03.1998 şi a schiţelor de plan, a certificatului de moştenitor suplimentar nr.86/27.03.1998 şi a contractului de partaj voluntar autentificat la nr.929/27.03.1998.

A arătat în motivarea acţiunii că actul de partaj voluntar pe care îl invocă pârâtul B.Ş. ca fiind titlul său de proprietate în dosarul nr.7362/2004 a fost întocmit în urma eliberării certificatului de moştenitor suplimentar şi la baza ambelor acte a stat adeverinţa nr.1045/26.03.1998 emisă de Primăria T., toate aceste acte fiind întocmite în frauda legii şi au o cauză ilicită pentru că au fost întocmite cu scopul să o prejudicieze prin deposedarea de o parte din terenul care i se cuvine.

Pârâţii au depus întâmpinare şi au arătat că terenul din pct.”F” care este proprietatea lor nu a făcut obiectul Legii nr.18/1991, că au stăpânit acest teren ca proprietari individuali, că în anul 1960 terenul a fost comasat, iar după 1991 au fost puşi în posesie cu suprafaţa de 2,11 ha situată în pc.1859 şi 1840.

Reclamantei i s-a atribuit teren în pct.1855, astfel că ei nu i-au încălcat proprietatea.

Au mai arătat că reclamanta nu este îndreptăţită să primească teren în pct.”F” pentru că autorii săi au înstrăinat tot terenul din acest punct.

La termenul din 8 septembrie 2005, cele două cauze au fost conexate.

Au fost introduse în cauză în calitate de pârâte Comisia Locală T şi Comisia Judeţeană V pentru aplicarea Legii 18/1991.

Prin sentinţa civilă nr. 2463/06.07.2006 s-a admis în parte acţiunea înregistrată la nr.7362/2004 pentru revendicare şi anulare titlu de proprietate, s-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr…./1994 emis pe numele defunctului D.I. pentru suprafaţa de 183 m.p. şi a fost obligată pârâta B.O.P., să lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă acest teren reclamanţilor.

S-a respins ca neîntemeiată acţiunea pentru anulare certificat de moştenitor şi partaj voluntar, formulat de reclamanta B.P.O.

Instanţa de fond a reţinut că reclamanţii BV ş.a. au făcut dovada proprietăţii cu actul de partaj voluntar, dovadă apreciată ca suficientă pentru că instanţa a apreciat că terenul reclamanţilor nu face obiectul legii nr.18/1991 şi nu trebuia emis titlu de proprietate pentru acest teren.

Reconstituirea dreptului de proprietate pentru pârâta-reclamantă BPO, a fost apreciată ca legală, cu motivarea că autorul său, BI, nu a înstrăinat întregul teren din punctul „F”.

Din proba cu acte, din constatările făcute cu ocazia cercetării locale şi din concluziile raportului de expertiză, instanţa a reţinut că pârâta BPO a acaparat din terenul reclamanţilor suprafaţa de 183 m.p.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii-pârâţi şi pârâta-reclamantă însă la termenul din data de 5 oct. 2006 instanţa având în vedere dispoziţiile art. 2822 din cod procedură civilă, obiectul acţiunii cât şi valoarea imobilului revendicat a recalificat calea de atac exercitată de părţi considerând că aceasta este recurs.

Analizând susţinerile părţilor, probele administrate cât şi dispoziţiile art. 304 cod procedură civilă, tribunalul prin decizia civilă nr. 614/26.10.2006 a admis recursul pârâtei-reclamante BPO şi a modificat în parte hotărârea primei instanţe în sensul că a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamanţilor-pârâţi privind anularea titlului de proprietate şi revendicarea suprafeţei de 2000 m.p. teren.

A respins ca nefondat recursul reclamanţilor-pârâţi BŞ, BV, BN, GL şi AA.

În motivarea acestei hotărâri tribunalul a susţinut că reclamanţii nu şi-au dovedit dreptul de proprietate revendicat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii-pârâţi care au susţinut că în mod greşit tribunalul a apreciat că apelul declarat este recurs, depunând în acest sens o expertiză extrajudiciară care concluzionează că potrivit expertizelor notariale însuşite de CNP, preţul pe metru pătrat în zona L-G este de 20 euro/m.p., astfel că valoarea terenului revendicat este de 1.357.720.000 lei.

Pentru aceste considerente s-a solicitat casarea deciziei tribunalului şi trimiterea cauzei la această instanţă în vederea judecării apelului.

Prin decizia civilă nr. 113/R/27.02.2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a fost admis recursul reclamantului, s-a casat decizia civilă nr. 614/26.10.2006 a Tribunalului Vrancea şi a fost trimisă cauza la Tribunalul Vrancea pentru soluţionarea apelului.

Pentru a pronunţa această decizie instanţa de recurs a reţinut faptul că obiectul acţiunii reclamantului îl constituie revendicarea suprafeţei de 2000 m.p. teren.

Deşi părţile au avut puncte de vedere contrare privind calificarea căii de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii instanţei de fond, instanţa de apel fără a administra nici o probă cu privire la valoarea terenului a recalificat apelul declarat ca fiind recurs.

Întrucât din proba cu acte administrată la Curtea de Apel Galaţi rezultă că valoarea terenului revendicat depăşeşte 1 miliard de lei şi văzând dispoziţiile art.282/1 cod procedură civilă, potrivit cărora nu sunt supuse apelului hotărârile pronunţate în litigii al căror obiect au o valoare de până la 1 miliard, Curtea a admis recursul dispunând trimiterea cauzei la Tribunalul Vrancea pentru judecarea apelului.