Decizie nr. 669 din 16.10.2006

Prin decizia civilă nr. 669/R/16.10.2006 a Curţii de Apel Galaţi – Secţia Conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul S.G., domiciliat în ..., împotriva sentinţei civile nr.456/2.06.2006 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr.564/2006.

Pentru a pronunţa hotărârea judecătorească instanţa de recurs a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 564/2006, reclamantul S.G. a chemat în judecată pe pârâta S.C. T. S.A B. pentru a fi obligată să îl încadreze în funcţia de căpitan de navigaţie internaţională fluvială.

În fapt, a motivat că a fost repartizat la societatea pârâtă pentru a fi încadrat în funcţia de căpitan de navigaţie internaţională fluvială, iar aceasta i-a solicitat să obţină avizul medical.

Că, deşi a obţinut actul solicitat, pârâta a refuzat să îl încadreze.

Prin precizările depuse în şedinţa publică din data de 02.06.2006, reclamantul a susţinut că , în urma examenului medical, şi al celui psihologic, a obţinut avizele necesare la data de 01.08.2005 şi că pârâta urma să îl trimită la un examen de specialitate însă nu a mai primit nici un răspuns şi nu i s-a încheiat contract de muncă pârâta angajând în funcţie o altă persoană, fără forme legale.

Prin sentinţa civilă nr.456/02.06.2006 pronunţată de Tribunalul Brăila a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul S.G. împotriva pârâtei SC T.

SA B. invocând faptul că nu s-au luat în considerare probele administrate ,reluând ulterior motivele arătate prin acţiunea iniţială.

Analizând sentinţa civilă recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în baza dispoziţiilor art. 304 indice 1 C.p.c, Curtea a apreciat că recursul este nefondat.

Motivul de recurs invocat de către recurentul reclamant S.G. în sensul că instanţa nu a ţinut cont de probele administrate nu a fost reţinut ca întemeiat întrucât, din considerentele hotărârii instanţei de fond rezultă că au fost analizat în mod judicios tot materialul probator şi au fost arătate toate motivele care au format convingerea instanţei cum şi cele pentru care s-au înlăturat susţinerile recurentului, potrivit disp. art. 261 alin. 1 pct. 5 C.p.c.

Pe fondul cauzei, soluţia instanţei de fond de respingere a acţiunii este corectă.

Contractul individual de muncă are caracterul unui act juridic bilateral şi consensual care se încheie numai prin acordul părţilor, cerinţă expres prevăzută de art. 16 alin. 1 din Codul muncii.

Prin consimţământ se înţelege acea condiţie esenţială, de fond şi generală a actului juridic care constă în hotărârea de a încheia un act juridic civil manifestată în exterior.

În cazul contractului individual de muncă, consimţământul presupune realizarea acordului de voinţă a părţilor, în vederea încheierii valabile a contractului.

În speţa de faţă, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, recurentul reclamant nu a făcut nici o dovadă a faptului că ar fi prestat muncă în folosul angajatorului, iar fişa postului depusă şi în recurs nu face dovada că s-ar fi realizat un acord de voinţă.

Instanţa nu se poate substitui voinţei angajatorului şi nici nu are posibilitatea de a suplini consimţământul părţii contractante.

Este strict atributul angajatorului voinţa de a angaja iar dispoziţia de repartizare a A.J.O.F.M. B. nu poate obliga în nici un fel partea, întrucât, s-ar încălca principiul libertăţii contractuale.

Nu în ultimul rând, trebuie observat că are caracter personal contractul individual de muncă , fiind încheiat intuitu persone, în considerarea aptitudinilor şi calităţilor salariatului , tocmai în baza principiului libertăţii contractuale.

Actele depuse de recurentul reclamant , respectiv fişa de aptitudine şi avizul medical sunt acte prealabile angajării care nu obligă unitatea să încheie contractul individual de muncă.