Decizie nr. 142 din 01.02.2006

La ordine fiind soluţionarea recursului declarat de contestatorul C I împotriva sentinţei civile nr. 319/19.10.2005 de Tribunalul Vrancea – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 39/F/2003 în contradictoriu cu intimatele S.C.

G E MBV S.R.L.

Focşani pentru debitoarea S.C.

N S S.R.L.

Focşani, D.G.F.P.

Vrancea, P.M.

F., P.T. şi O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vrancea, având ca obiect contestaţie privind lămurirea titlului executoriu.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns pentru recurentul contestator avocat R A cu împuternicire avocaţială aflată la dosar, lipsind intimatele.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care a învederat instanţei faptul că recursul dedus judecăţii este la al doilea termen de judecată, prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, motivat, timbrat, la termenul anterior cauza s-a amânat, la cererea recurentului, în vederea angajării unui apărător, după care:

Instanţa, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în susţinerea recursului.

Recurentul, prin apărător, arată că a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 319/19.10.2005 a Tribunalului Vrancea întrucât s-a respins contestaţia la titlul executoriu ca fiind tardiv formulat, fiind admisă astfel excepţia tardivităţii invocată de intimată.

Pe fond nu s-a mai judecat probatoriul pentru care Tribunalul Vrancea a fost investit.

În momentul promovării contestaţiei la titlul executoriu, acesta a implicat art. 399 şi art. 400 alin. 2 C.proc.civ., aşa cum era în fiinţă la acea dată, dar a dorit să se precizeze în dispozitiv dacă obligaţia este solidară sau conjunctă.

La data de 19.10.2005 când s-a pronunţat sentinţa, au apărut modificări la Codul de procedură civilă, astfel că însuşi legiuitorul a precizat în art. 401 alin. 1/l „contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înlăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită”.

Acest termen nu s-a împlinit, excepţia urmând a fi respinsă.

Deşi practica textului de lege şi susţinerea apărătorului sunt consemnate, magistratul nu răspunde la problemele invocate, ci numai la temeiul de lege pe care şi-a invocat acţiunea, aceasta în mod greşit.

Astfel, la data soluţionării excepţiei, conform principiului aplicării imediate a legii noi şi a neultractivităţii legii vechi aplicabilă în cauză era aplicabilă dispoziţia legală de la art. 304 alin. 1/1 C.pr.civ. (ultima modificare a Codului), pe care a invocat-o şi pe care instanţa nu s-a pronunţat, contestaţia privind titlul executor, nefiind o contestaţie la executare.

Cei doi, P T şi C I, au făcut contestaţie la executare pe alte motive, dar P care a lipsit din ţară, când a prelevat acest dosar, a constatat că celălalt administrator şi-a înstrăinat imobilul în timpul procedurii de lichidare pe jumătate din sumele datorate.

Arată că, atâta timp cât nu s-a îndeplinit termenul de prescripţie şi neintrând în fondul cauzei, numai admiţând excepţia, judecătorul nu a apreciat corect textul de lege.

Solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Vrancea.

Examinand actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin cererea inregistrata la nr. 393/c+c/2005 la Tribunalul Vrancea, C I, prin avocat P M, în temeiul art. 399 alin. 1 teza a II-a şi art. 400 alin. 2 C.pr.civ., a formulat contestaţie privind lămurirea înţelesului titlului executor, reprezentat de sentinţa civilă nr. 122/19 mai 2004 a Tribunalului Vrancea, pronunţată în dosarul nr. 39/F/2003, în contradicţie cu S.C.

G E MBV S.R.L., cu sediul în F., D.G.F.P.

V., cu sediul în F., P.M.F., O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vrancea şi P T.

În motivarea contestaţiei, a precizat că, prin sentinţa amintită, i-a fost angajată răspunderea personală în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 64/1995 pentru pasivul S.C.

N C S.R.L., împreună cu P T.

În baza sentinţei, lichidatorul societăţii S.C.

G E MBV S.R.L. a formulat cerere de executare, solicitând urmărirea averii personale pe toată suma reprezentând pasivul societăţii.

În dosarul de executare nr. 199/E/2004 a B.E.J.

B C, s-a emis publicaţia de vânzare pentru imobilul proprietatea sa, situat în judeţul Vrancea.

Prin prezenta cerere, a solicitat lămurirea înţelesului hotărârii judecătoreşti, în sensul că este obligat alături de P T şi nu în solidar cu acesta.

Motivele pe care susţine această opinie sunt disp. art. 124 (actual 137) din Legea nr. 64/1995 şi art. 1041 C.pr.civ.

Prin articolele invocate, răspunderea sa personală pentru pasivul societăţii este conjunctă – divizibilă – fiecare din cei doi administratori fiind obligaţi să plătească jumătate din suma respectivă.

A mai susţinut că în dispozitivul hotărârii nu s-a menţionat obligarea în solidar, pentru că nu s-a dovedit că între el şi celălalt administrator ar exista o rezoluţie delictuală comună, care să justifice o solidaritate.

A depus la dosar publicaţia de vânzare din 27.04.2005.

La dosarul cauzei a depus întâmpinare S.C.

N C S.R.L. prin lichidator S.C.

G E MBV S.R.L. prin care a invocat excepţia tardivităţii, motivată de acţiunea formulată de reclamant are caracterul unei contestaţii la executare, potrivit art. 400 alin. 2 C.pr.civ.

Pentru o astfel de cerere, legea a stabilit un termen de decădere de 15 zile, care începe să curgă la momente diferite, conform art. 400 alin. 1 lit. c C.pr.civ., pentru contestator ar începe să curgă de la data la care debitorul ar contesta executarea însăşi, a primit somaţia, ori la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare.

Debitorul a luat cunoştinţă de primul act de executare la data de 29.06.2004, când executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal de executare.

Pe fondul cauzei, apreciază că cererea este neîntemeiată pentru motivele:

Principiul stipulat în art. 1041 C.civ, constituie regula pentru dreptul civil.

În dreptul comercial, regula o constituie solidaritatea (art. 42 C.com.), astfel încât nu ne aflăm în ipoteza în care în calitate de creditori trebuia să răsturnăm o prezumţie.

Raporturile juridice dintre administratori şi societate sunt de mandat şi contractuale comerciale.

Din analiza art. 72 din Legea nr. 31/1990 rezultă că obligaţiile şi răspunderea administratorilor au o dublă natură: contractuală şi legală.

Art. 73 instituie răspunderea administratorilor ca fiind solidară. Chiar dacă s-ar accepta incidenţa prevederilor art. 1041 C.civ., tot o solidaritate pasivă ar fi, deoarece izvorul acesteia este legea.

Judecatorul sindic, prin sentinta civila nr. 319/19.10.2005, a admis exceptia invocata de S.C. G E MBV S.R.L. F., in calitate de lichidator judiciar al S.C. N C S.R.L. Focsani.

A respins, ca tardivă, contestatia privind lămurirea intelesului titlului executoriu, reprezentat de sentinta civila nr. 122/19.05.2004 a Tribunalului Vrancea, formulata de contestatorul C.I.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut ca, potrivit art. 401 C.pr.civ., contestatia se poate face in termen de 15 zile de la data cand contestatorul a luat cunostinta de actul de executare pe care il contesta (lit. a) sau debitorul care contesta executarea a primit somatia ori de la data cand a luat cunostintă de primul act de executare, in cazurile in care executarea se face fara somatie.

Or, in speta, contestatorul a luat cunostinta de actul de executare mai inainte de data formularii primei contestatii la executare, 16.07.2004, ce a facut obiectul dosarului nr. 5707/2004 al Judecatoriei Focsani.

Ca atare, prezenta contestatie, formulata la data de 03.06.2005, este tardivă.

Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a declarat recurs contestatorul C I, inregistrata sub nr. 2844/2005 pe rolul Curtii de Apel Galati - Sectia comercial, maritima si fluviala.

Sentinta recurata a fost criticată sub aspectul nelegalitatii, pentru urmatoarele motive:

Contestatia la executare privind lamurirea intelesului intinderii sau aplicarii titlului executoriu se poate face oricand inauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita, potrivit art. 401 alin. 11 C.pr.civ., astfel cum a fost modificat prin art.

I pct. 156 din O.U.G. nr. 138/2000, modificat ulterior prin Legea de aprobare nr. 219/2005, intrata in vigoare la 17 iulie 2005.

Astfel, la data solutionarii exceptiei (19.10.2005) era aplicabila legea noua, conform principiului aplicarii imediate a legii noi.

Chiar daca s-ar aprecia ca dispozitia legala aplicabila este cea in vigoare la data introducerii cererii (03.06.2005), din coroborarea prevederilor art. 399 alin.

Teza II si art. 400 alin. 2 C.pr.civ. (nemodificat), rezulta ca termenul pentru introducerea unei contestaţii privind lamurirea intelesului titlului executoriu nu este cel de 15 zile.

Astfel, art. 399 alin. 1 face trimitere la art. 2811 C.pr.civ., iar acest din urma text de lege nu face trimitere la vreun termen de formulare a cererii.

In drept, s-au invocat disp. art. 312 alin. 3 C.pr.civ.

Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:

Potrivit art. 725 alin. 4 C.pr.civ., actul de procedura indeplinit inainte de intrarea in vigoare a legii noi ramane suspus dispozitiilor legii vechi.

Prin urmare, contestatia privind lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu constand in sentinta civila nr. 122/19 mai 2004, formulata de C I la data de 03.06.2005, este supusa dispozitiilor in vigoare la acea data.

Prin urmare, prevederile art. 401 alin. 11, introduse prin art.

I pct. 70 din Legea nr. 219/2005 (intrata in vigoare la 17 iulie 2005), nu sunt aplicabile spetei.

Insa, judecatorul sindic, solutionand exceptia tardivitatii, a retinut in mod gresit incidenta dispozitiilor art. 401 alin. 1 lit. a si c C.pr.civ., întrucat aceste texte de lege vizeaza termenul de introducere a contestatiei la executare impotriva actelor de executare sau a refuzului de a indeplini un act de executare (lit. a) sau impotriva executarii silite insasi (lit. c).

Or, in cauza, s-a formulat contestatie privitoare la intelesul si aplicarea titlului executoriu, situatie in care prevederile art. 399 alin. 1 teza II C.pr.civ. fac trimitere la art. 2811 C.pr.civ.

Cererea de lamurire a dispozitivului unei hotarari, prev. de art. 2811 C.pr.civ., nu este supusa vreunui termen.

Prin urmare, contestatia privitoare la intinderea si aplicarea titlului executoriu, si anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 219/2005, putea fi formulata oricand inlauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita, prev. de art. 405 alin. 1 C.pr.civ.

Ca atare, judecatorul sindic s-a pronuntat in mod gresit pe exceptia tardivitatii contestatiei, fara a intra in cercetarea fondului.

Asa fiind, potrivit disp. art. 312 alin. 5 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul si va casa sentinta recurata, cu consecinta trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeasi instanta.

Admite recursul declarat de recurentul contestator C I împotriva sentinţei civile nr. 319/2005 pronunţată de judecătorul – sindic în dosarul nr. 39/F/2003 al Tribunalului Vrancea în contradictoriu cu intimata S.C.

G E MBV S.R.L.

F. pentru debitoarea S.C.

N S S.R.L.

F., D.G.F.P.

Vrancea, P.M.

F., P T, O.R.C. – Tribunalul Vrancea.

Casează sentinţa recurată şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.