Curtea de Apel TÂRGU MUREȘ · x/96/2021.
Decizie nr. 292/A din 11.05.2023
Cod procedură penală art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. b teza a doua, partea a doua Cod procedură penală
Rezumându-se să constate în mod eronat că patru rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică şi anexele a trei dintre acestea au fost excluse şi în absenţa oricărei analize a elementelor răspunderii civile delictuale pe baza acelor probe care au fost legal administrate în prezentul litigiu, Tribunalul a pronunţat în latura civilă a pricinii o soluţie pur formală.
Această neregulă nu poate să fie remediată cu prilejul judecăţii în apel, prin pronunţarea unei hotărâri motivate după standardele impuse de art. 403 Cod procedură penală, căci, în acest caz şi în circumstanţele speţei, judecata în apel s-ar transforma într-o judecată într-un singur şi ultim grad de jurisdicţie, ceea ce contravine echităţii procedurii, drepturilor apărării şi principiului dublului grad de jurisdicţie.
Temeiul juridic aplicat, al desfiinţării cu trimitere - art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. b teza a doua, partea a doua Cod procedură penală, nu trebuie interpretat în mod restrictiv, în sensul că o asemenea soluţie se referă strict la situaţia în care instanţa de prim grad a omis să se pronunţe „asupra acţiunii civile”, ci vizează şi ipoteza în care prima instanţă a pronunţat o soluţie pur formală, fără un minim de analiză a probelor administrate în cauză.
1.
Prezentarea sesizării.
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. x/96/2021/8 februarie 2023, partea civilă Statul român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita a declarat apel împotriva sentinței penale nr. x/10 ianuarie 2023, pronunţate de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/96/2021.
Apelul părţii civile a fost declarat exclusiv în latura civilă a cauzei, în latura penală Sentinţa Tribunalului Harghita nu a fost apelată, astfel că modalitatea de soluţionare a acţiunii penale a rămas definitivă, iar apelul promovat devoluează doar latura civilă.
În motivarea apelului, partea civilă a constatat temeinicia soluţiei Tribunalului Harghita, de respingere a acţiunii civile exercitate în procesul penal împotriva inculpaţilor A, B şi SC C SRL.
A subliniat că, în cauză, există probe care să confirme întinderea prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului prin săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală deduse judecăţii, întrucât nu a fost exclus din materialul probator raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit la data de 6 septembrie 2019 de specialistul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita.
Analizând apelul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. x/96/2021 al Tribunalului Harghita, a motivelor invocate, a susţinerilor şi concluziilor inculpaţilor şi reprezentantului Ministerului Public, precum şi din oficiu, în limitele efectelor devolutiv şi neagravării situaţiei în propria cale de atac, Curtea a reținut următoarele:
2. Prezentarea hotărârii atacate. Prin sentinţa penală nr. x/10 ianuarie 2023, Tribunalul Harghita:
-în baza art. 396 alin. 1, 6 Cod procedură penală rap. la art. 16 alin. 1 lit. f Cod procedură penală cu ref. la art.154 alin. 1 lit. c şi alin. 2 Cod penal respectiv art.155 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal şi în aplicarea Deciziei nr.x /26.05.2022 a Curţii Constituţionale, corob. cu Decizia nr. x/26.04.2018 a Curţii Constituţionale, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei A pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin.1 lit.c din Legea 241/2005, evaziune fiscală” în formă continuată, prev. de art. 9 alin.1 lit.c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal (23 acte materiale) delapidare prev. de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 Cod penal.
-în baza art. 396 alin. 1, 6 Cod procedură penală rap. la art. 16 alin. 1 lit. f Cod procedură penală cu ref. la art.154 alin. 1 lit. c şi alin. 2 Cod penal respectiv art.155 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal şi în aplicarea Deciziei nr.358/26.05.2022 a Curţii Constituţionale, corob. cu Decizia nr. 297/26.04.2018 a Curţii Constituţionale, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei SC C SRL pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin.1 lit.c din Legea 241/2005 şi evaziune fiscală în formă continuată, faptă prev. de art. 9 alin.1 lit.c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 Cod penal
-în baza art. 396 alin. 1, 6 Cod procedură penală rap. la art. 16 alin. 1 lit. f Cod procedură penală cu ref. la art.154 alin. 1 lit. c şi alin. 2 Cod penal respectiv art.155 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal şi în aplicarea Deciziei nr.x /26.05.2022 a Curţii Constituţionale, corob. cu Decizia nr. 297/26.04.2018 a Curţii Constituţionale, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B , pentru comiterea infracţiunilor de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 48 rap. la art. 9 alin.1 lit.c din Legea 241/2005, complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 rap. la art. 9 alin.1 lit.c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin.1 C.pen
-a respins pretenţiile părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Direcţia Generală Regională a Finanţelor Braşov – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita.
-a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit prin ordonanţa din 09.08.2018 asupra bunurilor inculpaţilor.
-în temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare.
-în conformitate cu art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei a onorariului apărătorilor din oficiu desemnaţi pentru inculpata A şi inculpatul B.
Pentru pronunţarea acestei soluţii, prima instanţă, în latura penală a cauzei, a reţinut că, în lumina deciziilor obligatorii ale Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, forma Codului penal, existentă şi aflată în vigoare între 25 iunie 2018 și 30 mai 2022, reprezintă în speţa de faţă „legea penală mai favorabilă”, astfel că s-a raportat la termenul general al prescripţiei răspunderii penale.
Termenul de prescripţie al răspunderii penale pentru infracţiunea de evaziune fiscală preăzută de art.9 alin. 1 lit. c din Legea nr.241/2005, prev. de art.154 alin. 1 lit. c Cod penal, şi anume, 8 ani (în condiţiile în care maximul special prevăzut de norma incriminatoare era, la data epuizării faptei, şi anume, 8 ani închisoare, calculat, în conformitate cu art.154 alin. 2 Cod penal, începând cu luna august 2013 (dată reţinută ca fiind cea a epuizării infracţiunii continuate), s-a împlinit în august 2021, conf. art.186 alin. 2 teza finală Cod penal
În cazul infracţiunii de delapidare reţinută în sarcina inculpatei A termenul de prescripţie al răspunderii penale potrivit de art.154 alin. 1 lit. c Cod penal, este similar şi anume, 8 ani.
În latura civilă a cauzei, Tribunalul a constatat că prin încheierea de cameră preliminară s-a dispus înlăturarea din mijloacele de probe a Raportului de constatare din data de 2 februarie 2018 privind calculul prejudiciului produs de activitatea societăţii D S.R.L. şi anexele acesteia constând în declaraţii fiscale şi diagrame Lynx , a Raportului de constatare din data de 2 februarie 2019 privind achiziţiile şi livrările efectuate de către D S.R.L. şi anexele acesteia constând în declaraţii fiscale şi diagrame c Lynx dispus prin ordonanţa din data de 17ianuarie 2019, a Raportului de constatare din data de 15 februarie 2019 privind identificarea declaraţiilor fiscale ale societăţilor implicate în lanţul tranzacţional fictiv, identificarea societăţilor care au declarat achiziţii şi livrări către/de la aceste societăţi şi anexele acesteia constând în declaraţii fiscale şi diagrame cLynx dispus prin ordonanţa din data de 7 februarie 2019; a Raportului de constatare tehinico-ştiinţifică din data de 29 septembrie 2016, dispus prin ordonanţa din data de 27 iulie 2016; precum şi a Raportului de constatare tehinico-ştiinţifică din data de 6 septembrie 2019, dispus prin ordonanţa din data de 5 august 2019.
Prin aceasta acţiunea civilă practic a rămas fără sprijin probator iar în lipsa acestor probe nu poate fi angajată răspunderea civilă a inculpaţilor. De aceea, prima instanţă a respins acţiunea civilă.
3.
Considerentele instanţei de apel.
Din prezentarea făcută în secţiunea anterioară hotărârii apelate, Curtea a reținut că, în motivarea dispoziţiei de respingere a acţiunii civile exercitate de partea civilă în procesul penal, Tribunalul a avut în vedere exclusiv absenţa în cauză a vreunui suport probatoriu în baza căruia să examineze condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpaţilor.
A constatat, în acest sens, că rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică întocmite de specialiştii antifraudă au fost excluse de către judecătorul de cameră preliminară.
Diferit de aceste considerente ale Tribunalului Harghita, instanţa de al doilea grad a notat că prin încheierea penală nr. x/C/CP/10 octombrie 2022, Completul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Tg.-Mureş, în urma admiterii contestaţiei declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita împotriva încheierilor penale nr. 3 din 3 martie 2022 şi nr. x/CP din 19 aprilie 2022 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunal, a înlăturat din încheierea atacată dispoziţiile privind excluderea rapoartelor de constatare (în realitate, procese-verbale) din 2 februarie 2019 şi din 15 februarie 2019 şi a anexelor acestora, a raportului de constatare din 6.09.2019, a anexelor raportului de constatare din 2.02.2018 (în realitate din 2.02.2019) şi a declaraţiilor date în dosarul 60/P/2014 de martorii F , G , H şi I .
Ca efect al celor decise cu caracter definitiv prin încheierea penală nr. x/C/CP/10 octombrie 2022, exceptând raportul de constatare din 27 iulie 2016, toate celelalte rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică şi anexele acestora indicate în sentinţa penală nr. 2 din 10 ianuarie 2023 nu au fost excluse, dimpotrivă au rămas câştigate cauzei, iar Tribunalul Harghita, cu prilejul soluţionării acţiunii civile, trebuia să le analizeze în substanţă.
În plus, în afara depoziţiilor martorilor I , J , K, L, M , N , O şi P, care au fost excluse în mod definitiv în faza de cameră preliminară, la materialul probator al dosarului a rămas un set consistent de declaraţii de martori, cărora li se adaugă declaraţiile inculpaţilor şi numeroase înscrisuri, la care prima instanţă nu a făcut nicio referire, dar care, alături de rapoartele de constatare neexcluse, trebuia să le examineze şi să le coroboreze, iar, în urma propriului demers analitic, să hotărască dacă, în cauză, sunt sau nu îndeplinite exigenţele legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale a celor trei inculpaţi.
Rezumându-se să constate în mod eronat că patru rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică şi anexele a trei dintre acestea au fost excluse şi în absenţa oricărei analize a elementelor răspunderii civile delictuale pe baza acelor probe care au fost legal administrate în prezentul litigiu, Tribunalul a pronunţat în latura civilă a pricinii o soluţie pur formală.
Această neregulă nu poate să fie remediată cu prilejul judecăţii în apel, prin pronunţarea unei hotărâri motivate după standardele impuse de art. 403 Cod procedură penală, căci, în acest caz şi în circumstanţele speţei, judecata în apel s-ar transforma într-o judecată într-un singur şi ultim grad de jurisdicţie, ceea ce contravine echităţii procedurii, drepturilor apărării şi principiului dublului grad de jurisdicţie.
În considerarea ideilor enunţate, s-a reținut că apelul declarat de partea civilă împotriva sentinţei penale nr. 2/10 ianuarie 2023 este fondat şi, în temeiul art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. b teza a doua, partea a doua Cod procedură penală, a fost admis, cu consecinţele desfiinţării parţiale a hotărârii atacate şi rejudecării de către Tribunalul Harghita a acţiunii civile promovate în procesul penal de către partea civilă Statul român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita, împotriva inculpaţilor A, B şi SC C SRL.
Curtea a mai subliniat că temeiul juridic aplicat, al desfiinţării cu trimitere - art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. b teza a doua, partea a doua Cod procedură penală, nu trebuie interpretat în mod restrictiv, în sensul că o asemenea soluţie se referă strict la situaţia în care instanţa de prim grad a omis să se pronunţe „asupra acţiunii civile”, ci vizează şi ipoteza în care prima instanţă a pronunţat o soluţie pur formală, fără un minim de analiză a probelor administrate în cauză, cum este cazul în litigiul pendinte.
Dat fiind motivul desfiinţării cu trimitere, s-a reținut că rămân valabile şi câştigate cauzei toate actele procesuale şi procedurale şi măsurile efectuate anterior începerii dezbaterilor judiciare, astfel că Tribunalul Harghita va relua judecarea cauzei în latura civilă din stadiul în care se afla la termenul din 29 noiembrie 2022 -al cercetării judecătoreşti, înainte de acordarea cuvântului în dezbateri judiciare.
În rejucare, prima instanţă va efectua o cercetare judecătorească conform rigorilor prevăzute de art. 376, art. 378 şi urm.
Cod procedură penală dacă Ministerul Public şi părţile mai formulează cereri în probaţiune, şi va pronunţa asupra acţiunii civile o hotărâre motivată, care să aibă conţinutul prevăzut de art. 402, art. 403 şi art. 404 Cod procedură penală.
Totodată, în rejudecare Tribunalul Harghita, în baza art. 2502 Cod procedură penală, va verifica sechestrul asigurator instituit prin Ordonanţa din 9 august 2018 asupra bunurilor celor trei inculpaţi.