Curtea de Apel TÂRGU MUREȘ · x/308/2016

Decizie nr. 300/A din 11.05.2023

Instanță: Curtea de Apel TÂRGU MUREȘ
Dosar: x/308/2016
Obiect: Parte responsabilă civilmente. Deschiderea procedurii falimentului față de societatea de asigurare. Suspendarea procesului penal
Soluție
Sursa: portal.just.ro

Legea nr. 85/2014, art. 242, art. 262 alin. (4) art. 75

Cod procedură penală art. 19 alin. 4

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent sa judece recursul în interesul legii, Decizia nr.19/2022

Deschiderea procedurii falimentului faţă societatea de asigurare nu are ca efect suspendarea acţiunilor civile exercitate în procesul penal de către părţile civile.

Având în vedere scopul procedurii reglementate de Legea nr. 85/2014, legislatorul român a introdus în mod expres anumite excepţii de la suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau a măsurilor de executare silită, excepţii care sunt cuprinse în art. 75 alin. (2) din legea sus-menţionată, la lit. a) fiind menţionate, printre altele, acţiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului.

Deşi în capitolul dedicat insolvenţei societăţilor de asigurare/reasigurare este reluat unul dintre cele mai importante efecte ale hotărârii de deschidere a procedurii falimentului faţă de un asemenea debitor, şi anume suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare (creanţele pretinse în aceste procese urmând să fie înregistrate la dosarul de faliment, fiind supuse examinării şi înscrierii lor în tabelul creanţelor, potrivit regulilor stabilite prin Legea nr. 85/2014), legiuitorul nu a mai redat şi situaţiile de excepţie de la această regulă de principiu.

Cu toate acestea, excepţiile de la regula suspendării de drept, reglementate în cuprinsul primului capitol al titlului II - Procedura insolvenţei, capitol care, de altfel, poartă denumirea "Dispoziţii comune", sunt aplicabile şi în procedura falimentului unei societăţi de asigurare/reasigurare.

Potrivit art. 19 alin. 4 Cod procedură penală, acțiunea civilă se soluționează în cadrul procesului penal (…), deci după regulile consacrate de Codul de procedură penală.

Această regulă se aplică şi în ipoteze precum cea din prezenta speţă, când latura civilă a fost disjunsă de latura penală, căci în baza art. 26 alin. 1 C. pr. pen. soluţionarea acţiunii civile rămâne în competenţa instanţei penale, iar art. 26 alin. 1 trebuie interpretat în coroborare cu art. 19 alin. 4 C. pr. pen.

În Codul de procedură penală cazurile de suspendare a judecății sunt expres și limitativ prevăzute, între acestea nu figurează și deschiderea procedurii falimentului părții responsabile civilmente.

Prezentarea sesizării.

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. x/308/2016*/12 ianuarie 2023, partea responsabilă civilmente A, prin lichidator judiciar B a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. x/14 decembrie 2022 pronunţate de Judecătoria Sighişoara în dosarul nr. x/308/2016*.

În motivarea apelului, partea responsabilă civilmente contestă legalitatea şi temeinicia hotărârii Judecătoriei Sighişoara în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a acţiunilor civile promovate în procesul penal de părţile civile C şi D.

Din perspectiva legalităţii, partea responsabilă civilmente, societate de asigurare aflată în faliment, subliniază că judecătoria nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 262 alin. 4 din Legea nr. 85/2014, care prevede în mod separat o cauză de suspendare de drept a acţiunii civile după pronunţarea unei hotărâri de deschidere a procedurii de insolvenţă, cum este cazul A Solicită astfel, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei la Judecătoria Sighişoara pentru a da eficienţă prevederilor art. 262 alin. 4 din Legea privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Sub aspectul temeiniciei, partea responsabilă civilmente consideră că daunele morale acordate în prim grad părţii civile C sunt într-un cuantum nejustificat de mare şi solicită reducerea lui.

Analizând apelul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. x/308/2016* al Judecătoriei Sighişoara, a motivelor invocate, a susţinerilor şi concluziilor avocatului inculpatului şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi din oficiu, în limitele efectelor devolutiv şi neagravării situaţiei în propria cale de atac, Curtea a reţinut următoarele:

2. Prezentarea hotărârii atacate. Prin sentinţa penală nr. x/14 decembrie 2022, Judecătoria Sighişoara:

-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C şi a obligat partea responsabilă civilmente A prin lichidator judiciar B să plătească acestei părţi civile suma de 129 546 lei, cu titlu de daune materiale şi suma de 20 000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume, la data plăţii, cu titlu de daune morale şi a respins restul pretenţiilor civile.

-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă D şi a obligat partea responsabilă civilmente, prin lichidator judiciar, să plătească acestei părţi civile suma de 9929,64 lei, la care se va adăuga dobânda legală, calculată de la data externării părţii civile C şi până la data plăţii, cu titlu de daune materiale şi a respins restul pretenţiilor civile.

-a obligat partea responsabilă civilmente, prin lichidator judiciar, la plata sumei de 8260 lei, cheltuieli judiciare către partea civilă C .

Pentru pronunţarea acestei soluţii, prima instanţă a reţinut că prin sentința penală nr. x/24 octombrie 2019 a Judecătoriei Sighişoara, definitivă prin decizia penală nr. x/A/10 iunie 2022 a Curţii de Apel Tg.Mureş s-a dispus condamnarea inculpatului E la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

Prin decizia penală nr. x/A/17 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Tg.Mureş s-a admis contestaţia în anulare formulată de inculpat împotriva deciziei penale mai sus menţionate, s-a desfiinţat în parte decizia contestată, în ceea ce priveşte soluţia de condamnare a inculpatului şi în rejudecare s-a dispus în baza art. 396 al.6 rap. la art. 16 al.1 lit. f C.p.p încetarea procesului penal faţă de inculpat, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 al.1 şi 3 C.p. întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Prin decizia penală nr. x /A/10 iunie 2022 a Curţii de Apel Tg.Mureş s-a dispus şi trimiterea cauzei spre rejudecarea acţiunii civile, către Judecătoria Sighişoara.

În rejudecare, cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă C , prima instanţă a apreciat că acestea au fost dovedite integral. Astfel, aceste daune materiale se compun din următoarele câtimi:

-suma de 1770,15 lei reprezentând diferenţa dintre salariul efectiv şi indemnizaţia pentru concediul medical, respectiv indemnizaţia pentru gradul de invaliditate produs pe toată perioada septembrie 2014-februarie 2015;

-suma de 117.420,5 lei reprezentând diferenţa dintre indemnizaţia pentru gradul de invaliditate şi pentru venitul pe ultimele 6 luni pe care l-a avut anterior producerii accidentului pentru perioada 9 februarie 2015- 2018;

-suma de 2000 euro, reprezentând contravaloarea autoturismului Dacia Solenza cu nr. de înmatriculare (......) , proprietatea părţii civile C, distrus în urma accidentului rutier din culpa exclusivă a inculpatului E , mai exact preţul de piaţă al acestui autoturism, întrucât conform devizului de lucrări costurile reparaţiei ar fi în sumă de 37.392,2 lei.

Acest cost al reparaţiei este mult mai mare decât valoarea de piaţă a autoturismului în consecinţă nu se justifică repararea acestuia ţinând cont de ofertele de pe piaţă depuse la dosarul cauzei;

-suma de 495,42 lei reprezentând contravaloarea consultaţiilor medicale din cursul anului 2018 şi a medicamentaţiei părţii civile.

În ceea ce priveşte daunele morale, instanţa a constatat că acestea au un caracter pur afectiv, stabilirea lor fiind lăsată la aprecierea instanţei.

La aprecierea daunelor morale, judecătoria a avut în vedere suferinţele provocate acestei părţi civile.

În urma accidentului de circulaţie a cărui victimă a fost, modul de viaţă al părţii civile s-a schimbat radical din cauza leziunilor corporale suferite adică 95-100 zile de îngrijiri medicale, faptului că i s-a diminuat capacitatea de muncă, în prezent fiind încadrat în gradul III de invaliditate, suferinţele fizice şi psihice generate de excluziunea socială aflată în legătură directă de cauzalitate cu accidentul de circulaţie şi vătămările produse, persistenţa consecinţelor vătămărilor corporale pe întreaga durată a vieţii sale.

Instanţa a apreciat totuşi că suma de bani pretinsă cu titlu de daune morale este mare, motiv pentru a cenzurat-o.

Instanţa constată că această sumă de bani are rolul de a asigura o reparaţie, în măsura în care este posibilă, a unui prejudiciu şi prin urmare este destinată să îmbunătăţească viaţa părţii civile şi să aline durerea şi trauma produsă de acest accident.

Având în vedere că partea civilă Ca fost internată în D în perioada 11 septembrie 2014-24 septembrie 2014 în urma accidentului din data de 11 septembrie 2014, perioadă în care s-au făcut cheltuieli de spitalizare, instanţa în baza dispoziţiilor art. 313 al.1 din Legea nr. 95/2006, rap. la art. 1357 C.civ., a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă D , respingând restul pretenţiilor civile, întrucât E nu are calitate de parte în prezenta cauză.

Instanţa a mai dispus obligarea părţii responsabile civilmente, prin lichidator judiciar şi la plata sumei de 8260 lei, cheltuieli judiciare către partea civilă C , din care 2500 lei reprezintă onorariul avocaţial, 2760 lei reprezintă contravaloarea cazării şi a transportului iar suma de 3000 lei reprezintă contravaloarea expertului parte G .

3. Considerentele instanţei de apel. Curtea a constatat că este legală soluţia dată de instanţa de prim grad asupra acţiunilor civile exercitate în procesul penal de către părţile civile C şi D.

Totodată, argumentele prezentate de Judecătoria Sighişoara în motivarea rezolvării la care s-a oprit prin sentinţa penală nr. x/14 decembrie 2022 sunt pertinente şi nu suportă corecturi sau adăugiri din partea instanţei de apel.

Prin urmare, în lipsa vreunui motiv, care să fie reţinut din oficiu, de desfiinţare a hotărârii atacate, apelul declarat de partea responsabilă civilmente este nefondat, urmând să fie respins ca atare, în temeiul art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b C. pr.

Pen.

Cât priveşte motivele de apel invocate de partea responsabilă civilmente, Curtea nu le-a primit şi, în primul rând, a subliniat că deschiderea procedurii falimentului faţă de A. nu are ca efect suspendarea acţiunilor civile exercitate în procesul penal de către părţile civile C şi D.

În acest sens, instanţa de apel reaminteşte că dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 85 din 2014, privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă prevăd, cu titlu general:

„(1) De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului.

Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor.

Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178.

În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate.

La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează.

(2) Nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1):

a) căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii şi nici acţiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului….. (s.n.)”

Prevederile art. 262 alin. (4) din acelaşi act normativ stipulează, cu titlu special, următoarele:

„Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare.

Creanţele pretinse în aceste procese se înregistrează la dosarul de faliment al tribunalului şi se supun examinării şi înscrierii lor în tabelul creanţelor, potrivit prezentei legi.

Efectele procedurii de faliment asupra unui proces civil în curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedată societatea de asigurare/reasigurare sunt reglementate de legea statului membru în care procesul este în curs.”

Că este aşa rezultă nu doar din analiza conţinutului art. 242 din Legea nr. 85/2014, în temeiul căruia art. 262 alin. (4) şi (5) din aceeaşi lege, ca dispoziţie cu caracter special, se completează cu prevederile art. 75 alin. (2) din acelaşi act normativ, în măsura în care norma specială nu dispune altfel şi în măsura compatibilităţii lor cu falimentul societăţii de asigurare/reasigurare, ci şi din însăşi interpretarea dispoziţiilor art. 262 din legea menţionată.

În acest sens a stipulat, de altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr.19 din 03 octombrie 2022, pronunţată de Completul competent sa judece recursul în interesul legii (publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1061/2 noiembrie 2022).

Suplimentar argumentelor expuse mai sus, Curtea de Apel Tg.-Mureş mai notează că, potrivit art. 19 alin. 4 Cod procedură penală, acțiunea civilă se soluționează în cadrul procesului penal (…), deci după regulile consacrate de Codul de procedură penală.

În al doilea rând, instanţa de al doilea grad a reţinut că, prin decizia penală nr. xA/10 iunie 2022, Curtea de Apel Tg.-Mureş a stabilit cu caracter definitiv că la data de 11 septembrie 2014, în jurul orelor 12:00, E a plecat din Târgu Mureș spre Sovata, pe traseul ce străbate localitatea Eremitu, conducând autoturismul marca Volkswagen Passat, cu nr. de înmatriculare ...., în care se afla singur, iar la un moment dat, în jurul orelor 13:00, circulând pe D.J. nr. 153, în oraşul Sovata, la poziţia kilometrică nr. 31 + 860 m, a intrat într-o curbă la dreapta, cu viteza de 72 km/h şi a pătruns pe sensul opus de mers şi s-a tamponat frontal cu autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare...., condus regulamentar de către persoana vătămată C , care circula cu viteza de aproximativ 18 km/h.

În urma evenimentului rutier, partea civilă a suferit numeroase leziuni traumatice: fractura cominutivă acetabulară cu luxaţie de cap femural stâng care a necesitat intervenţie chirurgicală practicată pe data de 11 septembrie 2014, pentru repoziţionare şi osteosinteză cu plăcuţă şi 3 şuruburi acetabul stâng şi tratament recuperator balneofîzioterapic; fractura 1/3 medie cu 1/3 superioară humerus drept cu deplasare care a necesitat intervenţie chirurgicală la data de 16 septembrie 2014, pentru reducerea fracturii pe focar deschis şi osteosinteză cu placă şi 8 şuruburi şi tratament recuperator balneofizioterapic; fractură piramidă nazală; plagă buză superioară; fractură de apofiză transversă C7; fractură extremitate-proximală şi 1/3 medie stern; fracturi costale CI dreapta si stânga, C2 arc anterior drept si C3 arc anterior drept; contuzii pulmonare; plăgi ale cotului stâng; alte leziuni traumatice elementare (echimoze şi excoriaţii) situate pe umărul stâng, pe torace anterior, pe abdomen anterior, pe genunchi bilateral.

Pentru vindecarea acestor leziuni corporale, partea civilă a necesitat pentru vindecare 95-100 de zile de îngrijiri medicale, iar în urma traumatismelor suferite, i s-a diminuat capacitatea de muncă, în prezent fiind încadrat în gradul III de invaliditate.

Operaţiunea de stabilire a daunelor morale este lăsată astfel la aprecierea instanţei şi este totuşi limitată atât circumstanţele fiecărei speţei şi de suferinţele psihice la care a fost supusă victima, cât şi de împrejurarea că aceste despăgubiri nu trebuie să reprezinte o îmbogăţire nejustificată a părţii civile şi nici o exploatare neîntemeiată a patrimoniului inculpatului sau al părţii responsabile civilmente, după caz.

Raportat la cele două criterii enunţate, suma de 20.000 euro lei acordată în prim grad cu titlu de daune morale reprezintă o reparaţie justă, echitabilă şi adecvată a suferinţelor psihice îndurate de victimă, neexistând niciun argument rezonabil pentru care instanţa de apel să diminueze această câtime.