Decizie nr. 60/A din 31.01.2023

Cod penal art. 61

Există criterii diferite pentru stabilirea numărului zilelor-amendă şi a cuantumului zilei-amendă.

Numărul de zile-amendă se raportează conform art. 61 al. 1 Cod penal la pedeapsa închisorii prevăzută de legiuitor pentru infracţiunea săvârşită şi se individualizează în concret în funcţie de criteriile prevăzute la art. 74 Cod penal.

Art. 61 al. 3 Cod penal instituie obligaţia ca, la stabilirea cuantumului corespunzător unei zile-amendă, să se ţină seama de situaţia materială a condamnatului şi de obligaţiile legale ale condamnatului faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa.

Prin urmare, cuantumul zilei-amendă nu se stabileşte în funcţie de gravitatea infracţiunii, ci exclusiv în baza situaţiei materiale a infractorului.

Prin sentința penală nr. x/17.06.2022 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. x/289/2022, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 396 al. 1 şi 2 Cod procedură penală raportat la art. 322 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 al. 10 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 61 al. 2 și al. 4 lit. c) Cod penal, condamnarea inculpatului A la pedeapsa de 20.000 de lei amendă penală (pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 al. 1 Cod penal.

I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 63 și 64 Cod penal, care prevăd înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii sau cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.

În temeiul art. 25 al. 3 Cod procedură penală, s-a dispus desfiinţarea în totalitate a avizului de însoțire al materialului lemnos seria AP nr. x/15.06.2019.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În fapt, din punct de vedere al laturii obiective, s-a constatat că la data de 15.06.2019 inculpatul a întocmit avizul de însoțire a materialului lemnos seria AP nr. xx, emis pentru un volum de 2 mc material lemnos.

În cuprinsul avizului de însoțire se menționează la rubrica document de proveniență APV 1494996/ OS Vătava, la rubrica punct de încărcare Fâneață, iar la rubrica expeditor A.

De asemenea, instanța a reținut faptul că avizul de însoțire a fost emis de inculpat ca persoană împuternicită a OS Vătava, tot acesta fiind și beneficiarul materialului lemnos, respectiv destinatarul.

În ceea ce privește datele completate pe avizul de însoțire a materialului lemnos seria AP nr. xx, instanța a reținut din raportul de constatare criminalistică nr. x/25.03.2020 (filele 245 - 251) faptul că, atât scrisul de completare, cât și semnăturile de la rubrica emitent și de la rubrica date privind expediția au fost executate de inculpatul A.

Referitor la veridicitatea consemnărilor executate de inculpat în cuprinsul actului sub semnătură privată, instanța a reținut faptul că, în faza de urmărire penală, inculpatul a declarat că în niciunul dintre cazurile în care a emis avizele de însoțire nu a verificat dacă materialul lemnos provine din proprietatea/partida reală, multe dintre avizele de însoțire le-a eliberat fără să se deplasase în rampa primară a partizilor.

De asemenea, fiind întrebat de organul de urmărire penală, inculpatul a declarat faptul că materialul lemnos încărcat pe remorca tractorului pe care îl conducea provenea din proprietatea sa însă nu din partida în care au fost puși în valoare arborii.

În continuare, inculpatul a precizat că materialul lemnos găsit tăiat ilegal din proprietatea sa nu provenea din partida nr. x/2019 și a întocmit avizul de însoțire a materialului lemnos seria AP nr. xx/15.06.2019 în care a consemnat că materialul lemnos provine din partidă cu toate că acest lucru nu este adevărat.

Din procesul-verbal întocmit de organele de poliție cu ocazia cercetării la fața locului din data de 15.06.2019 rezultă faptul că toți cei 8 arbori care fac obiectul partizii sunt pe picior, netăiați, nefiind începute lucrările de exploatare.

Trei arbori aveau aplicată la bază o amprentă circulară a unui dispozitiv silvic de marcat, precum și vopsea de culoare roșie, iar alți doi arbori aveau la bază vopsea de culoare galbenă.

Conform probatoriului administrat, inculpatul și-a recunoscut faptele fără rezerve în fața instanței de judecată, solicitând ca judecata să aibă loc în procedura recunoașterii învinuirii.

Din punct de vedere al laturii subiective, instanța a dedus, din circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, că acestea au fost comise de inculpat cu vinovăție sub forma intenției directe.

Astfel, latura subiectivă a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată presupune vinovăția inculpatului sub forma intenției directe întrucât prin săvârșirea infracțiunii, inculpatul a urmărit producerea unei consecințe juridice.

Instanța a reținut că intenția directă a inculpatului a privit atât acțiunea de falsificare a înscrisului, cât și acțiunea de folosire a înscrisului, respectiv, așa cum s-a menționat anterior, la momentul întocmirii înscrisului, inculpatul cunoștea faptul că materialul lemnos transportat și consemnat de către inculpat în avizul de însoțire nu provenea de la partida nr. 1484996.

În ceea ce privește producerea consecinței juridice prin întocmirea înscrisului falsificat, instanța a reținut faptul că consemnarea, în mod nereal, în avizul de însoțire al materialului lemnos a faptului că materialul lemnos provine din partida x/2019 a avut ca scop sustragerea inculpatului de la dispunerea măsurilor legale în situația în care acesta ar fi fost identificat de organele de poliție transportând materialul lemnos fără aviz de însoțire și proveniență legală, iar prin aceasta inculpatul a încercat crearea unei aparențe de legalitate pentru materialul lemnos transportat la data de 15.09.2019.

Pentru a reține starea de fapt obiectivă și subiectivă mai sus menționată, instanța s-a întemeiat pe toate probele administrate în faza de urmărire penală, fără a înlătura niciuna.

Constatând dovedită fapta şi vinovăţia inculpatului A , cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 al. 1 Cod penal, instanţa a procedat la individualizarea pedepsei și a modalității de executare.

Astfel, s-a observat că limitele de pedeapsă pentru comiterea acestei infracțiuni au fost fixate de legiuitor între 6 luni şi 3 ani închisoare sau amendă.

Mergând mai departe, instanța a avut în vedere că inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina sa, astfel că instanța a efectuat aplicarea prevederilor art. 396 al. 10 din Codul de Procedură Penală și a redus limitele de pedeapsă ale închisorii cu ⅓ în cazul pedepsei închisorii și cu ¼ în cazul pedepsei amenzii penale.

Totodată, instanța a reținut și prevederile art. 43 al. 5 Cod penal referitoare la recidiva postexecutorie față de pedeapsa aplicată și executată prin Sentința penală nr. x/29.05.2015, pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. x/289/2014, rămasă definitivă prin neapelare la data de 16.06.2015, motiv pentru care instanța a majorat cu jumătate limitele de pedeapsă.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Totodată, instanţa a avut în vedere că funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporţionare a acesteia, ţinând seama şi de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate.

S-a urmărit formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

Având în vedere toate elementele circumstanţiate în precedent, instanţa a constatat că în cauză, este suficientă pentru reeducarea inculpatului aplicarea pedepsei amenzii penale, astfel încât, raportat la art. 74 al. 2 Cod penal se impune orientarea către pedeapsa amenzii, scopul pedepsei putând fi atins și prin această pedeapsă alternativă stabilită de legiuitor.

La individualizarea acestei pedepse, instanța a avut în vedere aceleași criterii de individualizare.

Chiar dacă circumstanțele obiective ale cauzei ar conduce la o soluție de condamnare la pedeapsa închisorii, instanța a reținut, din circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că funcțiile pedepsei penale, respectiv funcţia de constrângere, funcţia de reeducare și funcţia de exemplaritate pot fi atinse în prezenta cauză și prin pedeapsa amenzii penale.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 322 Cod penal, falsul în înscrisuri sub semnătură privată se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Potrivit art. 61 Cod penal, cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor-amendă.

Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 lei și 500 lei, se înmulțește cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile și 400 de zile.

Alineatul 4 al aceluiași articol prevede că limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între 180 și 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.

Având în vedere că în prezenta cauză s-au reținut prevederile art. 396 al. 10 Cod procedură penală, precum și starea de recidivă, instanța, în conformitate cu prevederile art. 79 al. 3 Cod penal a scăzut limitele de pedeapsă cu ¼ (între 135 și 225 zile amendă) și, ulterior, a mărit noile limite de pedeapsă cu jumătate, urmând ca amenda să se stabilească între limitele speciale cuprinse între 202 și 337 zile amendă.

Astfel, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, așa cum prevăd dispozițiile art. 396 al. 2 Cod procedură penală, instanța l-a condamnat pe acesta la o pedeapsă de 20.000 lei amendă penală (200 de zile-amendă înmulțite cu suma de 100 lei corespunzătoare unei zile-amendă), pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută de art. 322 al. 1 Cod penal.

La stabilirea unei sumei corespunzătoare unei zile amendă, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul are familie în întreținere și este angajat în câmpul muncii, fiind pădurar în cadrul Ocolului Silvic Vătava.

De asemenea, instanța i-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 63 și 64 Cod penal care prevăd înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii sau cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiilor art. 25 al. 3 Cod procedură penală, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, instanţa se pronunţă cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris.

Faţă de probele administrate în cauză, având în vedere că înscrisul sub semnătură privată a fost întocmit de inculpat în fals, în care acesta a atestat aspecte necorespunzătoare adevărului, respectiv avizul de însoțire al materialului lemnos seria AP nr. xx/15.06.2019, instanţa a dispus desfiinţarea în totalitate a acestuia.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel în termenul legal şi inculpatul A.

Inculpatul A a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi în rejudecare stabilirea unui cuantum mai mic al zilei amendă, având în vedere circumstanțele faptei şi prejudiciul concret de 400 lei.

S-a mai precizat că inculpatul are venituri lunare de 2700 lei, are familie şi doi copii în întreţinere.

Analizând apelul promovat de inculpatul A prin prisma limitelor prevăzute de art. 417, 418 şi 420 Cod procedură penală, instanţa de control judiciar a constatat că este fondat şi a fost admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Sub aspectul stării de fapt, corect reţinută de către instanţă, pornind de la materialul probator administrat în cauză, hotărârea primei instanţe nu comportă nici un fel de critică, fiind justă concluzia la care s-a oprit judecătorul de fond, anume că inculpatul A se face vinovat de săvârşirea infracţiunii fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută şi pedepsită de art. 322 al. 1 Cod penal.

În faţa instanţei de fond, inculpatul a recunoscut fapta de care este acuzat solicitând judecarea sa conform procedurii simplificate prevăzute de art. 374 al. 4 Cod procedură penală şi art. 396 Cod procedură penală (termenul din data de 20.01.2022, fila 1096 d.i.).

Instanţa de control judiciar a constatat că nu s-a făcut o justă individualizare a pedepsei prin prisma criteriilor prevăzute la art. 74 Cod penal.

Funcţiile de constrângere şi reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei atât gravităţii faptei cât şi potenţialului de pericol social pe care îl reprezintă în mod real persoana infractorului cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Exemplaritatea produce efecte atât asupra conduitei infractorului contribuind la reeducarea sa cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care acesta este supus, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriilor lor comportări viitoare şi a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

În speţa de faţă, inculpatul A, deşi pădurar, a înlesnit sustragerea materialului lemnos tăiat ilegal prin întocmirea în fals a avizului de însoţire a mărfii seria AP nr. xx.

Sub aspectul circumstanţelor personale, s-a constatat că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, prezenta faptă fiind săvârşită în stare de recidivă postexecutorie.

Prin urmare, se impunea aplicarea unei pedepse cu închisoarea şi nu amenda penală pentru fapta dedusă judecăţii.

S-a mai constatat că numărul de zile-amendă stabilit de prima instanţă se află sub limita legală.

Potrivit art. 61 al. 4 Cod penal, limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între 180 și 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.

Falsul în înscrisuri sub semnătură privată se sancţionează de art. 322 al. 1 Cod penal cu închisoare de la 6 luni la 3 ani alternativ cu amenda.

Prin aplicarea prevederilor art. 396 al. 10 Cod procedură penală şi reducerea cu ¼ a limitelor de pedeapsă ca urmare a judecării conform procedurii simplificate, limitele de pedeapsă devin de la 135 de zile-amendă la 225 zile-amendă.

Prin aplicarea prevederilor art. 43 al. 5 Cod penal şi majorarea cu ½ a limitelor de pedeapsă ca urmare a recidivei postexecutorii, limitele între care putea fi individualizată pedeapsa amenzii penale sunt 202,5 zile-amendă şi 337,5 zile amendă.

Inculpatului Ai s-au aplicat un număr de 200 zile-amendă, sub minimul legal.

Având în vedere că în declaraţia de apel de la fila 2 dosar reprezentantul Ministerului Public specifică expres faptul că această cale de atac vizează exclusiv latura civilă a cauzei, în temeiul art. 417 Cod procedură penală, această nelegalitate nu poate fi remediată de instanţa de control judiciar.

Curtea a mai subliniat faptul că există criterii diferite pentru stabilirea numărului de zile-amendă şi a cuantumului zilei-amendă.

Numărul de zile amendă se raportează conform art. 61 al. 1 Cod penal la pedeapsa închisorii prevăzută de legiuitor pentru infracţiunea săvârşită şi se individualizează în concret în funcţie de criteriile prevăzute la art. 74 Cod penal.

Art. 61 al. 3 Cod penal care instituie obligaţia ca, la stabilirea cuantumului corespunzător unei zile-amendă, să se ţină seama de situaţia materială a condamnatului şi de obligaţiile legale ale condamnatului faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa.

Prin urmare, cuantumul zilei-amendă nu se stabileşte în funcţie de gravitatea infracţiunii, ci exclusiv în baza situaţiei materiale a infractorului.

În cazul de faţă, inculpatul A are un salariu de 2700 lei/lună şi doi copii în întreţinere.

În raport cu criteriile prevăzute la art. 61 al. 3 Cod penal cuantumul de 100 lei/zi-amendă este excesiv, urmând a fi diminuat la jumătate, aceste aspecte impunând admiterea apelului formulat de inculpatul A.