Decizie nr. 5/A din 10.01.2023

- Art. 1172 alin. 1 şi 3, art. 131 alin. 3, art. 136, art. 1441 alin. 5, art. 1641, art. 177, art. 178, art. 184 Legea nr. 31/1990,

- -art. 1918 C. civ.

Dreptul la informare al acţionarilor din societăţile pe acţiuni in legatura cu alte documente decât situatiile financiare este restricţionat implicit de art. 136 si 1641 din Legea nr. 31/1990.

Ambele articole reflecta o regula de baza in ce priveste functionarea societăţilor pe acţiuni, respectiv controlul activităţii acestora se face de către un organ specializat – cenzorii sau auditorii financiari – care raportează rezultatele controlului adunării generale a acţionarilor.

Acţionarii pot doar sa sesizeze acestui organ faptele si operaţiunile societăţii asupra cărora au un dubiu (in cazul prevăzut la art. 136, legea impune un numar minim de acţionari), şi nu pot însă avea acces direct la registrele societăţii.

Pentru identitate de raţiune, aceasta soluţie se aplica ori de cate ori societatea este obligata, conform legii, sa numească un organ de control sub forma cenzorilor sau auditorilor financiari, respectiv in cazul societăţilor pe acţiuni.

A interpreta art. 1918 NCC ca aplicându-se si acestor societăti ar însemna sa lipsim de efecte instituţia controlului societăţii printr-un organ specializat.

Curtea apreciază că dreptul la informare invocat de către apelanţi nu reprezintă un drept ce poate fi exercitat neîngrădit, Legea nr. 31/1990 arătând care sunt informaţiile ce pot fi puse la dispoziţia acţionarilor şi modalitatea în care acţionarii se pot implica în viaţa societăţii,

Deliberând asupra apelurilor, constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 93 din 23 septembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş în dosarul nr.

X/1371/2021 s-a admis în parte cererea formulată de reclamanţii Suciu Florentina şi Moldovan Nicolae Ioan, în contradictoriu cu pârâta SC C.

S.A.; s-a admis în parte cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienţii Muji Ştefan şi Joarză Ioan; a fost obligată pârâta SC C.

S.A să pună la dispoziţia reclamanţilor registrul sedinţelor şi deliberărilor adunărilor generale a acţionarilor la domiciliul ales din T.M. , str.

Aluniş, nr. 17, jud.Mureş; s-a respins în rest cererea reclamanţilor.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal reclamanţii Suciu Florentina şi Moldovan Nicolae loan, precum şi intervenienţii Muji Ştefan şi Joarză Ioan, solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii atacate şi a se dispune intimatei S.C C.

S.A. să pună la dispoziţia acţionarilor reclamanţi spre studiu şi analiză la sediul social al C.

M.

S.A., a documentelor individualizate în acţiunea introductivă.

În motivarea cererii de apel s-a arătat că obiectul acţiunii judiciare în faţa primului judecător a fost de a obliga societatea comercială organizată ca şi societatea pe acţiuni, să pună la dispoziţia reclamanţilor şi apelanţi la acest moment procedural, a actelor care privesc exclusiv activitatea economico-financiară şi administrativă a companiei C.

SA.

Cu toate că s-au adresat instanţei de judecată, aceasta a înţeles doar parţial doleanţele lor şi a considerat că nu au dreptul să solicite toate documentele cerute, motiv pentru care a admis numai în parte acţiunea judiciară şi a obligat entitatea juridică pârâtă să le pună la dispoziţie numai registrele adunărilor generale.

Prevederile invocate reglementează în mod explicit obligativitatea societăţii de a pune la dispoziţia acţionarilor, fără a condiţiona în vreun fel sau altul prin posibilitatea invocării vreunei perioade anume sau a unui termen, actele cerute şi care privesc întreaga activitate comercială şi administrativă dar mai ales implicaţiile financiare ale firmei.

Legiuitorul a prevăzut aceste obligaţii în mod expres doar în ceea ce este esenţial activităţii comerciale, în considerarea faptului că administrarea este condusă cu bună credinţă şi în scopul pentru care a fost înfiinţată şi organizată societatea comercială, însă atunci când există indicii de altă natură, apte să conducă la situaţii care să afecteze baza patrimonială, cu consecinţe negative asupra solvabilităţii faţă de datoriile acumulate şi a căror perpetuare ar conduce la riscul unei stări generale de insolvenţă financiară din care C.

S.A. tocmai a ieşit, face ca obligaţiile administratorului să fie extinse şi asupra acestor fapte atunci când este sesizat, textul de lege nefiind prohibitiv, din contră prevede în temeiul contractului de administrare cu valenţe specifice tocmai raportului de subordonare faţă de acţionari.

Judecătorul instanţei de fond a apreciat că dreptul la informare a acţionarilor este unul limitat, şi că nu poate fi exercitat discreţionar ci doar între adunările generale ale participanţilor la capitalul social al profesionistului.

Au considerat că motivarea în fapt, relativ la aprecierea instanţei de fond că doresc să dispună de prevederile legale invocate în mod discreţionar şi că de fapt acestea sunt şi limitativ prevăzute de lege, fac din hotărârea astfel atacată una netemeinică.

Din redactarea şi prezentarea situaţiei de fapt, rezultă cu puterea evidenţei că nu au acţionat discreţionar, ci numai în numele şi pe seama societăţii şi în interesul patrimonial al tuturor acţionarilor îndreptăţiţi la repartizarea unui profit care în condiţiile arătate nu numai că nu se poate realiza dar mai există şi pericolul declanşării unei noi incapacităţi de plată.

Cu toate că iniţial judecătorul fondului a folosit noţiunea de discreţionar relativ la dreptul de informare, tot el, a arătat în mod expres că „informaţiile ce pot fi puse la dispoziţie”, şi nu cum ar fi fost de aşteptat din motivarea sentinţei „numai aceste informaţii pot fi puse ia dispoziţie”.

Prin urmare, textul de lege nu stabileşte limitele dreptului de control asupra activităţii de administrare, ci doar stabileşte cadrul general, care poate şi trebuie exercitat pentru fiecare situaţie în parte.

Din punct de vedere juridic, actele normative în materie nu interzic acţionarilor să exercite controlul activităţilor administratorilor între adunările generale atunci când situaţia o impune imperativ şi când sunt dovezi că situaţia financiară este în dezechilibru cu consecinţe negative şi de nereparat.

În sprijinul celor afirmate legiuitorul vine cu reglementarea expresă din art.5 din Codul de procedură civilă coroborată cu prevederile Legii nr. 31/1990 şi cu principiul privind dreptul la informare al acţionarilor, conform cărora nu este prohibit dreptul acestora la informaţii între adunările generale dar nici nu a arătat care ar putea fi realizată în concret.

Astfel, judecătorul nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede este neclară sau incompletă.

Mai mult, dacă speţa nu poate fi judecată nici în baza legii, pentru că au arătat că actul normativ nu prevede expres dreptul de informare dar nici nu îl limitează strict la adunările acţionarilor, magistratul învestit va trebuie să aplice principiile generale ale dreptului de a fi informaţi chiar şi între şedinţele adunărilor generale atunci când există suspiciuni rezonabile că activitatea sau însăşi existenţa capitalului social este pusă în pericol.

Ori, ceea ce a făcut judecătorul fondului este practic o adăugare la alege, pentru că prin absolutizarea dreptului la informaţii a acţionarilor numai în cadrul adunărilor generale a limitat nepermis posibilitatea de control a activităţii de administrare atunci când ea se impune, şi practic a stabilit dispoziţii general obligatorii pentru toate societăţi comerciale ce s-ar află în asemene situaţii.

Pe cale de consecinţă, ori de câte ori există dovezi a unei proaste administrări sau a unui management defectuos cu consecinţe imediate, cei îndreptăţiţi şi imediat prejudiciaţi nu vor putea lua nici o măsură de prevenţie şi reparare a prejudiciului, ci vor trebuie să aştepte convocarea adunării generale.

In cauza dedusă judecăţii, societatea este prejudiciată cu peste un milion de lei prin achiziţionarea acelui teren care nici la această dată nu se cunoaşte raţiunea şi utilitatea lui, dar mai ales dacă suma dată cu avans a fost pierdută.

Rămâne întrebarea retorică, dacă nu se poate controla activitatea administratorului atunci când se mai poate face ceva, după adunarea generală de care tot acesta dispune prin convocare, şi cine va răspunde de prejudiciu şi mai ales mai poate fi oare acesta recuperat.

În cazurile când administrarea este defectuoasă, persoanele vinovate vor răspunde, dar mai poate fi recuperat prejudiciul şi restabilită situaţia patrimonială din executarea patrimoniului administratorului insolvabil sau care nu are valoarea pagubei.

Nelegalitatea hotărârii rezultă şi din felul în care este folosit textul de lege de către instanţa de fond, act normativ care nu prevede actele sau informaţiile care se pot pune la dispoziţia acţionarilor, ci doar impune administratorilor acestora să ţină anumite evidenţe şi/sau registre - art.177 din Legea nr.31/1990.

Ori nu se poate interpreta că obligaţia de a ţine aceste registre/evidenţe este sinonimă cu a nu pun la dispoziţie actele cerute, adverbul doar folosit de judecător este o adăugire proprie pe care legea nu o foloseşte pentru a limita astfel înscrisurile ce pot fi puse la dispoziţia apelanţilor.

Mai mult, tot textul de lege prevede atât dreptul acţionarilor de a cere informaţii cu privire la structura acţionariatului cât şi eliberarea de certificate de acţionar pentru fiecare participant la capitalul social al societăţii pe acţiuni.

Legiuitorul vorbeşte de două informaţii distincte, asupra întregii structuri a componenţei acţionariatului din perspectiva principiului asocierii precum şi a numărului de acţiuni pentru fiecare acţionar în parte raportat la întregul capital.

Tot din perspectiva nelegalităţii sentinţei apelate, au arătat că nu au cerut prin acţiunea introductivă situaţiile anuale şi nici nu au făcut referire la repartizarea profitului şi dividendele repartizate, tocmai pentru că faptele şi informaţiile parvenite s-au petrecut după adunarea generală anuală şi drept urmare nu mai putea fi prezentate în cadrul unei asemenea adunări şi nici cenzurate pe această cale.

În această situaţie în care informaţiile legate de patrimoniul societăţii, de înstrăinarea de active şi de costuri semnificative inutile activităţii curente, nu pot fi obţinute, singura posibilitate era şi este la acest moment, obligarea administratorului de a pune la dispoziţie documentelor cerute, în interesul societăţii comerciale şi a acţionarilor.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal pârâta SC C.

S.A., solicitând, în principal, admiterea apelului, rejudecarea cauzei şi schimbarea în tot a sentinţei nr.93/2021 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca nefondată, iar în subsidiar, admiterea în parte a apelului, schimbarea dispozitivului sentinţei nr.93/2021, în sensul ca executarea obligaţiei stabilită în sarcina C.

MUREŞ SA să fie realizată la sediul social al societăţii.

În motivarea cererii de apel s-a arătat că, deşi societatea recunoaşte dreptul acţionarilor de a li se pune la dispoziţie registrul şedinţelor şi deliberărilor adunărilor generale, au susţinut că exercitarea acestui drept se subordonează unor condiţii rezultate implicit din ansamblul reglementarilor cuprinse în Legea nr.31/1990, referitoare la participarea acţionarilor, la activitatea de conducere a societăţilor comerciale, activitate exercitată prin intermediul adunărilor generale.

Astfel, conform art.178, alin.(2) din Legea nr.31/1990, "De asemenea, administratorii sunt obligaţi să pună la dispoziţia acţionarilor registrele prevăzute la art.177, alin.(l), lit.b)...», însă, nicăieri în cuprinsul Secţiunii a Vl-a - Despre registrele societăţii şi despre situaţiile financiare anuale - nu se prevede obligaţia administratorilor de a pune acest registru la dispoziţia acţionarilor, la sediul, sau la domiciliul acestora din urmă.

A considerat că acesta este un prim motiv de netemeinicie şi nelegalitate a sentinţei nr.93/2021.

Din alt punct de vedere, art.178 din Legea nr.31/1990 fixează obligaţia ţinerii registrelor şi obligaţia punerii lor la dispoziţie în sarcina administratorilor, nu în sarcina societăţilor comerciale.

Cum sentinţa nr.93/2021 a obligat societatea C.

M.

SA să execute obligaţia fixată de lege în sarcina administratorilor, C.

M.

SA se vede în imposibilitatea de a executa dispozitivul sentinţei.

Pe de o parte, este o obligaţie care nu revine în mod legal societăţii, iar pe de altă parte, dacă persoana în a cărei sarcina cade obligaţia ţinerii registrului este administratorul, cum ar putea societatea să pună la dispoziţie ceea ce ţine altul.

În al treilea rând, conform art.178, alin.(2), "sunt obligaţi să pună la dispoziţia administratorilor, în aceleaşi condiţii, registrele..,».

Cum art.178 nu specifica despre ce fel de condiţii este vorba, au considerat că sintagma «în aceleaşi condiţii» se referă la condiţiile generale de acces a acţionarilor la documentele societăţii, în vederea exercitării atribuţiilor lor în cadrul adunărilor generale.

Nu există niciun temei legal logic pentru exercitarea dreptului de acces al acţionarilor la documentele societăţii, în afara dreptului acestora de a-şi exercita atribuţiile specifice în cadrul adunărilor generale.

De fapt, cadrul adunărilor generale este singurul cadru legal de participare a acţionarilor la activitatea societăţii comerciale, în condiţiile în care nu deţin alte calităţi, de natură administrativă şi/sau executivă.

In acest caz, au susţinut că accesul acţionarilor la registrul şedinţelor şi deliberărilor adunărilor generale se poate face numai în condiţiile art.117 ind.2, alin.(l) din Legea nr.31/1990, ceea ce nu este cazul, conform dispozitivului hotărârii atacate, care nu se referă la niciun fel de condiţii.

Apelanţii-reclamanţi S.

F. şi M.

N. l., împreună cu apelanţii-intervenienţi M.

Ş. şi J.

I. au formulat întâmpinare la apelul formulat de pârâta SC C.

SA, solicitând respingerea acestuia ca nefondat şi admiterea propriului apel formulat împotriva Sentinţei civile nr.93 din data de 23 septembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş

Apelanta-pârâtă C.

M.

SA a formulat întâmpinare la apelul formulat de apelanţii S.

F., M.

N.

I., M.

Ş. şi J.

I., solicitând respingerea ca nefondat a apelul reclamanţilor S.

F. şi M.

I.

N. împotriva Sentinţei nr.X /23.09.2021 a Tribunalului Specializat Mureş şi menţinerea hotărârii primei instanţe, în privinţa respingerii cererii reclamanţilor de punere la dispoziţie a documentelor solicitate inclusiv prin cererea de apel, cu obligarea apelanţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând apelurile formulate din perspectiva motivelor invocate, Curtea reţine următoarele:

Prin cererea formulată de reclamanţii S.

F. şi M.

N.

I., cu privire la care s-a formulat cerere de intervenţie accesorie de către intervenienţii M.

Ş. şi J.

I. s-a solicitat în temeiul art. 178 din Legea nr. 31/1990 şi a actelor constitutive ale pârâtei C.

M.

S.A. obligarea pârâtei prin reprezentant legal la comunicarea, respectiv punerea la dispoziţia acţionarilor reclamanţi în formă materializată la sediul/domiciliul indicat, a următoarelor documente:

- registrul şedinţelor şi deliberărilor adunărilor generale a acţionarilor:

- registru al şedinţelor/deciziilor administratorului unic;

- registrul acţionarilor în formă certificată privind autenticitatea şi actualitatea acestuia, precum şi documentele care au stat la baza înscrierii în aceste evidenţe ale societăţilor pe acţiuni a structurii actuale pentru fiecare acţionar în parte

- documentaţia, împreună cu toate înscrisurile atât cele sub semnătură privată cât şi cele în formă notarială prin care au fost înstrăinate active din patrimoniul C.

M.

S.A, bunuri mobile şi/sau imobile pentru perioada cuprinsă intre data închiderii procedurilor de insolvenţă şi până în prezent;

- dovada încasării contravalorii bunurilor astfel înstrăinate şi înregistrarea lor în contabilitatea unităţii vânzătoare şi destinaţia ulterioară a acestor venituri;

- contractele de muncă ale salariaţilor companiei cu specială referire a celor din conducerea administrativă şi implicit avantajelor materiale şi/sau financiare de care aceştia au beneficiat sau beneficiază;

- contractul de mandat a administratorului unic din care să rezulte toate actele de administrare pe care acesta este îndreptăţit a le face în exercitarea mandatului înregistrat pe seama şi în numele C.

M.

S.A. împreună cu hotărârea acţionarilor de numire a administratorului;

- ultima balanţă contabilă, analitică dar şi sintetică.

Prin Sentinţa nr. 93 din 23 septembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş în dosarul nr.

X/1371/2021 s-a admis în parte cererea şi cererea de intervenţie accesorie fiind obligată pârâta SC C.

S.A să pună la dispoziţia reclamanţilor registrul sedinţelor şi deliberărilor adunărilor generale a acţionarilor la domiciliul ales din T.M. , str....; s-a respins în rest cererea reclamanţilor.

Atât reclamanţii, cât şi pârâta au formulat apel împotriva Sentinţei nr.

X/2021, ambele părţi punând în discuţie interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale cuprinse în art. 177-178 din Legea nr. 31/1990 modificată, precum şi dispoziţiile statutare din art. 8 al statutului pârâtei.

Referitor la apelul reclamanţilor şi al intervenienţilor, Curtea reţine că se critică modalitatea în care instanţa de fond a apreciat că dreptul la informare a acţionarilor este unul limitat, şi că nu poate fi exercitat discreţionar, ci doar în adunările generale ale participanţilor la capitalul social al profesionistului.

Au considerat că motivarea instanţei se bazează pe o interpretare greşită a legii, prin adăugarea unor restricţii nereglementate expres şi cu încălcarea drepturilor lor de a fi corect informaţi cu privire la activitatea desfăşurată de către administratori, pentru a putea lua din timp măsurile de tragere la răspundere a acestora, dacă s-ar impune.

Curtea apreciază în acord cu prima instanţă, faptul că, în principiu, dreptul la informare, atunci când nu priveşte informaţii de interes public, nu este unul absolut, legiuitorul putând reglementa sau restricţiona accesul la anumite informaţii.

Instanța reține că acest drept nu are o reglementare expresă în cuprinsul Legii nr. 31/1990, existând doar articole care implică trimiteri la exercitarea dreptului la informare, care urmează a fi analizate.

Pe de altă parte, Curtea reţine că art. 1918 alin. 2 noul Cod civil stabileşte pentru societăţile reglementate de Codul civil următoarele: Daca legea nu prevede altfel, oricare dintre asociaţi are dreptul de a consulta registrele si situaţiile financiare ale societăţii, de a lua cunostinţă de operaţiunile acesteia si de a consulta orice document al societăţii, fara a stanjeni operatiunile societatii si a afecta drepturile celorlalti asociaţi.

Doctrina a aratat ca la art. 1918 alin. 2 teza a II-a NCC sunt vizate operatiunile si documentele care au stat sau ar trebui sa stea la baza inregistrarilor in registrele financiare (a se vedea S.

David in Legea societatilor, Editia a 5-a, Editura C.

H.

Beck, 2014, p. 263).

S-a aratat în speţă că, aparent nu exista nicio reglementare in Legea nr. 31/1990 care sa interzica sau sa permita accesul actionarilor la registrele financiare, ceea ce ar putea duce la concluzia ca in acest caz se aplica dreptul comun si fiecare actionar neadministrator are acces la asemenea documente oricând, raportat la art. 1918 NCC.

O asemenea interpretare nu este însă corectă.

In realitate, dreptul la informare al acţionarilor din societăţile pe acţiuni (precum este cazul în speţă) in legatura cu alte documente decât situatiile financiare este restricţionat implicit de art. 136 si 164 ind.1 din Legea nr. 31/1990.

Ambele articole reflecta o regula de baza in ce priveste functionarea societăţilor pe acţiuni, respectiv controlul activităţii acestora se face de către un organ specializat – cenzorii sau auditorii financiari – care raportează rezultatele controlului adunării generale a acţionarilor.

Acţionarii pot doar sa sesizeze acestui organ faptele si operaţiunile societăţii asupra cărora au un dubiu (in cazul prevăzut la art. 136, legea impune un numar minim de acţionari), şi nu pot însă avea acces direct la registrele societăţii.

Pentru identitate de raţiune, aceasta soluţie se aplica ori de cate ori societatea este obligata, conform legii, sa numească un organ de control sub forma cenzorilor sau auditorilor financiari, respectiv in cazul societăţilor pe acţiuni.

A interpreta art. 1918 NCC ca aplicându-se si acestor societăti ar însemna sa lipsim de efecte instituţia controlului societăţii printr-un organ specializat.

Considerentele în legătură cu limitarea accesului acționarului la informațiile societăţii atunci când legea impune existenta unui organ de control societar sunt aplicabile si cazului de la teza a II-a a art. 1918 alin. 2 NCC, referitor la dreptul de a lua cunoştinţă de operaţiunile acesteia şi de a consulta orice document al societăţii, fără a stânjeni însă operațiunile societarii si a afecta drepturile celorlalți asociați, iar în materia societăţilor pe acţiuni, legiuitorul precizează expres în concordanţă cu art. 136, ind.l din Legea nr.31/1990 :«Acţionarii trebuie să-şi exercite drepturile cu bună-credinţă, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari.»

Aşadar, de principiu, legiuitorul a limitat implicit datele, informaţiile şi documentele la care acţionarii societăţilor pe acţiuni au dreptul, precum şi condiţiile în care poate avea loc accesul la acestea.

Verificând articolele care reglementează de o manieră indirectă modalitatea în care acţionarii pot avea acces la anumite informaţii, reţinem mai întâi dispoziţiile art.117, ind.2, alin.(3) din Legea nr.31/1990, care prevăd că "fiecare acţionar poate adresa consiliului de administraţie, respectiv directoratului, întrebări în scris referitoare la activitatea societăţii, înaintea datei de desfăşurare a adunării generale, urmând să i se răspundă în cadrul adunării”.

Acest drept subzista, până la data desfăşurării adunării generale.

Niciunul dintre reclamanţi nu a adresat cereri scrise în acest sens, nici nu au indicat care este adunarea generală la care fac referire raportat la informaţiile solicitate prin acţiune.

Conform art. 117 ind.2, alin.(l) din Legea nr.31/1990, "situaţiile financiare anuale, raportul consiliului de administraţie, respectiv raportul directoratului si cel al consiliului de supraveghere, precum si propunerea cu privire la distribuirea de dividende se pun la dispoziţia acţionarilor la sediul societăţii, de la data convocării adunării generale.

La cerere, acţionarilor li se vor elibera copii de pe aceste documente”.

Instanţa reţine că la data de 24.05.2021 a avut loc Adunarea generală a acţionarilor cu următoarea ordine de zi:- prezentarea şi aprobarea situaţiei financiare şi a raportului de gestiune a administratorului unic pentru exerciţiul financiar 2020, prezentarea şi aprobarea auditorului financiar pe anul 2020, împuternicirea d-lui Cotfas Sorin pentru efectuarea formalităţilor necesare înregistrării hotărârii AGA la ORC şi Monitorul oficial, Adunarea Generală fiind convocată la data de 15.04.2021, în urma Adunării generale fiind adoptată hotărârea nr. 1/2021 înregistrată la ORC la 23.05.2021.

Conform art.131, alin.(3) din Legea nr.31/1990 : «La cerere, fiecare acţionar va fi informat cu privire la rezultatele votului, pentru hotărârile luate în cadrul adunării generale.» In acest caz, dreptul de informare se limitează la rezultatele votului.

Însă obiectul acţiunii nu se referă la solicitarea de informaţii cu privire la rezultatele votului în cadrul adunărilor generale.

Conform art. 144 ind.l, alin.(5) din Legea nr.31/1990 : «Membrii consiliului de administraţie nu vor divulga informaţiile confidenţiale şi secretele comerciale ale societăţii, la care au acces în calitate de administratori», neexistând vreo derogare nici în privinţa acţionarilor.

Potrivit art. 177 din Legea nr. 31/1990, „ (1) În afară de evidenţele prevăzute de lege, societăţile pe acţiuni trebuie să ţină:

a) un registru al acţionarilor care să arate, după caz, numele şi prenumele, codul numeric personal, denumirea, domiciliul sau sediul acţionarilor, precum şi vărsămintele făcute în contul acţiunilor.

Evidenţa acţiunilor tranzacţionate pe o/un piaţă reglementată/sistem alternativ de tranzacţionare se realizează cu respectarea legislaţiei specifice pieţei de capital;

b) un registru al şedinţelor şi deliberărilor adunărilor generale;

c) un registru al şedinţei şi deliberărilor consiliului de administraţie, respectiv ale directoratului şi consiliului de supraveghere;

d) *** Abrogată

e) un registru al deliberărilor şi constatărilor făcute de cenzori şi, după caz, de auditori interni, în exercitarea mandatului lor;

f) un registru al obligaţiunilor, care să arate totalul obligaţiunilor emise şi al celor rambursate, precum şi numele şi prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul titularilor, când ele sunt nominative.

Evidenţa obligaţiunilor emise în formă dematerializată şi tranzacţionate pe o piaţă reglementată sau printr-un sistem alternativ de tranzacţionare va fi ţinută conform legislaţiei specifice pieţei de capital;

g) orice alte registre prevăzute de acte normative speciale.

(2) Registrele prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi f) vor fi ţinute prin grija consiliului de administraţie, respectiv a directoratului, cel prevăzut la lit. c) prin grija organului în cauză, iar cel prevăzut la lit. e) prin grija cenzorilor sau, după caz, a auditorilor interni; registrele prevăzute la alin. (1) lit. g) vor fi ţinute în condiţiile prevăzute de actele normative respective.”, iar potrivit art. 178 din Legea nr. 31/1990, “1) Administratorii, respectiv membrii directoratului, sau, după caz, entităţile care ţin evidenţa acţionariatului conform prevederilor legale au obligaţia să pună la dispoziţia acţionarilor şi a oricăror alţi solicitanţi informaţii privind structura acţionariatului respectivei societăţi şi să le elibereze, la cerere, pe cheltuiala lor, certificate privind aceste date.

(2) De asemenea, sunt obligaţi să pună la dispoziţia acţionarilor şi a deţinătorilor de obligaţiuni, în aceleaşi condiţii, registrele prevăzute la art. 177 alin. (1) lit. b) şi f).”

Curtea confirmă argumentele primei instanţe cu privire la interpretarea acestei dispoziţii legale, în sensul că obligaţia de a se comunica informaţii privind structura acţionariatului nu înseamnă acces liber la registrele societăţii.

Această concluzie nu se modifică nici prin raportare la cuprinsul art. 8 din statutul societăţii, care stabileşte că, la cererea acţionarilor, registrul acţionarilor trebuie pus la dispoziţia acţionarilor, prin grija administratorului unic, însă doar în scopul „consultării propriilor depuneri”.

Deci, accesul la registrul acţionarilor şi a vărsămintelor nu este unul liber, ci doar pentru verificarea propriei situaţii.

În speţă fiecărui acţionar care a solicitat i s-a eliberat un certificat de acţionar, în conformitate cu prevederile menţionate.

Nicăieri în cuprinsul Legii nr.31/1990 nu se găseşte obligaţia societăţii pe acţiuni de a pune la dispoziţia acţionarilor registrul acţionarilor în forma certificată privind autenticitatea şi documentele care au stat la baza înscrierii pentru fiecare acţionar în parte.

În plus, aceasta cerere nu poate face abstracţie de prevederile Legii nr.363/2018 privind protecţia persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal.

Conform art.178, alin.(2) din Legea nr.31/1990 : «De asemenea, administratorii sunt obligaţi să pună la dispoziţia acţionarilor registrele prevăzute la art. 177, alin.(l), lit.b) şi f)» (respectiv registrul şedinţelor si deliberărilor adunărilor generale, prevăzut la lit.b)).

Prevederile de la lit. f) nu sunt aplicabile pentru că societatea C.

MUREŞ SA nu a emis obligaţiuni, însă sunt aplicabile prevederile de la litera b), pentru care există obligaţia de informare, fără existenţa vreunor condiţii sau termene, astfel cum a reţinut corect şi prima instanţă..

Conform art. 184 din Legea nr.31/1990:”Raportul cenzorilor, sau, după caz, al auditorului financiar rămâne depus la sediul societăţii şi la cel al sucursalelor în cele 15 zile care preced întrunirea adunării generale, pentru a fi consultate de acţionari.”

Acest drept este limitat în timp, la cele 15 zile precedente adunării generale, astfel încât apelanţii-reclamanţi pot uza de dreptul lor la informare doar în limita de timp precizată.

Alte drepturi de informare, furnizare de date, ori documente nu sunt cuprinse în Legea nr.31/1990 sau în statut şi nici nu au fost indicate concret de către reclamanţi.

Curtea apreciază că nu este întemeiat nici argumentul apelanţilor referitor la necesitatea cunoaşterii informaţiilor solicitate pentru controlul activităţii administratorilor.

Aceasta deoarece principala modalitate in care acţionarii se implica in viaţa societăţii este participarea la adunările generale ale acţionarilor.

Posibilitatea de a vota in adunările generale ale acţionarilor este primul si cel mai important mod de a controla Consiliul de administraţie, drept de care reclamanţii pot uza în cadrul adunărilor generale.

Pentru argumentele arătate, Curtea apreciază că dreptul la informare invocat de către apelanţi nu reprezintă un drept ce poate fi exercitat neîngrădit, Legea nr. 31/1990 arătând care sunt informaţiile ce pot fi puse la dispoziţia acţionarilor, modalitatea în care acţionarii se pot implica în viaţa societăţii, soluţia primei instanţe fiind corectă sub acest aspect.

În ceea ce priveşte apelul formulat de către C.

SA, Curtea reţine că în executarea obligaţiei de informare a actionarilor cu privire la activitatea societatii, administratorii sunt datori sa ţina diverse registre ale societăţii si sa puna la dispozitia actionarilor unele registre.

Astfel, deşi legea prevede în sarcina administratorilor obligaţia de ţinere a respectivelor registre şi de comunicare a anumitor informaţii către acţionari, nu se poate aprecia că această obligaţie nu este a societăţii însăşi, obligaţie care se execută prin intermediul administratorilor, indiferent de identitatea acestora.

O altă interpretare ar conduce la concluzia absurdă că un titlu executoriu stabilit prin raportare la administratorul de la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti, ar rămâne fără eficacitate în cazul modificărilor în structura organelor de conducere ale societăţii pe acţiuni.

Totuşi precizarea expresă în cuprinsul dispozitivului a faptului că obligaţia de comunicare a informaţiilor revine societăţii prin administratorul statutar, clarifică aspectele ridicate de către părţi.

În ceea ce priveşte cea de-a doua critică invocată, se reţine că în dispozitivul sentinţei apelate se precizează expres că pârâta SC C.

S.A trebuie să pună la dispoziţia reclamanţilor registrul sedinţelor şi deliberărilor adunărilor generale a acţionarilor la domiciliul ales din T.M. , str.......

Curtea constată că în mod greşit prima instanţă a avut în vedere domiciliul procesual al reclamanţilor, alegere care nu poate avea vreo relevanţă în afara procedurii judiciare de faţă.

De altfel, dispoziţiile legale avute în vedere la stabilirea obligaţiei de comunicare a respectivelor informaţii stabilesc regula că informaţiile respective se pun la dispoziţie la sediul social, pe cheltuiala solicitantului.

Este firesc să fie aşa, deoarece societatea prin administrator nu ar putea executa vreo obligaţie la domiciliul solicitantului, ci doar la sediul social pentru a se asigura păstrarea confidenţialitatii sau secretelor de afaceri ale societăţii.

Această interpretare este concordantă şi cu regula generală în materia obligaţiilor referitoare la locul plăţii, regulă stabilită în favoarea domiciliului/sediului debitorului, conform art. 1494 alin. 1, lit. c noul Cod civil.

Pe cale de consecinţă instanţa în temeiul art. 480 C. proc. civ.

Curtea respinge apelul formulat de apelanţii S.F., M.

N.

I., M.

Ş. şi J.

I., împotriva sentinţei nr. 93/23.09.2021, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş în dosarul nr. 188/1371/2021, respectiv, admite apelul formulat de apelantul SC C.

S.A., împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care o schimbă în parte, în sensul că obligă pe pârâta-apelantă SC C.

S.A, prin administrator statutar, să pună la dispoziţia apelanţilor registrul sedinţelor şi deliberărilor adunărilor generale a acţionarilor la sediul societăţii C.

SA, şi nu la domiciliul ales din T.M. , str.....

Menţine restul dispoziţiilor din sentinţa apelată.

În temeiul art. 453 C. proc. civ. obligă intimaţii S. F., M.N. I., M. Ş. şi J. I, în solidar, la plata către apelantul SC C. S.A a sumei de 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată ( taxă de timbru, conform dovadă f. 55)