Curtea de Apel TÂRGU MUREȘ · ccc

Hotărâre nr. 574/A din 10.11.2022

Instanță: Curtea de Apel TÂRGU MUREȘ
Dosar: ccc
Obiect: Camătă. Confiscare specială. Bun folosit la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Sume de bani
Soluție
Sursa: portal.just.ro

Potrivit art. 112 alin. 1 lit. b şi e C.pen., între altele, sunt supuse confiscării speciale bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă aparținând altei persoane aceasta a cunoscut scopul folosirii lor şi bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

Prin bunuri, în sensul art. 112 din Codul penal se înțelege orice obiect folosit la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, deci inclusiv sumele de bani.

Suma de bani acordată cu titlu de împrumut asupra căreia se percepe dobândă se circumscrie noțiunii de bun folosit la săvârșirea faptei de camătă și prin urmare este supusă confiscării speciale în temeiul art. 112 lit. b Cod penal, iar luarea aceste măsuri de siguranță este necesară atât pentru înlăturarea unei stări de pericol cât şi pentru preîntâmpinarea săvârșirii de noi fapte prevăzute de legea penală.

- Codul penal, art. 112 lit. b)

I. Prezentarea hotărârii pronunțate în prim grad jurisdicțional.

Prin sentința penală nr. XX din XXX, Tribunalul Mureș, a dispus următoarele:

I.1.

În baza art. 396 alin. 5 din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 litera c din Codul de procedură penală, l-a achitat pe inculpatul OO sen., zis „U” de sub acuza comiterii infracţiunii de şantaj - prevăzută de art. 194 alin. 1 din Vechiul Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Codul penal (cazul 1 din rechizitoriu referitor la persoana vătămată KKK), întrucât nu există probe că acesta ar fi săvârșit infracțiunea.

I.2. În baza art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul OO sen., zis „U” la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de şantaj - (cazul 2 din rechizitoriu, persoana vătămată HH).

I.3.

În baza art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul OO sen., zis „U” la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de șantaj - (cazul 3 din rechizitoriu, persoană vătămată GG şi membri ai familiei sale sau apropiaţi).

I.4.

În baza art. 396 alin. 5 din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 litera c din Codul de procedură penală, l-a achitat pe inculpatul OO sen., zis „U” de sub acuza comiterii infracţiunii de şantaj - prevăzută de art. 194 alin. 1 din Vechiul Cod penal (forma în vigoare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 63/2012) cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Codul penal (cazul 4 din rechizitoriu, referitor la numiţii LLL şi SS).

I.5. În baza art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul OO sen., zis „U” la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de şantaj - (cazul 6 din rechizitoriu, referitor la numitul QQ).

I.6. În baza art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul OO sen., zis „U” la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de şantaj - (cazul 7 din rechizitoriu, referitor la persoana vătămată AA).

I.7.

În baza art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul OO sen., zis „U” la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de şantaj - (cazul 8 din rechizitoriu, referitor la numitul RRR şi pe alţi membri ai familiei sale).

I.8. În baza art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul OO sen., zis „U” la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de şantaj - (cazul 9 din rechizitoriu, referitor la numiţii EEE şi WWW).

I.9. În baza art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul OO sen., zis „U” la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de şantaj - (cazul 10 din rechizitoriu, referitor la numitul III).

I.10. În baza art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul OO sen., zis „U” la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de şantaj - (cazul 11 din rechizitoriu, referitor la numitul YYY).

I.11. În baza art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul OO sen., zis „U” la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de şantaj - (cazul 16 din rechizitoriu, referitor la numitul VVV).

I.12.

În baza art. 396 alin. 6 din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 litera f din Codul de procedură penală, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului OO sen., zis „U” pentru săvârșirea infracţiunii de şantaj - prevăzută de art. 194 alin. 1 din Vechiul Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Codul penal (cazul 17 din rechizitoriu, referitor la numitul HH) întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

I.13. În baza art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul OO sen., zis „U” la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de şantaj - (cazul 19 din rechizitoriu, referitor la numitul DDD).

I.14. În baza art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul OO sen., zis „U” la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de şantaj - (cazul 24 din rechizitoriu, referitor la persoana vătămată BB).

I.15.

În baza art. 396 alin. 5 din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 litera a din Codul de procedură penală, l-a achitat pe inculpatul OO sen., zis „U” de sub acuza comiterii infracțiunii de şantaj – prevăzută de art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal (cazul 25 din rechizitoriu, referitor la persoana vătămată sub pseudonim „JJJ”, în realitate MM).

I.16. În baza art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul OO sen., zis „U” la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de şantaj - (cazul 29 din rechizitoriu, referitor la numitul NN zis „F”).

I.17. În baza art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul OO sen., zis „U” la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de şantaj - (cazul 35 din rechizitoriu, referitor la persoana vătămată CCC).

I.18.

În baza art. 351 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul OO sen., zis „U” la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de camătă - (actele reţinute la punctele 2, 3, 6, 8, 9, 17, 19, 20, 24, 29, 32, 35 și 36 din rechizitoriu).

I.19. În baza art. 367 alin. 1 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul OO sen., zis „U” la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 66 alin. 1 din Codul penal, a interzis exercitarea de către inculpat, pe o perioadă de 2 ani, ca pedeapsă complementară, a drepturilor prevăzute la art. 66 alin. lit. a, b și g din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 65 alin. 1 din Codul penal, i-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. 1 lit. a, b și g din Codul penal.

În baza art. 38 alin. 1 din Codul penal și a art. 39 alin. 1 litera b din Codul penal, i-a aplicat inculpatului OO sen. pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care adaugă un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, adică 1/3 din 25 de ani și 6 luni = 8 ani și 2 luni, urmând ca inculpatul OO sen., zis „U” să execute, în final, pedeapsa de 10 ani și 2 luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 72 din Codul penal, a scăzut din durata pedepsei principale durata reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu, din data de 9 februarie 2016 până la data de 27 mai 2017.

În baza art. 45 alin. 1 și alin. 5 din Codul penal, alături de pedeapsa principală, i-a interzis inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a, b și g din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 2 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. 1 din Codul penal, aplică inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. 1 lit. a, b și g din Codul penal.

II.1. În baza art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul OO jr., zis „R” la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de şantaj - (cazul 2 din rechizitoriu, referitor la persoana vătămată HH).

II.2.

În baza art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul OO jr., zis „R” la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de şantaj - (cazul 3 din rechizitoriu, referitor la persoana vătămată GG şi membri ai familiei sale sau apropiaţi).

II.3.

În baza art. 396 alin. 6 din Codul de procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 litera g din Codul de procedură penală, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului OO jr., zis „R” pentru comiterea infracțiunii de loviri sau alte violenţe - (cazul 3 din rechizitoriu, referitor la victima GG) – prevăzută de art. 193 alin. 1 și 2 din Codul penal.

II.4. În baza art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul OO jr., zis „R” la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de şantaj - (cazul 6 din rechizitoriu, referitor la numitul QQ).

II.5. În baza art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul OO jr., zis „R” la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de şantaj - (cazul 7 din rechizitoriu, referitor la persoana vătămată AA).

II.6. În baza art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, , l-a condamnat pe inculpatul OO jr., zis „R” la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de şantaj - (cazul 21 din rechizitoriu, referitor la numitul RRR).

II.7. În baza art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul OO jr., zis „R” la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de şantaj - (cazul 35 din rechizitoriu, referitor la persoana vătămată CCC).

II.8. În baza art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul OO jr., zis „R” la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de şantaj - (cazul 42 din rechizitoriu, referitor la numitul LLL).

II.9. În baza art. 351 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul OO jr., zis „R” la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de camătă - (actele reţinute la punctele 21, 35, 37, 42 din rechizitoriu).

II.10. În baza 367 alin. 1 din Codul penal, , l-a condamnat pe inculpatul OO jr., zis „R” la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 alin. 1 din Codul penal, i-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. 1 lit. a, b și g din Codul penal.

În baza art. 97 din Codul penal, a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului OO jr., zis „R” prin sentința penală nr. xxx din xxx a Judecătoria Reghin, definitivă prin decizia penală nr. xxxxx a Curții de Apel Târgu Mureș.

În baza art. 38 alin. 1 din Codul penal și a art. 39 alin. 1 litera b din Codul penal, a contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre cu pedeapsa menționată mai sus (de 1 an închisoare), aplicând inculpatului OO jr., zis „R” pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care a adăugat un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, adică 1/3 din 13 ani și 6 luni = 4 ani și 6 luni, urmând ca inculpatul OO jr., zis „R” să execute, în final, pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. 1 și alin. 5 din Codul penal, alături de pedeapsa principală, i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. lit. a, b și g din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 2 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. 1 din Codul penal, aplică inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. 1 lit. a, b și g din Codul penal.

III.1.

În baza art. 396 alin. 6 din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 litera f din Codul de procedură penală, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului GG, zis „O” pentru săvârșirea infracţiunii de şantaj - prevăzută de art. 194 alin. 1 din Vechiul Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Codul penal (cazul 1 din rechizitoriu, referitor la persoana vătămată KKK) întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

III.2. În baza art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul GG, zis „O” la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de şantaj - (cazul 12 din rechizitoriu, referitor la numitul UUU).

III.3. În baza art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul GG, zis „O” la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de şantaj - (cazul 13 din rechizitoriu, referitor la pe numita RRR).

III.4. În baza art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul GG, zis „O” la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de şantaj - (cazul 14 din rechizitoriu, referitor la numitul DD).

III.5. În baza art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul GG, zis „O” la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de şantaj - (cazul 15 din rechizitoriu, referitor la persoana vătămată DD).

III.6. În baza art. 351 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul GG, zis „O” la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de camătă - (actele reţinute la punctele 12, 15, 36 și 38 din rechizitoriu).

III.7. În baza 367 alin. 1 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul GG, zis „O” la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 alin. 1 din Codul penal, i-s aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. 1 lit. a, b și g din Codul penal.

În baza art. 85 alin. 1 din Vechiul Cod penal, ca urmare a dispozițiilor din art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.

UUU a Judecătoriei Târgu Mureș, pronunțată în dosarul nr. ccc, definitivă prin decizia penală nr. bbb a Curții de Apel Târgu Mureș.

În baza art. 38 alin. 1 din Codul penal și a art. 39 alin. 1 litera b din Codul penal, a contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de mai sus (de 2 ani închisoare), aplicând inculpatului GG pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care a adăugat un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, adică 1/3 din 9 ani și 6 luni = 3 ani și 2 luni, urmând ca inculpatul GG, zis „O” să execute, în final, pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 65 alin. 1 din Codul penal, aplică inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. 1 lit. a, b și g din Codul penal.

IV.1.

În baza art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul JJ, zis „L” la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de şantaj - (cazul 3 din rechizitoriu, referitor la persoana vătămată GG şi membri ai familiei sale sau apropiaţi).

IV.2.

În baza art. 396 alin. 5 din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 litera c din Codul de procedură penală, l-a achitat pe inculpatul JJ, zis „L” de sub acuza comiterii infracțiunii de şantaj – prevăzută de art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal (cazul 7 din rechizitoriu, referitor la persoana vătămată AA).

IV.3. În baza art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul JJ, zis „L” la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de şantaj - (cazul 11 din rechizitoriu, referitor la numitul YYY).

IV.4. În baza art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul JJ, zis „L” la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de şantaj - (cazul 16 din rechizitoriu, referitor la numitul VVV).

IV.5. În baza art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul JJ, zis „L” la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de şantaj - (cazul 35 din rechizitoriu, referitor la persoana vătămată CCC).

IV.6. În baza art. 351 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul JJ, zis „L” la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de camătă - (actele reţinute la punctele 14, 26, 27, 28, 30, 31, 32, 33, 34 și 36 din rechizitoriu).

IV.7. În baza art. 367 alin. 1 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul JJ, zis „L” la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 alin. 1 din Codul penal, i-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. 1 lit. a, b și g din Codul penal.

În baza art. 38 alin. 1 din Codul penal și a art. 39 alin. 1 litera b din Codul penal, i-a aplicat inculpatului JJ pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care a adăugat un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, adică 1/3 din 7 ani și 6 luni = 2 ani și 6 luni, urmând ca inculpatul JJ, zis „L” să execute, în final, pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 65 alin. 1 din Codul penal, i-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. 1 lit. a, b și g din Codul penal.

V.1.

În baza art. 396 alin. 5 din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 litera c din Codul de procedură penală, l-a achitat pe inculpatul PP, zis „RR” de sub acuza comiterii infracţiunii de şantaj (cazul 3 din rechizitoriu, referitor la persoana vătămată GG şi membri ai familiei sale sau apropiaţi) – prevăzută de art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, întrucât nu există probe că inculpatul ar fi comis fapta.

V.2. În baza art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul PP la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de şantaj - (cazul 8 din rechizitoriu, referitor la numitul RRR şi pe alţi membri ai familiei sale).

V.3. În baza art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul PP la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de şantaj - (cazul 16 din rechizitoriu, referitor la numitul VVV).

V.4.

În baza art. 396 alin. 5 din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 litera a din Codul de procedură penală, l-a achitat pe inculpatul PP de sub acuza comiterii infracţiunii de şantaj – prevăzută de art. art. 207 alin. 1 și 3 din Codul penal (cazul 25 din rechizitoriu, referitor la persoana vătămată sub pseudonim „JJJ”, în realitate MM).

V.5. În baza art. 351 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul PP, zis „RR”, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de camătă - (actele reţinute la punctele 14, 18 și 36 din rechizitoriu).

V.6. În baza art. 367 alin. 1 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul PP, zis „RR” la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 alin. 1 din Codul penal, i-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. 1 lit. a, b și g din Codul penal.

În baza art. 38 alin. 1 din Codul penal și a art. 39 alin. 1 litera b din Codul penal, i-a aplicat inculpatului PP pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care a adăugat un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, adică 1/3 din 3 ani și 6 luni = 1 an și 2 luni, urmând ca inculpatul PP să execute, în final, pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare în regim de detenție.

A constatat că faţă de inculpatul PP, zis „RR”, s-a dispus luarea și menținerea măsurii controlului judiciar în perioada 09.02.2016 - 27 septembrie 2017.

În baza art. 65 alin. 1 din Codul penal, i-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. 1 lit. a, b și g din Codul penal.

A admis acțiunea civilă părții civile SSS și l-a obligat pe inculpatul GG, zis „O” la plata către partea civilă a sumei de 2.500 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 25 alin. 3 din Codul de procedură penală, având în vedere și poziția procesuală a inculpatului OO sen., zis „U”, a dispus desființarea contractului încheiat între persoana vătămată FF și inculpatul OO sen., zis „U”.

A reţinut că toate celelalte persoane vătămate nu au formulat pretenții civile.

În baza art. 112 alin. 1 litera e din Codul penal, a dispus confiscarea specială a unor sume, după cum urmează:

1. - de la inculpatul OO sen., zis „U” sumele de:

- 500 euro și 8.500 euro (dobânzi obținute de la GG);

- 9.000 euro (dobânzi obținute de la QQ);

- 15.700 lei (dobânzi obținute de la CCC);

- 200 euro, 300 euro și 1.000 lei (dobânzi obținute de la EEE);

- 3.000 lei (dobânzi obținute de la HH);

- 200 euro (dobânzi obținute de la ZZZ;

- 50.000 lei și 9.600 lei (dobânzi obținute de la BB);

- 50 euro și 3.500 lei (dobânzi obținute de la NN);

- 600 euro (dobânzi obținute de la CCC);

- 1.200 euro (dobânzi obținute de la BB).

2.- de la inculpatul OO jr., zis „R”, sumele de:

- 100 euro și 400 euro (dobânzi obținute de la CC);

- 500 euro (dobânzi obținute de la LLL).

3. - de la inculpatul GG, zis „O”, sumele de:

-2.100 euro (dobânzi obținute de la BB).

4. - de la inculpatul JJ, zis „L”, sumele de:

- 6.000 euro (dobânzi obținute de la DD);

- 300 euro (dobânzi obținute de la BB);

- 50 euro (dobânzi primite de la GG);

- 150 euro (dobânzi primite de la MM);

- 10 euro (dobânzi primite de la AA);

- 50 euro și 50 euro (dobânzi primite de la HHH);

- 1.200 euro și 1.600 dolari (dobânzi primite de la DDD);

- 2.500 euro (dobânzi primite de la BB).

5. - de la inculpatul PP, sumele de:

- 6.000 euro (dobânzi primite de la DD);

- 500 euro (dobânzi primite de la MM);

- 300 euro (dobânzi primite de la BB).

A menţinut toate măsurile asigurătorii instituite în cauză, așa cum au fost menținute prin încheierea din data de ccc, dată în dosarul nr. sss, respectiv:

1. asupra tuturor sumelor deținute de numita FF(CNP vvvvvvvvvvv) în conturile personale și depozitele deschise la X Bank;

2. asupra tuturor sumelor deținute de numitele FF(CNP bbbbbbbbb) și II (CNP eeeeeereee), în conturile personale și depozitele deschise la C Bank;

3. asupra tuturor sumelor deținute de numita GG (CNP eeeeeeeee), în conturile personale și depozitele deschise la V Bank;

4. asupra sumei de 18.900 euro, ridicată de la inculpatul JJ, zis „L”;

5. asupra sumei de 1.020 euro, ridicată de la inculpatul PP, zis „RR”.

6. asupra următoarelor bunuri mobile:

- autoturism Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare MMM, an de fabricaţie 1996, serie şasiu UUU, aparţinând inculpatului JJ;

- autoturism VW Passat, cu nr. de înmatriculare MMMMM, an de fabricaţie 2011, serie şasiu BBBB;

- autoturism Mercedes Benz E220, cu nr. de înmatriculare MMM, an de fabricaţie 2012, serie şasiu WWW;

- autoturism Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare EEE, an de fabricaţie 2001, serie şasiu bbb;

- autoturism Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare RRR, an de fabricaţie 2001, serie şasiu CCC, aparţinând inculpatului PP;

- autoturism VW Passat, cu nr. de înmatriculare GGG, an de fabricaţie 2012, serie şasiu VV;

- autoturism Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare CCC, an de fabricaţie 2000, serie şasiu MMM, aparţinând numitei FF(CNP MMM), soţia inculpatului PP.

În baza art. 274 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, i-a obligat pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, în sumă totală de 110.000 lei, din care suma de 100.000 lei provine din cursul urmăririi penale, după cum urmează:

- pe inculpatul OO sen., zis „U” la plata sumei de 43.000 lei;

- pe inculpatul OO jr., zis „R” la plata sumei de 32.000 lei;

- pe inculpatul GG, zis „O” la plata sumei de 15.000 lei;

- pe inculpatul JJ, zis „L” la plata sumei de 15.000 lei;

- pe inculpatul PP la plata sumei de 5.000 lei.

În motivarea acestei soluții, instanța de prim grad a reținut în fapt, cu referire la infracțiunile de camătă şi constituire a unui grup infracțional organizat, următoarele:

Cu referire la inculpatul OO sen. zis ”U”, instanța de prim grad a apreciat că materialul probator administrat în cauză confirmă dincolo de orice îndoială rezonabilă că în perioada 2011-2016, acest inculpat s-a îndeletnicit în mod constant de darea de bani cu dobândă (actele reţinute la punctele 2, 3, 6, 8, 9, 17, 19, 20, 24, 29, 32, 35 și 36), fără a fi autorizat în acest sens.

Cu referire la inculpatul OO jr., zis „R” instanța de prim grad a apreciat că materialul probator administrat în cauză confirmă dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că acest inculpat, în perioada 2011-2016, s-a îndeletnicit în mod constant de darea de bani cu dobândă (actele reţinute la punctele 21, 35, 37 și 42), fără a fi autorizat în acest sens.

În ceea ce îl privește pe inculpatul GG, zis „O”, instanța de prim grad a apreciat că materialul probator administrat în cauză confirmă dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că acest inculpat, în perioada 2011-2016, s-a îndeletnicit în mod constant de darea de bani cu dobândă (actele reținute la punctele 12, 15, 36 și 38), fără a fi autorizat în acest sens.

În privința inculpatului JJ, zis „L”, tribunalul a reținut că materialul probator administrat în cauză demonstrează, la standardul de probă dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că acest inculpat, în perioada 2011-2016, s-a îndeletnicit în mod constant de darea de bani cu dobândă (actele reţinute la punctele 14, 26, 27, 28, 30, 31, 32, 33, 34 și 36), fără a fi autorizat în acest sens.

Cu referire la situația inculpatului PP, zis „RR”, instanța de prim grad a reținut că materialul probator administrat în cauză demonstrează, la standardul de probă dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că acest inculpat în perioada 2011-2016, s-a îndeletnicit în mod constant de darea de bani cu dobândă (actele reținute la punctele 14, 18 și 36), fără a fi autorizat în acest sens.

Totodată, tribunalul a reținut în urma analizării materialului probator administrat în cauză, că începând cu anul 2010, inculpații OO sen., zis „U”, OO jr., zis „R”, GG, zis „O”, PP, zis „RR” şi JJ, zis „L”, au inițiat şi constituit un grup structurat, care a funcționat până în februarie 2016, care a acționat în mod coordonat în scopul comiterii unor infracțiuni de camătă şi şantaj.

În drept, tribunalul a reținut că activitatea infracțională desfășurată de cei 5 inculpați este tipică obiectiv şi subiectiv, îndeplinind elementele constitutive ale infracțiunilor de camătă prevăzută de art. 351 din Codul penal și constituire a unui grup infracţional organizat prevăzut de art. 367 alin. 1 Cod penal.

Instanța de prim grad, reținând că vinovăția celor cinci inculpați în comiterea faptelor mai sus descrise este dovedită cu certitudine, în temeiul dispozițiilor art. 396 Cod de procedură penală a dispus condamnarea acestora.

La stabilirea tratamentului sancționator aplicat inculpaților, tribunalul a avut în vedere de criteriile generale prevăzute de art. 72 din Vechiul Cod penal (legea penală mai favorabilă) şi anume: limitele pedepselor fixate de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților (din acest punct de vedere de notat că limitele pedepselor prevăzute în art. 9 alin. 1 literele b și c din Legea nr. 241/2005 și în art. 9 alin. 1 litera b din Legea nr. 241/2005 erau, la data comiterii faptelor, închisoarea de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi); gradul de pericol social al faptelor; persoana şi antecedentele penale ale inculpaților.

Sub acest ultim aspect, tribunalul a reținut că astfel cum rezultă din fișele de cazier judiciar, inculpatul OO sen., zis „U”, GG, zis „O”, JJ, zis „L” și PP, zis „RR” nu erau cunoscuți cu antecedente penale la momentul comiterii faptelor din prezenta cauză.

Cu privire la inculpatul OO jr., zis „R”, a reținut că din fişa de cazier judiciar a acestui inculpat rezultă că, prin sentința penală nr. uuu a Judecătoriei Reghin, modificată prin decizia penală nr. lll a Tribunalului Mureș, rămasă definitivă prin decizia penală nr. ddd a Curţii de Apel Tg.

Mureş, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, pentru săvârșirea la data de 30.03.2009 a infracțiunii de vătămare corporală gravă.

Întrucât termenul de încercare a început să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii, acesta s-a împlinit la data de 23.08.2013.

În consecință, a constatat că inculpatul OO jr., zis „R” a comis unele dintre infracțiunile de care este acuzat în acest dosar înainte de împlinirea termenului de încercare, respectiv faptele menționate la punctele II.1., II.2., II.4., II.5., II.6., II.7., II.9. și II.10., fiind astfel incidente dispozițiile art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, potrivit cărora măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după intrarea în vigoare a Codului penal (1 februarie 2014).

Potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. 1, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.

Ca atare, deși inculpatul OO jr., zis „R” a comis infracțiunea de vătămare corporală gravă la data de 30.03.2009, în timpul minorității, dispozițiile art. 83 din Vechiul Cod penal ar fi aplicabile întrucât fac trimitere la ele art. 1101 alin. 2 din Vechiul Cod penal.

Însă, întrucât infracțiunile comise în interiorul termenului de încercare au fost descoperite abia la data de 29 septembrie 2015, data începerii urmăririi penale in rem în prezenta cauză, adică după împlinirea termenului de încercare (23.08.2013) devin aplicabile dispozițiile art. 83 alin. 2 din Vechiul Cod penal potrivit cărora revocarea suspendării pedepsei nu are loc dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

Tribunalul a notat că în cauză nu s-ar putea dispune nici anularea suspendării condiționate a executării pedepsei întrucât potrivit art. 85 alin. 2 din Vechiul Cod penal, anularea suspendării executării nu are loc, dacă infracțiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

De asemenea, a constatat că inculpatul OO jr., zis „R” a fost condamnat prin sentința penală nr. lll a Judecătoria Reghin, pronunțată în dosarul nr. dd, definitivă prin decizia penală nr. ttt a Curții de Apel Târgu Mureș la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea, la data de 21.02.2015, a infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice.

În baza art. 91 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni.

În raport cu cele de mai sus, a reținut că inculpatul a comis infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice, pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. zzz a Judecătoria Reghin, definitivă prin decizia penală nr. bbb a Curții de Apel Târgu Mureș, în condițiile concursului de infracțiuni cu faptele sin prezenta cauză, fiind astfel incidente prevederile art. 97 din Codul penal referitoare la anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Tot ulterior comiterii faptelor din prezentul dosar și inculpatul GG, zis „O” a fost condamnat prin sentința penală nr. nnn a Judecătoriei Târgu Mureș, pronunțată în dosarul nr. kkk, definitivă prin decizia penală nr. fff a Curții de Apel Târgu Mureș, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea, la data de 12.07.2005, a infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 81 din Vechiul Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Întrucât faptele din prezenta cauză au fost săvârșite în condițiile concursului de infracțiuni cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. eee a Judecătoriei Târgu Mureș, pronunțată în dosarul nr. mmm, definitivă prin decizia penală nr. qqq a Curții de Apel Târgu Mureș, în cauză devin incidente prevederile art. 85 alin. 1 din Vechiul Cod penal privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei, ca urmare a dispozițiilor din art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012.

Totodată, instanța de prim grad a avut în vedere la individualizarea pedepselor stabilite faptul că inculpații nu au avut o conduită procesuală corectă pe parcursul desfășurării întregului proces penal, recunoscând doar în mică măsură comiterea faptelor reținute în sarcina lor, de regulă doar infracțiunea de camătă.

Pe latura civilă a cauzei, a reținut că dintre toate persoanele vătămate doar SSS a formulat pretenții civile față de inculpatul GG, zis „O”, pentru suma de 2.500 euro, menținându-și constituirea de parte civilă formulată și în cursul judecății.

Tribunalul a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și ale exercitării acțiunii civile alăturate acțiunii penale de parte civilă SSS, sens în care a admis acțiunea civilă formulată de aceasta din urmă, obligând inculpatul GG, zis „O” să plătească către partea civilă suma de 2.500 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune materiale.

Totodată, în baza art. 25 alin. 3 din Codul de procedură penală, având în vedere și poziția procesuală a inculpatului OO sen., zis „U”, a dispus desființarea contractului încheiat între persoana vătămată FF și inculpatul OO sen., zis „U”.

Cu privire la măsura de siguranță a confiscării speciale, instanța de prim grad a reținut că în cauză, inculpații sunt acuzați și au fost condamnați, printre altele, pentru comiterea infracțiunii de camătă, iar procurorul a solicitat confiscarea specială de la inculpați, în baza art. 112 alin. 1 litera b din Codul penal, a sumelor ce au fost date împrumut cu dobândă, iar în baza art. 112 alin. 1 litera e din Codul penal a sumelor ce au reprezentat dobânzile obținute.

În opinia tribunalului, ca temei al confiscării speciale din prezenta cauză poate fi considerat doar art. 112 alin. 1 litera e din Codul penal, și ea se poartă numai asupra sumelor reprezentând dobânzile percepute și încasate (întrucât ar fi bunuri dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia).

Aceasta deoarece în practica judiciară s-a stabilit (decizia penală nr. hhh a Curții de Apel Timișoara) că, în cazul special al infracțiunii de camătă, elementul material al laturii obiective se realizează printr-o acțiune constând în darea de bani cu dobândă de o persoană neautorizată, cu caracter de îndeletnicire.

Ceea ce imprimă faptei caracter penal este tocmai dobânda, camăta, pe care o percepe cămătarul pentru sumele de bani date cu împrumut.

Rezultă deci, că numai darea de bani, fără dobândă, de o persoană neautorizată nu este pedepsită de lege.

Conform aceleiași decizii, ceea ce trebuie confiscat în cazul infracțiunii de camătă sunt sumele de bani obținute din activitatea de cămătărie, adică dobânda percepută de inculpat, și aceasta în temeiul art. 112 alin. 1 litera e din Codul penal.

Ca atare, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul inculpatului și a modificat hotărârea primei instanțe (care dispuse se confiscarea specială, în temeiul art. 112 alin. 1 litera b din Codul penal a sumei de 46.500 lei și 4.000 euro, ca sume folosite la săvârșirea infracțiunii de camătă), în rejudecare dispunând, în baza art. 112 alin. 1 litera e din Codul penal, confiscarea doar a dobânzilor percepute de inculpatul din cauza respectivă (9.000 lei și 880 euro).

Aplicând același raționament în speța dedusă judecății, tribunalul a concluzionat că se impune confiscarea specială de la inculpați doar a sumelor reprezentând dobânzile percepute și încasate efectiv de către aceștia, sens în care, în baza art. 112 alin. 1 litera e din Codul penal a dispus confiscarea specială a unor sume, după cum urmează:

1. - de la inculpatul OO sen., zis „U” sumele de:

- 500 euro și 8.500 euro (dobânzi obținute de la GG);

- 9.000 euro (dobânzi obținute de la QQ);

- 15.700 lei (dobânzi obținute de la CCC);

- 200 euro, 300 euro și 1.000 lei (dobânzi obținute de la EEE);

- 3.000 lei (dobânzi obținute de la HH);

- 200 euro (dobânzi obținute de la ZZZ;

- 50.000 lei și 9.600 lei (dobânzi obținute de la BB);

- 50 euro și 3.500 lei (dobânzi obținute de la NN);

- 600 euro (dobânzi obținute de la CCC);

- 1.200 euro (dobânzi obținute de la BB).

2.- de la inculpatul OO jr., zis „R”, sumele de:

- 100 euro și 400 euro (dobânzi obținute de la CC);

- 500 euro (dobânzi obținute de la LLL).

3. - de la inculpatul GG, zis „O”, sumele de:

-2.100 euro (dobânzi obținute de la BB).

4. - de la inculpatul JJ, zis „L”, sumele de:

- 6.000 euro (dobânzi obținute de la DD);

- 300 euro (dobânzi obținute de la BB);

- 50 euro (dobânzi primite de la GG);

- 150 euro (dobânzi primite de la MM);

- 10 euro (dobânzi primite de la AA);

- 50 euro și 50 euro (dobânzi primite de la HHH);

- 1.200 euro și 1.600 dolari (dobânzi primite de la DDD);

- 2.500 euro (dobânzi primite de la BB).

5. - de la inculpatul PP, sumele de:

- 6.000 euro (dobânzi primite de la DD);

- 500 euro (dobânzi primite de la MM);

- 300 euro (dobânzi primite de la BB).

Referitor la măsurile asiguratorii instituite în cauză tribunalul a reținut că acestea au fost luate, inițial, pentru recuperarea prejudiciilor cauzate prin infracțiuni sau pentru confiscarea specială a echivalentului sumelor ce au format obiectul infracțiunilor, iar apoi, prin încheierea penală din data de 3 decembrie 2021, dată în dosarul nr. nnn, au fost menținute pentru motivul prevăzut la art. 249 alin. 4 din Codul de procedură penală, în vederea confiscării speciale sau a confiscării extinse.

Prin urmare, a dispus menținerea tuturor măsurilor asigurătorii instituite în cauză, adică asupra:

1. asupra tuturor sumelor deținute de numita FF(CNP MMM) în conturile personale și depozitele deschise la G Bank;

2. asupra tuturor sumelor deținute de numitele FF(CNP MMM) și II (CNP KKK), în conturile personale și depozitele deschise la H Bank;

3. asupra tuturor sumelor deținute de numita GG (CNP hhhh), în conturile personale și depozitele deschise la R Bank;

4. asupra sumei de 18.900 euro, ridicată de la inculpatul JJ, zis „L”;

5. asupra sumei de 1.020 euro, ridicată de la inculpatul PP, zis „RR”.

6. asupra următoarelor bunuri mobile:

- autoturism Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare MMM, an de fabricaţie 1996, serie şasiu UUU, aparţinând inculpatului JJ;

- autoturism VW Passat, cu nr. de înmatriculare MMMMM, an de fabricaţie 2011, serie şasiu BBBB;

- autoturism Mercedes Benz E220, cu nr. de înmatriculare MMM, an de fabricaţie 2012, serie şasiu WWW;

- autoturism Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare RRR, an de fabricaţie 2001, serie şasiu XXX;

- autoturism Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare RRR, an de fabricaţie 2001, serie şasiu XXX, aparţinând inculpatului PP;

- autoturism VW Passat, cu nr. de înmatriculare MS 12 LCL, an de fabricaţie 2012, serie şasiu CCC;

- autoturism Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare CCC, an de fabricaţie 2000, serie şasiu MMM, aparţinând numitei FF(CNP MMM), soţia inculpatului PP.

II. Prezentarea căilor de atac exercitate în cauză.

Împotriva sentinței penale nr. 47/14 aprilie 2022, pronunțate în dosarul nr. 1176/102/2016 al Tribunalului Mureș, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Serviciul Teritorial Tg.

Mureș; inculpații OO sen., zis „U”, OO jr., zis „R”, GG, zis „O”, JJ, zis „L” și PP, zis „RR” și persoanele interesate II și GG.

În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Serviciul Teritorial Tg.

Mureș, a adus critici de netemeinicie și de nelegalitate hotărârii pronunțate în cauză de Tribunalul Mureș, arătând următoarele:

Sub aspectul temeiniciei, criticile au vizat:

- soluția de achitare a inculpatului OO sen. zis ”U” de sub acuza comiterii infracțiunii de șantaj descrise în pct. 1 din rechizitoriu, solicitând pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal în raport cu această faptă, conform art. 194 alin. 1 V.C.pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- soluția de achitare a inculpatului PP, zis „RR” de sub acuza comiterii infracțiunii de șantaj descrise în pct. 3 din rechizitoriu, solicitând pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului, în raport cu această faptă;

- soluția de achitare a inculpatului OO sen., zis „U” de sub acuza comiterii infracțiunii de șantaj, respectiv nereținerea faptei de camătă descrise în pct. 4 din rechizitoriu, solicitând pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal în raport cu infracțiunea de șantaj, conform art. 16 alin. 1 lit. f C.pr.pen. și reținerea actului de camătă ca făcând parte din conținutul infracțiunii de obicei;

- soluția de achitare a inculpatului JJ zis „L” de sub acuza comiterii infracțiunii de șantaj descrise în pct. 7 din rechizitoriu, solicitând condamnarea inculpatului pentru această faptă;

- nereținerea în sarcina inculpatului JJ zis „L” a faptelor de camătă descrise în 20 din rechizitoriu, solicitând reținerea și a acestor acte materiale ca făcând parte din conținutul infracțiunii de obicei;

- soluția de achitare a inculpaților OO sen., zis „U” și PP zis „RR”, de sub acuza comiterii infracțiunii de șantaj descrise în pct. 25 din rechizitoriu, respectiv nereținerea faptei de camătă descrise în același punct din rechizitoriu cu privire la inculpatul OO sen., zis „U”, solicitând pronunțarea unei soluții de condamnare a celor doi inculpați în raport cu fapta de șantaj și reținerea în sarcina inculpatului OO sen., zis „U” a actului de camătă ca făcând parte din conținutul infracțiunii de obicei;

- modalitatea aplicării măsurii de siguranță a confiscării speciale în raport cu infracțiunea de camătă sub aspectul comiterii căreia s-a dispus condamnarea inculpaților, doar cu privire la sumele obținute din dobânzile percepute și încasate, conform art. 112 alin. 1 lit. e C. pen., nu și cu privire la sumele împrumutate.

În acest sens s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 112 alin. 1 lit. b C. pen., sunt supuse confiscării speciale bunurile care au fost folosite în orice mod sau destinate a fi folosite la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor, or suma acordată cu titlul de împrumut cu dobândă este un bun folosit la săvârșirea infracțiunii de camătă, deci supus confiscării speciale în temeiul art. 112 alin. 1 lit. b C.pen., după cum dobânda obținută de cel care a acordat împrumut cu dobândă este un bun susceptibil a face obiectul confiscării speciale în condițiile art. 112 alin. 1 lit. e C.pen., fiind dobândit prin săvârșirea infracțiunii de camătă.

Sub aspectul legalității, criticile parchetului au vizat modul de stabilire a tratamentului sancționator aplicat inculpaților GG, zis „O”, OO zis ”U” și OO zis „R”.

Prin calea de atac exercitată în cauză, inculpatul OO zis ”U”, a solicitat următoarele:

- disjungerea cauzei în raport cu infracțiunea de șantaj și pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal pentru această infracțiune comisă în dauna persoanei vătămate HH (punctul 17 rechizitoriu), în temeiul art. 16 alin. l lit. f coroborat cu art. 396 alin. 6, ca urmare a constatării prescripției răspunderii penale.

- schimbarea încadrării juridice din 13 infracțiuni de șantaj cu aplicarea art. 38 C.pen, într-o singură infracțiune de șantaj (13 acte materiale) cu aplicarea art. 35 C.pen.;

- reindividualizarea tratamentului sancționator aplicat, prin stabilirea unei pedepse orientate spre miniumul special, în urma reținerii în cauză a dispozițiilor 75 alin. 2 lit. a C.pen.;

- menținerea soluției de achitare pronunțate instanța de prim grad, în raport cu infracțiunea de șantaj comisă în dauna persoanei vătămate BB (punctul 1 rechizitoriu) și infracțiunea de șantaj comisă în dauna persoanei vătămate HH (punctul 25 rechizitoriu).

Inculpații OO zis ”R” și JJ, zis ”L” a solicitat prin apelul declarat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Mureș, pentru respectarea dublului grad de jurisdicție în materie penală, pe motiv că instanța de prim grad nu a analizat intervenirea prescripției răspunderii penale, potrivit Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale.

În subsidiar, a solicitat, în baza art. 16 lit. c) C.pr.pen., achitarea inculpatului OO zis ”R” de sub acuza comiterii a 7 infracțiuni de șantaj prevăzute de art. 207 alin. 1 și 3 C.pen. și a inculpatului JJ, zis ”L” de sub acuza comiterii a 4 infracțiuni de șantaj, prevăzute de art. 207 alin 1 și 3 lit. c) C.pen., iar în baza art. 16 lit. f) Cod procedură penală încetarea procesului penal, prin intervenirea prescripției răspunderii penale, pentru săvârșirea de către fiecare dintre cei doi inculpați a unei infracțiuni de camătă, prevăzută de art. 351 C.pen. și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 C.pen..

De asemenea, în baza art. 16 lit. f) Cod procedură penală a solicitat pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal pentru săvârșirea de către inculpatul OO zis ”R”, a unui număr de 3 infracțiuni distincte de șantaj comise în dauna persoanelor vătămate QQ, AA și LLL).

Inculpatul GG zis ”O” în principal, a solicitat trimiterea cauzei primei instanțe spre rejudecare, invocând faptul că hotărârea nu a fost motivată cu respectarea exigențelor prevăzute de art. 403 Cod de procedură penală, fiind încălcat astfel dreptul inculpaților la un proces echitabil.

În subsidiar, a solicitat:

- schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de camătă, prev. de art. 351 C. pen., constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1 C.pen. și 5 infracțiuni de șantaj prev. de art. 207 alin. 1 și 3 C.pen, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. în infracțiunile de camătă, prev. de art. 351 C.pen., constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1 C.pen., șantaj prev. de art. 194 alin. 1 V.

C.pen. și șantaj în formă continuată cu 4 acte materiale, prev. de art. 207 alin. 1 și 3 C.pen., raportat la art. 35 alin. 1 C.pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C. pen.;

- în temeiul art. 16 alin. 1 lit. a), b) teza întâi sau c) C.pr.pen., pronunțarea unei soluții de achitare de sub acuza săvârșirii infracțiunii de șantaj raportat la persoana vătămată KKK, iar în subsidiar menținerea dispoziției primei instanțe de încetare a procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție specială;

- achitarea de sub acuza săvârșirii infracțiunii de șantaj în formă continuată (4 acte materiale), în temeiul art. 16 alin. 1 lit. a), lit. b) teza întâi sau c) C.pr.pen.;

- achitarea de sub acuza săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. b) teza întâi sau c) C.pr.pen., iar în subsidiar încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. f) C.pr. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale:

În ipoteza respingerii cererii de schimbare a încadrării juridice și în măsura în care instanța de ale doilea grad va aprecia că faptele există, a solicitat să se dispună încetarea procesului penal cu privire la cele doua infracțiuni de șantaj raportat la persoanele vătămate TTT si TTTTT, precum și cu privire la infracțiunea de camătă, în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. f) C.pr. pen.

În terțiar, în ipoteza pronunțării unei soluții de condamnare a inculpatului pentru o parte sau pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, a solicitat aplicarea unor pedepse îndreptate spre minimul special prevăzut de lege, anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. eee a Judecătoriei Tg.

Mureș, definitivă, prin Decizia Penala nr. eeeee a Curtii de Apel Tg.

Mures și stabilirea pedepsei rezultante conform art. 39 CP, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Inculpatul PP (zis RR) nu și-a motivat apelul declarat.

Persoanele interesate II și GG au solicitat desființarea, în parte, a hotărârii pronunțate în prim grad jurisdicțional și în rejudecare restituirea sumelor de 3.176,33 euro și 3.251,11 euro indisponibilizate prin sechestrul asigurător instituit în baza ordonanțelor din data de 11.12.2016 și 12.12.2016 emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT- Serviciul Teritorial Tg.

Mureș, pe motiv că aceste sume de bani nu au nicio legătură cu faptele de camătă sau șantaj de care sunt acuzați inculpații din acest dosar penal, fiind vorba de bani personali ai numitelor II și GG, provenind din succesiunea tatălui, respectiv a socrului persoanelor interesate, numitul GG decedat la data de 12.11.2010.

Prin cererea înregistrată la data de 28 octombrie 2022, persoana interesată FF, a solicitat extinderea efectelor apelurilor declarate în cauză de cei 5 inculpați şi de persoanele interesate II și GG şi cu privire la situaţia sa juridică, cu consecinţa ridicării sechestrului asigurător instituit asupra celor două conturi bancare ale sale, respectiv: contul deschis la BCR nr. uuuuuuuuuuuuuuuuuuu EUR0.10, cu sold disponibil de cccccc euro la data de cccccccc şi contul deschis la V BANK nr. nnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnn, cu sold disponibil uuuuuu euro la data de xx.

În susținerea acestei solicitări, în esență, a arătat că sumele de bani aflate în cele două conturi deschise pe numele său nu au nicio legătură cu faptele de camătă sau șantaj de care sunt acuzați inculpații, fiind vorba de bani personali, provenind din activitățile comerciale pe care le-a desfășurat pe SC R SRL, din donaţii (aprox. 5000 euro) şi succesiunea numiţilor BB şi BB decedaţi în 1995 și 1998, respectiv din vânzarea casei părintești și primirea unei sulte în cuantum de 10.000, euro de la fratele ei UU.

În subsidiar, a solicitat restituirea doar în parte a banilor din cele două bancare mai putin sumele cu privire la care s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul PP zis ”RRl”, în temeiul prev. art. 112 alin. 1 lit. e) C.pen., respectiv suma de 6.900 euro, din care urmează a se deduce suma l. 020 euro ridicată și sechestrată de la acesta cu ocazia perchezițiilor domiciliare.

La termenul de judecată din 16 septembrie 2022, curtea, reținând că dispozițiile art. 155 alin. 1 C. pen., în varianta prevăzută în intervalul 25 iunie 2018-30 mai 2022, constituie legea penală mai favorabilă litigiului, a disjuns apelurile declarate de către persoanele interesate II şi GG, precum şi apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT- Serviciul Teritorial Târgu-Mureş şi de către cei cinci inculpați OO sen., zis „U”, PP, zis „RR”, OO jr., zis „R”, GG, zis „O” şi JJ, zis „L”, cu privire la infracțiunile de camătă și constituirea unui grup infracțional organizat, formându-se prezentul dosar cu nr. 266/43/2022, în cadrul căruia urmează a fi analizată incidența dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. f) C.pr. pen. (intervenția prescripției răspunderii penale) în raport cu cele două fapte penale, precum și temeinicia apelurilor declarate de persoanele interesate II şi GG.

III. Analiza căilor de atac declarate și considerentele instanței de apel.

Analizând apelurile pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. cccc al Curții de Apel Tg.

Mureș, a motivelor invocate, a susținerilor și concluziilor avocaților inculpaților și ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv, se rețin următoarele:

În ceea ce privește apelurile declarate de inculpații OO sen., zis „U”, PP, zis „RR”, OO jr., zis „R”, GG, zis „O” şi JJ, zis „L”, s-au analizat prioritar motivele invocate de aceștia în ședința publică din vvv, legate de incidența prescripției generale a răspunderii penale.

În prezenta cauză, din materialul probator administrat pe parcursul desfășurării procedurilor judiciare, rezultă că în perioada 2011-2016, cei cinci inculpați s-au îndeletnicit în mod constant de darea de bani cu dobândă, fără a fi autorizat în acest sens, respectiv:

- inculpatul OO sen. zis ”U”, în 16 rânduri - actele reținute la punctele 2, 3, 4, 6, 8, 9, 17, 19, 20, 21, 24, 25, 29, 32, 35 și 36 din rechizitoriu;

- inculpatul OO jr., zis „R” în 4 rânduri - actele reținute la punctele actele reţinute la punctele 21, 35, 37, 42 din rechizitoriu;

- inculpatul GG zis ”O” în 6 rânduri - actele reţinute la punctele 12, 15, 36 și 38 din rechizitoriu;

- inculpatul JJ, zis „L” în 12 rânduri - actele reținute la punctele 14, 20, 21, 26, 27, 28, 30, 31, 32, 33, 34 și 36;

- PP, zis „RR”, în 3 rânduri - actele reținute la punctele 14, 18 și 36.

Totodată, materialul probator administrat în cauză demonstrează, la standardul de probă dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că începând cu anul 2010, inculpații OO sen., zis „U”, OO jr., zis „R”, GG, zis „O”, PP, zis „RR” şi JJ, zis „L”, au inițiat şi constituit un grup structurat, care a funcționat până în februarie 2016, care a acționat în mod coordonat în scopul comiterii unor infracțiuni de camătă și șantaj.

În aceste circumstanțe, reținem că activitatea desfășurată de cei cinci inculpați este tipică obiectiv şi subiectiv, îndeplinind elementele constitutive ale infracțiunilor de camătă prevăzută de art. 351 din Codul penal și constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. 1 din Codul penal.

Potrivit art. 351 din Codul penal darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

În ceea ce privește infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat limitele de pedeapsă prevăzute de art. 367 alin. 1 din Codul penal se situează între 1 la 5 ani închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi.

Conform art. 154 alin. 1 lit. d) C. pen.,răspunderea penală se prescrie în termen de 5 ani de la data săvârșirii infracțiunii, când legea prevede pentru această infracțiune pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani.

Astfel cum am arătat în prima parte a considerentelor, dispozițiile art. 155 alin. 1 C. pen., în varianta prevăzută în intervalul 25 iunie 2018-30 mai 2022, în care a fost activă doar prescripția generală prevăzută de art. 154 C. pen., cât timp legiuitorul, ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, nu a intervenit să prevadă cazurile de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, constituie legea penală mai favorabilă litigiului.

În raport cu data săvârșirii infracțiunilor de către cei 5 inculpați în cauză, determinată în considerarea dispozițiilor art. 154 alin. 2 Cod penal, termenul de 5 ani al prescripției generale a răspunderii penale prevăzut de art. 155 lit. d C. pen., calculat conform art. 154 alin. 2 şi art. 186 alin. 1 Cod penal, s-a împlinit în cazul tuturor celor 5 inculpați.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de camătă, termenul de prescripție calculat în raport cu data săvârșirii ultimului act material, s-a împlinit în cazul fiecărui inculpat, după cum urmează:

- în cazul inculpatului OO zis ”U” în cursul lunii ianuarie 2021;

- în cazul inculpatului OO jr. zis ”R”, în cursul lunii noiembrie 2020;

- în cazul inculpatului GG ”O”, în cursul lunii aprilie 2021;

- în cazul inculpatului JJ ”L”, în cursul lunii februarie 2021;

- în cazul inculpatului PP zis ”RRl”, în cursul lunii decembrie 2020.

Cu referire la infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, termenul de prescripție calculat în raport cu momentul epuizării, s-a împlinit în cazul fiecărui inculpat în cursul lunii februarie 2021.

În consecința ideilor enunțate mai sus, în rejudecare, în baza art. 396 alin. 1 şi 6 cu referire la art. 17 alin. 2 raportat la art. 16 alin. 1 lit. f C. pr. pen., vom înceta procesul penal pornit împotriva inculpaților OO sen., zis „U”, PP, zis „RR”, OO jr., zis „R”, GG, zis „O” şi JJ, zis „L”, pentru săvârșirea infracțiunilor de camătă, prevăzute de art. 351 din Codul penal și constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 din Codul penal.

Ca efect al soluției de încetare a procesului penal și având în vedere că niciunul dintre inculpați nu au solicitat continuarea procesului penal, în baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de exercitarea acțiunii penale puse în mișcare pentru comiterea infracțiunilor de camătă și constituirea unui grup infracțional organizat, în fazele de urmărire penală şi de cameră preliminară, precum şi în etapa judecății în prim grad, în cuantum de 10.963 lei, rămân în sarcina statului.

În ceea ce privește apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, constatăm că față de modul de soluționare a apelurilor declarate în cauză de cei 5 inculpați, criticile de nelegalitate și de netemeinicie aduse de parchet hotărârii primei instanțe, prin prisma infracțiunilor de camătă și constituirea unui grup infracțional organizat, nu mai sunt incidente în cauză, astfel încât nu vor mai fi analizate, cu excepția celor vizând modalitatea aplicării măsurii de siguranță a confiscării speciale în raport cu infracțiunea de camătă.

Sub acest ultim aspect, critica pachetului a vizat opțiunea instanței de prim grad de a dispune măsura de siguranță a confiscării speciale doar cu privire la sumele obținute din dobânzile percepute și încasate, conform art. 112 alin. 1 lit. e C. pen., nu și cu privire la sumele de bani împrumutate, în temeiul dispozițiilor art. 112 alin. 1 lit. b C.pen.

În mod prioritar subliniem faptul că măsura de siguranță a confiscării speciale este o sancțiune de drept penal şi constă în transferul silit şi gratuit al dreptului de proprietate asupra unor bunuri, prevăzute expres de lege, din patrimoniul persoanei care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată, în patrimoniul statului, întrucât, dată fiind legătura acestor bunuri cu fapta săvârșită ori din cauza naturii lor, deținerea în continuare de către persoana respectivă ar prezenta pericolul săvârşirii unor noi fapte prevăzute de legea penală.

De esența acestei măsuri de siguranță este faptul că ea poate fi dispusă şi în cazul altor fapte prevăzute de legea penală decât cele care constituie infracțiuni, găsindu-și aplicabilitatea chiar și lipsa unei soluții de condamnare, respectiv când făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă.

O astfel de situație este și cea a intervenirii prescripției răspunderii penale, cum este cazul în speța de față.

Altfel spus, pentru aplicabilitatea instituției confiscării speciale este esențial, pe de o parte, ca bunurile asupra cărora se poartă măsura să fie folosite, să provină sau să aibă legătură cu săvârșirea unei fapte tipice, antijuridice și nejustificate, iar pe de altă parte, să existe un just echilibru între interesul public urmărit şi ingerinţa în dreptul de proprietate al persoanei, respectiv măsura să fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală.

În cauza dedusă judecății, cei 5 inculpați au fost acuzați de faptul că s-au îndeletnicit în mod constant de darea de împrumuturi cu dobândă, fără a fi autorizați în acest sens, iar în urma probatoriului administrat s-a stabilit că activitatea acestora este tipică, antijuridică și nejustificată, fiind încadrabilă din punct de vedere legal în elementele constitutive ale infracțiunii de camătă, prevăzute de art. 351 Cod penal, context în care dispozițiile legale referitoare la măsura de siguranță a confiscării speciale își găsesc aplicabilitatea, câtă vreme intervenirea prescripției răspunderii penale în raport cu această faptă înlătură doar răspunderea penală şi nu caracterul penal al faptei.

Reanalizând așadar în doilea grad datele cauzei din perspectiva dispozițiilor legale care reglementează instituția confiscării speciale, în mod diferit de instanța de prim grad, considerăm că în cauză, pe lângă dispozițiile art. 112 alin. 1 lit. e C.pen, sunt incidente și cele de la lit. b) din același text de lege.

Astfel, potrivit art. 112 alin. 1 lit. b şi e C.pen., între altele, sunt supuse confiscării speciale bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă aparținând altei persoane aceasta a cunoscut scopul folosirii lor şi bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

Prin bunuri, în sensul art. 112 din Codul penal se înțelege orice obiect folosit la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, deci inclusiv sumele de bani.

Nu împărtășim argumentele aduse de instanța de prim grad în sprijinul restrângerii sferei de aplicabilitate a măsurii confiscării speciale doar asupra câștigului obținut prin săvârșirea faptei în cazul special al infracțiunii de camătă, pe considerentul că doar perceperea dobânzii imprimă faptei caracter penal.

În viziunea noastră tocmai dobânda percepută este cea care transformă suma de bani împrumutată într-un bun folosit la comiterea faptei antijuridice, fără de care nu s-ar putea realiza acțiunea tipică incriminată, iar lăsarea acestor sume de bani în proprietatea făptuitorilor ar spori încrederea acestora în obținerea de venituri ilicite prin acordarea de împrumuturi cu dobândă, încurajându-se astfel perpetuarea unor practici ilegale.

Privind problema din acest unghi, apreciem că suma de bani acordată cu titlu de împrumut asupra căreia se percepe dobândă se circumscrie noțiunii de bun folosit la săvârșirea faptei de camătă și prin urmare este supusă confiscării speciale în temeiul art. 112 lit. b Cod penal, iar luarea aceste măsuri de siguranță este necesară atât pentru înlăturarea unei stări de pericol cât şi pentru preîntâmpinarea săvârșirii de noi fapte prevăzute de legea penală.

În lumina acestor considerente, în apelul parchetului, în temeiul dispozițiilor art. 112 alin. 1 lit. b) Cod penal, vom dispune confiscarea specială de la cei 5 inculpați, a bunurilor folosite la comiterea faptei, respectiv sumele de bani acordate cu titlu de împrumut.

La stabilirea cuantumului sumelor împrumutate care urmează să fie confiscate de la fiecare inculpat în parte, ne vom raporta la însăși declarațiile inculpaților coroborate cu cele ale martorilor și aplicând principiul in dubio pro reo, vom avea în vedere cele mai mici sume dovedite ca fiind în mod cert împrumutate de inculpați, după cum urmează:

1. de la inculpatul OO zis ”U”:

- suma de 3.000 Euro (împrumutul acordat martorului HH);

- suma de 2.500 Euro (împrumutul acordat martorului GG);

- suma de 6.000 Euro (împrumutul acordat martorului QQ);

- suma de 600 Euro (împrumutul acordat martorului CC);

- sumele 800 Euro, 600 Euro, 900 Euro și 2.000 lei (împrumuturi acordate martorului EEE);

- suma de 2.000 Euro (împrumutul acordat martorului HH);

- suma de 1.000 Euro (împrumutul acordat numitului RR);

- suma de 3.000 Euro (împrumut acordat martorului ZZZ);

- suma de 5.000 Euro și 2.700 Euro (împrumuturi acordate martorului BB și numitei VV);

- suma de 500 Euro (împrumuturi acordate martorului NN)

- suma de 2.000 Euro (împrumut acordat martorului TTT);

- suma de 1.000 Euro și 2.000 Euro (împrumut acordat martorului MMM);

- suma de 2.000 Euro (împrumut acordat martorului BB).

2. de la inculpatul OO jr. zis ”R”

- suma de 1.000 Euro (împrumut acordat matorului ZZZ);

- suma de 8.000 lei și 2.000 de dolari (împrumuturi acordate martorului MMM);

- suma de 200 Euro și 100 Euro (împrumuturi acordate martorului CC);

- suma de 700 Euro (împrumut acordat martorului LLL);

3. de la GG zis ”O”:

- sumele de 500 de Euro și 1200 Euro (împrumuturi acordate martorului Târa CC);

- suma de 2.500 Euro (împrumut acordat martorului DD);

- suma de 2.000 Euro (împrumut acordat martorului BB);

- suma de 1.000 Euro (împrumut acordat martorului G.B.).

4. de la JJ zis ”L” :

- suma de 10.000 Euro (împrumut acordat martorului DD);

- suma de 500 Euro (împrumut acordat martorului BB);

- suma de 1.200 lei (împrumut acordat martorului SSS);

- suma de 1.000 Euro (împrumut acordat martorului GG);

- suma de 500 Euro (împrumuturi acordate martorei MM);

- suma de 300 Euro (împrumut acordat martorei AA);

- suma de 2.000 Euro (împrumut acordat martorului TTT);

- suma de 200 Euro (împrumut acordat martorului HHH);

- suma de 1.000 Euro și 1.000 dolari (împrumuturi acordate martorului DDD);

- suma de 5.000 Euro (împrumut acordat martorului BB);

- suma de 500 Euro (împrumut acordat martorului ZZZ)

5. de la PP zis ”RRl”:

- suma de 10.000 Euro (împrumut acordat martorului DD);

- suma de 2.000 Euro (împrumut acordat martorului MM);

- suma de 1.000 Euro (împrumut acordat martorului BB).

În altă ordine de idei, considerăm că hotărârea instanței de prim grad comportă critici și sub aspectul cuantumului sumelor confiscate în temeiul dispozițiilor art. 112 alin. 1 lit. e) Cod penal, cu titlu de dobânzi percepute de inculpați, în contextul în care nu au fost luate în considerare toate actele materiale care au fost reținute în sarcina celor 5 inculpați.

Sub acest aspect, arătăm că, în privința inculpatului OO sen, zis ”U”, tribunalul a omis să dispună confiscarea specială a sumelor percepute cu titlu de dobândă de la martorul TTT.

Din materialul probator administrat în cauză, rezultă că martorul TTT a împrumutat, în vara anului 2015, de la inculpatul OO sen., zis „U” suma de 2.000 de euro cu o dobândă de 15%, iar la începutul lunii ianuarie 2016, i-a dat inculpatului 2.700 euro, din care 700 euro reprezentau dobânda.

Această stare de fapt a fost recunoscută de inculpat în fața instanței de prim grad, unde a arătat că ”recunosc că i-am dat acestuia 2000 euro cu camătă, cu 15%.

Trebuia să-mi dea dobândă 700 euro, dar în contul ei mi-a făcut o ușă în casă și mi-a dat 500 euro”.

În aceste condiții, opinăm că în temeiul art. 112 alin. 1 lit. e Cod penal, se impune confiscarea de la inculpatul OO sen. și a sumei de 700 Euro, reprezentând dobânda percepută de la martorul TTT.

În ceea ce privește situația inculpatului OO jr. zis ”R” , reținem că tribunalul nu a avut în vedere la aplicarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, actul material comis în dauna martorului MMM deși din declarația acestui martor coroborată cu declarațiile constante ale inculpatului din faza urmăririi penale și al judecății în prim grad, rezultă în mod cert că martorul a plătit cu titlu de dobândă suma de 2.000 de lei și 350 de dolari, sume cu privire la care instanţa de fond nu a dispus vreo măsură.

Cu referire la inculpatul GG zis ”O” constatăm că materialul probator administrat în cauză confirmă că acest inculpat a perceput cel puțin o dobândă în valoare de 200 de Euro de la martorul Țâra CC și 250 de Euro de la martorul DD, aceste aspecte rezultând din declarația martorilor coroborate cu cele ale inculpatului.

Astfel și în privința acestor sume de bani sunt incidente dispozițiile art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal.

În ceea ce îl privește pe inculpatul JJ zis ”L”, reținem că din piesele dosarului rezultă în mod neechivoc faptul că pe lângă sumele de bani confiscate de instanța de prim grad, acesta a perceput cu titlu de dobândă suma de 300 de lei de la martorul SSS, precum și suma de 200 de euro de la martorul ZZZ.

Conform propriilor declarații ale inculpatului, a dat împrumut cu dobândă martorului SSS, de aproximativ 3-4 ori, iar în contul dobânzii aferente sumelor de bani împrumutate, martorul îi spăla maşina și o dădea cu ceară, prețul unui spălat fiind de 25 lei, iar cosmetizarea cu ceară costa 50 lei.

Referitor la martorul ZZZ, în declarația dată în cursul urmăririi penale, inculpatul a relatat că în cursul anului 2015, i-a împrumutat martorului suma de 500 euro, cu dobândă de 8-10% și a primit banii după 4 luni.

Cum aceste sume bani reprezintă bunuri dobândite în urma unor activități tipice, antijuridice și nejustificate, se impune confiscarea lor, în temeiul dispozițiilor art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal.

Prin urmare, vom reforma dispozițiile instanței de prim grad sub aspectul cuantumului dobânzilor confiscate în temeiul dispozițiilor art. 112 alin. 1 lit. e) Cod penal, urmând a dispune, confiscarea specială de la cei 5 inculpați a următoarelor sume de bani:

1. de la inculpatul OO zis ”U”:

- 500 euro și 8.500 euro (dobânzi obținute de la GG);

- 9.000 euro (dobânzi obținute de la QQ);

- 15.700 lei (dobânzi obținute de la CCC);

- 200 euro, 300 euro și 1.000 lei (dobânzi obținute de la EEE);

- 3.000 lei (dobânzi obținute de la HH);

- 200 euro (dobânzi obținute de la ZZZ;

- 50.000 lei și 9.600 lei (dobânzi obținute de la BB);

- 50 euro și 3.500 lei (dobânzi obținute de la NN);

- 600 euro (dobânzi obținute de la CCC);

- 1.200 euro (dobânzi obținute de la BB);

- 700 euro (dobânda obținută de la martorul TTT)

2. de la inculpatul OO jr. zis ”R”, sumele de:

- 100 euro și 400 euro (dobânzi obținute de la CC);

- 500 euro (dobânzi obținute de la LLL);

- 2.000 de lei și 350 de dolari (dobânzi obținute de la martorul MMM).

3. de la inculpatul GG zis ”O”, sumele de:

-2.100 euro (dobânzi obținute de la BB);

- 200 de Euro (dobândă obținută de la martorul Țâra CC)

- 250 de Euro (dobândă obținută de la martorul DD)

4. - de la inculpatul JJ zis ”L”, sumele de:

- 6.000 euro (dobânzi obținute de la DD);

- 300 euro (dobânzi obținute de la BB);

- 50 euro (dobânzi primite de la GG);

- 150 euro (dobânzi primite de la MM);

- 10 euro (dobânzi primite de la AA);

- 50 euro și 50 euro (dobânzi primite de la HHH);

- 1.200 euro și 1.600 dolari (dobânzi primite de la DDD);

- 2.500 euro (dobânzi primite de la BB);

- 300 de lei (dobândă obținută de la martorul SSS);

- 200 de euro (dobândă obținută de la martorul ZZZ);

5. de la inculpatul PP zis ”RRl”, sumele de:

- 6.000 euro (dobânzi primite de la DD);

- 500 euro (dobânzi primite de la MM);

- 300 euro (dobânzi primite de la BB).

Cu privire la apelul formulat de persoanele interesate II și GG, constatăm că obiecțiunile aduse de aceste persoane hotărârii penale apelate, sub aspectul măsurilor asigurătorii instituite au suportul juridic necesar pentru a fi admisibile, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:

Cu titlu preliminar, subliniem că, prin natura lor, desprinsă din textul art. 249 Cod de procedură penală, măsurile asiguratorii sunt măsuri procesuale reale care constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile și imobile ale suspectului sau inculpatului, ori, după caz, ale părții responsabile civilmente sau ale altor persoane, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate, în timp ce măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.

În cauza dedusă judecății, prin ordonanțele emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T – Serviciul Teritorial Tg.

Mureș la datele de 11 și 12 februarie 2016 s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator, asupra tuturor sumelor deținute de numitele II și GG, în conturile personale și depozitele deschise la CEC Bank.

Inițial, măsura asiguratorie a fost justificată de necesitatea garantării reparării prejudiciilor cauzate prin infracțiunile reclamate sau a confiscării speciale a echivalentului sumelor ce au format obiectul infracțiunilor.

Ulterior, prin încheierea penală din data de 3 decembrie 2021, precum şi prin sentinţa penală apelată, măsura sechestrului asigurător a fost menținută pentru motivul prevăzut la art. 249 alin. 4 din Codul de procedură penală, respectiv în vederea garantării executării măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a confiscării extinse.

Măsura de siguranță a confiscării speciale este o sancțiune de natură penală, cu caracter exclusiv personal, ce are ca scop deposedarea persoanei care a săvârșit fapta prevăzută de legea penală de bunurile sau beneficiile realizate prin comiterea acesteia.

Așa fiind, confiscarea specială poate fi dispusă doar individual, cu privire la persoanele care săvârșesc fapte prevăzute de legea penală, asupra unor bunuri din categoriile reglementate la art. 112 alin. 1 lit. a) - f) din Codul penal.

Or, în cauza pendinte nici dna.

II și nici dna.

GG nu au o asemenea imputație, împotriva lor nefiind formulată vreo acuzație penală, astfel încât faţă de raportul juridic dedus judecății în prezentul dosar, cele două persoane au calitatea de terţi.

Este adevărat că, prin excepție, dispozițiile procesual penale permit și confiscarea bunurilor aflate în proprietatea terților în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 112 alin. 1 lit. b) şi lit. c) respectiv de art. 1121 din Codul penal, însă în cauză nu sunt incidente ipotezele juridice prevăzute de aceste texte legale, de vreme ce, pe de o parte instanța de prim grad nu a dispus confiscarea de la numitele II şi GG a sumelor de bani indisponibilizate prin sechestrul asigurător instituit, iar pe de altă parte nu s-a pus problema confiscării extinse sau a confiscării de la alte persoane decât inculpații, o asemenea măsură nefiind solicitată, pusă în discuție sau probată.

Prin urmare, în condițiile în care sumele de bani aflate în conturile persoanelor interesate II şi GG nu fac nici obiectul unei confiscări speciale şi nici ale unei confiscării extinse, măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanța din 11 februarie 2016 şi ordonanța din 12 februarie 2016 nu se mai justifică în cauză și se impune a fi ridicată, neputându-se greva patrimoniul unor terţe persoane pentru garantarea executării măsurii de siguranță a confiscării dispuse împotriva inculpaților.

În schimb, pe planul măsurilor asiguratorii instituite în cauză, cu totul alta este situaţia juridică a persoanei interesate FF, care este soţia inculpatului PP zis „RRl” – trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de camătă și constituirea unui grup infracțional organizat.

Reamintim că menținerea măsurilor asiguratorii instituite, inclusiv asupra conturilor şi autoturismelor persoanei interesate FF, a fost justificată de necesitatea garantării executării măsurii de siguranță a confiscării speciale.

Or în privința inculpatului PP s-a luat această măsură de siguranță, dispunându-se, în temeiul art. 112 alin. 1 lit. b) şi e) Cod penal, confiscarea specială de la acesta atât a sumelor acordate cu titlu de împrumut cu dobândă, cât şi a sumelor percepute cu titlu de dobândă.

Potrivit dispozițiilor art. 249 alin. 4 Cod de procedură penală, măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

În situaţia persoanei interesate FF, măsura de indisponibilizare se poartă asupra unor bunuri dobândite în timpul căsătoriei sale cu inculpatul PP, care prin efectul legii civile sunt supuse regimului comunităţii legale, indiferent de care dintre soţi au fost dobândite.

Ca expresie a comunității legale, bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor, fără ca vreunul dintre aceștia să fie titularul unei cote-părți determinate din dreptul de proprietate asupra bunului comun.

Aşa fiind, măsura indisponibilizării unui bun aflat în devălmăşie nu poate fi luată doar asupra cotei părţi ce revine inculpatului, în condiţiile în care, așa cum am arătat mai sus, dreptul de proprietate în codevălmăşie se particularizează prin aceea că titularii săi nu au determinată nici măcar o cotă ideală din dreptul de proprietate asupra bunurilor nefracţionate în materialitatea lor.

Cum persoana interesată FF, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu a putut face dovada faptului că sumele de bani aflate în cele două conturi indisponibilizate nu s-ar include în sfera comunităţii legale de bunuri, măsura asiguratorie instituită îşi păstrează caracterul de legalitate, necesitate şi oportunitate, impunându-se menţinerea acesteia.

În schimb, în ceea ce privește condiția proporţionalităţii măsurii faţă de scopul urmărit, apreciem că la acest moment se impune o reevaluare a măsurilor asiguratorii în ființă, cel puțin din perspectiva criteriului valoric între sumele de bani confiscate de la inculpatul PP zis ”RRl” prin prezenta decizie și bunurile indisponibilizate în scopul garantării executării acestei măsuri de siguranță.

Astfel, constatăm că suma totală de bani suspusă confiscării speciale de la inculpatul PP zis ”RRl” se ridică la valoarea de xxx Euro, din care xxxxx Euro reprezintă împrumutul acordat cu dobândă, iar xxxxx Euro reprezintă dobânda percepută.

Potrivit extraselor de cont depuse la dosar de persoana interesată FF, soldul disponibil existent la data de xxxxx în contul nr. xxxxxxxxxxxxxxxxxxxx, deschis pe numele acesteia la x BANK este de xxxxx Euro, iar în contul nr. xxxxxxxxxxxxxxxxx EUR.10 deschis la BCR, conform extrasului de cont din data de xxxx, figura un sold de xxxx Euro.

În acest context, constatând că sumele de bani existente în conturile deschise pe numele persoanei interesate FF depășesc valoarea sumelor de bani supuse confiscării speciale de la inculpatul PP, nu se mai justifică menținerea integrală a sechestrului asigurător instituit prin ordonanțele din 10 și 11 februarie 2016 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT- Serviciul Teritorial Tg.

Mureș, impunându-se restrângerea acesteia până la concurența sumei confiscate prin prezenta decizie de la inculpatul PP zis ”RRl”, respectiv până la suma totală de cccc Euro, din care urmează a fi scăzută suma de ccc Euro, indisponibilizată de la inculpat, prin ordonanța din cccc a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT- Serviciul Teritorial Tg.

Mureș.

În acest context măsura sechestrului asigurător poate fi menţinută până la concurenţa sumei de 18.780 euro (19.800 – 1.020 = 18.780).

Abordând problema din acest unghi, constatăm că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 419 Cod de procedură penală, pentru a putea opera extinderea efectelor apelului, având în vedere că apelurile valabil declarate de persoanele interesate II și GG sunt admisibile și de natură să atragă o situație mai favorabilă în cazul persoanei interesate FF, care se află în același consorțiu procesual, fiind la rândul ei o persoană interesată, față de raportul juridic de drept penal dedus judecății în prezenta cauză, a căror bunuri sunt afectate de o măsură asiguratorie.

Conchizând asupra celor mai sus arătate, în baza art. 419 Cod de procedură penală, vom extinde efectele apelului declarat de persoanele interesate II și GG şi la persoana interesată FF, urmând ca în această cale de atac, să dispunem în conformitate cu dispozițiile art. 2501 Cod de procedură penală, restrângerea măsurii sechestrului asigurator instituit prin ordonanțele din 10 și 11 februarie 2016 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT- Serviciul Teritorial Tg.

Mureș asupra tuturor sumelor de bani deținute de persoana interesată FFîn contul nr.

XXX deschis la CEC BANK, respectiv, în contul nr. xxx EUR.10 deschis la BCR, până la concurența sumei de 18.780 Euro, supusă confiscării de la inculpatul PP zis ”RRl” .

Pentru identitate de rațiune, de vreme ce instituirea sechestrului asigurator exclusiv asupra conturilor mai sus arătate, deschise pe numele persoanei interesate FF, respectiv a sumei de 1.020 Euro ridicate de la inculpatul PP, este de natură a oferi garanții îndestulătoare pentru executarea măsurii de siguranță a confiscării speciale de la acest inculpat, menținerea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța din 29 martie 2016 și în privința autoturismelor deținute de PP și soția sa FF, nu se mai justifică, excedând scopului mediat al măsurilor asigurătorii.

În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 2501 Cod de procedură penală, vom ridica măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanța din 29 martie 2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Serviciul Teritorial Tg.

Mureș, asupra:

- autoturismului VW Passat, cu nr. de înmatriculare MMMMM, an de fabricație 2011, serie şasiu BBBB, aparținând inculpatului PP;

- autoturismului Mercedes Benz E220, cu nr. de înmatriculare MMM, an de fabricaţie 2012, serie şasiu WWW, aparținând inculpatului PP;

- autoturismului Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare RRR, an de fabricaţie xxx, serie şasiu CCC, aparținând inculpatului PP;

- autoturismului Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare RRR, an de fabricaţie xxx, serie şasiu VVV, aparţinând inculpatului PP;

- autoturismului VW Passat, cu nr. de înmatriculare MS 12 LCL, an de fabricaţie 2012, serie şasiu CCCC și

- autoturismului Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare CCC, an de fabricaţie xxx, serie şasiu MMM, aparținând numitei FF(CNP MMM), soţia inculpatului PP.

Vom păstra în rest soluția tribunalului de menținere a măsurilor asigurătorii instituite în cauză asupra:

- sumei de 18.900 euro, ridicată de la inculpatul JJ, zis „L”;

- sumei de 1.020 euro, ridicată de la inculpatul PP, zis „RR”;

- autoturismului Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare MMM, an de fabricaţie xxx, serie şasiu UUU, aparținând inculpatului JJ;