ARES ARES, Asociația pentru Reziliență, Evaluare și Securitate

Curtea de Apel TÂRGU MUREȘ ·

Hotărâre nr. 29/CC din 06.12.2022

Instanță
Curtea de Apel TÂRGU MUREȘ
Dosar
Obiect
Recunoașterea hotărârilor străine pe cale principală. Condiții. Dubla incriminare
Soluție
Sursa
portal.just.ro

În procedura de recunoaştere şi executare a hotărârilor judecătoreşti de condamnare la pedepse privative de libertate pronunţate de instanţele statelor membre ale Uniunii Europene, aşa cum a statuat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, „condiția dublei incriminări trebuie considerată îndeplinită în cazul în care elementele de fapt care stau la baza infracțiunii, astfel cum sunt reflectate în hotărârea judecătorească pronunțată de autoritatea competentă din statul emitent, ar fi pasibile, ca atare, de o sancțiune penală și pe teritoriul statului de executare dacă s ar fi produs pe acest teritoriu”.

- Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Hotărârea din 11 ianuarie 2017, Jozef Grundza, C 289/15, ECLI:EU:C:2017:4

- Legea nr. 302/2004, art. 163 şi 167

- Decizia cadru 2008/909/JAI

I.

Prezentarea sesizării.

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr.

XXX octombrie 2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.-Mureş a solicitat recunoaşterea şi executarea în România a XXX pronunțată la data de xxx de către Judecătoria Regională Sopron, definitivă la data de xxx, prin care persoana transferabilă C.C. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic ilegal de persoane, faptă prevăzută de art. 353 alin. 1 lit. a, b, alin. 2 din Codul penal maghiar.

În motivarea sesizării, se arată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 166 din Legea nr. 302/2004 republicată, pentru recunoaşterea hotărârii indicate și executarea pedepsei aplicate prin aceasta într-un penitenciar din România.

II.

Analiza asupra condiţiilor de recunoaştere şi executare în România a Sentinţei nr.

XXX pronunțată la data de xxx de către Judecătoria Regională Sopron, Ungaria.

Examinând materialul dosarului (însemnând în esenţă: certificatul prevăzut de art. 4 din Decizia-cadru a Consiliului 2008/909/JAI emis la data de 21 iunie 2022; Sentinţa nr.

XXX a Judecătoriei Regionale Sopron; Sentinţa nr.

XXX din data de xxx a Tribunalului Gyor; procesul verbal de notificare a persoanei condamnate, încheiat de Tribunalul Szekesfehervar, Grupul de Executare Penală la data de xxx; extrasul după cazierul judiciar al lui C.C.; fișa de evidență a acestuia stocată în baza de date ZZZ; procesul verbal din xxx, întocmit de către YYY; procesul verbal din xxx al procurorului semnatar al sesizării), instanța reţine următoarele:

1.

Referitor la caracterul definitiv și executoriu al hotărârii de condamnare.

Prin Sentinţa nr. xxx, Judecătoria Regională Sopron a dispus condamnarea lui C.C. la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de trafic ilegal de persoane, prevăzute de art. 353 alin. 1 lit. a, b, alin. 2 din Codul penal maghiar

Aşa cum rezultă din rubrica b) a certificatului şi Hotărârea nr. xxx a Tribunalului Gyor, Sentinţa nr xxx a rămas definitivă la data de 11 ianuarie 2022 și este executorie.

2.

Referitor la examenul dublei incriminări.

În fapt, prin Sentinţa nr. xxx, Judecătoria Regională Sopron a reţinut în esență că persoana condamnată C.C. a primit o însărcinare din partea unei persoane de cetăţenie greacă de a transporta persoane din Ungaria până la frontiera cu Austria contra unei sume de bani.

La data de 28 iulie 2021, C.C. i-a oferit o muncă identică inculpatului D.E.C., cu menţiunea că, în cazul în care transportul era efectuat cu succes, atunci D.E.C. putea primi suma de 2.000 de euro.

Această din urmă persoană fiind de acord.

La data de 29 iulie 2021, C.C. şi D.E.C. au intrat pe teritoriul Ungariei, primind apoi instrucţiuni prin serviciul de mesagerie WhatsApp de la un traficant ilegal de persoane.

După primirea acestor instrucţiuni, C.C. a luat la bordul autovehiculului înmatriculat sub numărul CCC, proprietatea sa, un numai de 11 persoane, migranţi de cetăţenie afgană, care au. sosit pe teritoriul Ungariei în mod ilegal şi nu posedau documente de călătorie sau documente necesare intrării şi şederii în mod legal pe teritoriul ţării.

Inculpatul a transportat aceste persoane înspre frontiera dintre Ungaria şi Austria şi, urmare a unui control efectuat de o patrulă de poliţie la 29 iulie 2021, ora 09,29, C.C. a sărit din autovehicul după ce a fost oprit în trafic şi a părăsit locul faptei alergând împreună cu 7 dintre cele 11 persoane de cetăţenie afgană, fiind ulterior prins de organele de poliţie.

În raport cu această stare de fapt, Curtea de Apel Tg.-Mureş constată că fapta pentru care s-a aplicat persoanei condamnate C.C. pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, infracţiunea de trafic de migranţi, prevăzută de art. 263 C. pen., pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar autorul ar fi fost sancţionabil.

În acest fel, este îndeplinită exigența dublei incriminări.

În acest context, Curtea mai notează că fapta care a motivat condamnarea lui C.C. de către instanţa maghiară nu are o corespondenţă deplină cu infracţiunea incriminată de art. 263 C. pen., mai exact persoana condamnată a transportat migranţii în scopul trecerii frauduloase a frontierei dintre Ungaria şi Austria, iar nu a frontierei de stat a României.

Cu toate acestea, la evaluarea dublei incriminări, instanţa de executare are la îndemână o anumită marjă de apreciere, care îi permite să examineze fapta ce a motivat condamnarea în statul membru emitent prin trimitere la infracţiunile disponibile în legislaţia penală a statului membru de executare [a se vedea, în acest sens: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, decizia nr.

BBB ( www.scj.ro )].

De altfel, în procedura de recunoaştere şi executare a hotărârilor judecătoreşti de condamnare la pedepse privative de libertate pronunţate de instanţele statelor membre ale Uniunii Europene, aşa cum a statuat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, „condiția dublei incriminări trebuie considerată îndeplinită în cazul în care elementele de fapt care stau la baza infracțiunii, astfel cum sunt reflectate în hotărârea judecătorească pronunțată de autoritatea competentă din statul emitent, ar fi pasibile, ca atare, de o sancțiune penală și pe teritoriul statului de executare dacă s ar fi produs pe acest teritoriu” [a se vedea: : Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Hotărârea din 11 ianuarie 2017, Jozef Grundza, C 289/15, ECLI:EU:C:2017:4 ( https://curia.europa.eu/ )].

În consecinţă, condiţia dublei incriminări prevăzută în art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată este îndeplinită în cazul traficului de migranţi săvârşit cu privire la frontiera de stat a Ungariei, întrucât traficul de migranţi este pasibil de o sancţiune penală pe teritoriul României, conform art. 263 C. pen., dacă ar fi săvârşit cu privire la frontiera de stat a României.

3.

Referitor la cetățenia română a persoanei condamnate Potrivit datelor existente la dosar, d-l C.C. este cetăţean român.

Conform informaţiilor desprinse din procesul verbal încheiat în 23 septembrie 2022 de lucrătorii de poliţie (fila 28) şi din afirmaţiile persoanei condamnate, consemnate în procesul verbal din 19 mai 2022, persoana condamnată nu numai că are cetăţenia română şi domiciliul legal în România, însă în România se află şi familia sa, mama cu care a ţinut sporadic legătura, concubina şi copii lui minori, despre care instanţa nu deţine date că ar fi ţinut legătura cu persoana condamnată.

În acest fel, C.C. dispune de un minim de legături sociale și familiale pe teritoriul României, menite să contribuie la reabilitarea sa socială.

4.

Referitor la consimțământul la transfer al persoanei condamnate.

C.C. a fost de acord să execute pedeapsa în România (conform menţiunilor de la rubrica K, punctul 2 a din certificat și procesului verbal din 19 mai 2022 –fila 20).

În orice caz, din perspectiva examinării condițiilor de recunoaștere și executare în România a Sentinţei nr.

YYY, potrivit art. 167 alin. 1 lit. d teza a doua din Legea nr. 302/2004 republicată (care transpune art. 6 alin. 2 lit. a şi b din Decizia-cadru YYY), consimțământul la transfer nu este necesar, de vreme ce persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României, aşa cum instanţa a notat supra la pct. 3 şi, în plus, prin hotărârea de condamnare, s-a dispus şi expulzarea lui C.C. de pe teritoriul Ungariei pe o perioadă de 5 ani şi 8 luni.

În schimb, consimțământul la transfer a lui C.C. prezintă totuşi importanţă, însă ulterior, după transferarea sa, căci acesta, potrivit art. 169 lit. a din Legea nr. 302/2004 republicată (art. 18 alin. 2 lit. e din Decizia-cadru 2008/909/JAI), pierde beneficiile conferite de regula specialităţii dacă ar fi cercetat în România pentru infracţiuni anterioare transferării.

5. Referitor la incidența motivelor de nerecunoaștere și neexecutare. În cauză, nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată. Astfel:

(i) C.C. nu a fost condamnat definitiv și nici nu este cercetat în România pentru faptele care au dus la aplicarea pedepsei de 2 ani şi 10 luni închisoare prin Sentinţa nr. B.239/2021/6/26 octombrie 2021 a Judecătoriei Regionale Sopron.

(ii) Din datele pe care instanța română le deține nu rezultă că el ar fi fost condamnat definitiv într-un alt stat pentru infracțiunile care formează obiectul certificatului.

(iii) C.C. nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală și nu se află în categoria celor care nu răspund penal potrivit legii penale române.

(iv) Pedeapsa care a fost aplicată de către instanța statului emitent nu constituie o măsură care constă în asistenţă psihiatrică sau medicală.

(v) Potrivit legii penale române, nu a intervenit prescripţia executării pedepsei.

(vi) Persoana condamnată a fost prezentă personal la judecata finalizată cu Sentinţa nr.

YYY.

În cuprinsul certificatului, la rubrica i), punctul 1, a fost bifat subpunctul 2, mai exact că persoana nu a fost prezentă în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunţată hotărârea, însă nu a completat niciuna din rubricile de la subpunctul 3, care prevăd situaţiile de excepţie de la judecata în lipsă.

În acest context, Curtea de Apel Tg.-Mureş, la termenul din YYY, a iniţiat consultările cu autoritatea emitentă a certificatului, solicitându-i să îi comunice dacă C.C. se află în vreuna din ipotezele de excepţie prevăzute la rubrica i), punctele 3.1, 3.2 şi 3.3.

La data de 2 noiembrie 2022, Ministerul de Justiţie din Ungaria a confirmat că C.C. a fost prezent la judecata finalizată cu condamnarea sa la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare, atât în primă instanţă, cât şi în apel.

Aceste informaţii, coroborate cu faptul că pe durata judecăţii, aşa cum rezultă din Sentinţa YYY, inculpatul era arestat preventiv din data de 29 iulie 2021, duc la concluzia că inculpatul a fost prezent la judecată, la rubrica i), punctul 1, fiind din eroare bifat subpunctul 2.

(vii) Potrivit legii române, nu au intervenit amnistia, graţierea, dezincriminarea faptei, precum şi în orice alte cazuri de stingere a pedepsei prevăzute de lege.

(viii) În speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 170 din Legea nr. 302/2004 republicată.

În lumina considerentelor expuse, instanța a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile speciale prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, şi recunoaşte astfel, Sentința nr.

XXX de către Judecătoria Regională Sopron, în partea referitoare la persoana condamnată C.C., prin care acestuia i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, cu consecinţa executării într-un penitenciar din România a acestei pedepse.

Natura pedepsei aplicate lui C.C. în statul emitent corespunde sub aspectul denumirii şi al regimului cu pedepsele reglementate de legea penală română.

În acest sens, subliniază că pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare se situează între limitele minim şi maxim prevăzute de art. 263 C. pen., astfel că, în prezenta pricină, instanţa nu a identificat niciun motiv dintre cele prevăzute de art. 166 alin. 8 din Legea nr. 302/2004 republicată, pentru a proceda la adaptarea pedepsei aplicate de către autorităţile judiciare ale statului emitent.