Decizie nr. 18/CC din 19.08.2022

Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare reprezintă mecanismul de cooperare judiciară internațională prin intermediul căruia, în prezența anumitor conții expres prevăzute în instrumentul internațional pertinent ori în legislația statului de executare, o asemenea hotărâre este asimilată în ordinea juridică a statului de executare în aceeaşi manieră ca o hotărâre pronunţată de autorităţile judiciare ale statului respectiv şi este executată în acest stat, fiindu-i acceptate efectele juridice ale acesteia, în egală măsură cu ale hotărârii judecătoreşti interne, în ciuda diferenţelor legislative existente între cele două ordine de drept.

Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare nu autorizează autoritățile judiciare ale statului de executare să reanalizeze litigiul ce a fost definitiv soluționat prin hotărârea pronunțată de către autoritatea judiciară a statului de condamnare, potrivit legislației acelui stat, care se impune cu autoritate de lucru judecat instanței statului de executare.

În acest fel, o dată recunoscută hotărârea străină de condamnare, aceasta trebuie executată în formula decisă de instanța penală străină, singurele rezerve permise instanței de executare fiind adaptarea pedepsei la maximele special și general prevăzute în legislația statului de executare, ori la acordarea amnistiei sau a grațierii decise în statul de executare.

Altfel spus, odată recunoscută fără rezerve hotărârea străină de condamnare, autoritățile statului de executare vor executa întocmai acea hotărâre potrivit propriei legislații, fără să își poată aroga vreun drept de revizuire a acelei hotărâri.

În situația recunoașterii hotărârilor de condamnare pronunțate în statele membre ale Uniunii Europene, cum este cazul în speță, motivele de nerecunoaștere și neexecutare sunt expres prevăzute în art. 9 alin. 1 din Decizia-cadru 2008/909/JAI (transpus în art. 163, art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată).

În aceeași decizie-cadru sunt enunțate cauzele de adaptare a pedepsei (art. 8 alin. 2 și 3 din decizia-cadru, transpus în art. 166 alin. 8 din Legea nr. 302/2004 republicată), ipotezele în care amnistia sau grațierea sunt acordate (art. 19 alin. 1 din decizia-cadru, transpus în art. 166 alin. 8, art. 167, art. 156 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 republicată) și situațiile în care revizuirea - însemnând orice cale extraordinară de atac - poate să fie acordată exclusiv de către statul emitent (art. 19 alin. 2 din Decizia-cadru).

- Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI, art. 9 al. 1

- Legea nr. 302/2004, art. 163, 167

I.

Prezentarea sesizării.

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr.

XXX/43/2022/12 iulie 2022, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.-Mureş a solicitat recunoaşterea şi executarea în România a Hotărârii nr.

XXX din 18 februarie 2020 pronunţată de Tribunalul Districtual din Budapesta, Ungaria, definitivă prin Hotărârea nr.

XXX din 12 iulie 2021 a Curţii de Casaţie şi Justiţie a Capitalei, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului D.L. la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor de abuz de substitute de numerar în cadrul unei organizaţii criminale, faptă prevăzută de art. 313/C alin. 1 lit. a din Legea maghiară nr.

IV/1978, alin. 3 lit. a, alin. 4 lit. a raportat la art. 2 lit. b, alin. 3 lit. b , alin.4 lit. b, alin. 5 lit. b, şi fals în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 274 al. 1 lit. a şi b din Legea maghiară nr.

IV/1978.

În motivarea sesizării, se arată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 172 alin. 3 raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, pentru recunoaşterea hotărârilor menţionate şi executarea într-un penitenciar din România a pedepsei aplicate persoanei condamnate D.L.

II.

Analiza asupra condiţiilor de recunoaştere şi executare a Hotărârii nr.

XXX din XXX pronunţată de Tribunalul Districtual din Budapesta, Ungaria, definitivă prin Hotărârea nr.

XXX din 12 iulie 2021 a Curţii de Casaţie şi Justiţie a Capitalei.

Examinând materialul dosarului (însemnând în principal: certificatul prevăzut de art. 4 din Decizia-cadru a Consiliului 2008/909/JAI; Sentinţa nr.

XXX pronunţată de Tribunalul Districtual din Budapesta, Decizia nr.

XXX pronunţată de Curtea de Casaţie şi Justiţie a Capitalei; procesul verbal din 6 iulie 2022, întocmit de Poliţia Oraşului Vlăhiţa; procesul verbal din 8 iulie 2022 al procurorului semnatar al sesizării; susţinerile persoanei condamnate D.L. făcute la termenul din 27 iulie 2022; extrasul după cazierul judiciar al persoanei condamnate; fișa de evidență a acestuia stocată în baza de date ZZZ), instanța reţine următoarele:

1.

Referitor la caracterul definitiv și executoriu al hotărârii de condamnare.

Prin Sentinţa nr.

XXX din 18 februarie 2020, Tribunalul Districtual din Budapesta a dispus, între altele, condamnarea lui D.L. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de substitute de numerar în cadrul unei organizaţii criminale, faptă prevăzută de art. 313/C alin. 1 lit. a din Legea maghiară nr.

IV/1978, alin. 3 lit. a, alin. 4 lit. a raportat la art. 2 lit. b, alin. 3 lit. b , alin.4 lit. b, alin. 5 lit. b şi a infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale, faptă prevăzută de art. 274 alin. 1 lit. a şi b din Legea maghiară nr.

IV/1978 şi expulzarea de pe teritoriul Ungariei pe o perioadă de 5 ani.

Potrivit menţiunilor făcute la rubrica b) a certificatului, Sentinţa nr.

XXX este definitivă şi executorie din data de 12 iulie 2021, odată cu Decizia nr.

XXX pronunţată de Curtea de Casaţie şi Justiţie a Capitalei Budapesta, prin care a fost redusă la 4 ani închisoare pedeapsa aplicată persoanei condamnate.

2.

Referitor la examenul dublei incriminări.

În fapt, prin Sentinţa nr.

XXX, Tribunalul Districtual din Budapesta a reţinut, în esenţă, că D.L., alături de fratele său -inculpatul D.A.M., în timp ce se aflau în arest preventiv între anii 2005 şi 2007 într-un penitenciar din Ungaria, au aflat de la alţi deţinuţi despre infracţiunea numită „skiVVing".

Esenţa metodei consta în montarea pe bancomat a unor unităţi mascate pentru obţinerea datelor, mai precis la uşa de intrare în filiala băncii sau pe cititorul bancar de pe bancomat, unitate ce este capabilă să memoreze datele cardului bancar utilizat, pe baza datelor şi codurilor înregistrate pe aceste unităţi mascate urmând să fie confecţionate carduri false în vederea retragerii de bani din bancomate.

Aflând că aceste mijloace tehnice pot fi procurate din România, inculpaţii au luat legătura cu inculpatul B.A. care urma să procedeze la montarea şi demontarea unităţilor de obţinere a datelor.

Ulterior eliberării celor doi fraţi D. din penitenciar, începând cu anul 2009 și până în 2011, au organizat executarea infracţiunilor, evitând ca ei să ajungă în apropierea bancomatelor.

Astfel, pe lângă inculpatul B.A. au atras şi alte persoane care aveau sarcina de a monta unităţile pentru obţinerea datelor şi utilizarea cardurilor false, precum şi retragerea de numerar.

Fraţii D., urmare a activităţii de cooptare şi a altor persoane în activitatea infracţională, au realizat o organizaţie care a început să îşi desfăşoare activitatea nu numai în Ungaria, ci şi în alte state europene, retrăgând astfel importante sume de bani cu ajutorul cardurilor contrafăcute, încercând să îşi extindă activitatea infracţională prin retragerea de numerar şi în Canada, SUA, Argentina, dispunând asupra banilor procuraţi în acest mod, bani din care au plătit cheltuielile de funcţionare ale organizaţiei şi complicii atraşi în aceste acţiuni.

În acest fel, au fost săvârșite 125 de acte materiale.

În vederea diminuării riscului de a fi identificaţi, persoana condamnată D.L. a închiriat în 2011 un apartament în Budapesta împreună cu partenera sa de atunci, cei doi prezentându-se sub identităţi false, respectiv K.I.A.în privinţa persoanei condamnate şi, în vederea dovedirii identităţii sale, a prezentat o carte de identitate contrafăcută aparent eliberată de autorităţile române emisă sub numărul fals XXX ce conţinea fotografia sa şi numele, prenumele de K.I.A..

Persoana condamnată D.L. a folosit în anul 2011 de 10 ori cartea de identitate falsificată.

În raport cu această stare de fapt, Curtea de Apel Tg.-Mureș constată că faptele pentru comiterea cărora a fost condamnat D.L. prin Sentinţa nr.

XXX a Tribunalului Districtual din Budapesta, constituie în sistemul actualului Cod penal o infracţiune de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prevăzută de art. 250 alin. 1 C. pen., cu reținerea art. 35 alin. 1 C. pen. (pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, cu posibilitatea majorării maximului cu cel mult 3 ani); o infracțiune de acces ilegal la un sistem informatic, în formă continuată, prevăzută de art. 360 alin. 1 și 2 C. pen., cu reținerea art. 35 alin. 1 C. pen. (pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, cu posibilitatea majorării maximului cu cel mult 3 ani); o complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 48 C. pen. cu referire la art. 320 C. pen. (pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani); o infracțiune de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 323 C. pen., cu reținerea art. 35 alin. 1 C. pen. (pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda, cu posibilitatea majorării maximului pedepsei închisorii cu cel mult 3 ani, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii) și o infracțiune de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 C. pen. (pedepsită cu închisoare de la unu la 5 ani), toate în concurs real, prevăzut de art. 38 alin. 1 C. pen..

Aplicând legea penală română de la data faptelor pentru comiterea cărora D.L. a fost condamnat de către Tribunalul Districtual din Budapesta, activitatea acestuia constituie o infracțiune de introducere, modificare sau ștergere de date informatice, în formă continuată, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu reținerea art. 41 alin. 2 C. pen. din 1969 (pedepsită cu închisoare de la 5 la 20 ani, cu posibilitatea majorării maximului cu cel mult 5 ani); o complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 cu referire la art. 288 C. pen. din 1969 (pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 3 ani); o infracțiune de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen. din 1969, cu reținerea art. 41 alin. 2 C. pen. din 1969 (pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, cu posibilitatea majorării maximului cu cel mult 5 ani) și o infracțiune de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 (pedepsită cu închisoare de la 5 la 20 ani), în concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a C. pen. din 1969.

Indiferent de legea română reținută, autorul este sancţionabil.

În acest fel, este îndeplinită exigența dublei incriminări.

3.

Referitor la cetățenia română a persoanei condamnate şi legăturile sale cu statul de executare.

Potrivit datelor existente la dosar, d-l D.L. este cetăţean român.

Conform informaţiilor desprinse din procesul verbal încheiat în 6 iulie 2022 de lucrătorii de poliţie (fila 156) și a celor afirmate de persoana condamnată în ședința din 27 iulie 2022, D.L. nu numai că are cetăţenia română şi domiciliul legal în România, însă în statul de origine se află membrii familiei sale: soţia, o fiică minoră și o soră cu dizabilități care se află în întreținerea sa.

De asemenea, persoana solicitată este integrată în comunitatea din localitatea Vlăhița și are un loc de muncă stabil în cadrul unei asociații familiale din orașul de domiciliu.

Astfel, d-l D.L. dispune de strânse legături familiale și sociale pe teritoriul României, menite să contribuie în statul de executare la reabilitarea sa socială.

4.

Referitor la consimțământul persoanei condamnate.

D.L. a declarat în fața instanței că este de acord să execute pedeapsa de 4 ani într-un penitenciar din România.

De altfel, conform datelor inserate în rubrica k) a certificatului, procedura de recunoaștere și executare în România a hotărârii de condamnare pronunțate în Ungaria a fost inițiată la cererea persoanei condamnate.

În orice caz, din perspectiva condiţiilor de recunoaştere şi executare în România a hotărârii de condamnare, exprimarea consimţământului persoanei condamnate este lipsită de importanţă, cât timp D.L. trăieşte pe teritoriul României, în sensul explicat în punctele 9 și 17 din preambulul Deciziei-cadru 2009/909/JAI privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană.

5.

Referitor la incidența motivelor de nerecunoaștere și neexecutare.

În cauză, nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată (art. 9 alin. 1 din Decizia -cadru 2008/909/JAI).

Astfel:

(i) D.L. nu a fost condamnat definitiv și nici nu este cercetat în România pentru faptele care au motivat condamnarea sa pe teritoriul Ungariei.

(ii) Din datele pe care instanța română le deține nu rezultă că el ar fi fost condamnat definitiv într-un alt stat pentru infracțiunile care formează obiectul certificatului.

(iii) D.L. nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală și nu se află în categoria celor care nu răspund penal potrivit legii penale române.

(iv) Pedeapsa care a fost aplicată de către instanța statului emitent nu constituie o măsură care constă în asistenţă psihiatrică sau medicală.

(v) Potrivit legii penale române, nu a intervenit prescripţia executării pedepsei.

(vi) Persoana condamnată a fost prezentă personal la judecata finalizată cu Sentinţa nr. 7.B.50/2016/312.

(vii) Potrivit legii române, nu au intervenit amnistia, graţierea, dezincriminarea faptelor sau alte cazuri de stingere a pedepsei prevăzute de lege.

(viii) În speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 170 din Legea nr. 30272004 republicată.

În lumina considerentelor expuse în subpunctele 1-5, instanța română de executare constată că sunt îndeplinite condiţiile speciale prevăzute de art. 172 alin. 3 cu referire la art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată şi va recunoaşte, în partea referitoare la persoana condamnată D.L., Hotărârea nr.

XXX pronunţată de Tribunalul Districtual din Budapesta, Ungaria, definitivă prin Hotărârea nr.

XXX a Curţii de Casaţie şi Justiţie a Capitalei.

În consecinţa recunoaşterii hotărârii menţionate, în temeiul art. 172 alin. 7 cu referire la art. 166 alin. 6 lit. a din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea va dispune executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de 4 ani închisoare (1.460 zile închisoare) aplicate persoanei condamnate D.L. de către autoritatea judiciară a statului emitent.

În acest context, în primul rând, diferit de procurorul semnatar al sesizării, Curtea de Apel reține că durata pedepsei pe care D.L. trebuie să o execute este de 4 ani și nu de 5 ani închisoare, căci, prin Decizia nr.

XXX pronunțată de Curtea de Casaţie şi Justiţie a Capitalei Budapesta, pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința nr.

XXX a Tribunalului Districtual din Budapesta a fost redusă la 4 ani, adică 1.460 zile închisoare, cum este de altfel specificat și în Certificat.

În al doilea rând, în cele patru alineatele enunțate infra, Curtea expune motivele pentru care nu primește susținerile făcute în mod subsidiar în 27 iulie 2022 de către avocatul persoanei condamnate, după care, în urma recunoașterii hotărârii nr.

XXX, instanța română de executare ar trebui să pronunțe o soluție de încetare a procesului penal, ca efect al intervenției prescripției răspunderii penale, date fiind cele statuate de Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022.

Instanța română de executare subliniază că recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare reprezintă mecanismul de cooperare judiciară internațională prin intermediul căruia, în prezența anumitor conții expres prevăzute în instrumentul internațional pertinent ori în legislația statului de executare, o asemenea hotărâre este asimilată în ordinea juridică a statului de executare în aceeaşi manieră ca o hotărâre pronunţată de autorităţile judiciare ale statului respectiv şi este executată în acest stat, fiindu-i acceptate efectele juridice ale acesteia, în egală măsură cu ale hotărârii judecătoreşti interne, în ciuda diferenţelor legislative existente între cele două ordine de drept.

Curtea de Apel Tg.-Mureș notează că recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare nu autorizează autoritățile judiciare ale statului de executare să reanalizeze litigiul ce a fost definitiv soluționat prin hotărârea pronunțată de către autoritatea judiciară a statului de condamnare, potrivit legislației acelui stat, care se impune cu autoritate de lucru judecat instanței statului de executare.

În acest fel, odată recunoscută hotărârea străină de condamnare, aceasta trebuie executată în formula decisă de instanța penală străină, singurele rezerve permise instanței de executare fiind adaptarea pedepsei la maximele special și general prevăzute în legislația statului de executare, ori la acordarea amnistiei sau a grațierii decise în statul de executare.

Altfel spus, odată recunoscută fără rezerve hotărârea străină de condamnare, autoritățile statului de executare vor executa întocmai acea hotărâre potrivit propriei legislații, fără să își poată aroga vreun drept de revizuire a acelei hotărâri.

Curtea de Apel mai scote în evidență că, în situația recunoașterii hotărârilor de condamnare pronunțate în statele membre ale Uniunii Europene, cum este cazul în speță, motivele de nerecunoaștere și neexecutare sunt expres prevăzute în art. 9 alin. 1 din Decizia-cadru 2008/909/JAI (transpus în art. 163, art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată).

În aceeași decizie-cadru sunt enunțate cauzele de adaptare a pedepsei (art. 8 alin. 2 și 3 din decizia-cadru, transpus în art. 166 alin. 8 din Legea nr. 302/2004 republicată), ipotezele în care amnistia sau grațierea sunt acordate (art. 19 alin. 1 din decizia-cadru, transpus în art. 166 alin. 8, art. 167, art. 156 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 republicată) și situațiile în care revizuirea - însemnând orice cale extraordinară de atac - poate să fie acordată exclusiv de către statul emitent (art. 19 alin. 2 din Decizia-cadru).

În prezenta cauză, nu este activ vreunul dintre motive de nerecunoaștere sau de neexecutare a Sentinței nr. 7.B.50/2016/312 și nici cauzele de adaptare a pedepsei, ori de amnistie sau de grațiere, dintre cele prescrise în Decizia-cadru 2008/909/JAI, așa cum au fost inserate în Legea nr. 302/2004 republicată, astfel că D.L., odată ce îi este recunoscută hotărârea maghiară de condamnare, va trebui să execute în România pedeapsa de 4 ani închisoare care i-a fost aplicată.

III.

Compatibilitatea cu legea penală română a naturii și a duratei pedepsei aplicate persoanei condamnate în Ungaria.

Curtea de Apel reține că natura pedepsei aplicate lui D.L. în statul emitent corespunde sub aspectul denumirii şi al regimului cu pedepsele reglementate de legea penală română.

În aceeaşi ordine de idei, Curtea observă că pedeapsa de 4 ani închisoare (1.460 zile închisoare) pe care persoana condamnată trebuie să o execute a fost aplicată într-un singur pas pentru toate infracţiunile componente ale concursului.

Deşi un asemenea sistem de aplicare a pedepsei pentru pluralitatea de infracţiuni sub forma concursului nu este prevăzut de legislaţia penală română, el nu vine în contradicţie cu tratamentul sancţionator prevăzut de art. 39 C. pen. (art. 34 C. pen. din 1969), cât timp pedeapsa de 4 ani închisoare nu depăşeşte limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română şi nici durata maximă a pedepsei pe care instanţa română ar fi aplicat-o, potrivit art. 39 alin. 1 lit. b C. pen. (art. 34 alin. 1 lit. b C. pen. din 1969) lui D.L., dacă acesta ar fi fost judecat în România pentru infracţiunile care formează obiectul condamnării lui în Ungaria (17 ani închisoare conform art. 39 alin. 1 lit. b C. pen.; 30 de ani închisoare, conform art. 34 alin. 1 lit. b C. pen. din 1969).

Prin urmare, în prezenta pricină, instanţa nu a identificat niciun motiv dintre cele prevăzute de art. 172 alin. 7 raportat la art. 166 alin. 8 din Legea nr. 302/2004 republicată, pentru a proceda la adaptarea pedepsei aplicate de către autorităţile judiciare ale statului emitent.