Decizie nr. 517/A din 23.09.2021

Despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, dar suficiente, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă principiului moral real şi efectiv produs victimei şi suferite de aceasta, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

Art. 1349 şi 1375 Cod civil;

- Legea nr. 407/2006

Prin cererea înregistrată la data de 9 martie 2020 la Judecătoria Reghin sub nr. dosar x/289/2020, reclamantul F.F. a solicitat obligarea pârâţilor A.V.P.S.

Valea Gurghiului şi Ministerului Mediului, Apelor si Pădurilor (înainte de comasare foste Ministerul Apelor si Pădurilor şi Ministerul Mediului) la plata sumelor de: 8.000 lei cu titlu de daune materiale şi 40.000 euro – plătibili în lei la cursul BNR din data plăţii, reprezentând daune morale, ca urmare a suferinţelor fizice si psihice provocate prin atacul unui animal sălbatic specia urs, eveniment survenit la data de 01.10.2018, in curtea locuinţei reclamantului din localitatea Toaca, Judeţul Mureş; s-a solicitat totodată obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aplicată la cuantumul despăgubirilor – calculată de la data înregistrării cererii şi până la data plătii efective – şi la plata cheltuielilor de judecată.

A.V.P.S. Valea Gurghiului a depus note de şedinţă prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. x/15 septembrie 2020 pronunţată de Judecătoria Reghin a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Reghin şi faţă de valoarea pretenţiilor deduse judecăţii a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului Mureş, raportat la prevederile art. 94 lit. k Cod de procedură civilă.

După investirea în această modalitate a Tribunalului Mureş cu soluţionarea cauzei, la data de 20.10.2020 a fost depusă din partea reclamantului o cerere de renunţare la judecata în ceea ce priveşte pârâta A.V.P.S. (fila 16).

La termenul de judecată din data de 20 octombrie 2020, reprezentanta convenţională a pârâtei A.V.P.S. Valea Gurghiului a arătat că este de acord cu renunţare la judecată în ceea ce priveşte pârâta, fără cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12 februarie 2012 pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. x/289/2020 a fost admisă excepţia de conexitate cu dosarul nr. x/289/2020 şi s-a dispus conexarea dosarului cu nr. x/289/2020 la dosarul nr. x/289/2020.

Prin cerere care formează obiectul dosarului nr. x/289/2020 înregistrat pe rolul Judecătoriei Reghin, reclamanta F.M.A., a solicitat obligarea pârâtelor A.V.P.S.

Valea Gurghiului și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor la plata sumei de 4.000 lei cu titlu de daune materiale şi a sumei de 40.000 euro plătibili în lei la cursul BNR din data plăţii, reprezentând daune morale, ca urmare a suferinţelor fizice și psihice provocate prin atacul unui animal sălbatic specia urs, eveniment survenit la data de 01.10.2018, în curtea locuinţei sale din localitatea Toaca, Judeţul Mureş; a solicitat totodată obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aplicată la cuantumul despăgubirilor – calculată de la data înregistrării cererii şi până la data plătii efective – şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 496/2021 pronunţată la data de 1.042021, Tribunalul Mureş a luat act şi a constatat renunţarea reclamanţilor F. şi F.M.A. la judecarea cauzelor în contradictoriu cu pârâta A.V.P.S. Valea Gurghiului.

S_au admis în parte acţiunile civile formulate de reclamanţii F.F. şi F.M.A.; a fost obligat pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor la plata către fiecare reclamant a sumei de 30.000 de euro - în echivalent în lei la cursul BNR la data plăţii - cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciu moral; a fost obligat pârâtul la plata dobânzii legale pentru sumele de mai sus, începând de la data de 9 martie 2020 și până la data plății efective.

Au fost respinse pretenţiile reclamanţilor vizând obligarea pârâtului la plata de daune materiale.

S-a dispus obligarea pârâtului Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor la plata către reclamantul F.F. a sumei de 500 de lei şi la plata către reclamanta F.M.A. a sumei de 1000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost obligat pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor la plata către stat a sumelor de 6524,62 lei şi respectiv 4959,72 lei reprezentând cuantumul taxei de timbru pentru care reclamanţii au beneficiat de ajutor public judiciar.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a constatat că prin întâmpinările depuse de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor s-au făcute referire la prevederile legale incidente în cauză, prin prisma faptului că Legea nr. 407/2006 a suferit modificări ulterioare producerii evenimentului din data de 01.10.20189, aspect cu privire la care instanţa observă că prin chiar cele două cereri introductive s-a precizat de către reclamanţi – care au şi motivat cererea sub acest - că şi-au fundamentat pretenţiile pe prevederile Legii nr. 407/2006 în forma în vigoare la data procedurii incidentului şi a răspunderii civile delictuale.

Mai reţine instanţa că deşi nu s-a invocat în mod expres de către pârât lipsa calităţii sale procesual pasive, prin considerentele expuse prin întâmpinări în argumentarea respingerii acţiunii ca netemeinică, au fost expus o serie de aspecte legate de faptul că răspunderea pentru repararea prejudiciului revine gestionarului.

În lipsa invocării excepţiei de către pârât, instanţa nu a considerat necesar să o invoce din oficiu (fiind vorba de o excepţia de ordine publică), deoarece în opinia instanţei, cadru procesual este corect determinat.

În acest sens, instanţa a precizat că în cadrul prezentului litigiu se urmăreşte repararea prejudiciului cauzat de atacul unui animal sălbatic, prin urmare răspunderea în această situaţie este obiectivă, reglementată generic de art. 1375 Cod civil, care prevede că „Proprietarul unui animal sau cel care se serveşte de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.” şi de art. 1377 Cod civil, care impune: „În înţelesul dispoziţiilor art. 1.375 şi 1.376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziţii legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul şi supravegherea asupra animalului sau a lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu.”

Chiar dacă la data la care s-a produs atacul animalului sălbatic nu exista o prevedere expresă legală care să stabilească cui îi revine obligaţie de a acoperii prejudiciului produs urmare a unui astfel de incident, instanţa constată că prevederile Legii nr. 407/2006 permit determinarea entităţii care are paza juridică a animalelor sălbatice.

Procedura de acoperire a eventualelor prejudicii cauzate de vânat este cuprinsă în art. 13 din legea nr. 407/2006 astfel:

De asemenea sunt relevante şi dispozițiile art. 13 din Legea nr. 407/2006, care prevăd o procedură pentru acoperirea eventualelor prejudicii cauzate de vânat, astfel: „(1) Pentru pagubele produse culturilor agricole, silvice şi animalelor domestice de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, cuprinse în anexele nr. 1 şi 2, se acordă despăgubiri. (2) Despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr. 1 se suportă după cum urmează: a) pentru pagubele produse în fondurile cinegetice şi în intravilan, de gestionarul faunei cinegetice de pe cuprinsul fondurilor cinegetice în cauză, dacă acesta nu şi-a îndeplinit obligaţiile pentru prevenirea pagubelor; b) pentru pagubele produse în ariile naturale protejate, neincluse în fonduri cinegetice sau în care vânătoarea nu este admisă, de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, din bugetul aprobat cu această destinaţie. (3) Pentru situaţiile în care atât gestionarul, cât şi proprietarii de culturi agricole, silvice şi de animale domestice şi-au îndeplinit toate obligaţiile pentru prevenirea pagubelor, despăgubirile se suportă de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, din bugetul aprobat cu această destinaţie. (4) Despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în Anexa nr. 2 se suportă de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, din bugetul aprobat cu această destinaţie. (5) Constatarea pagubelor prevăzute la alin. (1)-(4) şi emiterea deciziei comisiei de constatare se realizează în termen de maximum 72 de ore de la depunerea cererii scrise de către persoana păgubită, la unitatea administrativ-teritorială pe teritoriul căreia s-a produs paguba. (6) Plăţile către beneficiarii despăgubirilor se fac în termen de maximum 30 de zile de la emiterea deciziei de constatare.”

Instanţa a reţinut că la data la care au fost încheiate contractele de gestionare a faunei cinegetice cu A.V.P.S.

Valea Gurghiului - respectiv 23.06.2011 - semnatar al acestora a fost Ministerul Mediului și Pădurilor, care ulterior s-a reorganizat în Ministerul Mediului și Ministerul Apelor și Pădurilor.

Astfel, faţă de prevederile art. 1 lit. a) din Legea nr. 407/2006 coroborat cu OUG nr. 68/2019 şi având în vedere Ordinul nr. 203/2009 (potrivit căruia autoritatea publică centrală de protecția mediului este cea care stabilește derogările la recoltarea speciilor menționate la Anexa nr. 2 la Legea nr. 407/2006) instanţa a concluzionat că, Ministrul mediului fiind cel care avea obligația de a lua măsurile necesare pentru ca speciile de vânat să nu producă pagube (abilitat să stabilească derogările la recoltarea speciilor indicate, inclusiv la specia urs, şi eliberând autorizaţiile de vânătoare pentru această specie), paza juridică în înţelesul art. 1377 Cod civil, revine autorităţii centrale care în urma reorganizării este pârâta în cauză.

Deşi prevederile legii nr. 407/2006 (forma în vigoare la data de 01.10.2018) nu reglementau situaţia răspunderii pentru atacurile animalelor sălbatice asupra oamenilor, stabileau cui revine paza juridic a speciilor din fauna cinegetică, or această pază nu poate fi diferenţiată în funcţie de tipul de prejudiciu produs (culturilor, bunurilor, persoanelor), paza juridică implicând răspunderea potrivit dreptului comun şi în lipsa unei reglementări speciale).

În ceea ce priveşte starea de fapt care a dus la promovarea acţiunilor, instanţa a constatat că din probele administrate (declaraţiile martorilor, actele medicale şi înscrisurile ce se regăsesc în dosarul penal nr. 1670/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin), a reieşit că la data de 01.10.2018 ambii reclamanţi au fost victimele unui atac al unui animal sălbatic.

La data de 01.10.2018, în jurul orelor 11, cei doi reclamanţi au revenit cu autovehiculului la domiciliu, iar în timp ce reclamantul verifica anvelopele autoutilitare cu care s-au deplasat, reclamanta, care se îndrepta să închidă poarta de acces a observat cum de pe drum, ursul a intrat în curte şi a ţipat de spaimă.

Ursul l-a atacat pe reclamant: ridicându-se în două labe l-a trânti pe reclamant de autoutilitară, după l-a proiectat la sol, timp în care îl zgâria şi încerca să îl muşte de cap; reclamantul încerca să se ferească, ursul reuşind să-l muşte de braţ şi de picior.

În acest timp, reclamanta striga încercând astfel să-l facă pe urs să plece, însă când reclamantul a reuşit să se refugieze sub autoutilitară, ursul s-a îndreptat spre reclamanta care încerca să se ascundă în garaj şi i-a prins braţul stâng, provocându-i răni.

Vecinii reclamanţilor M.Z. şi T.Z.R., alarmaţi de strigăte au oprit o maşină care trecea pe drum şi împreună cu pasagerii din autoturism au făcut zgomote pentru a alunga ursul, iar M.Z. a apucat o bucată de lemn cu care s-a repezit la urs.

Martorii nu au surprins începerea ci doar desfăşurare atacului, martorul M.Z. a relatat că atunci când a ajuns la curtea reclamanţilor ursul „era pe Florea... ursul îl ţinea de burtă” iar apoi a prins-o de mână, la încheietură, pe reclamantă iar martora T.Z.R. a declarat că „se luptaseră cu ursul până am ajuns noi”.

Martorii au descris însă starea în care erau reclamanţii în urma acestui atac.

Potrivit celor afirmate de martora T.Z.R., „nu pot să vă spun cum arătau [...] erau albi la faţă, erau plini de sânge, hainele erau rupte”.

Martorul M.Z. a relatat de asemeni că „ Florea era alb ca varul, curgea sânge din mâinile lui şiroaie [...] avea hainele rupte”.

Reclamanţii au fost transportaţi la Spitalul Municipal Eugen Nicoară din Reghin, după ce a fost apelat numărul de urgenţă iar la indicaţiile operatorului vecinii au încercat să oprească hemoragiile.

Din înscrisurile medicale depuse în probaţiune a reieşit că reclamanta F.M.A. a fost internată în perioada 03.10-05.10. 2018 cu diagnosticul: „plaga deschisă a altor părţi ale antebraţului.

Muşcat sau agresat de alt mamifer.

Imunoterapia profilactică.

Alte spondiloze cu radiculopatie, localizări multiple coloana vertebrala.

Hiperlipidemia, nespecificata.

Vaccinare antirabica." – necesitând pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale în care s-a inclus şi tratamentul imunoterapic profilactic de specialitate.

În ceea ce-l priveşte pe reclamantul F.F., instanţa a constatat că potrivit actelor medicale depuse în probaţiune, acesta a fost internat în perioada 01.10.2018- 05.10.2018 cu diagnosticul: „plăgi deschise multiple ale pumnului si mâinii; muscat sau agresat de alt mamifer; leziuni multiple ale soldului si coapsei” şi a suferit mai multe intervenţii chirurgicale: „debridarea excizională a tegumentului si ţesutului subcutanat; repararea plăgilor tegumentare si ale ţesutului subcutanat in alte zone; pansamentul plăgilor; debridare non excizională a tegumentului si ţesut subcutanat.",,necesitând pentru vindecare 14-16 zile îngrijiri mediale - în care s-a inclus si tratamentul imuno terapie profilactic de specialitate."

Instanţa a reţinut că legătura de cauzalitate dintre acţiunea animalului si prejudiciul cauzat prin vătămarea corporala a reclamanţilor rezultă din aceste acte medicale (în certificatele medico legale emise de IML Tg.

Mureş cu nr. 745/Al/60 din 21.02.2019 şi respectiv 744/Al/59 din 21.02.2019 confirmându-se că plăgile prezentate de aceştia au fost produse de muşcătura si ghearele unui urs) dar şi din declaraţiile martorilor care au ajuns la faţa locului la finalul atacului şi planşele fotografice depuse în probaţiune.

În ceea ce priveşte responsabilitate de a repara pagubele produse în urma atacului ursului, aceasta revine Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor,în calitate de autoritate publică centrală pentru protecția mediului , care avea obligaţia de a gestiona adecvat fauna cinegetică – în speţă a speciei urs, pentru a nu se ajunge la situaţiile (frecvente, după cum reiese din extrasele din presă) în care animale din această specie au părăsit zonele de habitat şi s-au apropiat frecvent de zonele locuite.

A considerat instanţa că – aşa cum s-a afirmat în cauză - instituţia pârâtă nu este proprietara urşilor sălbatici, însă nu pot fi primite susţinerile legate de faptul că prin încheiere contractelor de gestionare a fondului cinegetic, responsabilitate a fost preluată de A.V.P.S.

Valea Gurghiului, însă potrivit clauzelor contractuale, aceste din urmă şi-a asumat obligaţia de a asigura paza fondului cinegetic, şi să suporte pagubele în cazul nerespectării prevederilor legale în acest sens, însă în egală măsură atribuţiile contractuale ale administratorului, includ atribuţii de control, verificare şi supervizare a activităţii desfăşurate de gestionar.

Paza animalelor incluse în anexa 2 la Legea nr. 407/2006 revine Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor care este autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare şi asigură administrarea faunei cinegetice.

Instanţa a constatat că deşi în mod evident traumatismele suferite de reclamanţi au necesitat tratamente cu inerentele deplasări în vedere administrării acestora, nu au fost depuse la dosar probe referitoare la efectuarea unor astfel de cheltuieli.

Din deconturile Spitalului municipal „D.E.N.” Reghin reiese că pentru reclamantă cheltuielile s-au ridicat la suma de 940,3 lei iar pentru reclamant la suma de 3535,01 lei, însă în aceste deconturi se face menţiune că reclamanţii au statutul de ”asigurat CNAS”, fără a rezulta că reclamanţii au suporta aceste costuri sau costul sau dimpotrivă au fost preluate de CNSA.

În consecinţă, întrucât sarcina probei susţinerilor revine reclamanţilor iar daunele de natură materială nu se pot prezuma, fiind necesară dovedire lor, instanţa a respins cererile reclamanţilor de obligare a pârâtei la plata unor sume cu titlu de reparare a prejudiciului material.

În ceea ce priveşte prejudiciul de natură morală suferit de reclamanţi, instanţa a reţinut că reclamanţii au dovedit prin probele administrate că viaţa lor a fost serios afectat de atacul suferit şi de consecinţele în timp.

Astfel, martora T.Z.R. a arătat că reclamanţii nu au mai putut lucra 3-4 luni, martora şi mama acesteia făcându-le mâncare iar vecinii au tăiat lemne pentru iarnă şi au strâns tot ce era în grădină; martora a arătat că în perioada aceasta cei doi reclamanţi erau la pat, nu puteau să se ridice şi să iasă.

A mai afirmat martori ca reclamanţii suferind leziuni la nivelul mâinilor, acolo existe consecinţele cele mai grave: „doamna nu mai poate strânge un borcan, iar domnul nu mai poate tăia lemne”.

Martora a relatat de asemeni că „ şi acum dacă aud pietre se tem, au atacuri de panică”, nu prea mai ies din casă, iar reclamanta merge la psiholog.

Şi martorul M.Z. a arăta că „doamna şi acum merge la psiholog din cauză că s-a speriat foarte tare” şi când se înserează niciunul dintre reclamanţi nu mai iese din casă.

Martorul a confirmat şi că cei doi reclamanţi au fost ajutaţi de vecini la treburile gospodăriei, „pentru că familia are oi,albine” ca şi la trebuirile câmpului; de asemeni martorul a arătat şi că ambii reclamanţi au dureri la mâini, în ceea ce o priveşte pe reclamanta precizând că „nu poate dă lucreze, nu poate să prindă cu mâna”.

Din concluziile examenului psihologic întocmit de centrul de Medicină Integrativă Lotus cu privire la reclamant reiese existenţa unei simptomatologii post-traumatice exprimate prin atacuri de panică incluse într-un tablou de anxietate generalizat.

Instanţa a avut în vedere că în practica sa, CEDO a făcut o serie de aprecieri în ceea ce priveşte proba prejudiciului moral, în sensul că proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul şi raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanţele urmând să deducă producerea prejudiciului moral din simpla existenţă a faptei ilicite de natură să producă un asemenea prejudiciu, soluţia fiind determinată de caracterul subiectiv intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibil; această practică a fost preluată de Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie, care de asemenea a statuat că aspectul esenţial în acordare daunelor morale îl reprezintă faptul că în cazul acestora nu se operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci, echitatea este criteriul fundamental (consacrat de doctrină și jurisprudență) întrucât ceea ce trebuie în concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea ce vine să compenseze acest prejudiciu şi să aducă acea satisfacţie de ordin moral celui prejudiciat.

După cum Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat, stabilirea unor asemenea despăgubiri implică, fără îndoială și o doză de aproximare, însă instanța trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit și despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferințele morale, fără a se ajunge însă în situația îmbogățirii fără just temei, în consecinţă,instanţa are în vedere circumstanțele particulare ale cauzei, relativ la suferințele fizice și psihice pe care le-au suportat.

Despăgubirea nu trebuie să fie simbolică, întrucât aceasta reprezinte sumele de bani ce sunt necesare pentru a uşura ori compensa, pe cât posibil, suferinţele pe care reclamanţii le-au îndurat.

În consecinţă, deşi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusa unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauza,, criteriu ce se subordonează conotaţie aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzătoare prejudiciului real si efectiv produs.

Incontestabil, atacul unui animal sălbatic produs în curtea locuinţei – adică într-un spaţiu care presupune securitate - constituie o emoție violentă şi care generează o tulburare sufletească - ambii reclamanţi potrivit probelor administrate în cauză fiind marcaţi de acest eveniment, şocul emoţional nefiind încă depăşit, câtă vreme reclamanţii au şi în prezent atacuri de panică şi prezintă nesiguranţă – aceştia ezitând să mai părăsească locuinţa, mai ales după înserat.

A avut în vedere instanţa în acest sens şi faptul că reclamanţii sunt persoane mature,care nu mai au posibilitatea de a se ocupa în plenitudinea puterilor lor de treburile gospodăriei.

Faţă de aspectele reţinute şi considerând că nu se paie face o echivalare a suferinţei cauzate reclamanţilor cu despăgubirea datorată pentru eventuala ucidere a unui urs, instanţa apreciază că se impune acordarea unor daune morale pentru fiecare dintre reclamanţi în cuantum de 30.000 de euro echivalent în lei la data plăţii, sens în care va obliga pârâta la suportarea acestor despăgubiri.

Instanţa a făcut aplicarea prevederilor art. 453 Cod de procedură civilă şi art. 18 din OUG nr. 51/2008.

Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen legal apel Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor solicitând, pe cale de excepţie să constate lipsa calităţii procesuale a Ministerului, să caseze hotărârea instanţei de fond şi, în rejudecare, să respingă acţiunea ca neîntemeiată.

În motivarea apelului pârâta a arătat, în esenţă, că persoana chemată să răspundă pentru repararea prejudiciului suferit de intimaţii-reclamanţi este gestionarul fondului cinegetic, cel care avea paza juridică a faunei, dat fiind că atribuţiile de supraveghere şi control asupra fondului cinegetic au fost transferate A.V.P.S.

Valea Gurghiului odată cu încheierea Contractelor nr. 42/23.06.2011 şi nr. 43/23.06.2011 de gestionare a faunei cinegetice.

Ministerul putea doar sa verifice şi să supervizeze activitatea desfăşurată de gestionar.

Răspunderea gestionarului fondului cinegetic reiese nu numai din prevederile contractelor mai sus menţionate, ci şi din prevederile Legii nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, care reglementează la art. 1 lit. r faptul că activitatea de gestionare reprezintă „gospodărirea durabilă a faunei de interes cinegetic din fondurile de vânătoare, realizată de gestionari în baza contractelor de gestiune, pe riscul si răspunderea tor, pentru perioada stabilită prin contractele de gestiune".

Prin urmare, prin contractele de gestionare, A.V.P.S.

Valea Gurghiului a primit gestiunea faunei de interes cinegetic din fondul cinegetic nr. 38, denumit Tireu, judeţ Mureş şi a fondului cinegetic nr. 39, denumit Caşva, judeţ Mureş, realizându-se şi predarea pazei juridice a animalelor sălbatice ce trebuie asigurată de către gestionar, acestuia revenindu-i întreaga responsabilitate cu privire la despăgubirile pe care trebuie sa le plătească pentru prejudiciile cauzate de animalele sălbatice din gestiunea sa.

Chiar dacă Ministerul reprezintă autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare, prin semnarea contractului de gestiune, preluarea efectivelor de faună cinegetică, paza fondului cinegetic şi obligaţia de asigurare a hranei complementare pentru animale au fost transmise în sarcina gestionarului fondului cinegetic, acestuia revenindu-i toate drepturile şi obligaţiile care decurg din această calitate, adică întreaga responsabilitate cu privire la despăgubirile pe care trebuie să le plătească pentru prejudiciile cauzate de animalele sălbatice din gestiunea sa.

În acest sens, potrivit art. 7 din Anexa nr. 1 a Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 219/2008 pentru stabilirea modelului-cadru al contractelor de gestionare a faunei cinegetice de pe suprafaţa fondurilor cinegetice şi al actelor adiţionale, gestionarul fondului cinegetic este obligat să suporte pagubele cauzate de fauna cinegetică pe care o are în paza sa.

Potrivit art.7 din contractul nr. 42/23.06.2011 şl din contractul nr. 43/26.06.2011, obligaţiile gestionarului fondului cinegetic sunt să asigure paza fondului cinegetic, să asigure hrana complementară pentru animale, să ia măsurile ce îi revin potrivit legii pentru prevenirea producerii de către exemplarele de fauna cinegetică a unor pagube şi să suporte pagubele în cazul nerespectării prevederilor legale în acest sens.

În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate s-a arătat că atât în concluziile Raportului de expertiză medico-legală nr.745/A1/60 din data de 21.02.2019, cât şi în cele ale Raportului de expertiză medico-legală nr. 744/A1/59 se menţionează că "prin leziunile traumatice suferite viaţa victimei nu a fost pusă în primejdie şi nu prezintă infirmitate".

Un alt aspect de care instanţa ar trebui să ţină cont este faptul ca, există un proces penal în derulare, respectiv dosarul penal nr. 1670/P/2018, aflat în faza de urmărire penală, care urmează să analizeze condiţiile în care s-a produs fapta, gradul de vinovăţie a fiecărei persoane implicate şi toate celelalte aspecte specifice ce decurg dintr-o astfel de activitate.

Astfel, apreciem că în aceste condiţii nu poate fi stabilită în prezenta cauză vinovăţia Ministerului, în vederea angajării răspunderii civile delictuale, cât timp nu este soluţionat respectivul dosar penal.

Reclamanţii F.F. şi F.M.A. au formulat întâmpinare la apelul pârâtului, solicitând respingerea acestuia.

S-a arătat, în esenţă, că deşi se susţine inexistenta culpei ministerului parat, prima instanţa a rezolvat corect aceasta problema de drept atunci când a analizat cadrul procesual prin soluţionarea implicita a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate.

Reclamanţii au formulat şi apel incident prin care modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul majorării cuantumului daunelor morale, pana la suma de 40.000 euro către fiecare dintre apelanţii reclamanţi, sume ce urmează a fi plătite in lei la cursul BNR din data plaţii, cu obligarea paratului minister la plata acestor sume.

În motivarea apelului incident reclamanţii au arătat că prima instanţă a estimat in mod greşit amploarea prejudiciului moral analizat şi drept urmare a dispus repararea prin acordarea unui cuantum insuficient in privinţa daunelor

Astfel, pornind de la situaţia de fapt reţinută sunt aplicabile normele speciale din Legea nr. 407/2006, precum şi dispoziţiile Noului Cod Civil, răspunderea civilă delictuală fiind reglementată de art. 1349 Cod civil, iar răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele ce le avem sub paza este reglementată de dispoziţiile art. 1375 din NCC „proprietarul unui animal sau cel care se serveşte de el răspunde, independent de orice culpa, de prejudiciul cauzat de animal, chiar daca acesta a scăpat de sub paza sa" iar potrivit art. 1377 „in înţelesul dispoziţiilor art. 1375 si 1376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, in temeiul unei dispoziţii legale sau al unui contract ori chiar numai in fapt, exercita in mod independent controlul si supravegherea asupra animalului sau a lucrului si se serveşte de acesta in interes propria proprietarul sau cel care se serveşte de animal răspunzând independent de orice culpă.

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale este obiectivă, fără vinovăţie, fiind fundamentată pe obligaţia de garanţie a aşa-zisului „comportament" al animalului, care are ca suport riscul de activitate introdus în societate prin aproprierea şi folosirea de animale.

Cât priveşte cuantumul prejudiciului moral şi modalitatea de evaluare s-a arătat că Secţia penala a Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie, prin Decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunţată în recurs, referitor la despăgubirile ce reprezintă dame morale, a statuat că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanţa de judecată prin evaluare.

In acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogăţite fără just temei, în cazul infracţiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferinţele fizice şi morale susceptibile în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită de inculpat, precum şi de toate consecinţele acesteia, aşa cum rezultă din actele medicale ori din alte probe administrate.

Înalta Curte a mai apreciat că întinderea răspunderii civile delictuale nu este limitată de posibilităţile de plată ale celui obligat, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material şi moral cauzat prin fapta săvârşită.

De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Civilă şi de Proprietate Intelectuală, prin Decizia nr. 1179 din 11 februarie 2011, referitor la acordarea daunelor morale statuează principiul judecării în echitate.

Astfel, atât instanţele naţionale, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare ale cauzei, în funcţie de care se stabileşte întinderea reparaţiei pentru prejudiciul suferit.

In mod concret trauma morala datorata atacării de către urs a fost una severa şi a marcat profund viaţa si manifestările sociale ale ambilor reclamanţi.

Potrivit înscrisurilor medicale administrate in probațiune, cat si prin declaraţiile de martor, planşele foto si scrisori medicale eliberate de psiholog rezulta ca leziunile fizice si psihice suferite de aceştia, membrii ale aceleiaşi familii au fost cauzate de urs, in urma atacului din 01.10.2018, in chiar locul cel mai sigur pentru aceştia, curtea casei lor, ziua, in timp ce desfăşurau activităţi obişnuite, impactul si surprinderea fiind cu atât mai mari.

În ce priveşte estimarea prejudiciului suferit de F.F., traumele fizice suferite in urma atacului de urs sunt de o însemnătate covârşitoare raportat la viaţa si persoana acestuia fiind pe deplin dovedite prin înscrisurile medicale si relatările martorilor audiaţi in cauza.

Conform Biletului de Ieşire (scrisoare medicala) a Spitalului Municipal D.E.N.

Reghin, secţia Boli Infecțioase din nr. fo. 6571 rezulta ca susnumitul a fost internat de urgenta in perioada 01.10.2018-05.10.2018 cu diagnosticul: „plăgi deschise multiple ale pumnului si mâinii; muscat sau agresat de alt mamifer; leziuni multiple ale soldului si coapsei." si a suferit următoarele intervenţii chirurgicale: „debridarea excizională a tegumentului si ţesutului subcutanat; repararea plăgilor tegument are si ale ţesutului subcutanat in alte zone; pansamentul plăgilor; debridare non excizională a tegumentului si ţesut subcutanat."

Potrivit Certificatului medico-legal nr. 744/A1/59 din 21.02.2019, eliberat de IML Tg. Mureş: „Examen obiectiv medico-legal din data de 21.02.2019:

- pe fata dorsala mana stânga si antebraţ stâng 1/3 inferioara opt cicatrici roşietice cea mai mare de 3 x 0.2 cm. cea mai mica de 0.6 x 0,2 cm de aspect plan.

- pe fata palmara mana stânga si fata anterioara antebraţ stâng 1/3 inferioara şapte cicatrici roşietice plane cea mai mare de 4 x 0,5 cm, cea mai mica de 0,5 x 0,2 cm, unde acu^a si dureri.

Activa de asemenea tulburări de sensibilitate la degetul IV mana stânga.

- pe fata anterioara palma dreapta 3 cicatrici roşietice cea mai mare de 2 x 0,5cm, cea mai mica de 0,6 x 0,2 cm de aspect plan.

- pe fata dorsala mana dreapta si antebraţ drept 1/3 inferioara 3 cicatrici roşietice cea mai mare de 3 x 0,2 cm, cea mai mica de 1 x 0,2 cm de aspect plan.

- pe fata laterala si posterioară coapsa dreapta 1/3 superioara 4 cicatrici roşietice cea mai mare de 4 x 1 cm, cea mai mica de 2 x 0,5 cm de aspect plan.

Conform concluziilor:

1.

Numitul "F.F. in vârsta de 51 de ani, prezintă stare după leziuni traumatice ce pot data din 01.10.2018 şi care se puteau produce prin mecanismul de comprimate între doua planuri cu muchii ascuţite (posibil muşcătură de urs) precum şi lovire cu ghearele (urs),

2. A necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijire medicală, în care s-a inclus şi tratamentul imunoterapie profilactic de specialitate."

Din Examenul Psihologic din 11.03.2020. eliberat de psiholog dr.

S.P. la rubrica ..Observaţii", rezultă că subiectul F.F. reconfirmă prezenţa simptomelor de evitare la un nivel semnificativ şi obţine un scor semnificativ patologic la nivelul simptomelor intruzive exprimate prin reactivarea involuntară a imaginilor ce privesc trauma însoţite de sentimente de neputinţă, tristeţe, furie, atacuri de panică exprimate prin senzaţii corporale neplăcute (palpitaţii, transpiraţii, senzaţie de sufocare.) Conform concluziilor:

„Examenul psihologic clinic confirmă prin rezultatele obţinute existenţa urnei simptomatologii post-traumatice exprimată prin atacuri de panica incluse intr-un tablou de anxietate generalizată.

Se recomandă consiliere psihologica şi medicalizarea simptomelor clinice.

Rezultând că la aproape un an şi jumătate reclamantul resimte cu intensitate efectele negative ale agresiunii de urs, drept urmare trauma psihică a fost una severă şi de amploare."

Din declaraţia martorei T.Z. se confirmă amploarea traumelor suferite precum si efectele acestora in timp.

Din planşele foto ataşate reiese cu claritate amploarea şi forma traumatismelor, muşcăturilor si zgârieturilor suferite.

În mod cert s-a cauzat un prejudiciu nepatrimonial, în primul rând psihic, psihologic, apoi estetic, de agrement, toate aceste prejudicii fiind ireversibile.

Toate aceste prejudicii stabilesc o situaţie reala care este foarte gravă ţinând cont de vârsta victimei (53 ani), cuantumul şi forma despăgubirilor solicitate fiind rezonabile în raport de traumele psihice şi fizice suferite, astfel că, în acordarea de daune morale urmează a se ţine cont de faptul că pe viitor reclamantul este necesar să urmeze tratament psihologic şi să solicite ajutor constant în treburile gospodăriei.

În ce priveşte estimarea prejudiciului suferit de F.M., în urma consultului de specialitate ulterior atacului de urs din 01.10.2018 reclamanta a fost diagnosticată medical la internare cu: „doua plăgi ale antebraţului drept, edem al antebraţului drept în 1/3 distală, ficat cu marginea la RCD, TA 120/80 mmHG.

Se externează după efectuarea seroprofilaxiei antirabice şi administrarea primei doze de vaccin rabic în 4.oct"

Conform Biletului de Ieşire a Spitalului Municipal D.E.N.

Reghin secţia Boli infecţioase nr. fo. 6637 rezultă că susnumita a fost internată în perioada 03.10.2018-05.10.2018 cu diagnosticul „plaga deschisă a altor părţi ale antebraţului.

Muşcat sau agresat de alt mamifer.

Imunoterapia profilactică.

Alte spondiloze cu radiculopatie, localizări multiple coloana vertebrală.

Hiperlipidemia, nespecificata.

Vaccinare antirabică."

Potrivit Certificatului medico-legal nr.745/Al/60 din 21.02.2019, eliberat de IML Tg Mureş, dr.

C.L. medic primar legist expert medico-legal au fost făcute următoarele constatări. - "antebraţ stâng 1/3 inferioară faţa laterală cicatrice roşietică de 1,5x0.3 c?» de aspect plan iar pe faţa internă cicatrice roşietica de 1,2x0.5cm de aspect plan.

Acuză dureri la nivelul antebraţului stâng 1/3 inferioară.

1. Numita F.M.A. în vârstă de 45 ani, prezintă stare după legiuni traumatice ce pot data din 01.10.2018 şi care se puteau produce prin mecanism de comprimare între doua planuri cu muchii ascuţite (posibil muşcătură de urs).

2. A necesitat pentru vindecare 14-16 zile de Îngrijire medicala în care s-a inclus tratamentul imunoterapie profilactic de specialitate."

Din Examenul Psihologic din 24.06.2020, eliberat de psiholog dr.

S.P. la lubrica „Observaţii" rezultă că reclamanta F.M. prezintă simptome post-traumatice şi în mod deosebit a unui nucleu psihopatologic care indică valori ridicate la nivelul anxietăţii cu note particularizate privind anxietatea psihică şi cea somatică.

Conform concluziilor:

„Examenul psihologic clinic confirmă prin rezultatele obţinute existenţa urnei simptomatologii post-traumatice exprimată prin atacuri de panică incluse intr-un tablou de anxietate generalizată.

Se recomandă consiliere psihologica şi medicalizarea simptomelor clinice.

Recitând că la aproape un an şi jumătate reclamanta resimte cu intensitate efectele negative ale agresiunii de urs, drept urmare trauma psihică a fost una severă şi de amploare."

Conform adeverinţelor eliberate de psiholog, urmările pe plan psihic se resimt în continuare, reclamanta urmând în prezent tratament medical şi consiliere psihologică.

Reclamanta a suferit un prejudiciu estetic ireversibil, cicatrici la nivelul mâinii stângi şi a antebraţului inferior, putând fi cu uşurinţă, catalogată astfel.

Conform declaraţiei martorei T.Z. ambii soţi au fost atacaţi de un urs în interiorul curţii lor din localitatea Hodac, astfel că agresiunea a încetat doar datorită acţiunii martorilor.

S-a mai arătat că valoarea despăgubirilor pentru un animal din specia urs (anexa 2 la Legea nr. 407/20060) în cazul uciderii lui este de 40 000 euro, astfel că se impune ca despăgubirile acordate pentru atingerea adusa sănătăţii şi integrităţii corporale unei fiinţe umane trebuie să fie una pe măsură.

Examinând apelurile deduse judecăţii prin prisma motivelor de apel invocate şi în limitele efectului devolutiv al căii de atac, reglementat de art. 476 - 478 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut următoarele:

Starea de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond, este corect descrisă, nefiind de altfel contestată prin apelurile declarate.

Apelul principal, declarat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor vizează, în principal, interpretarea normelor legale aplicabile în ceea ce priveşte maniera în care instanţa a apreciat asupra criteriilor de identificare a persoanei responsabile în cazul din speţă, a soluţionat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi a evaluat daunele morale acordate.

Apelul incident vizează numai cuantumul daunelor morale.

În ceea ce priveşte critica vizând modalitatea în care instanţa de fond a apreciat asupra calităţii procesuale pasive a apelantei pârâte, Curtea reţine:

Răspunderea în cauza dedusă judecăţii este obiectivă, reglementată generic de art. 1375 Cod civil, care prevede că „Proprietarul unui animal sau cel care se serveşte de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.” şi de art. 1377 Cod civil, care impune: „În înţelesul dispoziţiilor art. 1.375 şi 1.376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziţii legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul şi supravegherea asupra animalului sau a lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu.”

Calitatea procesual pasivă presupune identitatea între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic supus judecăţii.

Potrivit art. 1 pct. 1 din Legea 407/2006, calitatea de administrator o are autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi care asigură administrarea faunei de interes cinegetic.

Această calitate aparţine, în cauză, pârâtului apelant, astfel cum se va arăta în continuare:

Într-adevăr, pârâtul, prin încheierea contractelor de gestiune nr. 42/2011 şi nr. 43/2011, a încredinţat gestiunea fondului cinegetic nr. 38 Tireu, A.V.P.S.

Valea Gurghiului, însă nu şi-a pierdut calitatea de administrator şi în plus, şi-a păstrat o parte din atribuţiile de gestionar.

Potrivit art. 6 alin. 9 din contractul de gestiune, Ministerul şi-a păstrat însă o serie de atribuţii în gestionarea fondului cinegetic printre care şi obligaţia de a controla modul de gestionare a fondului cinegetic şi să dispună prin documentul încheiat în urma controlului, acolo unde este cazul, termene şi măsuri de remediere a deficienţelor constatate, în scopul bunei gestionări a faunei de interes cinegetic din fondul de vânătoare.

Prin urmare, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, atâta timp cât apelantul şi-a păstrat atribuiţii în gestionarea fondului cinegetic, sunt aplicabile prevederile art. 18 alin.1 din Legea 407/2006 potrivit cărora gestionarii sunt obligaţi să asigure paza faunei cinegetice din fondurile cinegetice contractate.

Prin urmare apelantul, în calitate de administrator al fondului cinegetic şi totodată cu atribuţii în gestiunea fondului, este ţinut a răspunde pentru pagube cauzate de fauna sălbatică din fondul cinegetic.

Pentru considerentele expuse, instanţa de apel urmează să respingă criticile privind lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului, instanţa de fond reţinând în mod corect că, faţă de prevederile mai sus arătate şi ale Ordinului nr. 203/2009, acestuia îi revenea paza juridică a fondului din care provenea animalul ce a produs prejudicii, astfel că în raport cu acest pârât, devin incidente prevederile art. 1377 Cod civil.

Prin urmare, potrivit dispozițiilor legale, persoana responsabilă pentru pagubele produse de animale specia urs, pentru despăgubirile datorate urmare a acestor pagube este autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, respectiv administratorul fondului cinegetic, răspunderea fiind supusă dispozițiilor art. 1385, 1387 și 1388 Cod civil.

Astfel fiind, în mod corect, analizând îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile reglementată de textele de lege mai sus arătate, instanţa a admis acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu pârâtul apelant.

În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale, stabilit de instanţa de fond la câte 30 000 Euro pentru fiecare dintre reclamanţi, acesta a fost criticat atât de pârât cât şi de reclamanţi, solicitându-se micşorarea, respectiv mărirea acestui cuantum.

Examinând hotărârea apelantă instanţa de apel reţine că instanţa de fond a făcut o examinare detaliată a probelor administrate în cauză, probe din care rezultă traumele suferite de reclamanţi urmare a atacului de urs căruia i-au fost victime precum şi consecinţele ce persistă ale acestor traume.

Au fost avute în vedere atât actele medicale cât şi declaraţiile de martori, instanţa ajungând la concluzia că suma de 30 000 euro reprezintă o despăgubire echitabilă pentru suferinţele trăite.

Nici unul dintre apelanţi nu a venit cu argumente pertinente care să răstoarne argumentaţia primei instanţe privind stabilirea cuantumului daunelor morale.

Starea de fapt nu a fost combătută de către niciuna dintre părţi şi nici una dintre acestea nu a contestat modul în care instanţa de fond a analizat şi a dat valoare materialului probator administrat în cauză.

În privinţa cuantumului prejudiciului moral şi modalităţii de evaluare a acestuia, sunt relevante Decizia nr. 2617/9.07.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a statuat că despăgubirile pentru daunele morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de către instanţa de judecată prin evaluare, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material şi moral cauzat prin fapta săvârşită.

De asemenea, prin Decizia nr. 1179/11.02.2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitor la acordarea daunelor morale, statuează principiul judecării în echitate.

Astfel, atât instanţele naţionale cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare ale cauzei, în funcţie de care se stabileşte întinderea reparaţiei pentru prejudiciul suferit.

Despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, dar suficiente, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă principiului moral real şi efectiv produs victimei şi suferite de aceasta, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

S-a probat în faţa primei instanţe că traumele fizice şi psihice ale reclamanţilor cauzate de atacul ursului au fost severe şi au marcat profund viaţa reclamanţilor, rezultând din amploarea şi gravitatea vătămărilor corporale precum şi de consecinţele în plan psihic cu care aceştia se confruntă inclusiv în prezent.

În aceste condiţii, apreciem că suma de 30.000 euro acordată de prima instanţa este suficientă pentru a se încadra în noţiunea de „ satisfacţie echitabilă”.

Reţinem în acest sens că Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că daunele morale, pentru a-și păstra caracterul de „satisfacție echitabilă”, trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul și finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni astfel un folos material injust, fără justificare cauzală în prejudiciul suferit și consecințele acestuia.

Astfel, în scopul asigurării unei juste compensații a suferințelor pe care le-au îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure terțele persoane păgubite, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită. (Decizia nr. 320 din 1 februarie 2018, pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție)

Reținând și practica judiciară în domeniu și statuând în echitate, suma de 30.000 euro pentru fiecare dintre reclamanţi constituie o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral, astfel că criticile hotărârii de fond şi sub acest aspect, urmează a fi respinse.

Faţă de cele mai sus reţinute, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea a respins ca nefondate ambele apeluri declarate în cauză.