Decizie nr. 475/A din 15.09.2021

Acţiunea civilă având ca obiect obligarea casei de pensii la emiterea unei decizii de acordare a pensiei nu poate fi primită, dacă nu a fost parcursă procedura prevăzută de art. 103 şi următoarele din Legea nr. 263/2010.

Art.103, 107 şi 117 din Legea nr. 263/2010

La data de 13.11.2020, reclamantul Ţ.N. s-a adresat Tribunalului Harghita solicitând obligarea pârâtei C.J.P.

Harghita să emită o decizie de acordare a pensiei de serviciu reglementată de dispoziţiile art. 82 din Legea nr. 303/2004 şi să recalculeze drepturile de pensie, în raport cu dispoziţiile Sentinţei civile nr. 1379 din 24.06.2009 pronunţată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. 900/96/2009.

Prin sentinţa civilă nr. 227 din 04.03.2021, Tribunalul Harghita a respins acţiunea civilă formulată de reclamant.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut următoarele:

Acţiunea civilă a reclamantului nu este întemeiată în raport cu situaţia particulară a acestuia.

Astfel, Tribunalul a reţinut că reclamantul a avut calitatea de magistrat, însă după încetarea activităţii a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unor infracţiuni de corupţie.

În urma condamnării, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat Casai Naţionale de Pensii luarea măsurilor necesare pentru încetarea plăţii pensiei de serviciu.

Pârâta C.J.P.

Harghita a emis decizii prin care a dispus încetarea plăţii pensiei de serviciu, acordarea unei pensii contributive şi recuperarea diferenţelor dintre pensia de serviciu şi pensia contributivă.

Aceste decizii au fost emise în aplicarea dispoziţiilor art. 832 alin.1din Legea nr. 304/2004, aşa cum au fost ele modificate prin Legea nr. 118/2014.

Potrivit acestor dispoziţii, magistraţii care au suferit condamnări definitive pentru săvârşirea unor infracţiuni de corupţie nu beneficiază de pensii de serviciu.

Textul de lege invocat în deciziile emise de pârâtă au în vedere împrejurarea că reclamantul a fost condamnat definitiv, ulterior intrării în vigoare a noilor dispoziţii şi prin urmare nu se poate reţine că legea a fost aplicată retroactiv şi că ar fi încălcate dispoziţiile art. 15 alin. 2 din Constituţia României.

Reclamantul nemulţumit de deciziile emise de pârâtă le-a contestat, însă aceste contestaţii au fost respinse integral.

Pe de altă parte, Decizia nr. 43/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are nicio relevanţă în cazul reclamantului pentru că această decizie a fost pronunţată pentru a interpreta dispoziţiile art. 832 alin. 1din Legea nr. 303/2004 în cazul în care obiectul cererii îl reprezintă o contestaţie împotriva deciziei de încetare a pensiei de serviciu, or în prezenta cauză obiectul este diferit.

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat apel reclamantul care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii, în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.

În susţinerea apelului, reclamantul a susţinut că hotărârea atacată este nelegală, instanţa de fond însuşindu-şi în întregime argumentele invocate în apărare de pârâta C.J.P. Harghita.

Pe de altă parte, susţine reclamantul, Tribunalul a soluţionat acţiunea civilă încălcând principiul neretroactivităţii legii civile, principiu consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituţia României, dar şi dispoziţiile art. 521 alin. 3 Cod de procedură civilă.

În acest sens, reclamantul a arătat că prin soluţia adoptată Tribunalul a aplicat o dispoziţie legală care a întrat în vigoare anterior săvârşirii infracţiunilor pentru care reclamantul a fost condamnat ceea ce contravine celor stabilite de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 660 din 29.010.2019.

De asemenea, hotărârea atacată contravine şi celor stabilite de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 43/2019 în dezlegarea unor chestiuni de drept.

Astfel, instanţa supremă a stabilit că sancţiunea introdusă prin dispoziţiile Legii nr. 118/2014 nu se aplică în cazul condamnărilor pentru infracţiuni săvârşite anterior intrării sale în vigoare.

Or în cazul reclamantului, faptele reţinute în hotărârea penală au fost săvârşite în perioada 2006-2009, anterior intrării în vigoare a modificărilor aduse prin Legea nr. 118/2014.

Prin soluţia adoptată, Tribunalul a încălcat dispoziţiile art. 521 alin. 3 din Codul de procedură civilă prin care se stabileşte caracterul obligatoriu a dezlegărilor date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în aplicarea legii.

La cererea de apel a fost ataşată o hotărâre pronunţată pe fond de Tribunalul Bucureşti cu titlu de practică judiciară.

Pârâta C.J.P.

Harghita a depus întâmpinare la apelul reclamantului solicitând respingerea căii de atac.

În apărare, pârâta a apreciat că apelul este nefondat în raport cu circumstanţele cauzei.

Astfel, reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu, dar în urma unei condamnări penale, la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii, a fost emisă o decizie prin care a fost revocată pensia de serviciu, apoi a fost emisă o nouă decizie prin care a fost stabilită în favoarea reclamantului o pensie contributivă şi s-a dispus recuperarea diferenţei dintre pensia de serviciu şi pensia contributivă.

Toate aceste decizii au rămas definitive, contestaţiile formulate fiind respinse.

În raport cu soluţiile date deja de instanţele judecătoreşti, există autoritate de lucru judecat, deoarece a fost stabilită deja legalitatea acestor decizii.

Singurele capete de cerere pentru care nu există autoritate de lucru judecat au în vedere solicitarea de restituire a tuturor sumelor neîncasate cu titlu de pensie de serviciu şi cererea de calculare a pensiei de serviciu prin raportare la o vechime în funcţie de 28 de ani, dar aceste cereri sunt subsecvente cererii principale cu privire la care există autoritate de lucru judecat.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:

În fapt, reclamantul a avut calitatea de procuror şi în această calitate a solicitat şi a obţinut o pensie de serviciu reglementată de dispoziţiile Legii nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor (fila 56 dosar de fond).

Ulterior încetării activităţii şi acordării pensiei de serviciu, reclamantul a fost condamnat definitiv pentru infracţiuni de corupţie prin decizia penală nr. 419/A/2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 122/43/2012.

Anterior condamnării, prin Legea nr. 118/2014, dispoziţiile din Legea nr. 304/2004 privitoare la dreptul magistraţilor la o pensie de serviciu au fost modificate.

Potrivit noilor dispoziţii, nu pot beneficia de pensia de serviciu magistraţii care, chiar ulterior eliberării din funcţie, au fost condamnaţi definitiv pentru o infracţiune de corupţie, o infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie sau o infracţiune în legătură cu acestea săvârşite înainte de eliberarea din funcţie.

Prin adresa nr. 875/2016, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat Casei Naţionale de Pensii Publice să ia măsuri privind încetarea plăţii pensiei de serviciu pentru reclamantul Ţ.N. care a fost condamnat definitiv la data 10.12.2014.

În aplicarea dispoziţiilor invocate de Consiliul Superior al Magistraturii şi la solicitarea acestei instituţii, pârâta C.J.P.

Harghita a emis la data de 28.09.2016 decizia nr. 166502 prin care s-a dispus încetarea plăţii pensiei de serviciu, iar a doua zi a emis o decizie de acordare în favoarea reclamantului a pensiei pentru limită de vârstă.

Cele două decizii şi-au produs efecte de la data de 10.12.2014, data pronunţării deciziei de condamnare a reclamantului şi pentru a regla diferenţele rezultate în urma schimbării tipului de pensie de care a beneficiat reclamantul, a fost emisă la data de 04.10. 2016 o decizie de recuperare a diferenţei dintre pensia încasată şi cea cuvenită, începând cu data de 10.12.2014.

Conform celor susţinute de pârâtă şi necontestate de reclamant, decizia nr. 166502 din 28.09.2016 privind încetarea plăţii pensie de serviciu nu a fost atacată de reclamant, însă decizia de recuperare a diferenţelor dintre pensia de serviciu încasată şi pensia pentru limită de vârstă restabilită a fost contestată, acţiunea fiind respinsă prin Sentinţa civilă nr. 1825/2017 a Tribunalului Harghita, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 74/2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş.

Calea de atac extraordinară a revizuirii formulată de reclamant împotriva hotărârii de respingere a contestaţiei a fost şi ea respinsă.

Ulterior rămânerii definitive a celor trei decizii emise de pârâta C.J.P.

Harghita, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia nr. 43/2019 privind interpretarea dispoziţiilor art. 832 din Legea nr. 303/2004 privind pensia de serviciu a magistraţilor.

Potrivit art. 521 Cod procedură civilă, dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţe de la data publicării în Monitorul Oficial

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 82 alin.1 din Legea nr. 303/2004, procurorii beneficiază de o pensie de serviciu la îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege.

Normele de drept material cuprinse de legea specială privind statutul magistraţilor se completează cu normele de procedură cuprinse în Legea nr. 263/2010.

Astfel, pentru a beneficia de pensia de serviciu, ca de altfel de orice altă pensie contributivă ori de boală, cel care îndeplineşte condiţiile legale se adresează caselor judeţene de pensii, în conformitate cu dispoziţiile art. 103 şi următoarele din Legea nr. 263/2010.

Casele de pensii, au obligaţia de a analiza şi soluţiona cererile de acordare a pensiei şi să emită o decizie în 45 de zile care să cuprindă motivele care au stat la baza emiterii acesteia pe care trebuie să o comunice solicitantului.

Ori de câte ori legea o impune, modificarea, sistarea sau încetarea plăţii pensiei, măsura se dispune printr-o decizie emisă de C.J.P. (art. 116 din Legea nr. 263/2010) aceste dispoziţii fiind aplicabile şi în cazul pensiilor de serviciu (art. 117 din lege).

De asemenea, sumele de bani acordate nelegal cu titlu de pensii se recuperează în termenul general de prescripţie de 3 ani, iar în acest sens se emite o decizie de către casele judeţene de pensii (art. 107 din lege)

Toate deciziile adoptate de casele judeţene de pensii sunt supuse controlului potrivit unei proceduri reglementate în capitolul VIII Jurisdicţia asigurărilor sociale.

Potrivit dispoziţiilor art. 149, deciziile emise de casele judeţene de pensii se pot contesta în 30 de zile de la data comunicării la Comisia Centrală de Contestaţii, iar potrivit art. 151 hotărârile date de comisie pot fi atacate în 30 de zile la tribunal.

Pornind de la aceste dispoziţii, Curtea a constatat că reclamantul nu a parcurs această procedură nici la emiterea deciziei de încetare a plăţii pensiei de serviciu şi nici anterior sesizării instanţei de judecată în prezenta cauză.

Astfel, aşa cum a arătat pârâta C.J.P.

Harghita, decizia nr. 166502 din 28.09.2016 nu a fost atacată cu contestaţie la Comisia Centrală de Contestaţii.

În aceste condiţii, decizia de încetare a plăţii pensiei de serviciu a rămas definitivă prin neexercitarea căilor legale de atac.

De asemenea, înainte de a se adresa instanţei, reclamantul nu a formulat o solicitare potrivit dispoziţiilor art. 103 şi următoarele din Legea nr. 263/2010, astfel că cererea reclamantului nu a parcurs procedura reglementată de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 149 din legea nr. 263/2010, instanţele sunt chemate să analizeze doar legalitatea şi temeinicia deciziilor emise de casele judeţene de pensii.

Pârâta a invocat în apărările sale existenţa autorităţii de lucru judecat şi în acest sens a indicat soluţiile adoptate de Tribunalul Harghita şi Curtea de Apel Târgu Mureş în dosarul în care a fost respinsă contestaţia împotriva deciziei de recuperare a sumelor plătite reclamantului nelegal.

Potrivit dispoziţiilor art. 430 Cod de procedură civilă pentru a fi primită excepţia autorităţii de lucru judecat este necesar ca între cele două cauze să existe o triplă identitate: de obiect, cauză şi părţi.

După cum rezultă din chiar cele susţinute de pârâtă, nu există o identitate de obiect între cele două litigii şi deci nu poate fi reţinută această excepţie.

Cu toate acestea, dezlegările date de instanţe în acel litigiu se impun cu putere de lucru judecat.

Astfel, în sentinţa civilă nr. x din 05.10.2017 pronunţată în dosarul nr. x/96/2016, Tribunalul Harghita a reţinut că decizia de încetare a pensiei de serviciu este legală şi dată în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 118/2014 şi că reclamantul nu mai beneficiază de pensia de serviciu.

Aceleaşi argumente le-a avut în vedere şi Curtea de Apel Târgu Mureş care a menţinut hotărârea instanţei de fond.

Tribunalul Harghita a analizat şi a constatat situaţia particulară a reclamantului care a înţeles să atace doar decizia de recuperare a sumelor de bani stabilite de pârâta ca necuvenite şi în acest context a apreciat că cererea reclamantului nu poate fi primită.

De asemenea, Tribunalul a remarcat că Decizia nr. 36/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu are relevanţă în cauză tocmai pentru că obiectul litigiului este diferit.

Într-adevăr, aşa cum s-a reţinut deja, reclamantul nu a înţeles să parcurgă procedura prevăzută de Legea nr. 263/2010, ci a preferat să ceară instanţei direct obligarea pârâtei să emită o decizie de acordare a pensiei de serviciu, făcând abstracţie de soluţiile date de instanţele de judecată în litigiul pe care părţile l-au purtat deja.

Curtea concluzionează că cererea reclamantului nu poate fi primită, pe de o parte ca urmare a nerespectării normelor de procedură prevăzute de Legea nr. 263/2010, iar pe de altă parte pentru că instanţele de judecată s-au pronunţat deja constatând că reclamantul nu poate beneficia de pensie de serviciu.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 480 alin.1 Cod de procedură civilă, Curtea a respins apelul reclamantului.