ARES ARES, Asociația pentru Reziliență, Evaluare și Securitate

Curtea de Apel TÂRGU MUREȘ ·

Decizie nr. 337/A din 10.06.2021

Instanță
Curtea de Apel TÂRGU MUREȘ
Dosar
Obiect
Drepturi salariale. Acordarea unor drepturi de natură salarială se face în raport cu prevederile contractului colectiv de muncă.
Soluție
Sursa
portal.just.ro

Diferenţa de tratament devine discriminare, în sensul prevederilor art. 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului, atunci când se induc distincţii între situaţii analoage şi comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă.

-Art. 2 alin. 1-3 din O.G. nr. 137/2000,

coroborat cu art. 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului

Sporul pentru doctorat nu poate fi acordat în continuare unui salariat dacă în urma schimbării locului de muncă sunt aplicabile dispoziţii dintr-un Contract colectiv de muncă care nu prevede acest drept de natură salarială.

Prin Sentinţa civilă nr. 120/11 februarie 2021, Tribunalul Harghita a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă cu privire la petitul 1, constând în anularea art. 2 din Decizia nr. 12/09.03.2017, referitor la modificarea clauzelor contractului individual de muncă al reclamantului şi, în consecinţă, a respins acest capăt de cerere ca fiind prescris.

Pe fondul cauzei, Tribunalul a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A.Z., în contradictoriu cu pârâta S.N.S.

S.A. - Sucursala Salina Praid şi cu citarea obligatorie a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, respectiv cu privire la petitele 2, 3 şi 4 ale cererii de chemare în judecată şi, în consecinţă:

- a constatat existenţa unei discriminări între reclamant şi alţi salariaţi ai S.N.S. S.A., discriminare ce s-a produs în perioada 17.02.2017 - 07.06.2019, determinată de acordarea sporului pentru titlul ştiinţific de doctor;

- a obligat pârâta să plătească pe seama reclamantului diferenţele de drepturi de natură salarială reprezentând sporul de doctorat de 15%, neachitat acestuia pentru perioada 17.02.2017 - 07.06.2019, sume actualizate cu indicele de inflaţie, calculate până la data plăţii efective;

- a obligat pârâta să plătească pe seama reclamantului dobânda legală penalizatoare aferentă sumelor cuvenite acestuia cu titlu de diferenţe drepturi salariale reprezentând sporul de doctorat de 15%, calculate de la data scadenţei fiecărei luni până la data plăţii efective;

- a respins cererea reclamantului de acordare a diferenţelor de drepturi salariale aferente perioadei 08.06.2019 - 25.09.2019, ca fiind neîntemeiată;

- a obligat pârâta să plătească pe seama reclamantului suma de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat şi cheltuieli de deplasare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că potrivit art. 211 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat la cunoştinţă de măsura dispusă, or, Decizia nr. 12/2017, prin care a fost eliminat sporul pentru titlul ştiinţific de doctor a fost emisă la data de 09.03.2017 şi contestată la instanţă la data de 03.03.2020, astfel că cererea privind anularea art. 2 din decizia menţionată este prescrisă.

Pe fond, Tribunalul a reţinut că în baza contractului individual de muncă nr. 5.176/10.06.2013, reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în cadrul S.N.S.

S.A., în funcţia de consilier tehnic în cadrul Compartimentului Consilieri din aparatul central, iar prin Actul adiţional nr. 9663/25.09.2014, părţile au convenit asupra modificării unor clauze ale contractului, respectiv locul de muncă (serviciul analize strategice şi marketing), funcţia (inginer) şi salariul de bază brut 5.500 lei/lună, rezultând că acesta a beneficiat de sporul ştiinţific de doctor în cuantum de 15%, conform prevederilor art. 157 din C.C.M.U.N.S.N.S.

S.A., valabil pentru anii 2012 - 2013.

Ulterior, prin Actul adiţional nr. 3934/30.06.2015, s-a stabilit că începând cu data de 01.07.2015 reclamantul îşi va desfăşura activitatea în cadrul Sucursalei Salina Praid din cadrul S.N.S.

S.A., iar prin Decizia nr. 54/16.07.2015, directorul Sucursalei Salina Praid a dispus ca începând cu aceeaşi dată să fie încadrat în structura organizatorică a sucursalei în funcţia de inginer miner (cod COR 214610), conform organigramei aprobate prin Hotărârea A.G.A. nr. 7/14.05.2012.

De asemenea, prin Decizia nr. 12/09.03.2017, directorul Sucursalei Salina Praid a dispus modificarea unor clauze stabilite prin contractele individuale de muncă încheiate cu mai mulţi salariaţi, printre care şi clauza referitoare la sporul de doctorat, în senul eliminării acestuia începând cu data de 17.02.2017, măsură care l-a vizat şi pe reclamant, fiind astfel încheiat Actul adiţional nr. 2 din 09.03.2017.

Sub aspectul existenţei stării de discriminare între reclamant şi alţi angajaţi, Tribunalul a reţinut că aceasta rezultă din conţinutul contractelor individuale de muncă şi a actelor adiţionale la acestea, încheiate cu D.A. şi B.R.C., care au beneficiat de sporul în discuţie în perioada 2009 - 2019, fiind eliminat prin Actul adiţional nr. 11/21.01.2019 (în cazul celui dintâi) şi prin Actul adiţional nr. 7/06.06.2019 (în cazul celui de-al doilea).

Prin urmare, Tribunalul a constatat că reclamantul şi celelalte două persoane se află în situaţii identice, fiind salariaţi ai S.N.S. şi având titlul ştiinţific de doctor, ca şi condiţie esenţială în vederea acordării sporului, prevederile contractului colectiv de muncă aplicându-se în egală măsură, fără nicio diferenţiere, indiferent de locul unde îşi desfăşoară activitatea, respectiv în structura centrală (D.A. şi B.R.C.) sau în cadrul sucursalelor, nerezultând din conţinutul contractului colectiv că unii salariaţi ce deţin titlul ştiinţific de doctor şi care au beneficiat de sporul aferent sunt îndreptăţiţi a beneficia de acest drept salarial şi ulterior suprimării sporului prin contractul colectiv din anul 2017.

În contextul celor anterior prezentate, instanţa de fond a concluzionat că reclamantul a fost discriminat, în sensul prevederilor art. 2 alin. 1-3 din O.G. nr. 137/2000, coroborat cu art. 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului, întrucât i-a fost refuzată asimilarea salarizării prin neacordarea sporului de doctorat de 15%, sub pretextul schimbării locului de muncă.

Tribunalul a respins cererea de obligare a pârâtei la plata diferenţelor de salariu pentru perioada 08.06.2019 - 25.09.2019 (data pensionării reclamantului), constatând că starea de discriminare a persistat doar până la data de 07.06.2019, dată la care, prin Actul adiţional nr. 7/06.06.2019, a fost eliminat sporul de doctorat de care a beneficiat angajatul D.A..

De asemenea, în vederea reparării integrale a prejudiciului, principiu consacrat de art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi art. 1.535 alin. (1) din Codul civil, a dispus actualizarea diferenţelor salariale acordate cu indicele de inflaţie, precum şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare aferente.

În privinţa cheltuielilor de judecată, ţinând cont de admiterea în parte a acţiunii, Tribunalul a făcut aplicarea prevederilor art. 451 alin. 1, coroborate cu cele ale art. 453 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, obligând pârâta la plata sumei de 1.200 lei, reprezentând onorariu avocat şi cheltuieli de deplasare.

Împotriva hotărârii anterior descrise a declarat apel pârâta, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii integrale a acţiunii ca neîntemeiată, iar reclamantul a declarat apel incident, solicitând schimbarea hotărârii în sensul respingerii excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune şi admiterii acţiunii inclusiv pentru perioada 07.06.2019 - 25.09.2019.

Pârâta a arătat în motivarea căii de atac promovate că prima instanţă a admis în mod greşit acţiunea, deoarece nu poate exista discriminare dacă se respectă prevederile legale, aşa cum a procedat Sucursala Salina Praid prin eliminarea sporului de doctorat imediat după ce acesta nu a mai fost recunoscut prin C.C.M.U.N.S.N.S.

S.A., valabil pentru anii 2017 - 2018, iar faptul că măsura nu a fost aplicată de aceeaşi manieră în cadrul structurii centrale a societăţii nu este de natură a proba temeinicia pretenţiilor reclamantului, Curtea Constituţională reţinând prin Decizia nr. 414/2015 că o prevedere legală are semnificaţia acordării unor drepturi salariale suplimentare, care pot da naştere la un drept de creanţă, atât timp cât respectiva prevedere este în vigoare şi aplicabilă, nu este suspendată aplicarea ei şi nu este abrogată.

S-a mai arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, prima instanţă reţinând în mod greşit schimbarea locului de muncă drept criteriu de discriminare, în contextul în care acesta şi-a început activitatea în cadrul sucursalei în data de 01.07.2015 şi a beneficiat neîntrerupt de sporul din litigiu până la data de 17.02.2017.

De asemenea, apelanta a susţinut că reclamantul nu se află într-o situaţie similară şi nici comparabilă cu persoanele care îşi desfăşoară activitatea în cadrul S.N.S. - Structura centrală, în cauză fiind vorba de doi angajatori diferiţi, iar la Sucursala Salina Praid nu a existat nicio derogare de la aplicarea noilor prevederi ale Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2017 - 2018, sub aspectul eliminării sporului de doctorat.

Prin intermediul apelului incident reclamantul a susţinut că prima instanţă a admis în mod greşit excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru petitul privind anularea prevederilor art. 2 din Decizia nr. 12/09.03.2017, întrucât aceasta, împreună cu Actul adiţional nr. 2/2017 la contractul individual de muncă, face parte din comportamentul discriminatoriu al angajatorului.

S-a mai arătat că din punct de vedere al prescripţiei există reglementarea specială cuprinsă în art. 27 din O.G. nr. 137/2000, care instituie un termen de 3 ani pentru cererea privind acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării, iar acest termen curge de la data săvârşirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei.

De asemenea, apelantul a susţinut că este nelegală soluţia de respingere a despăgubirilor pentru perioada 07.06.2019 - 25.09.2019, starea de discriminare existând şi în acest interval de timp, deoarece sporul de doctorat a fost doar formal eliminat în cazul celor doi salariaţi ai S.N.S., fiind „mascat” prin majorarea salariului, astfel că acesta s-a regăsit ca şi cuantum în veniturile încasate.

Prin întâmpinările formulate în cauză, ambele părţi au solicitat respingerea apelului advers, susţinând că argumentele prezentate de fiecare în motivarea căii de atac promovate nu sunt de natură a confirma nelegalitatea soluţiei adoptate în cauză, din perspectiva criticilor invocate.

Examinând apelurile deduse judecăţii, prin raportare la motivele invocate şi în limitele efectului devolutiv reglementat prin dispoziţiile art. 476 - 478 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut următoarele:

Prin prevederile art. 157 din Contractul Colectiv de Muncă pentru anii 2012 - 2013, încheiat la nivelul S.N.S., s-a stabilit în favoarea angajaţilor beneficiul unui spor pentru deţinerea titlului ştiinţific de doctor, în cuantum de până la 15% din salariul de bază, iar acest drept a fost menţinut şi prin contractele ulterioare, nemaifiind însă recunoscut începând cu data de 17.02.2017, odată cu intrarea în vigoare a contractului aferent perioadei 2017 - 2018.

Până la data de 01.07.2015 reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în cadrul S.N.S. - Structura centrală, în baza contractului individual de muncă nr. 5.176/10.06.2013, după care, în baza Actului adiţional nr. 3934/30.06.2015 la contract şi a Deciziei nr. 54/16.07.2015, a fost încadrat în structura organizatorică a Sucursalei Salina Praid, conform organigramei aprobate prin Hotărârea A.G.A. nr. 7/14.05.2012, devenind astfel angajatul acesteia din urmă, cu păstrarea dreptului la sporul de doctorat.

Prin Decizia nr. 12/09.03.2017, emisă de Directorul Sucursalei Salina Praid, s-a dispus, începând cu data de 17.02.2017, modificarea clauzei salariale din contractele individuale de muncă ale mai multor angajaţi, printre care şi reclamantul, sub aspectul eliminării indemnizaţiei de conducere şi a sporului de doctorat, măsura fiind justificată prin necesitatea implementării prevederilor Contractului Colectiv de Muncă aplicabil în perioada 2017 - 2018, înregistrat la I.T.M.

Bucureşti sub nr. 51/17.02.2017, iar în baza menţionatei decizii s-a încheiat şi Actul adiţional nr. 2 la contractul individual de muncă al reclamantului, act înregistrat sub nr. 1560/09.03.2027.

Conform prevederilor art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice, iar potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. 3 din acelaşi act normativ, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.

De asemenea, diferenţa de tratament devine discriminare, în sensul prevederilor art. 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului, atunci când se induc distincţii între situaţii analoage şi comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă, iar sub acest aspect instanţa europeană a decis în mod constant că, pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane plasate în situaţii analoage sau comparabile beneficiază de un tratament preferenţial şi că această distincţie nu-şi găseşte nicio justificare obiectivă sau rezonabilă (Hotărârile Fredin împotriva Suediei, Hoffman împotriva Austriei, Spadea şi Scalambrino împotriva Italiei).

În cauză, nemulţumirea reclamantului rezidă în aceea că noul său angajator - Sucursala Salina Praid, făcând aplicarea prevederilor Contractului Colectiv de Muncă valabil începând cu data de 17.02.2017, a recurs la eliminarea sporului de doctorat în cuantum de 15% din salariul de bază, spre deosebire de S.N.S. - Structura centrală, în cadrul căreia şi-a desfăşurat anterior activitatea, care nu a procedat de aceeaşi manieră cu proprii angajaţi, menţinându-le sporul în discuţie şi ulterior intrării în vigoare a prevederilor contractuale amintite.

Curtea constată că abordarea primei instanţe este eronată sub acest aspect, întrucât reclamantul nu se află într-o situaţie analoagă sau comparabilă cu salariaţii S.N.S. - Structura centrală, angajatorul acestuia fiind Sucursala Salina Praid şi, chiar dacă s-ar aprecia în sensul că este vorba despre acelaşi angajator, cum pretinde acesta, nu îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu cei în raport de care a invocat discriminarea din punct de vedere salarial, aceştia din urmă având funcţii şi locuri de muncă diferite.

Pe de altă parte, eliminarea sporului în discuţie a fost determinată de implementarea noilor prevederi ale contractului colectiv de muncă aplicabil, iar nu de schimbarea locului de muncă al reclamantului, cum greşit a apreciat Tribunalul, deoarece cu prilejul preluării în structura organizatorică a Sucursalei Salina Praid, aceasta i-a recunoscut şi i-a acordat efectiv respectivul drept, înlăturându-l doar în momentul în care nu mai exista o bază legală pentru acordarea acestuia, în contextul în care partenerii sociali au decis, conform prevederilor art. 134 din Legea nr. 62/2011, că acest beneficiu nu mai putea fi păstrat.

Din această perspectivă, Curtea constată că nu există o similaritate între situaţia reclamantului, pe de o parte, şi a celor doi angajaţi din Structura centrală a S.N.S. la care acesta s-a raportat, pe de altă parte, neputându-i-se imputa Sucursalei Salina Praid respectarea prevederilor unui contract colectiv de muncă ce are putere de lege între părţi, potrivit dispoziţiilor art. 1270 alin. 1 din Codul civil şi nici neacordarea unui beneficiu salarial care nu mai are nicio bază legală în noul contract colectiv, demersul acesteia fiind justificat obiectiv de un scop legitim, iar metoda de atingere a acestui scop a fost adecvată şi necesară.

Prin urmare, dat fiind faptul că pentru aspectele punctuale anterior relevate, nu se poate reţine în cauză incidenţa raportului de analogie sau de comparabilitate între cele două categorii de angajaţi, respectiv ai Sucursalei Salina Praid şi ai S.N.S. - Structura centrală, Curtea concluzionează că Tribunalul a apreciat în mod greşit asupra existenţei unei situaţii discriminatorii între categoriile menţionate, sub aspectul salarizării acestora, astfel că în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, va admite apelul declarat de pârâtă şi va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii integrale a acţiunii reclamantului, aceasta nefiind întemeiată.

În ceea ce priveşte apelul incident, se constată că Tribunalul a reţinut în mod corect că cererea de anulare a prevederilor art. 2 din Decizia nr. 12/09.03.2017, referitoare la eliminarea sporului de doctorat de care beneficiase reclamantul, este prescrisă din perspectiva dispoziţiilor art. 211 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, care au prioritate de aplicare în cauză faţă de prevederile art. 27 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea discriminării, Curtea subliniind sub acest aspect că emiterea respectivei decizii a avut ca efect modificarea unuia dintre elementele esenţiale ale contractului individual de muncă al reclamantului, respectiv salarizarea, iar acest efect a putut fi cunoscut cel mai târziu cu prilejul încasării drepturilor aferente lunii februarie 2017, astfel că argumentele acestuia nu pot fi primite.

De asemenea, având în vedere modalitatea de soluţionare a acţiunii în ansamblul ei, respectiv prin efectul admiterii căii de atac promovate de pârâtă, Curtea va respinge ca nefondat apelul incident, constatând că nu se mai impune analiza criticilor reclamantului cu referire la respingerea cererii de acordare a beneficiului sporului în discuţie şi pentru perioada 07.06.2019 - 25.09.2019.