Decizie nr. 76/R din 03.06.2021

Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară răspunde doar pentru fapta culpabilă care a produs un prejudiciu în legătură directă cu păstrarea şi administrarea cărţii funciare, iar nu pentru orice gen de prejudiciu indirect, precum cheltuielile ocazionate de formularea cererilor de reexaminare şi a acţiunilor în justiţie promovate.

- art. 915 Cod civil

Prin Sentinţa civilă nr. x/13 martie 2020, Judecătoria Odorheiu Secuiesc a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul O.C.P.I.

Harghita, iar pe fondul cauzei, a admis acţiunea formulată de reclamanta E.C.

S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii C.I., R.S.I., C.M.E. şi O.C.P.I.

Harghita, în sensul că a obligat în solidar pârâţii să plătească reclamantei suma de 8.200 lei despăgubiri şi a sumei de 515 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. x/11 noiembrie 2020, îndreptată şi completată prin Decizia civilă nr. 38/10 februarie 2021, Tribunalul Harghita a admis apelurile declarate de pârâţi şi a schimbat în parte Sentinţa civilă nr. 538/13 martie 2020, în sensul că a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei intimate şi a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 din Codul de procedură civilă.

Prin intermediul memoriului de recurs s-a susţinut, cu referire la motivul prevăzut art. 488 alin. 1 pct. 6, că decizia atacată cuprinde motive contradictorii, deoarece instanţa de apel a constatat iniţial că prevederile art. 915 din Codul civil se coroborează cu prevederile generale în domeniul răspunderii civile delictuale, în speţă art. 1357 şi art. 1373 din Codul civil, pentru ca mai apoi să concluzioneze în sens contrar.

În ceea ce priveşte motivul prevăzut art. 488 alin. 1 pct. 8, recurenta a susţinut că hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, deoarece dispoziţiile art. 915 din Codul civil au caracter special şi subsidiar, ceea ce înseamnă că alăturat îndeplinirii condiţiilor generale în materia răspunderii delictuale, sunt prevăzute şi condiţii speciale, respectiv ca prejudiciul să nu fi putut să fie înlăturat în tot sau în parte prin exercitarea acţiunilor şi căilor de atac prevăzute de lege.

Or, sub acest aspect Tribunalul a reţinut în mod greşit că această condiţie implică faptul ca partea să nu fi avut câştig de cauză în cursul acţiunilor legale întreprinse, deoarece în situaţia în care încheierile de carte funciară nu ar fi fost anulate în parte, instanţa învestită cu aceste acţiuni ar fi constatat că demersurile registratorilor erau corecte, situaţie în care nu există posibilitatea angajării răspunderii acestora şi a Oficiului de Cadastru.

S-a mai arătat că este eronată opinia potrivit căreia prejudiciul a fost înlăturat în tot prin hotărârile pronunţate în dosarele nr. 3493/268/2018 şi nr. 3494/268/2018, pentru că rezultatul demersurilor din cele două cauze nu a fost decât radierea de pe imobilul teren a dreptului de ipotecă legală în cuantum de 2.376.495 EUR, prejudiciu direct cauzat prin încheierile de carte funciară atacate, iar nu şi recuperarea cheltuielilor pe care recurenta a fost nevoită să le suporte pentru promovarea respectivelor litigii şi care cheltuieli nu ar fi fost necesar să fie efectuate dacă administrarea şi ţinerea cărţilor funciare s-ar fi realizat în mod corespunzător.

De asemenea, instanţa de apel nu a luat în considerare motivul pentru care aceste cheltuieli nu au fost acordate în cadrul dosarelor menţionate, respectiv faptul că extinderea ipotecii s-a realizat exclusiv la iniţiativa registratorilor, constatându-se că superficiarul şi constructorul nu au avut nicio culpă, neputând fi obligaţi la cheltuieli de judecată, iar pe de altă parte, acestea au inclus şi costuri de altă natură, ocazionate de procurarea documentelor necesare pentru cererea de reexaminare şi pentru radierea ipotecii.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul O.C.P.I.

Harghita a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că decizia atacată este legală, nefiind incidente motivele de casare invocate, deoarece reglementarea prevăzută de art. 915 din Codul civil restrânge sfera faptei ilicite la fapta săvârşită în păstrarea şi administrarea cărţii funciare şi limitează promovarea acţiunii pentru repararea prejudiciului la situaţia în care acesta nu a putut fi înlăturat, în tot sau în parte, prin exercitarea acţiunilor şi căilor de atac prevăzute de lege, iar instanţa de apel a sesizat în mod corect caracterul special al acestei norme legale, în sensul că se coroborează doar generic cu reglementarea de drept comun din materia răspunderii civile delictuale, având însă prioritate de aplicare din perspectiva condiţiilor impuse.

Au depus întâmpinare la recurs şi intimaţii R.S.I. şi C.M.E., solicitând menţinerea ca legală a deciziei atacate şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, arătând în acest sens că nu există nicio contradicţie între raţionamentele juridice expuse în motivarea instanţei de apel, iar aceasta a făcut o corectă aplicare şi interpretare a prevederilor art. 915 din Codul civil, care condiţionează şi limitează prejudiciul în funcţie de corecta ţinere şi administrare a cărţii funciare, instituind o formă de răspundere delictuală specială, derogatorie de la dreptul comun, respectiv de la art. 1349 din Codul civil.

De asemenea, intimatul C.I. a susţinut prin întâmpinare că decizia atacată este legală, subliniind că prevederile art. 915 din Codul civil se referă doar la prejudiciile care nu au putut fi înlăturate prin exercitarea acţiunilor şi căilor de atac prevăzute de lege, nu şi la prejudiciile indirecte pe care le invocă recurenta, o astfel de interpretare fiind de natură a conduce la antrenarea răspunderii registratorilor în toate cazurile de admitere a plângerilor de carte funciară, golind de sens însăşi norma specială.

Examinând recursul din perspectiva motivelor de casare invocate şi a argumentelor dezvoltate în susţinerea acestora, Curtea a reţinut următoarele:

Cu referire la motivul prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 din Codul de procedură civilă:

Susţinerea recurentei în sensul că motivarea deciziei atacate ar cuprinde argumente contradictorii nu poate fi primită, Curtea observând sub acest aspect că după ce a reţinut că răspunderea civilă delictuală constituie dreptul comun, care se aplică ori de câte ori nu există dispoziții speciale cu caracter derogator, instanţa de apel a reţinut că prevederile art. 915 alin. 1 din Codul civil, pe care este întemeiată cererea de chemare în judecată, stabilesc condițiile în care se poate atrage răspunderea pentru ținerea defectuoasă a cărții funciare, subliniind că acestea conţin dispoziţii speciale cu caracter derogator de la dreptul comun, urmând a fi aplicate cu prioritate, iar în continuare s-a arătat că aceleaşi prevederi se coroborează cu cele ale art. 1357 (răspunderea pentru fapta proprie) şi art. 1373 (răspunderea comitenţilor pentru prepuşi), concluzia fiind aceea că şi pentru angajarea răspunderii civile delictuale în cazul special reglementat de art. 915 se impune verificarea îndeplinirii cumulative a condiţiilor referitoare la existenţa prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, precum şi existenţa vinovăţiei autorului faptei ilicite (pag. 17 alin. 7 şi 9, pag. 18 alin. 1-5).

Prin urmare, se constată că raţionamentul juridic expus în motivarea deciziei atacate nu comportă nicio dificultate de interpretare în sensul celor susţinute de către recurentă, rezultând cu claritate caracterul special şi derogator de la dreptul comun a dispoziţiilor art. 915 alin. 1 din Codul civil, care au prioritate de aplicare în raport de obiectul acţiunii.

Cu referire la motivul prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă:

Prin Contractul autentificat sub nr. 1014/07.0.2012, reclamanta E.C.

SRL, în calitate de proprietar al imobilelor înscrise în C.F. nr. x şi nr. x Cristuru Secuiesc, a constituit în favoarea E.S.

S.A. dreptul de superficie asupra terenurilor, în vederea amplasării unei instalaţii de panouri solare fotovoltaice, iar ulterior, între superficiar şi antreprenorul A.S.

S.A. s-a încheiat contractul de proiectare, achiziţie şi construcţie a unei centrale fotovoltaice, contract în baza căruia antreprenorul a solicitat înscrierea ipotecii legale asupra construcţiilor aflate în proprietatea superficiarului, înscrise în cărţile funciare nr. x şi nr. x, pentru garantarea sumei de 2.225.025 euro, datorate de E.S.

S.A.

Cererea a fost admisă prin Încheierea nr. 26764/03.09.2018 (pentru C.F. nr. 52136) şi Încheierea nr. 26767/03.09.2018 (pentru C.F. nr. 52138), prin intabularea dreptului de ipotecă asupra construcţiilor proprietatea superficiarului înscrise sub nr. ord.

A1.1, A1.2 şi A1.3, iar ulterior au fost emise Încheierile nr. 28257/05.09.2018 şi nr. 28256/05.09.2018, prin care s-a rectificat „intabularea” ipotecii legale în „înscriere provizorie” asupra construcţiilor proprietatea superficiarului, dar şi asupra terenurilor proprietatea reclamantei, aflate sub nr. ord.

A.1.

Prin Încheierile nr. 29636 şi nr. 29633 din 18.10.2018 au fost respinse cererile de reexaminare formulate de reclamantă împotriva celor din urmă încheieri, astfel că aceasta le-a contestat în instanţă, plângerile fiind în final admise prin Sentinţa civilă nr. 1647/30.05.2019, pronunţată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc în dosarul nr. 3493/268/2019 (pentru imobilul înscris în C.F. nr. x) şi prin Sentinţa civilă nr. 1648/30.05.2019, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. 3494/268/2019 (pentru imobilul înscris în C.F. nr. x), în sensul că s-a dispus eliminarea din dispozitivul încheierilor atacate a referirii la terenul înscris sub A.1, proprietatea reclamantei.

În ambele cauze au participat în calitate de pârâţi superficiarul E.S.

S.A. şi antreprenorul A.S.

S.A., care au susţinut demersul juridic al reclamantei, motiv pentru care instanţa nu a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, reţinând totodată că nu au nicio culpă în înscrierea greşită a ipotecii legale asupra terenului proprietatea reclamantei.

Prejudiciul reclamat în prezenta cauză, în cuantum total de 8.200 lei, reprezintă cheltuielile suportate de reclamantă cu derularea litigiilor anterioare, respectiv 7.840 lei onorariu avocaţial şi 360 lei taxe achitate la Oficiul de cadastru pentru procurarea actelor necesare formulării cererilor de reexaminare şi pentru efectuarea menţiunilor corespunzătoare în cărţile funciare după pronunţarea celor două hotărâri judecătoreşti.

Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 915 alin. 1 din Codul civil, potrivit cărora, cel prejudiciat printr-o faptă săvârşită, chiar din culpă, în păstrarea şi administrarea cărţii funciare, va putea cere obligarea, în solidar, la plata de despăgubiri a oficiului teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară de la locul situării imobilului şi a persoanei răspunzătoare de prejudiciul astfel cauzat, dacă prejudiciul nu a putut fi înlăturat, în tot sau în parte, prin exercitarea acţiunilor şi căilor de atac prevăzute de lege.

Din perspectiva conţinutului normei legale anterior evocate, Curtea constată că este legală aprecierea instanţei de apel, conform căreia textul art. 915 alin. 1 din Codul civil instituie o răspundere specială şi derogatorie de la dreptul comun în materia răspunderii civile delictuale, având prioritate de aplicare faţă de prevederile art. 1349 şi urm. din Codul civil, pentru că reglementează o situaţie anume determinată, respectiv răspunderea pentru ţinerea defectuoasă a cărţilor funciare, astfel că, spre deosebire de răspunderea pentru fapta proprie reglementată de art. 1357, fapta ilicită se circumscrie exclusiv încălcării normelor juridice din acest domeniu.

În plus, textul art. 915 alin. 1 din Codul civil particularizează şi natura prejudiciului, în sensul că acesta trebuie să rezulte dintr-o faptă săvârşită în legătură cu păstrarea şi administrarea cărţii funciare, impunând totodată condiţia ca prejudiciul să nu fi fost înlăturat prin exercitarea acţiunilor şi căilor de atac prevăzute de lege.

Rezultă că legiuitorul a înţeles să sancţioneze doar fapta culpabilă care a produs un prejudiciu în legătură directă cu păstrarea şi administrarea cărţii funciare, iar nu orice gen de prejudiciu indirect, precum cheltuielile ocazionate de formularea cererilor de reexaminare şi a acţiunilor în justiţie promovate, pentru că în caz contrar nu ar mai fi condiţionat antrenarea răspunderii de imposibilitatea înlăturării prejudiciului prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.

Or, în cauză acest prejudiciu direct, reflectat prin înscrierea eronată a ipotecii legale asupra terenului proprietatea recurentei, cu toate că această operaţiune era neconformă prevederilor legale, a fost în mod evident înlăturat prin admiterea plângerilor de carte funciară, consecutiv cu readucerea stării imobilului la situaţia anterioară, astfel că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 915 alin. 1 teza finală din Codul civil.

Pe de altă parte, a accepta opinia contrară a recurentei, în sensul că şi prejudiciul de natura celui reclamat în cauză intră sub incidenţa prevederilor art. 915 alin. 1 din Codul civil, ar presupune înfrângerea dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora soluţionarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acţiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum şi prestaţie tabulară se face fără citarea oficiului teritorial, ajungându-se ca pe cale ocolită acesta să fie pus în situaţia de a suporta cheltuielile de judecată din respectivele litigii, cu toate că, din perspectiva caracterului necontencios al respectivelor proceduri, nu aceasta a fost intenţia legiuitorului.

Având în vedere considerentele anterior expuse, Curtea a constatat că soluţia criticată prin recursul examinat este legală, nefiind incidente motivele de casare invocate, astfel că hotărârea adoptată în cauză de către instanţa de apel urmează a fi păstrată, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin respingerea căii de atac, ca nefondată.

De asemenea, în aplicarea prevederilor art. 453 alin. 1, coroborat cu art. 451 alin. 1 din Codul de procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata în favoarea intimatelor C.M.E. şi R.S.I.r a cheltuielilor de judecată suportate cu titlu de onorariu avocaţial (filele 76-79 dosar Curte).