Decizie nr. 810 din 03.07.2025

Prin Decizia penală nr. 810 din data de 3 iulie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. 9285/314/2023 s-a dispus:

„În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admite apelul formulat de inculpatul B.V.L. împotriva Sentinței penale nr. 58 din data de 31 ianuarie 2025 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr. 9285/314/2023.

Desființează în parte sentința penală apelată și, în rejudecare:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului și repune pedepsele în individualitatea lor.

Înlătură dispoziția de condamnare a inculpatului B.V.L., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 199 alin 1 rap. la art. 193 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (persoană vătămată M.V.).

Constată că prin încheierea de ședință din data de 9 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel S. , s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei sub aspectul căreia a fost trimis în judecată a inculpatului apelant B.V.L. cu referire la persoana vătămată M.V., din infracțiunea de violență în familie prev. de art. 199 alin. (1) Cod penal raportat la art. 193 alin. (1) Cod penal în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (1) Cod penal (cu înlăturarea dispozițiilor art. 199 alin. (1) Cod penal).

În baza 396 alin. 6 Cod de procedură penală, cu referire la art. 16 alin. 1 lit. e) teza I Cod de procedură penală, raportat la art. 157, art. 193 alin. 3 Cod penal, dispune încetarea procesului penal față de inculpatul B.V.L., cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (1) Cod penal, persoană vătămată M.V. (lipsă plângere prealabilă).

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de urmărirea penală şi judecata în primă instanță a infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (1) Cod penal, persoană vătămată M.V., rămân în sarcina statului.

Reduce cheltuielile judiciare către stat la plata cărora a fost obligat inculpatul B.V.L., în conformitate cu art. 274 alin. 2 Cod procedură penală, de la 1. 800 lei (din care suma de 400 lei - cheltuielile judiciare din cursul urmăririi penale), la 1500 lei (din care suma de 200 lei - cheltuielile judiciare din cursul urmăririi penale).

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii (inclusiv cele privind condamnarea inculpatului B.V.L., la pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, și suspendarea sub supraveghere a executării acesteia pe un termen de 2 ani și 6 luni închisoare, cu măsurile de supraveghere și obligațiile aferente).

Potrivit art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului. ”

Pentru a dispune în acest sens, Curtea a reținut, printre altele, următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 9 aprilie 2025, Curtea a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei sub aspectul căreia s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului apelant B.V.L.cu referire la persoana vătămată M.V., din infracțiunea de violență în familie prev. de art. 199 alin. (1) Cod penal raportat la art. 193 alin. (1) Cod penal în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (1) Cod penal (cu înlăturarea dispozițiilor art. 199 alin. (1) Cod penal).

Pentru a dispune în acest sens, Curtea a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 2873/P/2023 din data de 19. 02. 2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S. , inculpatul B.V.L. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin (1) Cod Penal,

- violență în familie (2 fapte), ambele prev. de art. 199 alin. (1) raportat la art. 193 alin. (1) Cod Penal (p. v. B. N. O. și M.V.),

- amenințare (2 fapte), prev. de art. 206 alin. (1) Cod penal (pv. B. N. O. și B. B. M.) și

- conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) Cod Penal, toate cu aplic. art. 38 alin (1) Cod Penal.

În actul de sesizare s-a reținut, în esență, că la data de 02. 08. 2023, în jurul orelor 20:30, pe fondul unui conflict preexistent, generat de dreptul la moștenire după defuncții părinți, inculpatul a pătruns fără drept în imobilul din unde locuiește fratele său B.N.O. cu soția B.B.M. , loc în care l-a lovit de mai multe ori cu palmele peste față pe fratele său, provocându-i suferințe fizice, după care a adus amenințări cu moartea, respectiv că le va tăia capul celor doi soți, conflict în care a intervenit persoana vătămată M.V. (mătușa maternă a inculpatului), care la rândul său a fost prinsă de mână și strânsă, provocându-i suferințe fizice.

Fiind alertate instituțiile de ordine ale statului, inculpatul deși era vizibil sub influența băuturilor, s-a urcat în autoturismul marca Fiat cu nr.

SV ... cu care venise din localitatea de domiciliu, a efectuat manevra de mers înapoi și a lovit poarta metalică de acces în curtea imobilelor, după care a ieșit din curtea și a condus pe raza loc.

Dragomirna.

Astfel, în jurul orelor 20. 50, a fost depistat de lucrătorii de poliție conducând autoturismul marca Fiat cu nr. de înmatriculare SV ... pe strada .., din localitatea .., comuna .., judeţul S., fiind sub influența băuturilor alcoolice, și fiind testat cu etilo-testul la ora 21:23 a rezultat o alcoolemie de 0,89mg/l alcool pur în aerul expirat și fiindu-i prelevate două probe biologice de sânge, s-a stabilit ca avea o îmbibație alcoolică de 1,99 g/l alcool pur în sânge la prima probă (prelevată la ora 21:26) și o valoare de 1. 82 g/l alcool pur în sânge la cea de-a doua probă (prelevată ora 22. 26), conform buletinului de analiză toxicologică nr. 1429/03. 08. 2023 de Serviciul Județean de Medicină Legală S..

Potrivit dispozițiilor art. 177 Cod penal, care definesc noțiunea de membru de familie:

„(1) Prin membru de familie se înțelege:

a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude;

b) soțul;

c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc.

(2) Dispozițiile din legea penală privitoare la membru de familie, în limitele prevăzute în alin. (1) lit. a), se aplică, în caz de adopție, și persoanei adoptate ori descendenților acesteia în raport cu rudele firești. ”

Potrivit dispozițiilor art. 199 Cod penal,

„Dacă faptele prevăzute în art. 188, art. 189 și art. 193-195 sunt săvârșite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime. ”

Cu privire la persoana vătămată M.V. s-a reținut că este mătușa maternă a inculpatului.

Ori, persoana vătămată M.V. nu se încadrează în noțiunea de membru de familie, astfel cum este definită de art. 177 Cod penal, care vizează ascendenții pe linie directă (părinți, bunici, străbunici) nu și colateralii ascendenților (sora mamei inculpatului).

De asemenea conceptul de membru de familie vizează frații și surorile inculpatului, nu frații și surorile ascendenților inculpatului.

Acestea sunt considerentele pentru care instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei sub aspectul căreia s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului apelant B.V.L.în ceea ce o privește pe persoana vătămată M.V., din infracțiunea de violență în familie prev. de art. 199 alin. (1) Cod penal raportat la art. 193 alin. (1) Cod penal în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (1) Cod penal (cu înlăturarea dispozițiilor art. 199 alin. (1) Cod penal).

Apreciind totodată că, față de dispoziția de schimbare a încadrării juridice, cu raportare la prevederile art. 193 alin. 1 Cod penal și art. 386 alin. 2 Cod procedură penală, este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate pentru tragerea la răspundere penale a inculpatului, la același termen de judecată Curtea a dispus înștiințarea persoanei vătămată intimată M.V. de a se prezenta în fața instanței pentru a preciza dacă formulează sau nu plângere prealabilă împotriva inculpatului raportat la această infracțiune.

Instanța de control judiciar a procedat în acest sens în respectarea dispozițiilor art. 386 alin. 2 Cod procedură penală, potrivit cărora: Dacă noua încadrare juridică vizează o infracțiune pentru care este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, instanța de judecată cheamă persoana vătămată și o întreabă dacă înțelege să facă plângere prealabilă. în situația în care persoana vătămată formulează plângere prealabilă, instanța continuă cercetarea judecătorească, în caz contrar dispunând încetarea procesului penal.

Prezentă fiind la termenul de judecată din data de 11 iunie 2025, după ce i s-a adus la cunoștință schimbarea de încadrare juridică dispusă de instanță la data de 9 aprilie 2025, persoana vătămată M.V. a declarat expres că nu formulează plângerea prealabilă împotriva inculpatului B.V.L. sub aspectul infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (1) Cod penal.

Sub acest aspect, Curtea reține următoarele:

În mod obișnuit, săvârșirea unei infracțiuni generează obligativitatea organelor judiciare de a declanșa procedurile necesare tragerii la răspundere penală a infractorului, indiferent de modul de sesizare a acestora, din oficiu, ca urmare a denunțului unei persoane străine de consecințele infracțiunii sau ca urmare a plângerii formulate de persoana vătămată, acțiunea penală ca acțiune publică se exercită din oficiu, potrivit principiului oficialității acțiuni penale.

De la principiul oficialității legea a prevăzut unele excepții, atribuind și altor persoane/instituții dreptul de a efectua unele acte procesuale.

Una dintre aceste excepții privește necesitatea formulării, pentru anumite infracțiunii, a plângerii prealabile din partea persoanei vătămate, deci acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare sau exercitată decât în cazul în care persoana vătămată și-a exprimat voința de tragere la răspundere a făptuitorului prin introducerea unei plângeri prealabile la autoritățile judiciare.

Ca atare, instituția plângerii prealabile se înscrie ca o excepție de la principiul oficialității, constând în posibilitatea oferită de lege persoanei vătămate de a decide dacă sesizează sau nu organele de urmărire penală în scopul tragerii la răspundere penală a infractorului.

Plângerea prealabilă cuprinde o dublă manifestare de voință a persoanei vătămate.

În primul rând, reprezintă o încunoștințare a organelor judiciare cu privire la săvârșirea unei infracțiuni și, în al doilea rând, reprezintă voința persoanei vătămate ca acea infracțiune să fie urmărită sau judecată, ridicând astfel impedimentul ce s-ar opune activității procesuale penale.

Potrivit art. 157 alin. 1 Cod penal - în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală.

Ori, raportând considerentele sus menționate la speța de față, Curtea, luând act de poziția persoanei vătămate M.V. care a declarat expres că nu formulează plângerea prealabilă împotriva inculpatului B.V.L. sub aspectul infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (1) Cod penal, va reține că în cauză lipsește plângerea prealabilă urmând a pronunța soluția de încetare a procesului penal raportat la această infracțiune de care este acuzat inculpatul, în conformitate cu art. 16 alin. 1 lit. e Cod procedură penală.

Fiind atât o instituție de drept penal, cât și de drept procesual penal, lipsa plângerii prealabile înlătură răspunderea penală și împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv continuarea acțiunii penale atunci când necesitatea formulării plângerii prealabile a intervenit ca urmare a schimbării de încadrare juridică.