Hotărâre nr. 252 din 05.12.2025

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului S. – Secţia a II-a Civilă la data de 08.07.2024, reclamantul T.S. a solicitat a se constata nulitatea absolută a hotărârii AGA nr. 7 din 22.05.2024 și radierea din registrul comerțului a mențiunii care a făcut obiectul cererii nr. 16869/13.06.2024 soluționată de Registrul Comerțului la data de 19.06.2024.

Tribunalul Suceava, prin sentinţa nr. 70/17.04.2025, a respins, ca neîntemeiată, excepţia tardivităţii formulării capătului de cerere privind anulare hotărâre A.G.A., excepţie invocată de pârâtă; a admis excepţia tardivităţii formulării capătului de cerere privind plângere împotriva încheierii registratorului O.R.C., excepţie invocată de aceeaşi pârâtă, şi a respins, ca tardiv formulat, capătul de cerere privind plângere împotriva încheierii registratorului O.R.C.; a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de interes în formularea acţiunii în anulare hotărâre A.G.A., excepţie invocată de pârâtă; a respins acţiunea în anulare hotărâre A.G.A. ca neîntemeiată şi a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Reclamantul T.S.este asociat în cadrul pârâtei S.C.

S.R.L., alături de numitul T.S..

Din informaţiile O.N.R.C. depuse la dosar reiese că reclamantul deţine în cadrul pârâtei S.C.S.R.L. un număr de 36.848 părți sociale, cărora le corespunde o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 49%, iar numitul T.S. deţine 38.352 părți sociale, cărora le corespunde o cotă de 51%.

Acelaşi document confirmă calitatea numitului T.S. de administrator în compania pârâtă, începând cu data de 05.09.2011.

Reclamantul a atacat prin cererea sa hotărârea adunării generale a asociaţilor pârâtei S.C.S.R.L. nr.7/22.05.2024 şi încheierea nr. 7171/19.06.2024 a registratorului din cadrul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul S., solicitând instanţei anularea hotărârii şi radierea din Registru a menţiunii care a făcut obiectul cererii nr. 16869/13.06.2024.

Hotărârea adunării generale a asociaţilor pârâtei S.C.S.R.L. nr. 7/22.05.2024 vizează înfiinţarea unui punct de lucru cu activități de birou în incinta „M.O.” din B., .. în baza contractului de abonament nr.

MO15 din 17.04.2024, precum şi împuternicirea numitului T.S. în vederea ducerii la îndeplinire a hotărârii şi efectuarea publicităţii acesteia.

Încheierea nr. 7171/19.06.2024 a registratorului din cadrul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul S. vizează înregistrarea acestei hotărâri în Registrul Comerţului și publicarea sa în Buletinul Electronic al Registrului Comerțului.

Tribunalul a analizat cu prioritate excepţiile invocate în cauză, şi anume excepţia tardivităţii formulării capătului de cerere privind anulare hotărâre A.G.A., excepția tardivității formulării capătului de cerere privind plângere împotriva încheierii registratorului O.R.C. și excepţia lipsei de interes a reclamantului în formularea acțiunii, toate invocate de pârâta S.C.S.R.L..

În soluţionarea excepţiei tardivităţii formulării capătului de cerere privind anulare hotărâre A.G.A., instanţa a avut în vedere dispozițiile art. 196 raportate la cele ale art. 132 alin. 2 din Legea societăţilor nr. 31/1990, care instituie un termen de 15 zile în care asociatul poate ataca hotărârile Adunării Generale ale Asociaților, termen care curge, în cazul societăților cu răspundere limitată, de la data la care asociatul a luat cunoștință de hotărârea atacată.

Excepție fac motivele de nulitate absolută (alin. 3 al art. 132 din lege).

În cauză, contrar celor susținute de reclamant în cererea introductivă, nu s-au invocat motive de nulitate absolută a hotărârii A.G.A., ambele motive (nelegală întrunire în cea de a doua ședință, de vreme ce propunerea în discuție a fost respinsă în prima ședință și lipsa unui convocator legal pentru cea de a doua ședință) reprezentând motive de ordine privată, care apără interesele asociaților.

Instanța s-a raportat, deci, la termenul de 15 zile, menționat mai sus.

Cu privire la data la care reclamantul a luat cunoștință de hotărâre, instanța nu a ținut cont de cele susținute de acesta prin cererea introductivă, potrivit cărora reclamantul a luat cunoștință de hotărârea A.G.A. contestată la data de 21.06.2024, ci de cele menționate în răspunsul la întâmpinare, în cadrul căruia reclamantul a indicat drept dată de cunoaștere a actelor contestate data de 19.06.2024, dată de la care chiar reclamantul sugerează că trebuie calculate termenele.

În raport de această dată, tribunalul a reţinut că acţiunea depusă prin poștă la data de 03.07.2024 este formulată cu respectarea termenului de 15 zile impus de dispozițiile legale evocate mai sus, motiv pentru care a respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității formulării capătului de cerere privind anulare hotărâre A.G.A., excepție invocată de pârâtă.

Cât priveşte al doilea capăt de cerere, cel având ca obiect plângere împotriva încheierii registratorului din cadrul Oficiului Registrului Comerţului, prima instanţă a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 112 alin. 3 din Legea nr. 265/2022 privind registrul comerţului şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative cu incidenţă asupra înregistrării în registrul comerţului, „orice persoană interesată, alta decât solicitantul, poate face plângere împotriva încheierii registratorului în termen de 10 zile calendaristice de la data publicării în Buletin ori în termen de 10 zile calendaristice de la data publicării înscrisurilor în Monitorul Oficial al României, acolo unde legea dispune astfel”.

În speţă, din susținerile concordante ale părților rezultă că data publicării în Buletinul Electronic al Registrului Comerţului a încheierii pe care reclamantul o contestă a fost 19.06.2024.

Acţiunea reclamantului prin care, la capătul 2 de cerere, atacă această încheiere a fost depusă prin poştă de către reclamant la data deja menționată de 03.07.2024, cu depăşirea termenului stipulat de textul legal citat mai sus, termen care nu se calculează pe zile libere, de vreme ce textul face referire la zile calendaristice.Ca atare, tribunalul a admis excepţia tardivităţii formulării capătului de cerere privind plângerea împotriva încheierii registratorului O.R.C., excepție invocată de aceeași pârâtă, cu consecința respingerii acestui capăt de cerere, ca fiind tardiv formulat.

Urmare a admiterii acestei excepții, excepția lipsei de interes a fost analizată doar în raport de acțiunea în anulare hotărâre A.G.A., instanța negăsind utilitate în analizarea interesului prin raportare la capătul de cerere care a fost respins ca tardiv.

În privința interesului, pârâta a susținut că instanța trebuie să aibă în vedere, în analiza acestuia, sentința nr.72/21.03.2024, pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr.2818/86/, decizia nr.366/19.12.2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr.2938/86/2023 și decizia nr.360/06.12.2024 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr.2940/86/2023.

Prin toate cele trei hotărâri amintite, instanțele au respins, ca lipsite de interes, acțiuni ale reclamantului îndreptate împotriva unor hotărâri A.G.A. anterioare celei de față privind înființarea altor puncte de lucru decât cel în discuție în prezentul dosar.

Motivul esențial reținut de instanțe a fost, în toate cele trei cazuri, acela că, în urma adoptării de către societate a planului de investiții pe anul 2022-2023, plan care viza și punctele de lucru înființate prin hotărârile atacate de reclamant, plan confirmat de reclamant prin semnarea contractului de credit SUCC/87127 CSC din 12.07.2022 privind o linie de credit în cuantum de 4,5 milioane de euro, acesta nu mai poate susține, ulterior însușirii în această manieră a planului, că ar justifica vreun interes în opoziția la investițiile respective.

În acord cu viziunea adoptată de Curtea de Apel Suceava în deciziile susmenționate, tribunalul a reţinut, față de invocarea de către pârâtă a puterii de lucru judecat a acestor hotărâri în privința interesului reclamantului în formularea acțiunii, că, deși la nivel de aparență acestea au legătură cu aspectul litigios dedus judecății, totuși interesul reclamantului de a exercita o acțiune civilă se impune a fi analizat de la caz la caz.

Astfel, dezlegarea dată asupra interesului reclamantului de a exercita acțiunile vizând anularea hotărârilor A.G.A. anterioare nu poate fi opusă în prezentul litigiu în sensul scontat de către pârâtă, întrucât în prezenta cauză se impune analiza condițiilor privind interesul reclamantului în raport de o altă hotărâre A.G.A.

A observat prima instanţă că această nouă hotărâre atacată stipulează înființarea unui punct de lucru cu activități de birou în incinta „M.O.” din B., ... în baza contractului de abonament nr.

MO15 din 17.04.2024, precum şi împuternicirea numitului T.S. în vederea ducerii la îndeplinire a hotărârii şi efectuarea publicităţii acesteia.

Susținerea pârâtei în motivarea excepției a fost, din nou, aceea că același plan de investiții din 2022-2023 și același contract privind acordarea unei linii de credit ar determina concluzia că reclamantul și-ar fi însușit deja înființarea punctului de lucru cu activități de birou în incinta „M.O.” B..

Dasr, contrar acestei susțineri, tribunalul a constatat că la f.122 dosar se află depusă lista unor locații de care pârâta a înțeles să facă uz în cauza de față, drept parte a planului de investiții adoptat și însușit indirect de reclamant, listă care nu cuprinde și un punct de lucru cu activități de birou în incinta „M.O.” B..

Existența unui plan precum cel invocat de pârâtă nu echivalează cu acordul reclamantului pentru înființarea, în viitor, a oricărui punct de lucru, în orice loc, la discreția administratorului companiei.Interesul reclamantului rezidă în aceea că înființarea unui punct de lucru cu destinația activități de birou presupune, așa cum corect a susținut acesta, o serie de cheltuieli.

Aceste cheltuieli se fac de către compania la care reclamantul este asociat și deține o cotă de 49% din beneficii și pierderi, astfel că reclamantul are interes ca societatea să acționeze în sensul în care să obțină profit, iar cheltuielile să fie menținute la un nivel rezonabil în raport cu acest profit.

În aceasta constă interesul asociatului reclamant de a ataca hotărârea în discuție, interes care prezintă toate caracterele enumerate la art. 33 din Codul de procedură civilă, situație față de care tribunalul a respins excepția lipsei de interes, ca neîntemeiată.

În urma respingerii ca tardiv formulat a capătului de cerere privind plângere împotriva încheierii registratorului din cadrul Oficiului Registrului Comerţului, tribunalul a statuat că trebuie să soluţioneze, în fond, doar capătul de cerere privind anularea hotărârii adunării generale a asociaţilor pârâtei S.C.S.R.L. nr.7/22.05.2024.

Potrivit prevederilor art. 132 alin. 2 din Legea societăţilor nr. 31/1990, „hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei”.

Din convocatorul ședințelor din datele de 21.05.2024 și respectiv 22.05.2024 rezultă că asociații pârâtei S.C.S.R.L. au fost convocați, mai întâi, pentru data de 21.05.2024, ora 16.30, la sediul societății din com.

Șcheia, pentru a discuta mai multe puncte aflate pe ordinea de zi, între care și cel privind înființarea unui sediu secundar cu activități de birou în incinta „M.O.” din B., ....

Discuția pe care reclamantul a făcut-o, prin apărător, la ultimul termen de judecată privind diferența dintre noțiunea de punct de lucru și cea de sediu secundar nu este relevantă pentru soluționarea cauzei, de vreme ce potrivit dispozițiilor art. 43 alin. 3 din Legea societăților nr. 31/1990, punctele de lucru sunt sedii secundare ale societăților, noțiunea de sediu secundar fiind mai largă decât aceea de punct de lucru.

Convocatorul prevedea, pentru ipoteza în care în ședința din 21.05.2024 nu s-ar fi întrunit cvorumul necesar pentru ținerea ședinței, reprogramarea ședinței, cu aceeași ordine de zi, pentru data de 22.05.2024, în aceeași locație și la aceeași oră.

Din procesul-verbal încheiat în cadrul ședinței A.G.A.

S.C.S.R.L. din data de 21.05.2021 reiese că la data acestei prime ședințe, ambii asociați s-au prezentat la locul la care aceasta urma a fi ținută.

Reclamantul, însă, a depus notele pe care le-a atașat ulterior și la f.10-11 dosar fond, după care a părăsit ședința fără a vota cu privire la ordinea de zi.

Reclamantul nu a propus nicio probă prin care să tindă a dovedi că aceste rețineri din procesul-verbal al ședinței nu ar corespunde realității.

Susținerea din acțiune potrivit căreia reclamantul ar fi votat împotriva ordinii de zi nu este susținută pe tărâm probator.

Notele depuse la societate de către reclamant nu indică un vot negativ în privința obiectului hotărârii A.G.A. nr. 7/22.05.2024, ci doar faptul că reclamantul a solicitat documente suplimentare, în scopul de a vota ulterior.

Aceasta în contextul în care, în cauza de față, reclamantul nu a susținut că, anterior, între data convocării și cea a ședinței, nu ar fi avut timp să realizeze acest demers sau ar fi întâmpinat opoziția societății în această privință.

Ca atare, tribunalul a apreciat că, în cauză, reclamantul invocă propria culpă de a nu fi rămas la vot în cadrul ședinței A.G.A. din data de 21.05.2022 şi că nu poate reţine, așa cum pretinde reclamantul, că în data de 21.05.2024, Adunarea Generală a Asociaților ar fi respins propunerea din convocator de înființare a punctului de lucru din incinta „M.O.” B., ci dimpotrivă, față de condițiile prevăzute de art.192 alin.1 din Legea societăţilor nr.31/1990 („adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale, în afară de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel”), în mod corect s-a decis ținerea celei de a doua adunări, programată pentru data de 22.05.2024.

Ședința din 22.05.2024 a fost, așadar, legal întrunită.

Cât privește convocatorul acesteia, iprima instanţă a observat că acesta respectă cerințele impuse prin dispozițiile art.195 alin. 3 și pe cele ale art. 193 alin. 3 din Legea nr. 31/1990.

Exprimarea textului „din nou” nu indică neapărat necesitatea existenţei unei convocări distincte, în sensul întocmirii acesteia pe un suport de hârtie diferit de cel pentru prima şedinţă.

Textul impune doar condiţia ca din convocator să rezulte cu claritate pentru ce dată şi oră se convoacă cea de a doua şedinţă, unde anume se va desfăşura aceasta şi care va fi ordinea de zi.

Toate aceste condiţii sunt îndeplinite, pentru ambele şedinţe, prin convocatorul unic fără dată și număr, depus la f. 9 dosar fond, pe care reclamantul nu contestă că l-a primit și nici nu invocă faptul că l-ar fi primit cu nerespectarea termenului de 10 zile înainte de prima ședință.

Este, de altfel, în practica obişnuită a societăţilor ca într-un convocator unic să se prevadă toate elementele atât pentru prima şedinţă, cât şi pentru cea de a doua.

Această manieră de lucru nu încalcă textul de lege citat şi, totodată, răspunde principiului celerităţii cu care se desfăşoară raporturile de acest tip.

Nu în ultimul rând, în cadrul celei de a doua ședințe, condițiile legale de adoptare a hotărârilor sunt diferite, prevederile art. 193 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 permițând tranșarea aspectelor din convocator, într-o astfel de ipoteză, „oricare ar fi numărul de asociaţi şi partea din capitalul social reprezentată de asociaţii prezenţi”.

Tribunalul, pentru argumentele de mai sus, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în anulare a hotărârii A.G.A. . nr.7/22.05.2024 formulată de reclamant şi, faţă de dispoziţiile art.453 alin.1 din Codul de procedură civilă, reţinând că reclamantul este căzut în pretenții prin respingerea în tot a acțiunii sale, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea acestuia de obligare a pârâtei la plata de cheltuieli de judecată.

Cât despre dovada plății unui onorariu depusă de pârâtă ulterior rămânerii cauzei în pronunțare, instanța a notat că nu are a se pronunța asupra acesteia de vreme ce la termenul de judecată din data de 11.02.2025 reprezentanții pârâtei au arătat că aceasta își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva sentinţei nr. 70 din 17.04.2025 a Tribunalul S. – Secţia a II-a civilă, pârâta a declarat apel şi reclamantul apel incident, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru următoarele motive:

Pârâta S.C.

S.C.SRL, în apelul său, a arătat că reclamantul T.S., în calitate de asociat minoritar, nu justifică un interes legitim, direct şi actual în promovarea acţiunii de anulare a hotărârii AGA, dat fiind că acesta a participat în mod activ, anterior, la activitatea societăţii, inclusiv prin semnarea contractului de credit care viza extinderea activităţii prin deschiderea de puncte de lucru.

Semnarea contractului de credit reprezintă o manifestare clară a acordului său faţă de strategia economică şi deciziile luate de societate, inclusiv cele adoptate în cadrul AGA, iar demersul sau ulterior de a contesta hotărârile respective este contradictoriu cu conduita sa anterioară şi lipseşte de interes real şi actual prezenta acţiune.

Apelanta-pârâtă consideră că nu se poate susţine existenţa unui prejudiciu concret şi personal în sarcina reclamantului, condiţie esenţială pentru justificarea interesului în anularea unei hotărâri AGA.

Acesta nu a dovedit că hotărârea contestată i-ar fi produs un prejudiciu propriu, distinct de cel eventual resimţit dc societate în ansamblul său, ceea ce confirmă lipsa interesului său procesual.

Activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes de către persoana care solicită instanţei de judecată soluţionarea unei cereri.

Interesul poate fi material (folos patrimonial) sau moral (folos nepatrimonial).

În speţă, din materialul probator depus cu ocazia judecării fondului, reiese că interesul reclamantului nu are un caracter determinat, justificat de vreun avantaj sau de un folos practice concrete.

A explicat apelanta că, la nivelul anilor 2021-2022, asociaţii societăţii au căzut de acord cu privire la extinderea societăţii prin deschiderea unor puncte dc lucru şi în alte localităţi ale României.

În acest sens, pentru punctele dc lucru ce urmau a fi deschise s-au semnat contracte de închiriere, precum şi creditul de investiţii ce viza o linie de credit în cuantum de 4,5 milioane de Euro (Contractul nr.

SUCC/87127 CSC din 12.07.2022).

De asemenea, cei doi asociaţi au încheiat cu banca şi contractul de ipotecă mobiliară nr. 2177 din 20 septembrie 2023, tot în scopul derulării aceluiași plan de investiţii, plan ce includea şi deschiderea punctului de lucru ce face obiectul dosarului.

Or, deşi s-ar putea concluziona că demersul reclamantului a prezentat aparenţa legalităţii, din probatoriul administrat nu reiese folosul practic urmărit de acesta, în condiţiile în care iniţial a fost de acord cu extinderea activităţii societăţii, iar ulterior a adoptat poziţia contrară, contractele de împrumut şi de garanţie, semnate şi de el personal, angajându-l şi pe reclamant în respectarea clauzelor contractuale.

În aceste circumstanţe, neîndeplinirea obiectului contractelor de împrumut şi de garanţie este de natură a cauza prejudicii foarte mari societăţii, poziţia reclamantului urmând a genera şi plata penalităţilor şi despăgubirilor prevăzute în contractele subsecvente, de închiriere.

A conchis apelanta-pârâtă că, faţă de cele expuse, acţiunea reclamantului este lipsită de un interes personal, actual, direct şi legitim în sensul prevăzut de art. 33 din Codul de procedură civilă.

Reclamantul nu justifică un folos practic concret şi nici nu dovedeşte existenţa unui prejudiciu personal, distinct de patrimoniul societăţii, motiv pentru care, în opinia apelantei, sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la condiţiile de exercitare a acţiunii civile.

Pe cale de consecinţă a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei şi admiterea excepţiei lipsei de interes procesual în formularea cererii de anulare a hotărârii AGA.

Prin întâmpinare (filele 25-26), apelantul-reclamant a solicitat respingerea apelului pârâtei.

Consideră acesta că Tribunalul Suceava, în mod temeinic şi legal a reţinut în motivarea soluţiei de respingere a excepţiei lipsei de interes că interesul reclamantului rezidă în aceea că înfiinţarea unui punct de lucru cu destinaţia activităţi de birou presupune, aşa cum corect a susţinut, o serie de cheltuieli.

Aceste cheltuieli se fac de către compania la care reclamantul este asociat şi deţine o cotă de 49% din beneficii şi pierderi, astfel că reclamantul are interes ca societatea să acţioneze în sensul în care să obţină profit, iar cheltuielile să fie menţinute la un nivel rezonabil în raport cu profitul, în aceasta constând interesul asociatului reclamant de a ataca hotărârea în discuţie.

A susţinut reclamantul în întâmpinare că deşi pârâta S.C.SRL a arătat că potrivit planului de investiţii din 2022-2023 şi acelaşi contract privind acordarea unei linii de credit ar determina concluzia că reclamantul şi-ar fi însuşit, deja, înfiinţarea punctului de lucru cu activităţi de birou în incinta „M.O." B., instanţa de fond în mod corect a constatat că la f.122 dosar se află depusă lista unor locaţii de care pârâta a înţeles să facă uz în cauza de faţă, drept parte a planului de investiţii adoptat şi însuşit indirect de reclamant, listă care NU cuprinde şi un punct de lucru cu activităţi de birou în incinta „M.O.” B.; existenţa unui plan precum cel invocat de pârâtă nu echivalează cu acordul reclamantului pentru înfiinţarea, în viitor, a oricărui punct de lucru, în orice loc, la discreţia administratorului companiei.

Mai mult decât atât, interesul reclamantului în formularea cererii de chemare în judecată este evident, fiind demonstrat de chiar scopul intentării unei acţiuni având ca obiect anularea unei hotărâri AGA adoptate în mod unilateral, respectiv evitarea dechiderii unui punct de lucru absolut neprofitabil şi care diminuează profitul societăţii.

Reclamantul T.S. a formulat apel incident (filele 27-29), susţinând că Tribunalul S. în mod greşit a reţinut în motivarea încheierii apelate că Hotărârea AGA nr. 7/22.05.2024 a fost adoptată în mod legal.

Apelantul-reclamant a arătat următoarele:

A.

Conform art. 192 alin. (1) dîn Legea nr. 31/1990 „Adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şl a părţilor sociale, în afară de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel.” În cuprinsul actului constitutiv al societăţii S.C.SRL nu sunt prevăzute dispoziţii derogatorii de la Legea nr. 31/1990 în ceea ce priveşte conducerea societăţii, convocarea adunării generale a asociaţilor şi modul în care sunt adoptate hotărârile acesteia.

În prezenta cauză, hotărârea adunării generale a asociaţilor din data de 22.05.2024, nu îndeplineşte condiţia majorităţii numărului de asociaţi, fiind adoptată cu votul favorabil numai a unuia dintre cei doi asociaţi care deţin împreună 100% din capitalul social, iar orice hotărâre a adunării generale care nu îndeplineşte exigenţele impuse de art. 192 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 este nelegală şi nestatutară, fiind în contradicţie flagrantă şi cu voinţa societăţii exprimată prin actul constitutiv.

Consideră apelantul-reclamant că acţiunile asociatului T.S. reprezintă o încălcare gravă a actului constitutiv al societăţii, deoarece deschiderea unui punct de lucru neprofitabil va duce la supraîndatorarea societăţii; a invocat practică judiciară.

B.

Apelantul a susţinut că Hotărârea adunării generale a asociaţilor din data de 22.05.2024 a fost adoptată şi cu încălcarea prevederilor art. 195 alin. (3) din Legea societăţilor nr. 31/1990 care stipulează: Convocarea adunării se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziţii speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia, arătându-se ordinea de zi.

A menţionat apelantul că din procesul verbal al şedinţei din data de 21.05.2024, rezultă că la adunarea generală au fost prezenţi ambii asociaţi, fiind întrunit cvorumul necesar pentru ţinerea şedinţei.

În cadrul şedinţei, reclamantul a depus note de şedinţă scrise prin care a precizat că nu este de acord cu niciunul dintre punctele de pe ordinea de zi a şedinţei.

A doua zi, pe data de 22.05.2024, asociatul T.S. a adoptat Hotărârea AGA nr.7 fără ca pentru această dată să-l fi fost convocat pe T.S.în mod legal.

Astfel, pentru ţinerea şedinţei din data de 22.05.2024 era necesară o nouă convocare care să respecte dispoziţiile art.195 alin. 3) din Legea nr. 31/1990.

Practica judiciară şi doctrina de specialitate au statuat că asociaţii trebuie convocaţi pentru fiecare şedinţă printr-un convocator distinct comunicat cu 10 zile înainte de fiecare şedinţă, indiferent ce se întâmplă la o şedinţă anterioară.

Cu alte cuvinte, printr-un convocator nu poate fi convocat un asociat la mai multe şedinţe deoarece pentru fiecare şedinţă trebuie să existe câte un convocator care să stipuleze în mod clar data, ora şi ordinea de zi a adunării.

În concluzie, apelantul reclamant a solicitat admiterea cererii sale de apel şi modificarea în parte a încheierii apelate în sensul admiterii capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a Hotărârii AGA nr.7/22.05.2024 şi anularea hotărârii ca nelegală.

Pârâta-apelantă S.C.

S.C.SRL, prin administrator T.S., prin întâmpinare (filele 65-66) a formulat concluzii de respingere a apelului incident ca neîntemeiat şi de menţinere a soluţiei primei instanţe în ceea ce priveşte respingerea cererii de constatare a nulităţii hotărârii AGA.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi a prevederilor art. 476 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care consacră efectul devolutiv al prezentei căi de atac, Curtea constată următoarele:

Apelul principal formulat de către pârâta S.C. S.C. SRL apare ca nefondat pentru cele ce urmează:

Acţiunea reglementată de dispoziţiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 este o acţiune societară, aceasta fiind exercitată exclusiv în folosul societăţii şi al acţionarilor şi nu pentru valorificarea unui interes personal.

De altfel, în cuprinsul cererii introductive, reclamantul invocă aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate, prin urmare interesul pretins a fi protejat este cel societar, derivând din valida formare a voinţei sociale.

Mai departe, se poate observa că interesul reclamantului de a ataca hotărârea adunării generale a asociaţilor derivă din chiar calitatea sa de acţionar, astfel că în speţă nu se impune analizarea susţinerilor apelantei S.C.

S.C.

SRL cu privire la interesul personal al reclamantului.

Această interpretare se impune până la evidenţă dacă avem în vedere şi dispoziţiile art. 132 alin. 10 din Legea nr. 31/1990 ce reglementează opozabilitatea hotărârii judecătoreşti de anulare faţă de toţi acţionarii, fiind în acord cu cele anterior expuse cu privire la caracterul societar al acţiunii reglementate de dispoziţiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1190, soluţia pronunţată de către instanţă putând profita sau imputa tuturor acţionarilor deşi aceştia nu au fost parte în litigiul dedus judecăţii.

Referitor la apelul incident, Curtea urmează a-l respinge pentru cele ce succed.

Primul motiv al apelului incident priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 192 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 cu ocazia adoptării hotărârii atacate în prezenta cauză.

Aşadar, apelantul incident arată că nu a fost respectată dubla majoritate cerută de acest text referitoare la numărul acţionarilor şi al părților sociale.

Curtea arată că în speţa dedusă judecăţii este aplicabilă norma de excepţie reglementată de dispoziţiile art. 193 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, normă ce se referă la condiţiile de cvorum necesare adoptării hotărârii la a doua convocare în condiţiile în care la prima adunare a asociaţilor nu se întruneşte cvorumul prevăzut la art. 192 alin. 1 din lege.

Textul de excepţie – art. 193 alin. 3 se referă nu doar la situaţia în care cvorumul nu a fost întrunit în urma exprimării votului, dar şi la situaţia în care nu a putut fi adoptată o hotărâre în conformitate cu regulile defipte de art. 192 alin. 1 din Lege.

Prin urmare, neîntrunirea majorităţii cerute de dispoziţiile art. 192 din Legea nr. 31/1990 poate fi rezultatul oricărei manifestări a asociaţilor concretizate în votul negativ, refuzul de a vota sub pretextul formulării unei cereri de amânare a votului, precum şi alte împrejurări ce împiedică realizarea majorităţii prevăzute de lege sau de actul constitutiv.

În consecinţă, Curtea constată că motivul de nulitate derivat din nerespectarea dispoziţiilor art. 192 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 nu este dat, întrucât în speţa dedusă judecăţii majoritatea se verifică după dispoziţiile art. 193 alin. 3 din Lege, majoritate ce a fost îndeplinită în cauză.

Al doilea motiv de nulitate, ce formează şi obiect al învestirii instanţei de apel, îl constituie nerespectarea termenului de 10 zile prevăzut de dispoziţiile art. 195 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 pentru şedinţa adunării acţionarilor din 22.05.2014.

Prin convocatorul adunării acţionarilor S.C.

S.C.SRL, ataşat la fila 9 din dosarul de fond se prevede ordinea de zi (ce cuprinde patru puncte), precum şi data la care acţionarii sunt convocaţi – 21.05.2024, ora 16,30, cu menţiunea că în cazul neprezentării asociaţilor şi a neîndeplinirii cvorumului necesar pentru ţinerea şedinţei aceasta va fi reprogramată pentru data de 22.05.2024, ora 16,30, dată la care cvorumul necesar va fi cel reglementat de dispoziţiile Legii nr. 31/1990 (art. 195 alin. 3 – sublinierea instanţei).

Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 21.05.2024 (filele 12-14 dosar fond), acţionarul T.S., reclamantul din prezenta cauză, a părăsit adunarea sub pretextul nevoii de a obţine informaţii suplimentare asupra chestiunilor înscrise în ordinea de zi.

Se poate observa cu suficientă evidenţă că apelantul-reclamant nu a invocat nerespectarea termenului prevăzut de art. 195 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, ce ar fi determinat reluarea procedurii de convocare pentru următoarea şedinţă.

Prin urmare, pentru şedinţa din 22.05.2024 acest termen apare ca fiind respectat, convocarea a fost făcută la data de 2.05.2024, aşa cum rezultă din procesul-verbal întocmit pentru şedinţa din 21.05.2024.

Prin urmare, instanţa de apel găseşte că acest motiv de nulitate nu este dat, hotărârea fiind adoptată cu respectarea prevederilor art. 193 alin. 3 şi art. 195 alin. 3 din Legea nr. 31/1990.

În considerarea celor ce preced, faţă de dispoziţiile art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi art. 132 alin. 9 din Legea nr. 31/1990, urmează ca instanţa de apel a respins apelurile ca nefondate.