Decizie nr. 316 din 14.04.2025

Prin cererea adresată Tribunalului S.la data de 15 martie 2023 şi înregistrată sub nr. 957/86/2023, reclamantul P.V.C. a chemat în judecată pe pârâţii Direcţia Silvică S.şi Ocolul Silvic D.C., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea Ordinului de serviciu nr. 17 din 27 februarie 2023; repunerea în situaţia anterioară; acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin cererea adresată Tribunalului S.la data de 13.10.2023 înregistrată cu numărul de dosar 3490/86/2023, reclamantul P.V.C.a chemat în judecată pe pârâţii Direcţia Silvică S. şi Ocolul Silvic D.C., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea Ordinului de serviciu nr. 41 din 15.09.2023 şi a fişei de post anexă acestuia; repunerea în situaţia anterioară; acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin Încheierea din data de 12.12.2023 dată în dosarul nr. 3490/86/2023, a fost admisă excepţia conexităţii invocată de reclamant şi s-a dispus trimiterea dosarului la dosarul nr. 957/86/2023 al Tribunalului S..

2. Hotărârea pronunțată în primă instanță:

Prin sentinţa civilă nr. 933 din data de 8 iulie 2024, Tribunalul S.- Secţia I civilă a admis respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţia Silvică S.invocată prin întâmpinare, ca nefondată.

A admis excepţia tardivităţii atacării Ordinului de serviciu nr. 17/27 februarie 2023, excepţie invocată din oficiu.

A respins excepţia tardivităţii atacării Ordinului de serviciu nr. 41/15 septembrie 2023, excepţie invocată din oficiu.

A admis, în parte, cererile conexate având ca obiect „anulare act” formulată de reclamantul P.V.C., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Silvică S.şi Ocolul Silvic D.C. .

A anulat Ordinul de serviciu nr. 41/15 septembrie 2023.

A dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii Ordinul de serviciu nr. 41/15 septembrie 2023.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reținut în esență următoarele:

Aplicând prevederile art. 248, art. 36 Cod procedură civilă, art. 267 Codul muncii, și reţinând că reclamantul este salariatul Direcţiei Silvice S., instanța a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Direcţia Silvică S., ca nefondată.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii contestării Ordinului de serviciu nr. 17/27 februarie 2023, invocată din oficiu, instanţa de fond aplicând prevederile art. 268 Codul muncii, a reținut că schimbarea locului de muncă al salariatului – ca măsură unilaterală luată de angajator a fost comunicată acestuia în data de 27.02.2023 în timp ce contestaţia acestei măsuri unilaterale la instanţa de judecată a fost înregistrată în data de 13.10.2023 cu depăşirea termenului de 45 de zile, motiv pentru care instanţa a apreciat că este dată excepţia.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii contestării Ordinului de serviciu nr. 41/15.09.2023, invocată din oficiu, instanţa de fond a reţinut că schimbarea locului de muncă al salariatului – ca măsură unilaterală luată de angajator a fost comunicată acestuia în data de 15 septembrie 2023, iar contestaţia acestei măsuri unilaterale a fost depusă la instanţa în data de 13.10.2023, la mai puţin de 45 de zile de la comunicare, motiv pentru care instanţa a apreciat că se impune respingerea excepţiei.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că măsura dispusă de Ocolul Silvic D.C. privitoare la ordinului de serviciu nr. 41/15.09.2023 constituie o modificare unilaterală, nelegală a contractului de muncă, astfel cum reiese potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. 2 din Codul muncii: „contractul de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor”, atunci când se referă la elementele esenţiale prevăzute de alin. 3 lit. a) - f) rap. şi la dispoziţiile art. 17 alin. 3-5 (în acest sens a se vedea şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 352/2008 şi nr. 637/2007).

Totodată, a arătat că Ocolul Silvic D.C. nu are drept de dispoziţie asupra schimbării atribuţiilor şi locului de muncă al reclamantului decât după ce o eventuală propunere emanată de la compartimentul de producţie reprezentat de Ocolul Silvic D.C. , ar fi fost aprobată şi transpusă în cuprinsul unui act adiţional la contractul individual de muncă al salariatului în condiţiile art. 17 alin. (5) din Codul muncii,

S-a reţinut că prevederile unui asemenea act adiţional pot intra în vigoare doar după ce este însuşit prin semnătură de salariat.

3. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva sentinței civile nr. 933 din data de 8.07.2024, pronunţată de Tribunalul S.- Secţia I civilă, a formulat apel pârâta Direcţia Silvică S.(f. 5-8 ds.) prin care a arătat că aceasta este netemeinică şi nelegală şi a solicitat defiinţarea ei, iar în rejudecare să fie respinsă acţiunea formulată.

A arătat că este greşit punctul de vedere al instanţei de fond, deoarece prin acest ordin nu s-au adus modificări contractului individual de muncă încheiat cu reclamantul, nefiind necesar a se încheia un act adiţional, ci s-au adus modificări fişei postului, pentru care nu era necesar acordul salariatului, ci se impunea doar aducerea la cunoştinţă a atribuţiilor suplimentare care i-au fost puse în sarcină.

A precizat că în anunţul de concurs nr. 14032 /22.03.2018 pentru funcţia ocupată în prezent de reclamant, s-a menţionat faptul că Direcţia Silvica scoate la concurs un post de inginer silvic, fără a se menţiona atribuţiile exacte ale funcţiei, iar reclamantul a dat concurs pentru acest post, fără a avea reprezentarea că urmează să exercite strict atribuţii ţinând de fond forestier de stat.

Totodată, nici în contractul individual de muncă modificat, în urma concursului, prin sau actul adiţional nr. 213/10.04.2018 nu s-a prevăzut că acesta va exercita doar atribuţii de fond forestier, ci s-a menţionat că va exercita funcţia de inginer silvic.

Apelanta a apreciat că prin modificarea atribuţiilor pe care reclamantul le îndeplinea pe funcţia de inginer silvic la Ocolul Silvic D.C. până la data de 27.02.2023, nu i-a fost modificat felul muncii, reclamantul desfăşurând în continuare potrivit fişei postului nr. 1163/27.02.2023, atribuţii specifice funcţiei de inginer silvic.

A invocat că în practica judiciară s-a reţinut că schimbarea atribuţiilor postului nu are semnificaţia unei modificări a contractului individual de muncă dacă nu s-a ajuns prin aceasta la un alt specific al funcţiei.

Încredinţarea unor sarcini suplimentare, care se încadrează în specialitatea angajatului, nu constituie o modificare a felului muncii, la fel cum retragerea unei sarcini nu poate constitui o astfel de modificare.

A susținut că salariatul pentru a-şi îndeplini sarcinile ce-i revin conform fişei postului trebuie să ia cunoştinţă de aceste sarcini, de aceea, se impune să-i fie comunicată, în baza principiului bunei credinţe care guvernează raporturile de muncă (art. 8 Codul muncii) acesta trebuie să semneze fişa respectivă.

Chiar daca refuză semnarea, din moment ce i-a fost comunicată, el va fi obligat să se conformeze voinţei angajatorului.

A subliniat că reclamantului nu i-a fost schimbat specificul funcţiei sau natura funcţiei prestate, atribuţiile din domeniul drumurilor forestiere şi investiţiilor fiind exercitate în cadrul Direcţiei Silvice de ingineri silvici.

Reclamantul P.V.C. a formulat apel incident (f. 33-34 ds.) prin care a solicitat schimbarea în parte a hotărârii instanţei de fond în sensul admiterii în integralitate a cererilor de chemare în judecată ce au făcut obiectul dosarelor conexate, respectiv inclusiv anularea Ordinului de serviciu nr. 17/27.02.2023 ca fiind nelegal şi netemeinic.

Totodată, a solicitat obligarea la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

În motivare a criticat admiterea excepţiei tardivităţii solicitării de anulare a Ordinului de Serviciu nr. 17/27.02.2023, în condiţiile în care, cu respectarea termenului de 45 de zile, la data de 15.03.2023 a formulat cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. 957/86/2023.

Pe fondul solicitării de anulare a Ordinului de Serviciu nr. 17/27.02.2023, a solicitat instanţei de apel să aibă în vedere argumentele învederate prin acţiunea introductivă, respectiv să valideze şi în ceea ce priveşte Ordinul de Serviciu nr. 17/27.02.2023 considerentele instanţei de fond cu privire la Ordinul de Serviciu nr. 45/15.09.2023.

A reiterar faptul că, în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea 53/2003 Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, fişa postului, cu specificarea atribuţiilor postului, se regăseşte în contractul individual de muncă, iar modificarea acesteia se poate face prin act adiţional la contractul dc muncă, nefiind suficientă doar semnarea „noi” fişe postului şi, cu atât mai mult, nefiind suficientă doar comunicarea acesteia.

A apreciat că atât în ceea ce priveşte Ordinul de serviciu nr. 17/27.02.2023, cât şt în ceea ce priveşte Ordinul de serviciu nr. 45/15.09.2023 s-a procedat la o modificare unilaterală a contractului individual de muncă al reclamantului, nelegală, astfel cum reiese potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. 2 din Codul muncii.

4. Apărări formulate în cauză:

Apelanta pârâtă Direcţia Silvică S., legal citată, a formulat întâmpinare (f. 44-47 ds.) prin care a solicitat respingerea apelului incident, reluând criticile din propriul apel.

Reclamantul apelant P.V.C. a formulat concluzii (f. 60-65 ds.) prin care a arătat în esenţă că susţine în totalitate afirmaţiile anterioare.

5. Procedura parcursă în faţa instanţei de apel:

Nu s-au administrat probe noi în apel.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de apel:

Verificând, în limitele motivelor de apel, conform art. 477, art. 479 alin. 1 C.pr.civ., stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea de către prima instanţă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea reţine următoarele:

Prin Ordinul de serviciu nr. 17/27.02.2023 emis de șeful Ocolului silvic D.C. (f. 7-8 ds. fd.) s-a stabilit ca începând cu 7.02.2023 reclamantul, inginer silvic în cadrul Ocolului silvic D.C. -Compartiment tehnic, va răspunde de activitatea de investiții și activitatea de drumuri forestiere, activități care vor fi preluate de la inginerul P.R..

S-a arătat că activitățile se vor desfășura conform fișei postului actualizată și atașată.

S-a mai stabilit ca atribuțiile aferente activității de fond forestier prevăzute în fișa postului nr. 462/27.01.2023 să fie preluate de inginer C.E., căruia urma să i se predea o serie de documente, și că acest ordin va produce efecte până la soluționarea dosarului nr. 803/P/2022 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei.

Noua fișa postului atașată (f. 9-12) nu a fost semnată de reclamant pentru luare la cunoștință și cuprinde în esență atribuții privind asigurarea integrității fondului forestier proprietate publică, fiind enumerate posibilitatea de lua 30 de măsuri în acest sens, atribuții privind activitatea de investiții și atribuții privind activitatea de drumuri forestiere.

În această fișă se precizează că reclamantul ocupând funcția de inginer silvic face parte din Compartimentul ”Investiții.

Drumuri forestiere”.

Acest ordin a fost contestat în fața instanței de către reclamant, invocându-se o modificare unilaterală a contractului individual de muncă fără acordul salariatului, prin cererea de chemare în judecată depusă la data de 15.03.2023 (f. 4 ds. fd.).

Prin Ordinul de serviciu nr. 41/15.09.2023 emis de șeful Ocolului silvic D.C. (f. 9-11 ds. conexat, nr. 3490/86/2023) s-a stabilit ca începând cu 15.09.2023 reclamantul, inginer silvic în cadrul Ocolului Silvic D.C.-Compartiment tehnic, va răspunde de activitatea de investiții și activitatea de drumuri forestiere, activități care vor fi preluate de la inginerul P.R..

În continuare ordinul conține aceleași mențiuni ca și ordinul nr. 17/27.02.2023, iar noua fișă a postului, nr. 5528/15.09.2023 (f. 12-18 ds.), nesemnată de reclamant, cuprinde în esență aceleași atribuții ca și cea emisă în luna februarie 2023.

Prima instanță a admis excepţia tardivităţii contestării Ordinului de serviciu nr. 17/27 februarie 2023, invocată din oficiu, reținând că schimbarea locului de muncă al salariatului, ca măsură unilaterală luată de angajator, a fost comunicată acestuia în data de 27.02.2023, în timp ce contestaţia acestei măsuri unilaterale la instanţa de judecată a fost înregistrată în data de 13.10.2023, cu depăşirea termenului de 45 de zile prevăzut de art. 268 Codul muncii.

Față de datele expuse, se constată că prima instanță a indicat eronat data contestării Ordinului nr. 17/27.02.2023, ca fiind data de 13.10.2023 în loc de 15.03.2023, critica reclamantului apelant în acest sens fiind întemeiată.

Data de 13.10.2023 este cea la care s-a înregistrat cererea de chemare în judecată formulată împotriva Ordinului de serviciu nr. 41/15.09.2023.

Prin urmare, raportat la data comunicării reținută de prima instanță și necontestată prin memoriul de apel, Curtea reține că termenul de 45 de zile nu a fost în mod evident depășit, contestarea măsurii angajatorului fiind formulată în termenul legal.

În raport de cele reținute, în temeiul art. 480 alin. 3 C.proc.civ.

Curtea va admite apelul incident formulat de reclamant, impunându-se anularea în parte a sentinței primei instanțe și reţinerea cauzei pentru rejudecare de către instanța de apel, în lipsa unei cereri exprese a părților de a se trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, reținându-se că, parțial, aceasta a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului.

În rejudecare va respinge excepţia tardivităţii contestării Ordinului de serviciu nr. 17/27 februarie 2023 emis de Direcţia Silvică S.-Ocolul Silvic D.C., pentru motivele expuse, și va analiza pe fond temeinicia cererii reclamantului de anulare a Ordinului nr. 17/27.02.2023.

Dat fiind că cele două ordine emise de angajator conțin în esență aceleași prevederi, Curtea va face o analiză comună pentru ambele acte contestate de reclamant, având în vedere și motivele de apel ale pârâtei prin care se contestă soluția primei instanței de anulare a Ordinului de serviciu nr. 41/15.09.2023 și de repunere a părților în situația anterioară.

Astfel cum s-a arătat, în motivarea cererilor de anulare a Ordinului de serviciu nr. 17/27.02.2023 și a Ordinului de serviciu nr. 41/15.09.2023 reclamantul a susținut că prin aceste ordine i s-a modificat unilateral contractul de muncă, contrar dispozițiilor art. 41 alin. 2 din Codul muncii.

Acesta a apreciat că fișa postului cu specificarea atribuțiilor de serviciu constituie un element al contractului de muncă, conform art. 17 alin. 3 lit. d din Codul muncii, și se putea modifica doar prin încheierea unui act adițional la contract, că înlocuirea atribuțiilor sale aferente activității de fond forestier și stabilirea în sarcina sa a altor atribuții care corespund unei alte funcții, din domeniul investițiilor și drumurilor forestiere, constituie o modificare unilaterală a contractului de muncă.

Prin urmare, ceea ce invocă reclamantul este că i s-ar fi modificat unilateral felul muncii ca element esențial al raportului de muncă, fapt pe care pârâta apelantă îl contestă.

Potrivit art. 17 alin. 3 lit. d, alin. 4 din Codul muncii persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, va fi informată cu privire la funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din România sau altor acte normative, precum şi fişa postului, cu specificarea atribuţiilor postului iar acest elemente trebuie să se regăsească şi în conţinutul contractului individual de muncă.

Totodată la aliniatul 5 se precizează că orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (3) în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adiţional la contract, anterior producerii modificării, cu excepţia situaţiilor în care o asemenea modificare este prevăzută în mod expres de lege sau în contractul colectiv de muncă aplicabil.

În speță trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 41 din Codul muncii potrivit cărora: ”(1) Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor.

(2) Cu titlu de excepţie, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod.

(3) Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente: a) durata contractului; b) locul muncii; c) felul muncii; d) condiţiile de muncă; e) salariul; f) timpul de muncă şi timpul de odihnă.”

Din dispozițiile legale citate rezultă inadmisibilitatea modificării unilaterale a elementelor esențiale ale contractului de muncă cum este și felul muncii.

În acest context, trebuie subliniat faptul că modificarea unilaterală a fișei postului ce conduce la schimbarea felului muncii este nelegală.

În privința posibilității angajatorului de a modifica în mod unilateral fișa postului, cu respectarea felului muncii convenit de părți, aceasta este legală în situațiile prevăzute în mod expres de lege, în sensul art. 17 alin. (5) din Cod.

Așadar, pentru modificarea unilaterală a fișei postului trebuie identificate dispoziții legale care o permit, fie și în mod implicit, sau, în anumite situații chiar impun ca salariatul să desfășoare anumite activități, independent de mențiunile din fișa postului.

Prin urmare, această modificare unilaterală este posibilă și legală ori de câte ori concretizează oricare din drepturile sau obligațiile generice expres instituite de art. 40 în favoarea/sarcina angajatorului cum este dreptul de a stabili organizarea şi funcţionarea unităţii.

Se reține și că potrivit art. 40 alin. 1 lit. b din Codul muncii angajatorul are dreptul de a stabili atribuțiile corespunzătoare pentru fiecare salariat.

De asemenea, modificarea trebuie să fie determinată de cauze obiective și să nu constituie un abuz de drept (cum ar fi supraîncărcarea normei).

În cadrul analizei dreptului angajatorului de a stabili atribuții noi, Curtea apreciază că acesta este legal numai dacă sunt îndeplinite următoarele cerințe:

- modificarea nu afectează felul muncii prevăzut în contractul individual de muncă (specificul funcției, al postului), respectă pregătirea profesională a salariatului, nu cuprinde cerințe pe care acesta nu le poate îndeplini (autorizații, avize etc.), respectă reglementările aplicabile pentru ocuparea funcției respective, dacă acestea s-au modificat între timp;

- modificarea este impusă sau permisă de dispozițiile legale, fie și în mod implicit;

- modificarea este determinată de cauze obiective.

Pentru a analiza dacă reclamantului i s-a schimbat felul muncii trebuie lămurită mai întâi această noțiune.

Felul muncii reprezintă profesia, meseria sau funcția ce este exercitată de salariat în temeiul contractului individual de muncă.

Profesia este specialitatea, calificarea deținută de o persoană prin studii.

Funcția este activitatea desfășurată de o persoană într-o ierarhie funcțională de execuție sau de conducere și constă în totalitatea atribuțiilor sau sarcinilor de serviciu pe care persoana încadrată trebuie să le aducă la îndeplinire pe baza anumitor calificări profesionale.

Postul constă în adaptarea funcției la particularitățile fiecărui loc de muncă și la caracteristicile titularului ce îl ocupă, potrivit cerințelor de pregătire teoretică, practică, competență, responsabilități.

Postul se caracterizează prin conținutul activității pe care trebuie să o desfășoare titularul, conținut stabilit în concret prin fișa postului.

Pentru individualizarea felului muncii principalul criteriu îl reprezintă funcția sau meseria.

Postul sau locul de muncă, cum ar fi un anumit compartiment, o subunitate etc., nu au un rol esențial.

În cadrul aceleiași funcții pot figura mai multe posturi iar dacă funcția și salariul rămân neschimbate, trecerea dintr-un compartiment în altul nu reprezintă o modificare unilaterală a contractului de muncă.

Schimbarea parțială a atribuțiilor postului nu are semnificația unei modificări a contractului de muncă dacă prin aceasta nu se ajunge la un alt specific al funcției.

Prin urmare simpla încredințare a unor atribuții suplimentare și retragerea altor atribuții nu reprezintă o modificare a contractului de muncă, dacă nu se ajunge la schimbarea naturii muncii, pentru executarea cărora sunt necesare alte aptitudini.

În raport de aceste repere teoretice, este necesar a se verifica respectarea de către angajatorul din cauză a cerințelor de legalitate a stabilirii unor atribuții noi în sarcina salariatului sau retragerea unei părți a atribuțiilor avute.

Cu titlu prealabil, Curtea observă că nici reclamantul, dar nici prima instanță, nu a argumentat de ce noile atribuții, care sunt legate de administrarea drumurilor forestiere, de investițiile în ceea ce privește clădirile și utilajele ocolului silvic, excedă pregătirii profesionale a reclamantului, de ce aceste atribuții nu sunt corespunzătoare funcției de inginer silvic și sunt specifice unei alte funcții din cadrul structurii organizatorice a ocolului silvic.

Curtea apreciază că în speță nu este vorba de o modificare a felului muncii, ci doar de o reorganizare internă cu privire la preluarea/predarea unor atribuții specifice anumitor compartimente existente în cadrul ocolului silvic, astfel de modificări fiind efectuate tot prin ordin de serviciu atunci când reclamantul a preluat în cursul anului 2018 atribuțiile de responsabil fond forestier, fără modificarea funcției de inginer silvic.

Astfel, prin Ordinul de serviciu nr. 25/24.04.2018 (f. 187,188 ds. fd. ) s-a stabilit că reclamantul va ocupa funcția de responsabil fond forestier în cadrul Ocolului Silvic D.C. iar ing.

Radu Popescu va ocupa funcția de responsabil compartiment regenerare păduri, investiții case silvice și drumuri forestiere, urmând ca acesta să predea reclamantului activitatea de fond forestier.

S-a stabilit ca Ovidiu Popescu să predea activitatea de investiții case silvice iar Cretu Petru să predea activitatea de investiții drumuri auto forestiere domnului inginer R.P..

Fișa postului nr. 462/27.01.2023 semnată de reclamant (f. 13-16 ds.), menționa că reclamantul ocupă postul de inginer silvic fond forestier de stat, Compartiment Tehnic.

Atribuțiile sale vizau în principal activitatea de asigurare a integrității fondului forestier, prin intermediul a 67 de măsuri.

Prin ordinele de serviciu contestate reclamantul a preluat de la inginerul P.R. activitatea de investiții și activitatea de drumuri forestiere, păstrându-și în parte atribuțiile care vizau asigurarea integrității fondului forestier.

Aceste activități fuseseră atribuite inginerului P.R. în anul 2018 când a reclamantul a preluat de la acesta activitatea de responsabil fond forestier.

Practic s-a stabilit ca doi ingineri silvici din cadrul aceluiași ocol silvic să se ocupe de un alt compartiment, cu atribuțiile aferente.

Instanța de apel nu poate reține că atribuțiile care vizează întreținerea, reparația drumurilor forestiere, ținerea evidenței imobilelor de pe raza ocolului silvic, propunerea unui plan de investiții în ceea ce privește clădirile și utilajele necesare desfășurării activității, asigurarea lucrărilor de întreținere și reparații a clădirilor existente, efectuarea de propuneri pentru achiziționarea mijloacelor fixe, nu pot fi realizate de un inginer silvic și că acestea sunt corespunzătoare unei alte funcții.

Curtea apreciază că aceste atribuții au legătură tot cu activitatea de administrare a pădurilor atribuită prin lege ocoalelor silvice (art. 10 din Codul silvic).

Pentru exploatare este nevoie de drumuri forestiere întreținute corespunzător, și evident că în desfășurarea activității personalul silvic folosește o serie de mijloace fixe sau imobile.

Nu rezultă din descrierea atribuțiilor ca reclamantul ar avea nevoie de cunoștințe, de pregătire specifică altor profesii și nici nu s-a invocat acest lucru.

Se mai reține că potrivit codului COR "213224", indicat în fișa postului reclamantului, acesta se referă la ocupația de inginer/ subinginer silvic.

Aceasta presupune specializarea în domeniul silviculturii și al managementului resurselor forestiere.

Ocupația include activități precum planificarea și îngrijirea pădurilor, precum și pregătirea proiectelor de silvicultură.

De asemenea, inginerul/ subinginerul silvic poate fi implicat în studii de cercetare și în alte activități de conservare a mediului.

Acest cod COR se referă, de asemenea, la activități de întreținere a infrastructurii forestiere, precum și la pregătirea documentațiilor necesare pentru exploatarea și comercializarea produselor forestiere.

Prin urmare, și din acest punct de vedere atribuțiile noi ale reclamantului nu reprezintă o schimbare a naturii muncii specifice funcției de inginer silvic.

Pe de altă parte, Curtea reține că această modificare este una temporară și a fost justificată de acuzațiile aduse reclamantului într-un dosar penal, chiar reclamantul susținând că dosarul penal are legătură cu atribuția de punere în valoare a masei lemnoase.

Prin urmare, măsura a fost justificată de cauze obiective de către angajator, neputând a se reține că este una discreționară, abuzivă.

Referitor la susținerea reclamantului din memoriul înregistrat la f. 113-117 ds. fd. că a fost supus unor represalii, întrucât a acționat ca avertizor de integritate conform Legii nr. 361/2022, Curtea reține că, într-adevăr, acesta a formulat o serie de sesizări legate de activitatea din cadrul ocolului silvic, invocând o serie de nereguli, unele din acestea fiind confirmate ca urmare a controalelor efectuate de Direcția Silvică S.(f. 135, 139, f. 159-160 ds. fd.), a formulat sesizări cu privire la șeful de ocol care a emis ordinele contestate (f. 136).

Însă, prima instanță nu a reținut nelegalitatea ordinului anulat ca urmare a aplicării prevederilor art. 22 din Legea nr. 361/2022, aceasta nu a constituit temei legal al cererii de chemare în judecată, astfel că, în calea de atac a pârâtei, și în contextul în care prin apelul incident nu s-a formulat nicio critică legat de aplicarea acestor dispoziții, Curtea nu poate analiza aplicarea acestora.

În acest context trebuie reținut faptul că obiect al căii de atac nu mai este acţiunea ci hotărârea pe care instanţa de judecată a pronunţat-o, hotărâre care urmează a fi cercetată din perspectiva criticilor ce pot fi aduse acestei sentinţe şi care efectiv au fost formulate.

Deși apelul este o cale ordinară de atac, caracterul său devolutiv nu este unul absolut, el fiind limitat de două reguli restrictive exprimate prin adagiile tantum devolutum quantum appellatum ce stabilesc că pricina se transmite către instanţa superioară, spre a fi din nou judecată, doar în măsura sau în limitele în care activitatea instanţei inferioare a fost criticată şi tantum devolutum quantum judicatum, care statuează că nu se devoluează decât ceea ce s-a dedus judecăţii, limite reglementate de prevederile art. 477 și 478 C.proc.civ.

Chiar dacă există o stare conflictuală între reclamant și șeful său ierarhic, în speță nu se poate reține că măsura de schimbare a reclamantului la un alt compartiment din cadrul ocolului, de modificare a unor atribuții, este contrară dispozițiilor legale, astfel cum s-a argumentat.

Față de aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondate, cererile de anulare a Ordinului de serviciu nr. 17/27 februarie 2023 emis de Direcţia Silvică S.- Ocolul Silvic D.C. și de repunere în situația anterioară formulate de reclamant, aceasta din urmă având caracter accesoriu.