Sentință penală nr. 1 din 20.01.2025

Prin sentința penală nr. 1 din data de 20 ianuarie 2025, pronunţată în dosar nr. 647/39/2024 al Curţii de Apel Suceava, s-a dispus, după cum urmează:

„În baza art. 172 alin. 7 raportat la art. 166 alin. 6 lit. c din lg.302/2004 respinge ca nefondată sesizarea formulată de P.C.A.Scu privire la recunoaşterea şi executarea în România a hotărârii judecătoreşti străine cu privire la persoana condamnată B.A.D.”

Problema de drept ce prezintă relevanţă în speţă constă în aceea că:

,,Prin adresa nr. 32750/II-5/2024 din 11.12.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul art. 172 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, a fost înaintată cererea de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti pronunţate în alte state membre ale Uniunii Europene – Suedia, în cazul în care persoana condamnată se află în România, relativ la cetăţeanul român B.A.D., în vederea executării pedepsei de 60 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.

B 165-22, pronunţată la data de 15.09.2022 de către T.P.I.S- S., definitivă la data de 06.10.2022, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui autovehicul în stare de ebrietate, prev. de art. 4 alin. 1 şi art. 4 a din Codul rutier suedez.

Totodată, s-a menționat că pedeapsa urmează să expire la data de 07.10.2027.

Din verificările efectuate de către unitatea de parchet a rezultat că executarea hotărârii judecătorești nu este contrară principiului non bis in idem, persoana condamnată nefiind cercetată penal pe teritoriul țării pentru aceeaşi infracțiune sau pentru o altă infracțiune decât cea pentru care a fost pronunțată hotărârea transmisă de către statul emitent și nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată.

La cererea de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti formulată de către autorităţile suedeze, în temeiul Deciziei – cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, a fost anexată documentația aferentă (certificatul emis de autoritatea competentă din Suedia, sentinţa de condamnare, notificarea persoanei condamnate, etc.), fișa de evidență din cadrul bazei de date D.E.P.A.B.D. și fișa de cazier judiciar a intimatului.

Examinând înscrisurile înaintate de către statul emitent, în conformitate cu prevederile art. 172 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, Curtea constată caracterul nefondat al sesizării pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa penală nr.

B 165-22, pronunţată la data de 15.09.2022 de către T.P.I.S- S., definitivă la data de 06.10.2022, cetăţeanul român B.A.D. a fost condamnat la pedeapsa de 60 zile închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui autovehicul în stare de ebrietate, prev. de art. 4 alin. 1 şi art. 4 a din Codul rutier suedez, aceasta urmând să expire la data de 07.10.2027.

Sub aspectul situației factuale, s-a reținut că, la data de 12.02.2022, numitul B.A.D. a condus un automobil cu pasageri, pe drumuri din municipiul S., S., după ce a ingerat alcool într-o astfel de cantitate încât concentraţia de alcool în aerul expirat în cursul călătoriei sau după călătorie s-a ridicat la 0,74 mg/l.

Conform dispozițiilor art. 172 alin. 3 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, obiectul procedurii îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti străine.

Analizând condiţiile pentru recunoaşterea şi executarea hotărârii judecătoreşti străine stipulate în art. 167 din actul normativ anterior menționat, Curtea constată că sentința penală pronunţată la data de 15.09.2022 de către T.P.I.S- S. este definitivă și executorie, astfel cum s-a consemnat în certificatul emis de autoritățile suedeze.

În continuare, Curtea constată că pentru admiterea cererii statului solicitant este necesară, între altele, îndeplinirea condiției dublei incriminări, ceea ce presupune ca fapta pentru care s-a dispus condamnarea persoanei, astfel cum a fost descrisă în cuprinsul hotărârii de condamnare, să fie sancţionată şi de legea penală română.

Astfel, se constată că fapta sancţionată de dreptul statului solicitant ca fiind infracţiunea de conducerea unui autovehicul în stare de ebrietate, prev. de art. 4 alin. 1 şi art. 4 a din Codul rutier suedez, pentru care s-a dispus condamnarea numitului B.A.D. la pedeapsa de 60 zile închisoare, nu îşi găseşte corespondentul în legislaţia penală română, în cazul în care aceasta ar fi fost săvârşită pe teritoriul ţării.

În acest sens, se impune a se evidenţia că, potrivit dispoziţiilor art. 336 Cod penal, constituie infracţiune conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Se poate observa, aşadar, că legiuitorul român nu a incriminat din punct de vedere penal fapta unei persoane de a conduce un autovehicul pe drumurile publice având o anumită concentraţie de alcool în aerul expirat, pentru a se antrena răspunderea penală fiind în mod imperios necesară prelevarea de către personalul medical al unei unităţi spitaliceşti a mostrelor biologice şi stabilirea îmbibaţiei de alcool existente în sânge printr-un act medico-legal care emană de la instituţii abilitate.

Deopotrivă, îmbibaţia alcoolică trebuie să fie de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Or, din documentaţia înaintată de către autorităţile suedeze şi, cu precădere, din conţinutul hotărârii judecătoreşti de condamnare nu rezultă faptul că cetăţeanului român B.A.D. i-ar fi fost recoltate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, acestuia luându-i-se „o probă de respiraţie în aerul liber” (pag. 3 din sentinţa penală de condamnare emisă de statul străin).

În consecinţă, numitul B.A.D. a fost sancţionat conform art. 4 alin. 1 şi art. 4 a din Codul rutier suedez, care prevăd că persoana care conduce un vehicul motorizat (...) după ce a ingerat alcool într-o cantitate atât de mare încât concentraţia de alcool, în timpul călătoriei sau după călătorie, este de cel puţin (...) 0,10 mg/l în aerul expirat se condamnă pentru conducere în stare de ebrietate la amenzi sau la închisoare pe timp de cel mult şase luni, iar dacă infracţiunea (...) va fi considerată gravă, şoferul va fi condamnat pentru conducere în stare de ebrietate la închisoare pe timp de cel mult doi ani.

Prin urmare, fapta numitului B.A.D., de a conduce un automobil cu pasageri, pe drumuri din municipiul Skelleftea, Suedia, după ce a ingerat alcool într-o astfel de cantitate încât concentraţia de alcool în aerul expirat în cursul călătoriei sau după călătorie s-a ridicat la 0,74 mg/l, nu constituie infracţiune conform Codului penal român, iar autorul nu este sancţionabil.”