Decizie nr. 32 din 16.01.2025

I. Circumstanțele cauzei:

1. Cererea de chemare în judecată:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul T.B.

S. – Secţia I Civilă la data de 25.01.2023 sub nr. 274/86/2023, reclamantul C.A., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.

S., a solicitat obligarea pârâtei să îi recalculeze pensia stabilită prin decizia nr. 325508/03.06.2015 deoarece nu i-a fost luată în calcul adeverința nr. 258/2000 din care rezultă că perioada menționată în acea adeverință se încadrează în grupa a-II-a de muncă.

Pârâta C.J.P. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.

2. Hotărârea pronunțată în primă instanță:

Prin sentinţa civilă nr. 786 din data de 19 iunie 2024, pronunţată în dosarul nr. 274/86/2023, T.

S. - Secţia I civilă a admis acţiunea, a obligat pârâta la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului cu valorificarea perioadei 04.09.1972-01.07.1987 cuprinsă în adeverinţa nr. 258/2000 emisă de S.M.L.S., ca fiind desfăşurată în condiţiile grupei a II – a de muncă şi la plata către reclamant a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reținând următoarele:

Prin cererea dedusă judecății, reclamantul C.A. a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor sale de pensie din perspectiva faptului că nu au fost valorificate datele din adeverința nr. 258/2000, potrivit cărora perioada menţionată în adeverinţă se încadrează în grupa a II-a de muncă.

În adresa nr. 101184/29.12.2022 intimată a arătat că perioada 04.09.1972-01.07.1978 a fost valorificată ca vechime în condiţii normale de muncă întrucât, prin adresa nr. 50/30.11.2022, S.C.

ML S.C.M.

S S.A. a specificat faptul că în arhiva societăţii nu au fost găsite documente (procese-verbale, decizii, tabele, hotărâri ale C.A.) care să ateste încadrarea în grupe de muncă.

Prin întâmpinare, pârâta a arătat faptul că adeverinţa nr. 258/24.05.2000, vizând perioada 04.09.1972-01.07.1987, nu a fost valorificată în grupă de muncă motivat de faptul că temeiul juridic al acordării grupei de muncă este incorect, raportat la meseria reclamantului.

Prin adeverința nr. 258/24.05.2000 eliberată de S.M.L.

S. se atestă faptul că reclamantul C.A. „a fost angajat la CCS (în prezent S.M.L.

S. ) în funcţia de cizmar rihtuitor în perioada 04.09.1972-01.07.1987.

Perioada lucrată se încadrează în grupa a I- a de muncă conform art. 50/1990, anexa II, poziţia 71, respectiv prepararea şi utilizarea de răşini sintetice sau cauciuc şi solvenţi aromatici sau cloruraţi, cu timpul efectiv lucrat de 100% în aceste condiţii”.

Aceste aspecte sunt confirmate şi de menţiunile din carnetul de muncă al reclamantului (poz. 8-21) din care rezultă că în perioada 04.09.1972-01.07.1987 acesta a lucrat în calitate de cizmar tălpuitor la C.C.S..

În cuprinsul adeverinței nr. 258/24.05.2000 s-a indicat, într-adevăr, „art. 50/1990, anexa II, poziţia 71”, temei potrivit căruia perioada menționată se încadrează în grupa a II-a de muncă.

Potrivit pct. 71 din Anexa II a Ordinului 50/1990, se încadrează în grupa a II-a de muncă, activităţile constând în „Prepararea, ambalarea şi utilizarea adezivilor din răşini sintetice sau cauciuc şi solvenţi aromatici sau cloruraţi.

Confecţionarea articolelor din cauciuc prin înmuiere în soluţie de cauciuc preparată cu solvenţi aromatici sau cloruraţi.

Impregnarea şi gumarea cu soluţie din cauciuc preparată cu solvenţi aromatici sau cloruraţi. (...)”.

Or, reclamantul a desfăşurat activitate de cizmar tălpuitor în perioada 04.09.1972-01.07.1987 conform menţiunilor din carnetul de muncă şi, prin urmare, este corectă situaţia privind încadrarea în grupă de muncă atestată de adeverinţă pentru acest interval, reclamantului fiindu-i aplicabil temeiul legal dat de Ordinul 50/1990, Anexa I, poz. 71.

Chiar dacă fostul angajator a indicat greşit „art. 50/1990, anexa II, poziţia 71” ca fiind temeiul legal al încadrării în grupa I de muncă, în loc de „Ordinul 50/1990, anexa II, poziţia 71”, prima instanţă a reţinut că activitatea desfăşurată de reclamant în perioada 04.09.1972-01.07.1987 se încadrează în grupa a II-a de muncă în temeiul poz. 71 din anexa II la Ordinul 50/1990, fiind vorba, în mod evident, despre o eroare materială strecurată în conținutul adeverinței eliberată de către fostul angajator.

S-au reținut dispozițiile art. 126 alin. 4 din H.G. nr. 257/2011.

Cum adeverința în litigiu îndeplinește condițiile legale de valabilitate, aspect necontestat de către intimată, aceasta trebuia să o valorifice, fiind evident că este vorba despre o eroare în ceea ce privește temeiul încadrării în grupa a II-a de muncă.

Referitor la faptul că, potrivit adresei 50/30.11.2022, înregistrată la C.J.P.

S. cu nr. 97655/15.12.2022, S.C.

ML SCM S. a menţionat că în arhiva societăţii nu au fost găsite documente (procese-verbale, decizii, tabele, hotărâri ale C.A.) care să ateste încadrarea în grupe de muncă, prima instanţă a reţinut că nu este culpa reclamantului pentru faptul că documentele din arhiva fostei C.C.S. s-au pierdut între timp și nu mai pot fi confirmate.

Astfel, pentru perioada de interes în cauză este emisă adeverința nr. 258/24.05.2000, adeverința fiind eliberată la momentul respectiv în baza documentelor fostei Cooperative Confecţia S. de către fostul angajator.

De vreme ce adeverința conține informațiile ce rezultă din înscrisurile în baza cărora a fost emisă, se consideră că mențiunile sunt exacte și reflectă evidențele din actele primare.

Nu există niciun argument pentru care pârâta să nu valorifice datele din adeverința nr. 258/24.05.2000, în condițiile în care emitentul adeverinței și-a asumat responsabilitatea pentru datele din aceasta, iar faptul că în prezent documentele din arhivă nu se mai regăsesc, nemaiputând fi confirmate datele din adeverință, nu îi este imputabil reclamantului, așa cum s-a menţionat anterior.

Față de toate aceste considerente, prima instanţă a admis acţiunea şi a obligat pârâta la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului cu valorificarea perioadei 04.09.1972-01.07.1987 cuprinsă în adeverinţa nr. 258/2000 emisă de S.M.L.

S. ca fiind desfăşurată în condiţiile grupei a II – a de muncă.

În temeiul art. 453 alin. (1) C.pr.civ., a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

3. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta C.J.P.S., solicitând modificarea hotărârii, în sensul respingerii cererii ca nefondată.

În motivare, a arătat că prima instanţă nu a analizat obiectul dedus judecăţii, prin prisma tuturor dispoziţiilor legale invocate de părţi şi nu a dat o interpretare corectă dispoziţiilor legale incidente în cauză, încălcând şi interpretând eronat dispoziţiile Legii nr. 263/2010, ale H.G. nr. 257/2011 şi ale OUG nr. 50/1990.

A invocat prevederile art. 158 din Legea nr. 263/2010, punctele 6 şi 7 din Ordinul nr. 50/1990.

La emiterea deciziei nr. 325508/03.06.2015 adeverinţa nr. 258/24.05.2000 nu a fost valorificată în grupă de muncă motivat de faptul că temeiul juridic al acordării grupei de muncă este incorect, raportat la meseria reclamantului.

Prin adresa nr. 91302/21.11.2022 a solicitat S.C.

S.M.L., prin raportare la dispoziţiile art. 158 alin. 6 din Legea nr.263/2010, să prezinte documente întocmite anterior datei de 01.04.2001 pe baza cărora s-a eliberat adeverinţa nr. 258/24.05.2000, iar prin adresa nr. 50/30.11.2022 i s-a comunicat că nu există în arhiva societăţii procese-verbale, tabele, decizii, hotărâri ale C.A. care să nominalizeze încadrarea reclamantului în grupa a II de muncă.

S-a precizat faptul că reclamantul a avut meseria de cizmar şi s-a anexat în copie procesul -erbal din anul 1979.

Toate aceste aspecte au fost comunicate şi reclamantului.

Faţă de art. 158 alin. 7 din Legea nr. 263/2010, raportat la răspunsul S.C. M.L. şi înscrisurile ce i-au fost transmise, perioada 04.09.1972-01.07.1987 a fost valorificată în condiţii normale de muncă.

În drept, a invocat Legea nr. 263/2010, H.G. nr. 257/2011, O.U.G. nr. 50/1990 şi art. 466, art. 468, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

4. Apărări formulate în cauză:

Intimatul-reclamant C.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului deoarece adeverinţa dovedește că a lucrat în grupa a II a de muncă și este emisă în condiţii legale. Prezintă situația similară a unui coleg.

5. Procedura parcursă în faţa instanţei de apel:

Nu s-au administrat probe noi în apel.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de apel:

Verificând, în limitele motivelor de apel, conform art. 477, art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea de către prima instanţă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea reţine următoarele:

Prima instanţă a stabilit că pârâta-apelantă trebuia să ia în considerare adeverinţa nr. 258/24.05.2000 eliberată de S.M.L.

S. (prin care se atestă perioada în care petentul a lucrat la această societate, funcția și împrejurarea că activitatea acestuia se încadrează în grupa II de muncă), reținând că este o eroare materială în cuprinsul acesteia temeiul indicat de fostul angajator (art. 50/1990, în loc de Ordinul 50/1990), că aceasta îndeplinește condițiile legale de valabilitate (astfel încât s-au aplicat prevederile art. 126 alin. 4 din H.G. nr. 257/2011) și că nu este culpa reclamantului împrejurarea că documentele din arhiva fostei C.C.S. s-au pierdut și nu mai pot fi confirmate.

Apelanta a invocat în calea de atac dispoziţiile art. 158 din Legea nr. 263/2010, inclusiv alin. 4-7 din această prevedere, care stabilesc următoarele:

”(4) Adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă sunt valorificate numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.

(5) Prin documente verificabile se înţelege: actul administrativ de nominalizare a persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă sau, în lipsa acestuia, actul administrativ privind încadrarea locurilor de muncă/activităţilor/categoriilor profesionale în grupe superioare de muncă; contractul individual de muncă; contractul colectiv de muncă; decizii interne; act administrativ de modificare a locului de muncă sau a sarcinilor de serviciu; extras din statele de plată din care să rezulte secţia/atelierul/locul de muncă, precum şi orice alte documente justificative.

(6) În situaţia în care există suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activităţii în grupele I şi/sau a II-a de muncă, angajatorii sau orice alţi deţinători legali de arhive sunt obligaţi să pună la dispoziţia C.N.P.P.şi/sau a caselor teritoriale de pensii, după caz, la solicitarea acestora, documentele întocmite anterior datei de 1 aprI.2001 pe baza cărora s-au eliberat adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă, în vederea verificării respectării legislaţiei în domeniu.

(7) În situaţia în care, ca urmare a verificărilor prevăzute la alin. (6), se constată încălcări ale legislaţiei privind încadrarea în grupe superioare de muncă sau nu sunt prezentate documentele care au stat la baza eliberării adeverinţelor, perioadele respective sunt valorificate ca vechime în muncă/stagiu de cotizare în condiţii normale de muncă.”

Curtea constată că, ulterior modificărilor aduse prin Legea nr. 172/2016, art. 158 alin. 6 citat anterior prevede posibilitatea pârâtei-apelante de a face verificări în legătură cu înscrisurile care atestă desfăşurarea unei activităţi în grupă superioară de muncă.

Consecinţa efectuării acestor verificări este reglementată de prevederea din art. 158 alin.7 din acelaşi act normativ, în sensul că, în situaţia în care, ca urmare a verificărilor, se constată încălcări ale legislaţiei privind încadrarea în grupe superioare de muncă sau nu sunt prezentate documentele care au stat la baza eliberării adeverinţelor, perioadele respective sunt valorificate ca vechime în muncă/stagiu de cotizare în condiţii normale de muncă.

Instanța constată că aceasta este o procedură pusă la dispoziţia pârâtei-apelante de prevederile legale menţionate anterior, iar instituția apelantă era obligată să o urmeze pentru a putea înlătura de la aplicare adeverinţa care atestă desfăşurarea activităţii în grupă superioară de muncă.

Legiuitorul a pus la dispoziţia casei teritoriale de pensii o procedură prin care se poate cerceta nu numai dacă adeverinţele prezentate de persoanele interesate respectă condiţiile de formă, ci şi dacă acestea respectă nominalizările efectuate de fostul angajator anterior datei de 01.04.2001.

Or, astfel cum rezultă din dosarul de pensie depus în copie de către pârâta-apelantă (f. 17-72 dosar fond), aceasta a efectuat verificările reglementate de art. 158 alin. 6, iar în urma acestora fostul angajator nu a prezentat documentele ce au stat la baza eliberării adeverinței.

Astfel, prin adresa nr. 50/30.11.2022 (f. 20 dosar fond), M.L.

SCM S. a comunicat C.J.P.S. că ”Alte documente cum ar fi procese verbale, decizii, tabele, hotărâri ale C.A. care să nominalizeze încadrarea dumnealui în grupa de muncă nu s-au găsit în arhiva societății”, așadar este incidentă teza a II-a din art. 158 alin. 6 al Legii nr. 263/2010 (”nu sunt prezentate documentele care au stat la baza eliberării adeverințelor”), care justifică soluția de valorificare a perioadei 4.09.1972-1.07.1987 înscrisă în adeverința nr. 258/24.05.2000 ca stagiu de cotizare în condiții normale de muncă și de refuz al pârâtei de valorificare a grupei a II-a de muncă înscris în adresa nr. 101184/29.12.2022 (f. 8 dosar fond).

Inexistența culpei reclamantului-intimat în pierderea documentelor din arhiva fostei C.C.S. nu exclude de la aplicare procedura reglementată de art. 158 alin. 6 din Legea nr. 263/2010 și nici consecința derulării acestei proceduri, respectiv art. 158 alin. 7 din Legea nr. 263/2010.

Acestea sunt prevăzute de legiuitor cu caracter obligatoriu, fără a fi condiționate de o culpă a fostului salariat.

Într-adevăr, adeverinţa în cauză fiind emisă anterior Ordinului nr. 590/2008 (respectiv în anul 2000), sunt incidente dispoziţiile art. 126 alin. 4 din H.G. nr. 257/2011, reținute de prima instanță.

Împrejurarea că, formal, adeverința nr. 258/24.05.2000 îndeplineşte toate condiţiile de valabilitate, astfel cum a reținut prima instanță și nu s-a contestat în apel, nu este suficientă pentru valorificarea grupei a II-a de muncă pe care o atestă, astfel cum a reținut eronat prima instanță, având în vedere că, în urma verificărilor făcute, nu au fost prezentate documentele ce au stat la baza emiterii ei.

Situația similară a unui fost coleg al părții nu conduce la o altă soluție în prezenta cauză, având în vedere obiect litigiului (recalculare pensie, iar nu constatare grupă de muncă).

Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, având în vedere că în mod greșit prima instanță nu a făcut aplicarea art. 158 alin. 7 din Legea nr. 158/2010, în baza art. 480 alin. 2 C.pr.civ., apelul va fi admis, iar sentința va fi schimbată în tot, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.