Decizie nr. 464 din 18.09.2024

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 25.08.2023 sub nr. dosar 2881/86/2023, reclamanta L.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră Suceava ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea, în tot, a Dispoziției de imputare nr. 38/06.02.2023, emisă Garda Forestieră Suceava, prin care instituția i-a imputat suma de 7.730,5 lei, reprezentând o treime din prejudiciul de 23.191,52 lei, constatat de Camera de Conturi Suceava prin Decizia nr. 1/4/09.03.2016, dispoziție pe care o consideră nelegală, netemeinică și nefondată;

- obligarea pârâtei să-i restituie suma de 7.731 lei, care i-a fost reținută pe statul de plată.

Pârâta Garda Forestieră Suceava a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și menținerea Deciziei atacate.

Prin sentința nr. 804 din data de 07 decembrie 2023, Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea având ca obiect „anulare act administrativ-pretenții”, formulată de reclamanta L.A., în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră Suceava.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta L.A., solicitând admiterea acestuia, casarea în tot a sentinței civile atacate, reținerea cauzei spre rejudecare, iar în rejudecarea pe fond a cauzei admiterea cererii de anulare în tot a Dispoziției de imputare nr.38/06.02.2023, dată de Garda Forestieră Suceava, prin care i s-a imputat suma de 7.730,5 lei, reprezentând o treime din prejudiciul de 23.191,52 lei, constatat de Camera de Conturi Suceava prin Decizia nr. 1/4/09.03.2016 și obligarea intimatei pârâte să-i restituie sume de 7.731 lei, reținută pe statul de plată.

În motivare, a arătat că sentința este nelegală, netemeinică și nefondată, motivat de faptul că a fost pronunțată prin aplicarea greșită a normelor de drept administrativ și civil, cu reținerea de motive contradictorii, respectiv:

1. În analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanța de fond, în mod corect a reținut că:

În perioada 06.01.2016-16.02.2016, Camera de Conturi Suceava a efectuat la Garda Forestieră Suceava (fostul Comisariat de Regim Silvic Suceava și fostul ITRSV Suceava), o misiune de audit public extern, cu tema „Controlul lucrărilor de regenerare a pădurilor, pentru îmbunătățirea calității mediului prin împădurirea terenurilor degradate, reconstrucția ecologică și gospodărirea durabilă a pădurilor” pentru perioada 2014-2015;

Misiunea de audit s-a finalizat prin încheierea Raportului de control al Camerei de Conturi Suceava, înregistrat la instituție cu nr.3060/16.02.2016.

Prin Decizia nr.1/4 din 09.03.2016 a Camerei de Conturi Suceava s-a dispus înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă, Garda Forestieră Suceava a procedat la îndeplinirea măsurilor dispuse, a extins verificările și nu a mai constatat alte deficiențe.

Prejudiciul constatat de Camerei de Conturi Suceava, s-a înregistrat în evidențele financiar contabile ale Gărzii Forestiere Suceava.

Împotriva Decizia nr.1/4 din 09.03.2016 a Camerei de Conturi Suceava, Garda Forestieră Suceava a depus contestație, la Curtea de Conturi a României, contestație care a fost respinsă.

Instituția a atacat în instanță încheierea nr. 19 din 18.04.2016 și Adresa nr.40568/N.m/26.04.2016 a Curții de Conturi a României, care a respins acțiunea ca nefondată, ulterior și recursul a fost respins.

Ca urmare a epuizării căilor procedurale pe care instituția le-a avut la dispoziție și a pronunțărilor instanțelor de judecată, problema prejudiciului constatat, în sumă de 23.191,52 lei, la care se adaugă dobânzile calculate până la data recuperării, s-a impus a fi analizat și soluționat.

Termenul inițial dat de către Camera de Conturi Suceava, de 31.08.2016, a fost prelungit, în baza solicitărilor formulate de instituție, până în prezent.

Prejudiciul în sumă de 23.191,52 lei s-a constatat în urma analizării modului în care s-a derulat execuția lucrărilor de reconstrucție ecologică pe terenuri degradate constituite în perimetrele de ameliorare Borcila A,B, în comuna Lunca, județul Botoșani, de către SC X Serv Brăila, conform contractului de prestări servicii nr.16136/15.08.2007, cu o valoare inițială a lucrărilor contractate de 332.932 lei și o durată de execuție de 72 luni (01.09.2007-01.09.2013) și în perimetrul de ameliorare Șes Rediu, comuna Rădăuți Prut, județul Botoșani, pentru execuția cărora s-a încheiat cu aceeași firmă, contractul 16137/15.08.2007, cu o valoare inițială a lucrărilor contractate de 157.693 lei și o durată de execuție, de 72 luni (01.09.2007-01.09.2013).

Garanția de bună execuție constituită conform prevederilor legale, aflată la dispoziția instituției, a fost de 15.490 lei.

Constatările și stabilirea prejudiciului de către Camera de Conturi Suceava au ca punct de plecare concluziile pe care compartimentul tehnic de specialitate le-a prezentat conducerii instituției, în urma analizării capacitatății tehnice și profesionale a firmei X Serv Brăila, de a derula și finaliza contractele de prestări servicii.

Aceste concluzii au fost consemnate în referatul înregistrat cu nr. 8515/22.06.2010 (pag.32-41 din cererea de chemare în judecată), document prin care s-a propus rezilierea contractelor 16136 și 16137/2007 și blocarea garanției de bună execuție în valoare de 15.490 lei, cu scopul de a fi utilizată ulterior la acoperirea pierderilor de puieți din plantațiile identificate în perimetrul de ameliorare Șes Rediu, Rădăuți Prut, în sumă de 3.098 lei și a celor din perimetrul Borcila A.B, comuna Lunca, județul Botoșani, în sumă de 10.311 lei, precum și pentru plata penalităților de întârziere calculate pentru neexecutarea la termen a lucrărilor, în valoare de 9.224,73 lei, aferente perimetrului de ameliorare Șes Rediu, Rădăuți Prut și 557,79 lei pentru perimetrul Borcila A.B, comuna Lunca, județul Botoșani.

Deblocarea garanției de bună execuție în valoare de 15.490 lei s-a realizat la propunerea compartimentului tehnic de specialitate, formulată prin documentul înregistrat cu nr. 14537/27.09.2010, în care responsabilul compartimentului tehnic a propus eliberarea garanției de bună execuție către firma X Serv Brăila.

Persoanele responsabile pentru producerea acestor deficiențe, conform raportului nr.3060/16.02.2016, întocmit de Camera de Conturi Suceava au fost considerate a fi inspectorul șef, în calitate de ordonator terțiar de credite; consilierul juridic al instituției, care are în fișa postului atribuții de serviciu din sfera urmăririi și derulării contractelor de achiziții publice și pe cele de realizarea actelor de procedură necesare în instanță în vederea recuperării debitului și șefa serviciului financiar contabil, cu atribuții privind evidența contabilă și exercitarea controlului financiar preventiv.

„Auditorii publici externi au constatat și consemnat în raportul de control nr.3060/16.02.2016 că entitatea contractantă a reziliat cele două contracte de prestări servicii încheiate cu societatea respectivă, prin Decizia nr.127/02.07.2010 a inspectorului șef I.T.R.S.V Suceava care, la art.3, prevedea penalități de întârziere pentru lucrările executate...”.

2.

În analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, a arătat recurenta reclamantă că instanța de fond, în mod greșit, și-a întemeiat soluția de respingere a acțiunii având ca obiect „anulare act administrativ-pretenții” pe motive greșite și contradictorii, așa după cum va argumenta juridic în continuare:

„Contractul de prestări servicii nr. 16137/15.08.2007 și actul adițional la acesta nr. 19858/19.10.2007, precum și contractul de prestări servicii nr.16136/15.08.2007 și actul adițional la acesta nr. 19859/19.10.2007, au fost semnate și de către reclamantă fără obiecțiuni..”, aspect fără relevanță în cauză, avându-se în vedere că semnarea contractelor se face la momentul angajării cheltuielilor publice, etapă în care nu erau neregularități sau neconformități.

A arătat că prin actele adiționale încheiate și semnate și de către dumneaei, s-au modificat clauze din contract, dintre care relevant în speță este: ,,După art. 19, alin. 19.2 se introduce următorul aliniat: 19.3.

Părțile convin ca prezentul contract să reprezinte titlul executoriu pentru încasarea obligațiilor precum și a dobânzilor, penalităților aferente clauzelor contractuale, urmând a se proceda la executarea silită fără somații și fără acordarea unui termen de conciliere”.

Din fișa postului responsabilului tehnic, rezultă în mod clar că monitorizarea execuției contractelor 16136 și 16137/2007, încheiate de instituție cu firma X Serv Brăila și demararea acțiunilor legale care să conducă la remedierea deficiențelor constatate au fost atribuții de serviciu ale responsabilului tehnic din cadrul instituției și nu atribuția șefului serviciului financiar-contabil.

Faptul că: „...Referatul nr.8515/22.06.2010 privind propunerea de reziliere a contractelor nr. 16137/15.08.2007 perimetrul de ameliorare Șes Rediu, comuna Rădăuți Prut, județul Botoșani și nr. 16136/15.08.2017 perimetrul de ameliorare Borcila, comuna Lunca, județul Botoșani a fost repartizat și reclamantei prin rezoluție.” nu susține temeinicia actelor care au stat la baza emiterii dispoziției contestate pentru că, responsabili principali, conform atribuțiilor de serviciu și rezoluției conducătorului instituției, au fost responsabilul tehnic cu monitorizarea execuției contractelor 16136 și 16137/2007 și consilierul juridic al instituției.

Referatul nr.8515/22.06.2010, semnat de conducătorul compartimentului tehnic de specialitate nu întrunește cerințele legale pentru a se constitui în document justificativ de înregistrare a debitului în contabilitate, (conform Legii contabilității nr.82/l9,O.M.F.P. nr. 2634/2015 privind documentele financiar-contabile, art. 1.4.1 din Normele metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, Planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia aprobat prin Ordinul nr. 1917 din 12 decembrie 2005).

Legea contabilității nr.82/1991, dispune la art. 6 astfel: (1) Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ; (2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz, rezultând din acest text de lege că documentul justificativ este acel document care se întocmește în momentul efectuării unei operațiuni economico-financiare; din perspectiva pertinenței mijloacelor de probă, condiție pe care referatul nr. 8515/22.06.2010, exclus să o poate îndeplini.

Referatul nr.8515/22.06.2010 nu îndeplinește condiția prevăzută în O.M.F.P. nr. 2634/2015 - Anexa 1, pct. 4. prezentată astfel: „Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condițiile în care furnizează toate informațiile prevăzute de normele legale în vigoare.”, cerință neîndeplinită, pentru că acesta prezintă situația la modul general, nefiind însoțit de inventarele prevăzute de lege și nu respectă prevederile Ordinului nr. 2861 din 9 octombrie 2009, care se aplică de către persoanele juridice prevăzute la art. 1 din Legea contabilității nr.82/1991, republicată, care stabilește la art. 2 din Anexa Ordinului nr.2861 din 2009 (normele privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii).

Referatul nr. 8515/22.06.2010 nu este vizat pentru conformitatea cu prevederile legale de către compartimentul juridic.

Referatul nr. 8515/22.06.2010 nu se poate constitui în mijloc de probă, deoarece nu este apt de a dovedi realitatea.

Debitul consemnat în acest referat nr.8515/22.06.2010, conține date eronate (încadrarea în categoria pierderilor imputabile a unor pierderi de puieți care se situează în limita pierderilor tehnologice admisibile, penalitățile de întârziere pentru neexecutarea lucrărilor la timp calculate eronat, inclusiv la TVA, în condițiile în care lucrările nu au fost executate, și deci nu exista o bază și TVA aferent).

Referatul nr. 8515/22.06.2010 nu este act administrativ emis de instituție în condițiile de legalitate, iar debitul consemnat în acest document nu este o creanță certă, lichidă si exigibilă, după cum rezultă din motivele anterior prezentate.

Termenul de legalitate reprezintă „caracteristica unei operațiuni de a respecta toate prevederile legale care îi sunt aplicabile, în vigoare la data efectuării acesteia”.

Conform definiției date de prevederile art. 2 al Legii nr. 554 din 2 decembrie 2004 a contenciosului administrativ, autoritatea publică este „orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; ...c) act administrativ- actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinse raporturi juridice”.

Instanța de fond a reținut în analiza realizată, în baza căreia și-a întemeiat hotărârea, la pag. 10, că: „Auditorii publici externi au constatat și consemnat în raportul de control nr.3060/16.02.2016 că entitatea contractantă a reziliat cele două contracte de prestări servicii încheiate cu societatea respectivă, prin Decizia nr. 127/02.07.2010 a inspectorului șef I.T.R.S.V Suceava care, la art.3, prevedea penalități de întârziere pentru lucrările executate, și că garanția de bună execuție, în sumă de 15.490 lei, constituită până la data rezilierii contractelor s-a restituit, (așa cum reiese din adresa I.T.R.S.V Suceava de notificare nr.8/28.09.2010 și transmisă Băncii Române de Dezvoltare-Brăila) fără ca Garda Forestieră să înregistreze în evidența contabilă și să rețină din garanție valoarea pierderilor de puieți din cele două perimetre în sumă de 13409 lei și valoarea penalităților de întârziere pentru lucrările neexecutate în termen, în sumă totală de 9.782, 52 lei, astfel că la data rezilierii nu au fost înregistrate în evidența contabilă și nu au fost solicitate și încasate de la prestator debite în sumă de 23.191,52 lei...”, dar fără să observe în raționamentul său, că:

- rezilierea celor două contracte de prestări servicii încheiate cu societatea respectivă s-a făcut prin Decizia nr. 127/02.07.2010, semnată de conformitate cu prevederile legale de către compartimentul juridic și de conducătorul ITRSV Suceava;

- în Decizia inspectorului șef al instituției, înregistrată cu nr.127 din 02.07.2010. la art. 1 se stabilește: „Începând cu data de 01.07.2010 se dispune rezilierea de plin drept contractelor de servicii nr. 16437/15.08.2017, 16136/15.08.2007, încheiate cu firma contractantă SC X Serv SRL, potrivit art. 10. aliniat 3 din contracte, raportat la cele constate, consemnate în mod distinct în adresa 8515/22.06.2010...”.

Art.3 Calculul penalităților pentru lucrările neexecutate la termen sunt prezentate în anexa 1 care face parte integrantă din prezenta decizie.

Art.4 „Prezenta decizie se emite cu aplicarea prevederilor art. 19, alin.3 din actele adiționale la contractele sus menționate”, articol care are forma „Părțile convin ca prezentul contract să reprezinte titlul executoriu pentru încasarea obligațiilor precum și a dobânzilor, penalităților aferente clauzelor contractuale, urmând a se proceda la executarea silită fără somație și fără acordarea unui termen de conciliere.”, ceea ce înseamnă că după data comunicării și a primirii deciziei către firma X Brăila SRL (dovada comunicării lipsește), în termenul legal, acest act administrativ nefiind contestat, conform convenției părților și a dispozițiilor legale, recuperarea debitului se realizează prin intermediul organelor abilitate de lege, respectiv, a A.N.A.F.

Valoarea garanției de bună execuție la data rezilierii fiind de 15.490 lei, aceasta reprezintă limita maximă în care se putea recupera debitul, cu condiția să existe documentele prevăzute de lege și nu suma de 23.191,52 lei, avută în vedere de instituție, la emiterea deciziei de imputare și care de asemenea a fost reținută și de către instanță.

A arătat recurenta reclamantă că deblocarea garanției de bună execuție în valoare de 15.490 lei, realizată prin emiterea adresei nr. 14638/28.09.2010, document semnat și de către dumneaei, s-a realizat ulterior datei rezilierii celor două contracte de prestări servicii încheiate cu societatea respectivă, dispusă prin Decizia nr. 127/02.07.2010, act administrativ legal, ce consemnează debite a căror recuperare se face prin intermediul ANAF.

Decizia inspectorului șef al instituției, înregistrată cu nr.127 din 02.07.2010, i-a fost comunicată doar la data încheierii raportului de control al Camerei de Conturi Suceava (16.02.2016), în consecință, nu poate fi răspunzătoare pentru prejudicii consemnate în acte administrative pe care nu le-a primit sau care nu i-au fost aduse la cunoștință.

A precizat că instanța de fond nu a analizat corect nici motivele din cererea de chemare în judecată pe care le-a invocat și în contestația la Dispoziția de imputare nr.

DIS 38/06.02.2023, decizie prin care instituția i-a imputat suma de 7.730,50 lei, reprezentând 1/3 din valoarea prejudiciului constatat de Camera de Conturi Suceava și pe care a contestat-o pe motivele de nelegalitate și netemeinicie, motive care se adaugă celor înscrise la pct. 1 din recurs și care sunt:

Angajarea răspunderii civile s-a făcut fără respectarea cadrului legal care reglementează răspunderea civilă.

a) Angajarea răspunderii civile poate avea loc numai dacă sunt îndeplinite cumulativ mai multe condiții.

Raportat la condițiile de drept comun cuprinse în art. 1357 Cod civil se poate constata că trebuie să fie prezente și dovedite trei condiții generale ale răspunderii: prejudiciul, fapta ilicită și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.

1. Prejudiciul - condiție esențială a răspunderii civil delictuale

În afara existenței unei fapte ilicite, pentru a putea angaja răspunderea delictuală pentru fapta proprie, așa cum este reglementată în art. 1349 coroborat cu art. 1357-1371 din noul Cod civil, mai este necesară și producerea unei pagube victimei.

Esența răspunderii civile delictuale constă în existența unui prejudiciu, cauzat prin încălcarea unor interese legitime ale unei persoane, condiții obiective în lipsa cărora nu se poate stabili obligația de reparare ce se naște în sarcina persoanei responsabile.

Astfel, în alin. l al art. 1349 din noul Cod civil, care reglementează obligația generală a oricărei persoane de a nu vătăma sau prejudicia o altă persoană, se dispune că orice atingere adusă drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane atrage, pentru cel vinovat, răspunderea pentru toate prejudiciile cauzate, fiind obligat la repararea integrală acestora.

Prejudiciul constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșită de o altă persoană.

Prejudiciul este nu numai condiția răspunderii reparatorii, ci și măsura ei, în sensul că ea se angajează doar în limita prejudiciului injust cauzat.

Prejudiciile patrimoniale sunt cele care au o valoare economică, pot fi evaluate în bani și care rezultă din încălcarea drepturilor și intereselor economice.

Pentru a se putea repara prejudiciul cauzat victimei, acesta trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie cert, să nu fi fost reparat încă, să fie direct, să fie personal și să rezulte din încălcarea sau atingerea unui interes legitim.

Caracterul cert al prejudiciului

Prejudiciul este sigur atunci când existența sa se poate constata cu certitudine și atunci când acesta se poate evalua.

În cazul dedus judecății, condiții îndeplinite doar odată cu emiterea Deciziei nr.127/02.07.2010, semnată de conformitate cu prevederile legale de către compartimentul juridic și de conducătorul ITRSV Suceava, act administrativ opozabil părților, care consemnează debite a căror recuperare se face prin intermediul ANAF.

b) Fapta ilicită, în sensul de comportare interzisă sau contrară unei norme juridice, pentru care Garda Forestieră Suceava a atras răspunderea patrimonială a sa, prin Dispoziția de imputare nr.

DIS 38/06.02.2023, este cea consemnată de Camera de Conturi Suceava, care a considerat că au fost nesocotite prevederile art.91 și art.92, alin (4) din HG nr.925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de cesiune de lucrări și a contractelor de cesiune de servicii, în condițiile în care:

Referatul nr. 8515/22.06.2010 nu este act administrativ emis de instituție în condițiile de legalitate, iar debitul consemnat în acest document nu este o creanță certă, lichidă si exigibilă, așa după cum a motivat anterior.

Decizia inspectorului șef al instituției, înregistrată cu nr.127 din 02.07.2010, este actul administrativ legal, care stabilește: „Începând cu data de 01.07.2010 se dispune rezilierea de plin drept contractelor de servicii nr. 16437/15.08.2017, 16136/15.08.2007, încheiate cu firma contractantă SC X Serv SRL, potrivit art. 10, aliniat 3 din contracte, raportat la cele constate, consemnate în mod distinct în adresa 8515/22.06.2010....”.

A arătat recurenta că Decizia inspectorului șef al instituției, înregistrată cu nr.127 din 02.07.2010, i-a fost comunicată doar la data încheierii raportului de control al Camerei de Conturi Suceava (16.02.2016), în consecință, nu poate fi răspunzătoare pentru prejudicii consemnate în acte administrative pe care nu le-a primit sau care nu i-au fost aduse la cunoștință.

Adresa nr. 14638/28.09.2010 (pag.50 din cererea de chemare în judecată), înaintată către Banca Română de Dezvoltare Brăila, de eliberare a garanției de bună execuție în sumă de 15.490 lei, s-a semnat și de dumneaei, în baza avizului prealabil, favorabil, acordat de compartimentul tehnic de specialitate, care a certificat operațiunea în privința realității, legalității și regularității și a propus deblocarea garanției de bună execuție, aviz consemnat în documentul înregistrat cu nr. 14537/27.09.2010 (pag. 49 din cererea de chemare în judecată).

Data adresei nr. 14638 este 28.09.2010, ulterioară datei deciziei inspectorului șef al instituției, înregistrată cu nr.127 din 02.07.2010, actul administrativ legal, prin care s-a stabilit că începând cu data de 01.07.2010 se dispune rezilierea contractelor, decizie în baza căruia debitul se putea recupera cu ajutorul organelor fiscale-ANAF.

c) Raportul de cauzalitate în cauza dedusă judecății nu este dovedit.

Prejudiciul direct presupune existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul injust cauzat bugetului instituției publice.

A arătat că fapta cu caracter ilicit nu se poate reține în cazul său, astfel că nu se poate stabili un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

Mai mult, prin acțiunile pe care le-a propus, formulate inițial în mod verbal și apoi scris, a încercat să contribuie la găsirea unei soluții legale de recuperare a prejudiciului, în contextul prezentat, după cum reiese și din cererea de chemare în judecată și din probele de la dosarul cauzei, respectiv:

Referatul înregistrat cu nr.29045/15.12.2017 (pag.51-52), adresat conducerii instituției, prin care a propus acționarea în instanță a firmei SC X Serv Brăila SRL, în vederea recuperării prejudiciul constatat de Camera de Conturi Suceava, în baza art. 1359 C. civ., firma fiind în esență, singura responsabilă pentru prejudiciul constatat și apreciat de auditorii publici externi ca fiind o creanță certă, lichidă și exigibilă.

Asupra oportunității acționării în instanță a firmei, compartimentul tehnic de specialitate, prin șef birou, s-a pronunțat cu sintagma „am rezerve” (adresa nr.30583/29.12.2017, pag.48), menționând că „Auditorii Camerei de Conturi Suceava au interpretat ca și prejudicii c/v puieților din perimetrul de ameliorare Șes Rediu, neintrați în vegetație la nivelul lunii mai 2010, chiar dacă procentul acestora (14,04%) se încadra în pierderi normale (30%), conform normelor tehnice”.

Susținerile compartimentului tehnic de specialitate precum că „situația actuală a plantațiilor este total diferită de cea de la data rezilierii, când procentul puieților neintați în vegetație se situa în limite normale ...” nu puteau constitui motiv de inacțiune în instanță, compartimentul tehnic avea doar obligația legală să pună la dispoziția compartimentului juridic toate documentele justificative (inventare, grafice de execuție, notificări privind nerespectarea graficului de execuție, procentul pierderilor tehnologice conform normelor tehnice, calculele corecte ale penalităților de întârziere vizate și aprobate de cei în drept, corespondența purtată cu firma prestatoate, etc.), astfel încât, ca toate aceste documente să ateste prejudiciul și să justifice măsura recuperării lui, iar dacă documentele nu s-au întocmit, s-au întocmit cu deficiențe, sau dacă nu s-au comunicat, sau nu sunt dovezi că firma a primit actele, etc., astfel încât prejudiciul să poată fi dovedit, responsabilitatea este doar a compartimentului tehnic de specialitate.

Dificultățile înregistrate în colaborarea cu SC X Serv SRL Brăila, pe parcursul derulării celor două contracte de prestări servicii se puteau rezolva operativ, conform prevederilor contractuale și atribuțiilor de serviciu ale compartimentului tehnic de specialitate, mai ales că în aceste perimetre s-au înregistrat calamități naturale repetate, care practic au impus reluarea lucrărilor de împădurire, iar situația înregistrată din cauză, în care totul a fost amânat până în luna iunie 2010, când lucrurile s-au precipitat și s-au semnalat acest prejudiciu, infirmat chiar de șeful biroului tehnic, când au fost reziliate contractele de prestări servicii, ține de deficiențele din activitatea de monitorizare a contractelor de prestări servicii și de gestionare necorespunzătoare a conflictelor, de care șeful serviciului financiar-contabil nu este responsabil.

A arătat recurenta reclamantă că prin referatul întocmit de dumneaei, înregistrat cu nr. 28811/28.12.2018 (pag.53-54 din cererea de chemare în judecată), a reiterat propunerea adresată conducerii instituției, de a aproba acționarea în instanță a firmei X Serv SRL Brăila, în vederea recuperării prejudiciului constatat de Camera de Conturi Suceava, deoarece de faptele relatate în referatul nr.8515/22.06.2010, dacă sunt probe, direct răspunzătoare este firma (înscrierea la masa credală a fost realizată de instituție la data de 08.01.2019, prin formularea cererii de admitere a creanței la masa credală, dată la care firma X Serv Brăila SRL se afla în procedură de insolvență).

Prin referatul întocmit de dumneaei, înregistrat cu nr. 309/06.01.2021 (pag.55-56 din cererea de chemare în judecată), având în vedere că responsabilul tehnic din domeniu, și-a încetat de drept raportul de serviciu, conform Deciziei nr.645 din 30.12.2020 (pag.57-58), fără ca instituția să se sesizeze în privința răspunderii sale pentru cele consemnate (există o strânsă legătură de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită), a formulat din nou propuneri de recuperare a prejudiciului constatat de Camera de Conturi Suceava (decizia conducătorului instituției s-a emis fără ca nota de lichidare să fie semnată de responsabilul financiar -contabil).

La data încetării de drept a raportului de serviciu al ordonatorului terțiar de credite al instituției, (consemnată în Decizia nr.288 din 14.08.2018, pag.59 din cererea de chemare în judecată), în funcție la data producerii prejudiciului (anul 2010), nu s-au întocmit documente în sensul atragerii răspunderii patrimoniale.

De asemenea, a adus la cunoștință conducerii și observația consilierului juridic al Camerei de Conturi Suceava, care la judecarea cererii având ca obiect „litigii Curtea de Conturi”, a evidențiat faptul că în ceea ce privește măsura de la pct.II.2 (unde s-a constatat prejudiciul de 23.191,52 lei) „aceasta vizează constatări care au fost făcute de către reclamantă în perioada 2009-2010”, care la data auditului realizat de Camera de conturi Suceava erau prescrise.”, prescripția extinctivă nefiind invocată în apărarea sa de către instituție, niciodată pe parcursul derulării procesului cu Camera de Conturi Suceava.

Nu s-a stabilit și nu s-a reținut nicio culpă și nicio răspundere patrimonială nici în cazul consilierului juridic, chiar dacă există o legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul injust cauzat bugetului instituției publice, prin acțiunile sale tardive sau prin inacțiunile sale.

Dacă instanța de recurs, în analiza argumentelor juridice anterior prezentate, va trece peste apărarea formulată și va stabili că Referatul cu nr. 8515/22.06.2010 este act administrativ legal, emis în vederea executării legii, valabil pentru a crea, modifica, sau stinge raporturi juridice, în baza căruia să fie realizate înregistrări în contabilitatea instituției a debitului de 23.191,52 lei și că măsura blocării garanției de bună execuție era legală, în contextul și succesiunea evenimentelor și în baza documentelor existente, recurenta reclamantă a solicitat să se constate că:

Valoarea de 15.490 lei și nu cea de 23.191,52 lei, reprezintă limita maximă a prejudiciului în care poate fi atrasă răspunderea patrimonială a sa, în solidar cu răspunderea tuturor celor care au avut atribuții de serviciu în cazul dedus judecății (angajați care prin viza de legalitate și de conformitate acordată pentru efectuarea operațiunilor patrimoniale înscrise în documente, prin aprobările date, prin acțiunile tardive sau inacțiunile lor în a recupera prejudiciul pe calea instanțelor de judecată, au contribuit la starea de fapt dedusă judecății), pentru că valoarea garanției de bună execuție, pentru eliberarea căreia a semnat, a fost de 15.490 lei, astfel că 1/4 din suma de 15.490 lei reprezintă 3873 lei și nu 7.730,50 lei, cum s-a stabilit prin dispoziția de imputare.

Creanța consemnată în referatul cu nr. 8515/22.06.2010, nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, nu este certă, lichidă si exigibilă.

Decizia inspectorului șef al instituției, înregistrată cu nr.127 din 02.07.2010, care constituia titlul executoriu pentru încasarea obligațiilor precum și a dobânzilor, penalităților aferente clauzelor contractuale, nu i-a fost comunicată și nici nu a primit informații privind parcursul ei la A.N.A.T, sau în instanțele de judecată, dumneaei neavând, conform fișei postului, responsabilități în acest domeniu.

Propunerile formulate de dumneaei în vederea recuperării prejudiciului (referatul nr.29045/15.12.2017, prin care a solicitat acționarea în instanță a firmei SC X Serv Brăila SRL, în vederea recuperării prejudiciul constatat de Camera de Conturi Suceava, în baza, art. 1359 C. civ., referatul nr. 28811/28.12.2018 și referatul nr. 309/06.01.2021), dovedesc implicare și responsabilitate din partea sa, în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.

Modul și datele la care instituția a procedat la atragerea răspunderii patrimoniale pentru o parte din funcționarii publici care au avut atribuții de serviciu clare în activitățile care au generat situația dedusă judecății, precum și a celor care trebuiau să întreprindă demersuri legale la A.N.A.F, sau în instanțele de judecată, s-a făcut într-o manieră injustă.

Măsura înscrisă la pct.II.2 al Raportului de control al Camerei de Conturi Suceava, înregistrat la instituție cu nr.3060/16.02.2016., în care s-a constatat prejudiciul de 23.191,52 lei vizează constatări pe care I.T.R.S.V.

Suceava le-a realizat în perioada 2009-2010, care la data auditului Camerei de Conturi Suceava (2016), erau prescrise.

Dispoziția de imputare 38 din data de 06.02.2023 s-a emis cu încălcarea prevederilor art. 500 din OUG nr. 57/2019, unde se prevede că emiterea de către conducătorul instituției a dispoziției de imputare se poate dispune în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei și că dreptul conducătorului instituției de a emite dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

Cum deblocarea garanției în sumă de 15.490 lei, care, de altfel s-a efectuat de către compartimentul financiar contabil, pe bază de documente justificative emise de persoane ce aveau atribuții în acest sens, a avut loc în data de 28.09.2010, termenul de prescripție de 3 ani de la data producerii pagubei, în care conducătorul instituției avea dreptul de a emite dispoziția de imputare, este împlinit.

De asemenea, nici termenul de 30 de zile în care conducătorul instituției putea emite dispoziția de imputare nu a fost respectat, întrucât primul act prin care se consemnează existența unui prejudiciu este tot din anul 2010.

Constatarea pagubei și emiterea deciziei de imputare trebuie să fie făcute în termenul de 3 ani de prescripție, însă intervalul dintre cele două momente trebuie să fie de maxim 30 de zile, spre legalitatea procedurii de angajare a răspunderii civile a funcționarului public.

Termenul de 30 de zile este un termen de decădere care curge de la momentul constatării pagubei, iar împrejurarea că autoritatea de control a fixat un termen de recuperare a prejudiciului, nu amână momentul de început al termenului de decădere de 30 de zile, măsurile dispuse de Curtea de Conturi fiind obligatorii în raporturile dintre instituția controlată și autoritatea de control, fără să deroge însă de la dispozițiile legale ce reglementează termenul de decădere pentru emiterea dispoziției de imputare în vederea reparării pagubelor aduse autorității sau instituției publice, raportul Curții de Conturi a fost efectuat în baza actelor aflate în posesia instituției, situația fiind cunoscută independent de constatările organului de control.

Curtea Constituțională a statuat că pentru daunele produse de un angajat, unitatea unde lucrează nu poate să emită decizie de imputare și să îi rețină banii din salariul cuvenit. Acest lucru trebuie stabilit doar de către instanța de judecată.

Pe data de 7 februarie 2023 a fost publicată în Monitorul Oficial, Decizia CCR nr. 649/2022.

Instanța constituțională a arătat că într-un raport de muncă nu e posibil ca însăși partea prejudiciată să emită angajatului un act de imputare care să fie executoriu, deoarece nu poate face o evaluare obiectivă a situației create.

Deși decizia de imputare încă mai apare menționată în unele prevederi legale, acest concept a fost declarat neconstituțional, iar răspunderea patrimonială în relațiile de muncă se stabilește doar prin acordul părților sau prin hotărâre judecătorească, asigurând astfel un echilibru în raporturile de muncă.

De asemenea, în cazul în care angajatorul constată o pagubă, trebuie să identifice salariatul responsabil și să evalueze dacă prejudiciul are legătură cu munca acestuia și dacă salariatul este vinovat.

Respectarea principiilor statului de drept și a legislației în vigoare este esențială pentru a asigura un tratament corect și echitabil atât pentru angajatori, cât și pentru angajați.

A solicitat recurenta reclamantă instanței să analizeze situația de fapt și argumentele juridice prezentate în susținerea nevinovăției sale și să dispună în sensul celor solicitate.

În drept, și-a întemeiat cererea pe normele de drept care guvernează aspectele care fac obiectul litigiului.

Prin întâmpinarea formulată și depusă la data de 11.06.2024, intimata pârâtă Garda Forestieră Suceava, pe cale de excepție, a invocat netimbrarea recursului.

Conform art.24 alin.(1) din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 lei dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art.488 alin. (1) pct.1-7 din Codul de procedură civilă.

Tot pe cale de excepție, a solicitat respingerea recursului formulat de L.A., ca fiind nul prin nemotivare.

Recurenta a susținut prin cererea de recurs aceleași aspecte pe care instanța de fond le-a reținut și pentru care a fost respinsă cererea de chemare în judecată.

Nici la instanța de fond și nici în recurs nu se face dovada unei alte situații decât cea reținută prin Dispoziția de imputare nr.38 din 06.02.2023.

Recursul este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformității sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoașterea posibilității părții interesante de a o critica doar pentru motive de nelegalitate, iar nu și de netemeinicie.

Deși recurenta a indicat în cererea de recurs motivele de casare prevăzute de art.488 pct.6 și 8 Cod procedură civilă, această referire este una generică și formală, fără o dezvoltare corespunzătoare a criticilor pe care înțelege să le formuleze la adresa sentinței recurate, fără nicio referire la dispozițiile legale de drept material pretins a fi fost nesocotite de judecătorul fondului.

Astfel, art.486 alin.(1) lit. d) din Codul de procedură civilă instituie printre mențiunile obligatorii ale cererii de recurs, indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

De asemenea, la art.487 alin.(1) din Codul de procedură civilă se prevede că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în art.488 din cod fiind enumerate apoi motivele de nelegalitate limitative pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

În ceea ce privește sancțiunea nemotivării recursului, art.489 alin.(1) din Codul de procedură civilă prevede imperativ că „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal”.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat.

În acest sens, cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârilor.

În concluzie, având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate coroborat cu art.489 alin.(2) din Codul de procedură civilă, a arătat intimata pârâtă că recursul formulat de recurenta L.A. este nul.

În cazul în care instanța va respinge cele două excepții, a solicitat intimata respingerea recursului ca netemeinic și menținerea ca legală a sentinței civile nr. 804/07.12.2023 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 2881/86/2023.

A arătat că în mod legal instanța de fond a reținut prin sentința civilă că în cazul contractului de prestări servicii nr. 16137/15.08.2007 și actul adițional la acesta nr. 19858/19.10.2007 precum și contractual de prestări servicii nr.16136/15.08.2007 și actul adițional la acesta nr. 19859/19.10.2007, au fost semnate și de către reclamantă fără obiecțiuni.

Referatul înregistrat la I.T.R.S.V.

Suceava nr.8515/22.06.2010 privind propunerea de reziliere a contractului nr.16137/15.08.2007 perimetrul de ameliorare Șes Rediu, com.

Rădăuți Prut, jud.

Botoșani și nr.16136/15.08.2007 perimetrul de ameliorare Borcila, com.

Lunca, jud.

Botoșani a fost repartizat și reclamantei prin rezoluție.

Referatul nr. 14537/27.09.2010 întocmit de ing.

Buga Silvestru prin care se propune deblocarea garanției de bună execuție a lucrărilor constituită până la data rezilierii contractului, în luna iunie 2010, are ca rezoluție conformitatea prevederilor legale, fiind repartizat spre soluționare către reclamantă.

De asemenea, prin referatul înregistrat la Garda Forestieră Suceava cu nr.309/06.01.2021, este menționat și faptul că viza de control financiar-preventiv a fost acordată de către reclamantă și s-a propus recuperarea prejudiciului proporțional cu responsabilitățile părților implicate în deblocarea garanției bancare de bună execuție către firma X Serv SRL Brăila.

Adresa I.T.R.S.V.

Suceava nr. 14638/28.09.2010 către Banca Românească de Dezvoltare Brăila, privind eliberarea garanției de bună execuție continua de către SC X Serv SRL, în care se face mențiunea că nu se ridică pretenții asupra acesteia este semnată personal de către reclamantă.

Așa fiind, date fiind atribuțiile reclamantei și apreciind că legalitatea și temeinicia actelor care au stat la baza emiterii dispoziției contestate a fost analizată cu prilejul soluționării dosarului nr.436/39/2016 al Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ fiscal, instanța considerând că nu sunt motive de nelegalitate a dispoziției contestate.

Prin Sentința civilă nr. 691/14.03.2017, Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de Garda Forestieră Suceava în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi a Județului Suceava, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către G.F.

Suceava, iar prin Decizia nr.2791/24.09.2018 pronunțată în dosarul nr.436/39/2016*, Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul.

Astfel, instanțele de judecată s-au pronunțat cu privire la legalitatea actelor administrative încheiate de Curtea de Conturi a României -Camera de Conturi a Județului Suceava, în urma controlului efectuat la nivelul anului 2016 la Garda Forestieră Suceava, acțiunile fiind respinse ca nefondate.

Toate susținerile reclamantei nu sunt fondate, temeinice și legale deoarece există autoritate de lucru judecat, așa după cum a arătat.

Motivele acțiunii sunt de fapt și drept îndreptate împotriva Raportului de control al Camerei de Conturi Suceava, înregistrat la instituție cu nr.3060/16.02.2016, Garda Forestieră Suceava nemaiputându-se pronunța cu privire la cele stabilite prin acesta.

Referitor la garanția de bună execuție, prin Decizia nr. 2791/24.09.2018 pronunțată în dosarul nr.436/39/2016*, Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a constatat că pentru lucrările de „Reconstrucție ecologică pe terenuri degradate, constituite în perimetrul de ameliorare Borcia A, B, în comuna Lunca, jud.

Botoșani” și „Reconstrucție ecologică pe terenuri degradate, constituite în perimetrul de ameliorare Șes Rediu, în Rădăuți Prut, jud.

Botoșani”, prin contractele de prestări servicii nr.16136/15.08.2007, încheiate cu S.C.

X SERV SRL Brăila, Garda Forestieră Suceava a constituit garanția de bună execuție în sumă de 15.490 lei.

În urma verificărilor în teren pe parcursul derulării contractelor, Garda Forestieră Suceava a constatat mai multe deficiențe care puneau sub semnul întrebării reușita plantațiilor, respectiv: manipularea și păstrarea neregulamentară a puieților, plantarea de puieți sub STAS, plantarea necorespunzătoare a puieților, în mod frecvent la o distanță mai mare între rânduri, procente de reușită slabe care s-au datorat calității nesatisfăcătoare în cazul celor de stejar și frasin etc.

Constatările Gărzii Forestiere au fost consemnate în Procesul-verbal de control nr. 17656 din 25.11.2009 și în Nota de constatare nr.5999/10.05.2010 privind situația plantației din perimetrul de ameliorare Șes Rediu comuna Rădăuți Prut, jud.

Botoșani.

A arătat intimata pârâtă că, inițial, a propus rezilierea contractelor de servicii nr.16136 și nr.16137 din 15.08.2007 și blocarea garanțiilor de bună-execuție, garanția urmând a fi utilizată ulterior la acoperirea piederilor de puieți din plantații, respectiv pentru acoperirea penalităților de întârziere pentru lucrările neexecutate.

Contrar acestor aspecte, garanția de bună-execuție constituită până la data rezilierii contractelor s-a restituit ulterior de Garda Forestieră Suceava fără să înregistreze în evidența contabilă și să rețină din garanție valoarea pierderilor de puieți și valoarea penalităților de întârziere, cu nesocotirea prevederilor art.91 și art.92 alin.(4) din H.G. nr.925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

Camera de Conturi Suceava a reținut că astfel au fost încălcate prevederile art.22 alin.(1) din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice locale.

Deși Curtea de conturi a indicat de ce restituirea garanției s-a făcut în mod nelegal, respectiv încălcarea dispozițiilor contractuale, iar pe de altă parte a celor legale privind destinația garanției, existența sau nu a unui prejudiciu, a gradului de executare a contractelor încheiate și a întrunirii condițiilor contractuale pentru restituirea garanției nu poate fi stabilită decât după aducerea la îndeplinire a măsurilor din decizia Curții de Conturi și verificarea aspectelor semnalate de către aceasta.

Curtea de Conturi a constatat că o sumă de bani, în speță garanția contractuală, a fost utilizată cu încălcarea dispozițiilor legale și contractuale, în raport de situația de fapt constatată și dispozițiile legale în vigoare.

Conform art.6 alin. (1) și art. 11 din Legea contabilității nr.82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ, iar deținerea cu orice titlu de bunuri materiale, titluri de valoarea, numerar și alte drepturi și obligații, precum și efectuarea de operațiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise.

Ordonatorii de credite răspund de organizarea și ținerea la zi a contabilității și prezentarea la termen a situațiilor financiare asupra situației patrimoniului aflat în administrare și execuției bugetare, conform art.22 alin.(2) lit.e) din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare.

Garanția de bună execuție a contractului se constituie de către contractant în scopul asigurării autorității contractante de îndeplinirea cantitativă, calitativă și în perioada convenită a contractului, conform art.89 alin.(1) din H.G. nr.925/2006 Secțiunea a-2-a Garanția de bună execuție.

La pct.2.4, lit. a) și c) din OMFP nr.82/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea și depunerea situațiilor financiare ale instituțiilor publice la 31 decembrie 2015, este menționat că „La întocmirea bilanțului contabil se vor avea în vedere următoarele:

a) înregistrarea cronologică și sistematică a operațiunilor consemnate în documentele justificative;

c) analizarea soldurilor conturilor contabile, astfel încât acestea să reflecte operațiunile patrimoniale ale instituției publice și să corespundă funcțiunii stabilite în planul de conturi.”

Prin deblocarea garanției de bună execuție în cuantumul stabilit prin contract și nerecuperarea debitului datorat de SC X SERV SRL Brăila, a arătat intimata pârâtă că nu a constituit fondurile necesare acoperirii prejudiciului creat, dacă executantul nu își execută, sau execută cu întârziere și necorespunzător obligațiile asumate prin contract.

Conform art.5 din O.G. nr.119/1999R privind controlul intern și controlul financiar preventiv, cu modificările și completările ulterioare, „Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligația să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalității, regularității, economicității, eficacității și eficienței în utilizarea fondurilor publice și în administrarea patrimoniului public.”

Pentru aceste considerente, intimata pârâtă a solicitat admiterea celor două excepții, iar în cazul în care vor fi respinse a solicitat respingerea recursului formulat de L.A., ca netemeinic și nefondat și menținerea ca legală a sentinței civile nr.804 din 07.12.2023 pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția de contencios administrativ și fiscal.

Examinând recursul, ale cărui motive se subsumează dispozițiilor art. 488 pct. 8 C.p.c., Curtea reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată s-a supus controlului instanței de contencios administrativ legalitatea dispoziției de imputare nr. 38/6.02.2023 prin care s-a pus în sarcina reclamantei, în calitate de funcționar public, șef Serviciu FCJA din cadrul Gărzii Forestiere Suceava, obligația de plată a sumei de 7. 730,507 lei, reprezentând o treime din valoarea prejudiciului stabilit conform constatărilor și măsurilor consemnate în Decizia nr. 1/4/09.03.2016 a Camerei de Conturi Suceava.

Atât în primă instanță, cât și prin recursul pendinte, reclamanta a contestat actul administrativ de angajare a răspunderii patrimoniale, invocând, pe de o parte, aspecte ce țin de îndeplinirea condițiilor formale prevăzute de lege, iar, pe de altă parte, pentru argumente privind fondul raportului juridic de conflict, mai precis că nu sunt îndeplinite condițiile necesare angajării răspunderii materiale.

Dintre acestea, Curtea va analiza în primul rând apărarea referitoare la emiterea tardivă a dispoziției de imputare, invocată în fața instanței de fond, fără însă a fi analizată în considerentele sentinței atacate, și reluată în fața instanței de control judiciar.

Astfel, potrivit art. 500 alin. 1 din OUG nr. 57/2019 privind Codului Administrativ (1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 499 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive.

Termenul de 30 de zile pentru emiterea dispoziției de imputare este un termen imperativ, care începe să curgă de la data constatării pagubei, înlăuntrul căruia conducătorul instituției publice este obligat a emite decizia de imputare, sub sancțiunea decăderii.

Constatarea pagubei și emiterea deciziei de imputare trebuie să fie făcute în termenul de 3 ani de prescripție prevăzut de art. 500 alin. 4 din OUG nr. 57/2019, însă intervalul dintre cele două momente trebuie să fie de maxim 30 de zile, spre legalitatea procedurii de angajare a răspunderii civile a funcționarului public.

În speță, față de apărările recurentei-reclamante, problema ce trebuie dezlegată cu prioritate este dată de stabilirea momentului constatării pagubei produse în bugetul intimatei, pentru a se verifica respectarea termenului de 30 de zile în care trebuia emisă decizia de imputare.

Or, prin Decizia nr. 1/4/09.03.2016 a Curții de Conturi – Camera de Conturi Suceava s-a constatat un prejudiciu total de 23.191, 52 lei, creat instituției prin eliberarea cu nerespectarea dispozițiilor legale și contractuale a unei garanții de bună execuție.

Rezultă că momentul la care intimata a luat cunoștință de pagubă și de cel care răspunde de ea este data la care a fost constatată și comunicată de auditorii publici externi în cuprinsul actului de control, când s-a și pus în vedere recuperarea integrală a prejudiciului, corelativ obligației de înlăturare a neregulilor în activitatea financiar-contabilă.

Ca atare, sentința nr. 691/14.03.2017, definitivă prin decizia nr. 2791/24.09.2018, ca de altfel și eventuale demersuri întreprinse împotriva SC X SERV SRL, nu prezintă interes în ceea ce privește momentul cunoașterii pagubei de către ordonatorul de credite.

Prejudiciul s-a produs la momentul eliberării garanției și a fost cunoscut cel mai târziu la momentul comunicării rezultatului verificărilor efectuate de Camera de Conturi Suceava.

Rezultă că paguba imputată recurentei a fost cunoscută din cursul anului 2016, iar Dispoziția de imputare nr.

DIS 38/06.02.2023 a fost întocmită cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 500 alin. 1 din OUG nr. 57/2019, fiind dată tardivitatea emiterii sale.

Față de cele ce preced, fiind confirmat motivul de recurs privind una dintre condițiile extrinseci de regularitate a actului contestat, Curtea a admis recursul și a anulat Dispoziția de imputare nr.

DIS 38/06.02.2023, cu repunerea reclamantei în situația anterioară, devenind de prisos analizarea celorlalte motive decelate în susținerea recursului privind conținutul intrinsec al aceluiași act.