Decizie nr. 247 din 13.09.2024

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 11.10.2022, sub nr. 2812/86/2021/a1, reclamanta X INSOLV IPURL a solicitat, în temeiul art. 169 alin.1 lit. d.) şi e.) din Legea nr. 85/2014, antrenarea răspunderii materiale a pârâtului M.C.şi obligarea acestuia la plata sumelor nerecuperate în procedură, reprezentând creanţe înscrise la masa credală a debitoarei în sumă de 958.251,74 lei, conform Tabelului definitiv consolidat actualizat al creanţelor înregistrat sub nr. 1260/05.07.2022.

Judecătorul sindic de la Tribunalul Suceava, prin sentinţa nr. 166 din 30.04.2024, a admis cererea de antrenare a răspunderii materiale formulată de reclamanta X Insolv IPURL, în contradictoriu cu pârâtul M.C, fost administrator al debitoarei EFI SRL; a obligat pârâtul, în calitate de fost administrator al debitoarei EFI SRL, să suporte din averea proprie, pasivul acesteia, până la concurenţa sumei de 958.251,74 lei, statuând că e executarea silită împotriva pârâtului se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului de procedură civilă sau, în măsura în care pasivul rămas neacoperit la închiderea procedurii va include și creanţe fiscale, de către organul de executare silită prevăzut de Codul de procedură fiscală, conform Codului de procedură fiscală, precum şi că sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2014, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanţe, pus la dispoziţia executorului judecătoresc/organului de executare de practicianul în insolvenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, judecătorul sindic a reţinut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 326 din 10.09.2021 a fost admisă cererea formulată de creditorul E SRL, fiind deschisă procedura generală de insolvenţă împotriva debitoarei EFI SRL și stabilită în sarcina debitoarei inclusiv obligația de a pune la dispoziţia administratorului judiciar toate informaţiile şi documentele apreciate ca necesare cu privire la activitatea şi averea sa.

În BPI nr. 17795/2210.2021 a fost publicat Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitorului SC EFI SRL, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și existența premiselor angajării răspunderii acestora în condițiile art.169 din legea nr.85/2014 (nr.înreg.2407/20.10.2021) în care s-a menționat inclusiv faptul că „deși notificată atât debitoarea, cât și asociații acesteia, până la data întocmirii prezentului raport, nu au fost predate documentele financiar-contabile”.

În concluziile raportului s-a arătat:„ Pe baza informațiilor pe care le deținem la această dată, nu se poate efectua o analiză concretă și reală a cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de insolvență a societății.

Urmează ca după ce vor fi analizate documentele financiar contabile să întocmim o completare a prezentului raport cauzal și să stabilim cauzele concrete și împrejurările care au condus la insolvența debitoarei, cât și dacă se impune atragerea răspunderii materiale a persoanelor vinovate de ajungerea în insolvență a debitoarei SC EFI SRL.”

Prin sentința civilă nr. 46 din 11.02.2022, judecătorul-sindic a aprobat raportul administratorului judiciar X Insolv IPURL, dispunând intrarea în faliment în procedura generală a debitorului simplificată a debitorului EFI SRL.

Prin cererea formulată la data de 11.10.2022, lichidatorul judiciar a solicitat antrenarea răspunderii materiale a pârâtului M.C.şi obligarea acestuia la plata sumelor nerecuperate in procedură, reprezentând creanţe înscrise la masa credală a debitoarei în sumă de 958.251,74 lei, în considerarea dispozițiilor art. 169 alin. 1 litera d) și litera e) din Legea nr. 85/2014.

Prin Sentinţa civilă nr. 41 pronunţată la data de 17.02.2023, în dosar 2812/86/2021/a1, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Suceava a admis cererea de antrenare a răspunderii materiale formulată de reclamanta X Insolv IPURL, în contradictoriu cu pârâtul M.C., fost administrator al debitoarei EFI SRL obligând pârâtul, în calitate de fost administrator al debitoarei EFI SRL, să suporte din averea proprie, pasivul acesteia, până la concurenţa sumei de 958.251,74 lei.

Prin Decizia nr. 229/13.10.2023 pronunţată în dosar nr. 2812/86/2021/a1, Curtea de Apel Suceava a admis apelul formulat de pârâtul M.C., a anulat sentinţa mai sus amintită dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât apelantul pârât a fost citat la o altă adresă decât cea unde îşi are efectiv domiciliul.

În rejudecare, judecătorul-sindic de la tribunalul Suceava unde dosarul a fost reînregistrat sub nr. 2812/86/2021/a1*, a reţinut că răspunderea reglementată de art. 169 din Legea nr. 85/2014 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, acestea au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Natura juridică a acestei răspunderi este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii civile delictuale.

Fiind vorba despre o răspundere delictuală, pentru angajarea acesteia trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 1349 şi art. 1357 din Codul civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate şi culpa), condiții care au în materia insolvenţei o semnificaţie specifică: faptele enumerate în dispozițiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unui debitor supus procedurii colective, trebuie să se dovedească atât săvârșirea de către pârât a faptelor reclamate, cât şi legătura de cauzalitate dintre acestea şi intrarea societății în insolvență.

Prin prisma dispoziţiilor art. 342 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, judecătorul-sindic a reţinut necesitatea probării de către reclamant, în temeiul art. 10 şi art. 249 Cod procedură civilă, a faptelor imputate pârâtului, a contribuţiei faptelor acestuia la producerea sau agravarea stării de insolvenţă, a vinovăţiei acestuia în săvârşirea faptelor imputate, precum şi a unui prejudiciu aflat în legătură de cauzalitate cu aceste fapte.

În cauza dedusă judecății, reclamanta – lichidator judiciar a probat faptul că a solicitat de la pârât – fost administrator statutar al debitoarei falite predarea documentelor financiar-contabile.

În acest sens, judecătorul-sindic a reținut că notificarea adresată societății debitoare (în care se face referire și la obligativitatea predării documentelor prevăzute la art. 67 alin. 1 din lege – unele dintre acestea fiind de natură financiar contabilă) a fost comunicată cu confirmare de primire, ajungând la destinatar iar notificarea adresată explicit pârâtului M.C.în sensul predării documentelor contabile a fost comunicată acestuia cu confirmare de primire și a fost primită personal (a se vedea în acest sens notificările și dovezile de comunicare – filele 8-13 dosar nr. 2812/86/2021/a1).

Potrivit susținerilor reclamantei din cererea de antrenare, ulterior acestor notificări pârâtul, fost administrator statutar al societății falite, nu a predat evidența contabilă solicitată.

Judecătorul sindic nu a primit apărările pârâtului, potrivit cărora chiar de la data înfiinţării societăţii EFI SRL, prin procura autentificată cu nr. 4461/01.11.2016 de BNP N.

A.

L., acesta l-a împuternicit pe numitul M.C., CNP ..., domiciliat în comuna..., judeţul Suceava, ca în numele său şi pentru el, să efectueze orice act sau fapt juridic pentru buna conservare şi administrare a societăţii, întrucât administrator de drept a rămas numitul M.

C., CNP 196031833..., care, de la momentul încheierii contractului de mandat cu numitul M.C., CNP 170080133..., şi-a asumat efectul acţiunilor acestuia, inclusiv nepredarea documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar.

În consecință, judecătorul-sindic a apreciat că se impune eficientizarea în cauză a prezumției prevăzute de lege în legătură cu fapta imputată.

Deşi pârâtului i-a fost asigurată posibilitatea de a dovedi lipsa de fundament a prezumţiei, în sensul unei eventuale neregularități legate de notificarea comunicată sau că nepredarea documentelor contabile este consecinţa unor împrejurări obiective independente de voinţa sa sau că există orice alte aspecte de natură să răstoarne prezumţia relativă instituită în favoarea reclamantei, acesta, prin apărările aduse, nu a reuşit să răstoarne această prezumţie.

În ceea ce privește fapta de la art. 169 alin. 1 litera e) din Legea nr. 85/2014, judecătorul-sindic a reținut că reclamanta nu a precizat expres de care dintre faptele alternative prevăzute de art. 169 alin. 1 litera e) din lege s-ar face culpabil pârâtul.

Cu toate acestea, din motivarea în fapt reiese că faptele imputate pârâtului ar fi că ar fi deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice.

Reclamanta s-a rezumat la a preciza că din răspunsurile primite de la instituții rezultă că societatea deține bunuri iar acestea nu au fost predate lichidatorului judiciar, făcând referire la 3 autovehicule.

Simpla nepredare a bunurilor evidențiate în răspunsurile primite de lichidatorul judiciar de la diverse instituții nu poate determina judecătorul-sindic să prezume că acestea au făcut obiectul ascunderii sau deturnării de către pârât.

Pentru toate aceste considerente, judecătorul-sindic a admis cererea și a obligat pârâtul M.C., CNP..., în calitate de fost administrator al debitoarei EFI SRL, să suporte din averea proprie, pasivul acesteia, până la concurenţa sumei de 958.251,74 lei, reținând săvârșirea de către acesta doar a faptei reglementate de art. 169 alin. 1 litera d) din legea nr. 85/2014, menţionând că executarea silită împotriva pârâtului se va efectua de către executorul judecătoresc, conform Codului de procedură civilă sau, în măsura în care pasivul rămas neacoperit la închiderea procedurii va include și creanţe fiscale, de către organul de executare silită prevăzut de Codul de procedură fiscală, conform Codului de procedură fiscală, dar şi că sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2014, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanţe, pus la dispoziţia executorului judecătoresc/organului de executare de practicianul în insolvenţă.

Împotriva sentinţei nr. 166 din 30.04.2024, pârâtul M.C., CNP... a declarat apel, motivele invocate fiind următoarele:

Argumentaţia primei instanţe este de natură să materializeze interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 1309, art. 2009 şi următoarele din Codul civil, precum şi nesocotirea probatoriului administrat.

Potrivit art. 1309 alin. (1) din Codul civil, „contractul încheiat de persoana care acţionează în calitate de reprezentant, însă fără a avea împuternicire sau cu depăşirea puterilor conferite, nu produce efecte între reprezentat şi terţ”.

Judecătorul - sindic a reţinut că apelantul trebuie să-şi asume efectele acţiunii mandatarului M.C., CNP..., inclusiv nepredarea documentelor contabile către administratorul judiciar, or, faţă de puterile conferite mandatarului, apelantul a arătat că neexecutarea mandatului sau efectul acţiunilor acestuia nu-i este imputabil, relevând următoarele aspecte:

Prin procura autentificată sub nr. 4461/01.11.2016 BNP N.A.L., l-a împuternicit pe numitul M.C., CNP ..., domiciliat în satul str.

Rozelor nr. 11, com. jud.

Suceava, ca în numele său şi pentru el, să efectueze orice act sau fapt juridic pentru buna conservare şi administrare a societăţii EFI SRL.

Din cuprinsul procurii menţionate rezultă că „pentru îndeplinirea prezentului mandat, mandatarul meu mă va reprezenta în faţa oricăror persoane fizice sau juridice, precum şi în faţa autorităţilor administraţiei publice (primărie, prefectură, etc), administraţia financiară, direcţia finanţelor publice, ANAF, trezorerie, va putea trata şi încheia orice fel de contracte în vederea desfăşurării activităţii societăţii stabilind condiţiile acestor contracte, fiind direct răspunzător pentru acţiunile sale, va putea trata şi încheia contracte de închiriere cu persoane fizice sau juridice, fixând termenul şi preţul în condiţiile ce le va crede de cuviinţă, dar în conformitate cu dispoziţiile legale, va putea primi şi plăti chiriile, va putea angaja/concedia personal, va achita salariile personalului, va reprezenta societatea în relaţiile cu ITM, va putea semna contractele de muncă, pe care le va putea înregistra la ITM, va face orice fel de cereri şi declaraţii, va putea achita contribuţiile sociale şi de asigurări sociale, va semna bilanţurile contabile, va putea să reprezinte societatea în relaţia cu ANAF pentru semnarea şi depunerea prin mijloace electronice de transmitere la distanţă a declaraţiilor fiscale prin serviciul „depunere declaraţii on – line”, existent pe site - ul Ministerului de Finanţe, va face cereri şi declaraţii în vederea depunerii şi semnării declaraţiilor fiscale, va achita orice fel de taxe, mă va reprezenta în relaţia cu persoana fizică autorizată/Biroul de contabilitate colaborator, semnând în numele şi pentru societate, oriunde va fi necesar, semnătura sa fiindu-mi pe deplin opozabilă.

De asemenea, mandatarul meu va putea încheia orice fel de contracte comerciale, va putea achiziţiona materialele necesare desfăşurării activităţii societăţii, va face plăţi în baza acestor contracte, semnând în numele meu şi pentru societate oriunde va fi necesar.

În baza acestui mandat, mandatarul meu va putea să mă reprezinte în relaţiile societăţii EFI SRL cu orice bancă, după cum va fi cazul, putând să depună specimen de semnătură, să efectueze orice operaţiuni bancare (deschidere/închidere de cont, depuneri/retrageri, restituiri, viramente, OP - uri, etc), mă va reprezenta în faţa tuturor autorităţilor administrative, publice la Camera de Comerţ şi la Registrul de Comerţ, la DGFPS, precum şi în faţa oricărei persoane fizice sau juridice, în vederea unei bune administrări a societăţii.

Mandatarul meu va putea efectua orice operaţiuni bancare din şi în contul societăţii reprezentându-mă la unităţile bancare cu care societatea are deschisă colaborare, va depune şi ridica orice sume de bani, va efectua plăţi sub orice formă admisă de lege (cash, cec, bilet la ordin, OP), va ridica extrasele de cont, având pentru acesta drept de semnătură.

Totodată, mandatarul meu este împuternicit să mă reprezinte în faţa organelor de control şi financiare, va depune toate bilanţurile şi declaraţiile necesare, va plăti impozitele şi taxele de orice natură, în legătură cu activitatea societăţii, în vederea bunei desfăşurări a activităţii societăţii, semnând în numele meu şi pentru mine oriunde trebuinţa o va cere, semnătura sa fiindu-mi opozabilă, în limitele prezentului mandat.”

A învederat apelantul că obligaţia de a executa mandatul constituie principala obligaţie a mandatarului, iar datorită caracterului intuitu personae al acestui contract, rezultă ca mandatarului îi incumbă obligaţia de a executa personal însărcinarea asumată.

Textul art. 2023 alin. (1) teza I din Codul civil statuează că mandatarul trebuie să execute personal mandatul.

A invocat apelantul art. 2017 alin. (1) din Codul civil, potrivit căruia, ca regulă, mandatarul nu poate să depăşească limitele stabilite prin mandat, art. 2018 din Codul civil care reglementează diligenţa mandatarului în executarea mandatului, subliniind că potrivit alin. (2) al acestui articol, mandatarul este obligat să îl înştiinţeze pe mandant despre împrejurările care au apărut ulterior încheierii mandatului şi care pot determina revocarea sau modificarea acestuia.

Apelantul a arătat şi că textul art. 1309 alin. (1) din Codul civil este explicit în sensul că, contractul încheiat de mandatar „nu produce efecte între reprezentat şi terţ”, ceea ce înseamnă că efectul specific mandatului cu reprezentare - adică să îl facă pe mandant parte în contractul încheiat în numele şi pe seama sa de mandatar cu terţul - este înlăturat.

A explicat apelantul în continuare că, contractul încheiat de mandatar fără a avea împuternicire sau cu depăşirea limitelor acesteia, în măsura lipsei sau a depăşirii limitelor mandatului, nu obligă pe reprezentat (mandant) la nimic faţă de terţ, dar nici nu îi conferă niciun fel de drept faţă de acesta.

Dacă mandatarul încheie acte cu terţii cu depăşirea limitelor puterilor încredinţate de mandant sau dacă nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate, mandantul nu devine parte în actul juridic încheiat de mandatar cu terţul sau nu-i este opozabilă situaţia intervenită în contextul neîndeplinirii obligaţiilor asumate.

A conchis apelantul că întrucât actul încheiat cu terţul în numele şi pe seama mandantului nu producea efecte faţă de acesta, fiindu-i inopozabil, iar în ceea ce îl priveşte pe mandatar, acesta nu se angaja personal faţă de terţ, rezultă că singura posibilitate rămasă la dispoziţia terţului era doar angajarea răspunderii delictuale a mandatarului faţă de el.

Apelantul consideră că motivarea judecătorului - sindic în sensul că el trebuie să-şi asume efectul acţiunilor mandatarului este lipsită de orice temei, de vreme ce prevederile legale sunt în sensul că pârâtul are doar obligaţia de a acoperi prejudiciul cauzat mandatarului în executarea mandatului atunci când prejudiciul nu provine din culpa mandatarului.

Cum obligaţia de a întocmi documente contabile şi de a le depune la organele abilitate era în sarcina mandatarului, neîndeplinirea acestei obligaţii de executare mandat îi este imputabilă doar mandatarului.

În plus, din Declaraţia autentificată sub nr. 1738/08.04.2024 SPN Apostol rezultă că numitul M.C., CNP ..., domiciliat în sat..., com., str.

V.

Stroiescu nr. 16, jud.

Suceava, a declarat pe proprie răspundere că a administrat faptic societatea EFI SRL, de la data înfiinţării şi până la intrarea în faliment.

Intimata nu a depus întâmpinare la dosar.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi a prevederilor art. 476 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care consacră efectul devolutiv al prezentei căi de atac, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Apelul formulat de pârât apare ca nefondat prin raportare la criticile aduse de către apelant.

Astfel, motivul determinant invocat de către apelant priveşte reglementarea din Codul civil referitoare la răspunderea mandatarului în exercitarea mandatului, cu trimitere la dispoziţiile art. 1309 alin. 1, art. 2017 alin. 1, art. 2018 şi art. 2023 alin. 1 teza I.

Curtea reţine că aceste norme nu sunt aplicabile prin raportare la reglementările speciale din materia ţinerii evidenţei contabile prevăzute de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 82/1991.

Astfel legea specială reglementează răspunderea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii, situaţiile de excepţie fiind date de existenţa unui contract de prestări servicii în domeniul contabilităţii încheiate cu persoane fizice (cu studii superioare economice) sau juridice, membre ale CECAR (Corpul Experţilor Contabili şi al Contabililor Autorizaţi din România).

Prin urmare, simpla trimitere a pârâtului la un mandat general încheiat cu o persoană fizică, fără existenţa unui contract de prestări servicii contabile, încheiat cu persoană fizică membră a CECAR, nu înlătură obligaţia instituită de prevederile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 şi a răspunderii reglementate de dispoziţiile art. 169 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2014.

În concluzie, judecătorul sindic a făcut o justă aplicare a prevederilor art. 169 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2014, astfel că, în raport de dispoziţiile art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a respins apelul ca nefondat.