Decizie nr. 71 din 19.09.2024

Prin încheierea civilă din 19 decembrie 2022, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr. 3458/227/2021, a fost admisă cererea având ca obiect contestaţie la executare, formulată de contestatorii L.V.A. şi L.I.G. în contradictoriu cu intimatul Cabinet de Avocat „T.M.L.”; a fost constatat caracterul abuziv al clauzei stipulate la art. 5 din contractul de asistenţă juridică seria SV nr. 0142136 încheiat între părţi şi au fost anulate actele de executare întocmite pe numele contestatorilor în dosarul de executare nr. 528/E/2021 al B.E.J.

C.

M.G.S..

De asemenea, s-a constatat că reclamanţii şi-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin decizia nr. 99 din data de 13 martie 2024, Tribunalul Suceava – secţia a II-a civilă – a respins cererea apelantului Cabinet de Avocat „T.M.L.” de emitere a unei adrese către UAT Mălini, în vederea repunerii pe rol a cauzei, ca neîntemeiată; a admis excepţia perimării invocată din oficiu; a constatat perimată cererea de apel formulată de către apelantul Cabinet de Avocat „T.M.L.” Suceava, împotriva încheierii din 19.12.2022 a Judecătoriei Fălticeni, intimaţi fiind L.V.A. (decedat) şi L.I.G., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat Z.D.D..

De asemenea, a respins cererea de repunere pe rol formulată de către apelantul Cabinet de Avocat „T.M.L.”, ca rămasă fără obiect.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a promovat recurs Cabinet de avocat „T.M.L.”, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând, în esenţă, să se admită recursul şi să se caseze sentinţa nr. 99 din 13.03.2024 a Tribunalului Suceava, pronunţată în dosarul nr. 3458/227/2021, în sensul de a se trimite cauze aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii apelului.

Recurentul a arătat în esență, că, instanţa de apel a procedat la data 28.02.2024 în mod nelegal, la invocarea excepţiei perimării cererii de apel, în condiţiile în care a formulat la data de 13.10.2023, cerere de repunere pe rol, în vederea soluţionării apelului formulat împotriva ÎNCHEIERII din 19 decembrie 2022 a Judecătoriei Fălticeni.

În continuare, a reamintit că la data de 11.12.2023, instanţa a repus cauza pe rol în temeiul art. 400 din Codul de procedură civilă; că, la data de 23.01.2024, instanţa având în vedere protestul judecătorilor, a amânat cauza la data de 28 02.2024, ora 09:30 şi că, la data de 28.02.2024, instanţa a dispus amânarea pronunţării la data de 13.03.2024, pronunţare urmând a se face prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

De asemenea, a reamintit că a solicitat repunerea pe rol a cauzei în vederea introducerii în cauză a moştenitorilor defunctului L.V.A., precum şi acordarea unui termen pentru introducerea în cauză a moştenitorilor defunctului L.V.A. (1740517330825), respectiv:

- L.V. şi L.I.G., în temeiul art. 415 pct. 2 Cod de procedură civilă.

Reamintind dispoziţiile art. 412 alin. (1) şi art. 415 pct. 2 Cod de procedură civilă, a atras atenţia că nu i se putea imputa nicio culpă pentru rămânerea pricinii în nelucrare mai mult de 6 luni, de vreme ce identificarea moştenitorilor, necesară pentru soluţionarea căii de atac devolutive, nu s-a datorat unei atitudini procesuale pasive din partea sa, ci unei cauze independente de voinţa acestuia, respectiv a culpei lui L.I.G., care a refuzat să depună ANEXA 24, cu indicarea moştenitorilor defunctului L.V.A..

O nouă critică se referă la faptul că sentinţa recurată este nelegală întrucât întreaga procedură de citare, respectiv de comunicare a actelor de procedură a fost viciată, eludându-se solicitarea expresă a apelantului de comunicare a tuturor actelor de procedură aşa cum rezultă din cererea care a însoţit contestaţia la executare, trimisă în temeiul disp. art. 149 alin. 4 Cod de procedură civilă, prin email şi înregistrată în dosarul electronic.Prin cererea din 18.04.2023 a solicitat comunicarea actelor de procedură prin email aferente dosarului 3458/227/2021 la adresa avocatarbitraj@gmail.com , situaţie faţă de care, efectuarea procedurii de citare prin emiterea citațiilor pentru termenele din 26.04.2023, 11.12.2023, 23.01.2024, 28.02.2024, în formă clasică şi nu pe email, potrivit solicitării din 18.04.2023, este lovită de nulitate.

A apreciat întemeiate criticile analizate circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod de procedură civilă şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 şi art. 497 Cod de procedură civilă, a rugat să se admită recursul, să se caseze decizia recurată şi să se trimită cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii invocării motivului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 pct. 5 Cod de procedură civilă, conform art. 248 alin. 1 Cod de procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Astfel, potrivit art.421 alin.1 Codul de procedură civilă hotărârea prin care se constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Potrivit art.487 alin.1 C.proc.civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art.470 alin.5, aplicabile și în recurs.

Potrivit dispozițiilor art.470 alin.5 C.proc.civ.

În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă de la data comunicării hotărârii.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, se poate observa că împotriva hotărârii atacate a fost declarat recurs ce a fost transmis prin email, iniţial la data de 14 martie 2024, ora 6.02 PM (filele 5 – 9) şi ulterior la data de 15 martie 2024, ora 8.06 PM (filele 10 – 16).

Deși aparent cu același conținut, parcurgând cea de-a doua cerere de recurs (fila 14 dosar) reiese că într-adevăr a fost invocat şi motivul de casare referitor la nelegala citare, în termenul legal, motiv pentru care Curtea a respins excepţia tardivităţii invocării motivului de casare reglementat de disp. art. 488 pct. 5 Cod procedură civilă.

Examinând recursul prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor de recurs formulate, Curtea constată următoarele:

Curtea va analiza cu prioritate criticile recurentului circumscrise motivului de casare prevăzut de art.488 alin.1 pct.5 C.proc.civ. referitoare la nelegala citare pentru termenele din 26.04.2023, 11.12.2023,23.01.2024, 28.02.2024.

Recurentul susține nelegalitatea deciziei recurate, apreciind că întreaga procedură de citare, respectiv de comunicare a actelor de procedură a fost viciată, întrucât nu s-a realizat prin mijloace electronice (prin email) astfel cum s-a solicitat prin cererea depusă la dosar la data de 18.04.2023.

Verificând susținerile recurentului, Curtea constată că într-adevăr la data de 18.04.2023, a formulat o cerere prin care a solicitat citarea/comunicarea actelor prin email și/sau sms (fila 75 dosar apel).

Pentru termenul din 26.04.2023, procedura de citarea fost legal îndeplinită în modalitatea clasică la data de 07.04.2023, cererea formulată de apărătorul apelantului-intimat fiind depusă ulterior îndeplinirii procedurii de citare(18.04.2023).

Contrar susținerilor acestuia, pentru termenul de judecată din 11.12.2023 pe lângă citarea în forma clasică, apelantul-intimat a fost citat și prin mijloace electronice (prin email) astfel cum rezultă din dovada existentă de la fila 105 dosar apel.

Mai mult decât atât, apărătorul apelantului-intimat a fost și prezent la termenul din 11.12.2023 și nu a invocat neregularități privind procedura de citare referitoare la citarea pentru acest termen și nici pentru termenul anterior(26.04.2023), în condițiile prevăzute de art.160 alin.2 C.proc.civ. potrivit cărora Orice neregularitate cu privire la citare nu va mai fi luată în considerare în cazul în care, potrivit alin. (1), nu s-a cerut amânarea procesului, precum şi în cazul în care partea lipsă la termenul la care s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul următor producerii ei, dacă la acest termen ea a fost prezentă sau legal citată.

Cu toate acestea, odată cu repunerea pe rol a cauzei în temeiul art.400 C.proc.civ. prin Încheierea din 11.12.2023, deși s-a dispus citarea părților, la termenele ulterioare din 23.01.2024, 28.02.2024, aceasta s-a realizat în forma clasică și nu prin email, astfel cum apelantul-intimat a solicitat prin cererea din 18.04.2023.

În aprecierea legalității procedurii de citare Curtea va reține într-adevăr incidența aspectele statuate de ÎCCJ Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr.75/2022 în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 154 alin. (1), (6) și (6)1, art. 163 alin. (5), art. 164 alin. (4) şi art.175 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prin care s-a stabilit că:

Efectuarea procedurii de citare, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) din Codul de procedură civilă, dacă partea a solicitat şi a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală de comunicare a actelor de procedură, fără a fi condiţionată de efectuarea procedurii în format letric conform dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Actul de citare a părţii în proces, într-o altă modalitate decât cea invocată prin cererea adresată instanţei, este lovit de nulitate în temeiul dispoziţiilor art. 175 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă prin nerespectarea modalităţii de comunicare a actului de procedură s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia, fără a fi condiţionată de utilizarea procedurii înscrierii în fals, în temeiul dispoziţiilor art. 163 alin. (5) şi art. 164 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Însă, orice neregularități referitoare la îndeplinirea procedurii de citare, se consideră a fi acoperite, neputând fi luată în considerare, în condițiile prevăzute de art.160 alin2 C.proc.civ., în cazul în care partea nelegal citată se prezintă în instanță, personal sau prin reprezentant, și nu solicită amânarea procesului.

Astfel, prezent fiind apărătorul apelantului la termenul din 28.02.2024, acesta nu a invocat niciun aspect referitor la legalitatea procedurii de citare realizate pentru termenele anterioare și nici pentru termenul la care s-a prezentat, astfel că reținând incidența dispozițiilor art.160 alin.2 C.proc.civ., Curtea apreciază că aceste vicii nu pot fi valorificate ca motiv de casare în condițiile prevăzute de art.488 alin.1 pct.5 C.proc.civ.

Sub un al doilea motiv de casare subsumat celui prevăzut de art. 488 alin.1 pct.5 C.proc.civ., recurentul critică în esență aplicarea greșită a dispozițiilor art.416 C.proc.civ., în cauză nefiind împlinit termenul de perimare.

Curtea apreciază acest motiv de casare ca fiind întemeiat pentru următoarele argumente.

Perimarea este fundamentată pe principiul disponibilităţii în procesul civil, sancţionează dezinteresul manifestat de părţi în desfăşurarea procesului, întemeindu-se astfel pe o prezumţie de desistare rezultată din lipsa de stăruinţă vreme îndelungată în judecată.

Verificând criticile expuse de recurent, Curtea constată că cererea de repunere pe rol formulată de către acesta la data de 13.10.2023 (în interiorul termenului de perimare), deși informă inițial (întrucât nu conținea mențiuni referitoare la moștenitori) conform exigențelor impuse de art.415 pct.2 C.proc.civ., a fost complinită prin notele de ședință depuse pentru termenul din 23.01.2024, prin indicarea acestora, fiind de natură a întrerupe termenul de perimare, care s-ar fi împlinit la data de 03.11.2023, înfrângând prezumția de desistare pe care se întemeiază sancțiunea perimării.

Curtea nu îmbrățișează opinia instanței de apel, în sensul că se impune a fi constatată calitatea de moștenitor, nefiind suficientă dovedirea legăturii de rudenie prin prezentarea unor informații referitoare la stare de civilă/de rudenie, întrucât este de notorietate că o astfel de constatare se poate realiza de cele mai multe ori printr-o cerere de partaj succesoral, a cărei soluționare trenează nu de puține ori și pe parcursul mai multor ani.

Chiar utilizând calea procedurii notariale (care presupune mai multă celeritate), nu este de ignorat că aceasta este inițiată exclusiv de către prezumtivii moștenitori, astfel că nu este un demers la îndemâna oricărei părți interesate să formuleze cerere de repunere pe rol.

Așadar este nerezonabil a impune unei părți să facă dovada calității de moștenitor într-o astfel de manieră și mai ales părții adverse moștenitorilor părții decedate.

Așadar în opinia Curții o astfel de sarcină pusă în sarcina părții adverse moștenitorilor părții de decedate, pare nerezonabilă și de natură a paraliza demersul judiciar supus judecății, lăsarea în nelucrare a pricinii îndepărtându-se de ideea culpă părții.

Este adevărat că nu cade în sarcina instanței de judecată să facă demersuri în aflarea moștenitorilor părții decedate, astfel cum a pretins recurentul prin solicitările adresate instanței de apel, însă nici aceasta nu îi poate pretinde acesteia să facă dovada calității de moștenitor în maniera expusă prin decizia atacată.

Plecând de la dubla natură juridică a instituției perimării, care sancționează tocmai partea care din culpa sa a lăsat pricina în nelucrare, fiind dublată de o prezumție de desistare, valorizând cererea de repunere pe rol a cauzei introduse în interiorul termenului de perimare, la data de 13.10.2023, astfel cum a fost complinită anterior termenului la care s-a discutat excepția perimării, Curtea apreciază că cerea de repunere pe rol se impunea a fi admisă, iar excepția de perimare, respinsă ca neîntemeiată, cursul termenului de perimare fiind întrerupt.

Pe cale de consecință, Curtea a apreciat recursul ca fiind întemeiat, reținând o interpretare rigidă a dispozițiilor art.416 raportat la art.412 pct.2 C.proc.civ. de către instanța de apel, motiv pentru care în temeiul art.498 alin.2 C.proc.civ. l-a admis, a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, instanța de apel urmând a continua judecata.