Decizie nr. 235 din 04.07.2024

Prin sentinţa nr. 1 din 19.01.2024, Tribunalul Botoşani – Secţia a II-a civilă:

- a admis excepţia prescripţiei şi a respins ca prescrisă cererea adiţională.

- a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul Statul Român, prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, fostă A.V.A.S. cu privire la pct. 1 din hotărârea nr. 3 din data de 27 iunie 2023 a adunării generale extraordinare a acţionarilor societăţii X S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, partea a IV a, nr. 3596 din data de 11 august 2023, ca introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

- a respins cererea cu privire la pct. 2 din hotărârea nr. 3 din data de 27 iunie 2023 a adunării generale extraordinare a acţionarilor societăţii X S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, partea a IV a, nr. 3596 din data de 11 august 2023, ca neîntemeiată.

- a obligat reclamantul la plata sumei de 32.480,87 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt că, prin hotărârea nr. 3 din data de 27 iunie 2023 a adunării generale extraordinare a acţionarilor societăţii X S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, partea a IV a, nr. 3596 din data de 11 august 2023, s-a decis la

- pct. 1 - că nu se aprobă raportul de evaluare întocmit de către evaluator autorizat EPI, EBM, dl expert Lazaruc Cătălin Adrian, membru titular ANEVAR cu legitimaţia nr. 13626/2023, numit de către Oficiul Naţional al Registrului Comercial Botoşani, pentru evaluarea terenului care formează obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de M.A.D.R. seria M07 nr. 3211, din data de 21 decembrie 2012,

- pct. 2- că aprobă pentru întocmirea unui raport de evaluare în baza dispoziţiilor art. 215 din Legea nr. 31/1990, republicată, numirea dlui expert P.M., membru titular ANEVAR cu legitimaţia înregistrată sub nr. 15509/2023, expert tehnic judiciar în evaluarea proprietăţii imobiliare, cu autorizaţia înregistrată sub nr. 14438 seria 5182

- pct. 4- că aprobă pentru întocmirea unui raport de evaluare în baza dispoziţiilor art. 215 din Legea nr. 31/1990, republicată, numirea dlui expert P.M., membru titular ANEVAR cu legitimaţia înregistrată sub nr. 15509/2023, expert tehnic judiciar în evaluarea proprietăţii imobiliare, cu autorizaţia înregistrată sub nr. 14438 seria 5182, să descrie şi să evalueze terenul care formează obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de M.A.D.R. seria M07 nr. 3216, din data de 26.08.2014 (f. 48-49, 50).

La baza hotărârii nr. 3 din data de 27 iunie 2023 a stat necesitatea evaluării aporturilor în natură în vederea majorării capitalului social, în condiţiile art. 215 din Legea societăţilor nr. 31/1990.

Conform formularului de vot prin corespondenţă, reclamantul a comunicat un vot împotrivă la toate cele trei puncte (f. 44-46).

Consecinţă a adoptării hotărârii contestate, pârâtul soc.

X S.A a solicitat Oficiului Registrului Comerţului prin cererea de înregistrare în registrul comerțului nr. 17447 din data de 01 august 2023, înscrierea mențiunilor având ca obiect numirea expertului evaluator aprobat prin hotărârea AGEA nr. 3 din 27 iunie 2023.

La data de 02 august 2023, cererea de înregistrare nr. 17447 din data de 28 iulie 2023 a fost admisă prin încheierea nr. 4002 din data de 02 august 2023 a registratorului din cadrul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Botoșani, fiind desemnat ca expert evaluator dl.

P.M..

Împotriva încheierii înregistrată sub nr. 4002 din data de 02 august 2023 a registratorului de registrul comerțului din cadrul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Botoșani nu a fost formulată plângere în termenul legal (f. 103-104, 118).

În drept, s-a reţinut că potrivit art.215 din Legea societăţilor nr.31/1990, dacă majorarea capitalului social se face prin aporturi în natură, adunarea generală care a hotărât aceasta va propune judecătorului-delegat numirea unuia sau mai multor experţi pentru evaluarea acestor aporturi, în condiţiile art. 38 şi 39. (...) (3) După depunerea raportului de expertiză, adunarea generală extraordinară convocată din nou, având în vedere concluziile experţilor, poate hotărî majorarea capitalului social.

Potrivit art. 38 alin. (1), (...) judecătorul-delegat numeşte, în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii, unul sau mai mulţi experţi din lista experţilor autorizaţi.

Aceştia vor întocmi un raport cuprinzând descrierea şi modul de evaluare a fiecărui bun aportat şi vor evidenţia dacă valoarea acestuia corespunde numărului şi valorii acţiunilor acordate în schimb, precum şi alte elemente indicate de judecătorul-delegat.

Referitor la situaţia terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor cu capital de stat la data înfiinţării acestora, necesare desfăşurării activităţii conform obiectului lor de activitate, art. 6 alin. (1) din Hotărârea nr. 834 din 14 decembrie 1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat, prevede că se evaluează la valoarea de piaţă, pe baza rapoartelor de evaluare întocmite, conform standardelor în vigoare, de evaluatori autorizaţi, atestaţi conform legii, ale căror servicii vor fi achiziţionate în conformitate cu prevederile art. 38, 39 şi 215 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În ceea ce priveşte obligaţiile societăţilor în situaţia eliberării certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, art. 12 alin. (3) din Legea nr. 137/2002 din 28 martie 2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, prevede că administratorii societăţii sunt obligaţi să solicite înregistrarea majorării capitalului social la oficiul registrului comerţului în termen de 30 de zile de la data emiterii certificatului.

Prima dintre criticile formulate prin cererea introductivă se referă la faptul că AGEA nu a aprobat raportul de evaluare întocmit de către evaluator autorizat EPI, EBM, dl expert Lazaruc Cătălin Adrian, pentru evaluarea terenului care formează obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de M.A.D.R. seria M07 nr. 3211, din data de 21 decembrie 2012.

Având în vedere că votul exprimat de reclamant a fost în acelaşi sens cu hotărârea adoptată, faţă de prevederile art. 132 din Legea societăţilor nr. 31/1990, prin încheierea din data de 11.12.2023 instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active cu privire la punctul 1 din hotărârea contestată.

Consecinţă a invalidării prin vot a raportului evaluare şi faţă de imperativul evaluării bunurilor în vederea majorării capitalului social, AGEA a aprobat întocmirea unui raport de evaluare, înaintând la Oficiul Registrului Comerţului o solicitare de desemnare a dlui expert P.M..

Prin urmare, contrar susţinerilor reclamantului, desemnarea expertului nu s-a făcut în baza hotărârii contestate, ci votul exprimat a vizat sesizarea Oficiului Registrului Comerţului, în acord cu prevederile legale antereferite.

Susţinerile reclamantului potrivit cărora desemnarea unui al doilea expert la solicitarea societăţii ar fi nelegală, nu pot fi reţinute, având în vedere că ansamblul prevederilor legale incidente nu conduc la o astfel de concluzie, finalitatea urmărită de legiuitor fiind aceea a evaluării terenurilor în condiţii de transparenţă.

Mai mult, întrucât desemnarea primului expert nu a condus la obţinerea unei evaluări a terenurilor, din cauza respingerii propunerii de aprobare a raportului de evaluare, sens în care a fost şi votul exprimat de reclamant, obiectivul majorării capitalului social nu ar putea fi atins decât prin reluarea procedurii de desemnare a unui nou expert.

În ceea ce priveşte critica vizând punctul 4 din hotărâre, privitor la întocmirea unui raport de evaluare a terenului care formează obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de M.A.D.R. seria M07 nr. 3216, din data de 26.08.2014, tribunalul a constatat că solicitarea de anulare a fost formulată prin cererea adiţională comunicată la 31.10.2023 (f. 154-161, 197).

Deliberând asupra excepţiei prescripţiei cu privire la cererea adiţională, tribunalul a reţinut că, potrivit art.132 alin. (2) din Legea societăţilor nr. 31/1990, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei. (3) Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de orice persoană interesată.

În vederea stabilirii incidenţei termenului de 15 zile, tribunalul a analizat natura interesului ocrotit prin norma pretins a fi fost încălcată.

Din conţinutul normativ al prevederilor legale incidente, tribunalul a apreciat că numirea expertului cu încălcarea prevederilor legale ar fi de natură să impieteze asupra unor interese exclusiv private, calitatea de acţionar a Statului Român nefiind aptă să conducă la concluzia contrară.

Având în vedere aceste considerente, precum şi faptul că natura nulităţii nu este determinată şi nici nu reiese în chip neîndoielnic din lege, tribunalul a dat eficienţă prezumţiei de nulitate relativă, conform art. 1.252 din Codul civil.

Întrucât invocarea motivului de nulitate relativă s-a făcut în afara termenului de 15 zile, tribunalul a admis excepţia şi a respins cererea adiţională ca prescrisă.

Reţinând culpa procesuală a reclamantului, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, tribunalul a obligat reclamanta la plata sumei de 32.480,87 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (f. 98-100).

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, fostă A.V.A.S.

În principal, a solicitat instanţei, anularea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, în sensul respingerii excepţiilor invocate de către pârâta ca neîntemeiate, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecata formulata de către AAAS ca temeinică şi legală, aşa cum a fost motivată şi întregita de către AAAS.

În subsidiar, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinţei civile apelate, în sensul respingerii excepţiilor invocate de către pârâta ca neîntemeiate, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecata formulata de către AAAS ca temeinică şi legală, aşa cum a fost motivata şi întregită de către AAAS.

În ceea ce priveşte primul motiv de apel, a solicitat a se constata că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 132 din Legea societăţilor nr. 31/1990 şi nelegal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active cu privire la punctul 1 din Hotărârea AGEA nr. 3/27 iunie 2023, motivarea instanţei de fond fiind nelegală.

AAAS a votat împotriva (şi a motivat votul) raportului expertului evaluator ales de ONRC în forma transmisă, deoarece aceasta nu îndeplinea condiţiile legale, respectiv nu avea ca obiectiv majorarea capitalului social cu valoarea terenului in cauza.

Majorarea capitalului social, în accepţiunea Legii nr. 137/2002, se face prin raportare la dispoziţiile art.215 din Legea nr.31/1990 şi are în vedere aportul în natura şi evaluarea acestuia de către un expert evaluator.

Aşa cum a arătat prin cererea de chemare în judecata, prin hotărârea AGEA contestata în justiţie şi prin hotărârea apelata, au fost încălcate dispoziţiile HG nr. 834/1991 art. 6 alin. (1), ale Legii nr. 31/1990/R (art. 38, art. 39 şi art. 215), deoarece, în mod nelegal, societatea a refuzat, prin Hotărârea AGEA lovita de nulitate în speţa, sa aprobe raportul de evaluare întocmit de expertul evaluator desemnat în cauză de către ORC Botoşani şi să continue procedura înregistrării majorării având la baza acest raport refăcut, astfel cum prevede procedura, numind nelegal un alt expert agreat de societate.

Hotărârea este lovită de nulitate, având în vedere că dispoziţiile legii sunt speciale, se aplica în mod prioritar, deroga de la normele generale şi nu pot fi interpretate prin analogie si se refera tocmai la imparţialitatea expertului evaluator care este numit aleatoriu de ORC si nu de către acţionari, tocmai pentru a se evita eventualele interpretări ale rezultatelor evaluării.

În consecinţă, a solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a AAAS cu privire la punctul 1 din Hotărârea AGEA nr. 3/27 iunie 2023, ca neîntemeiata şi nelegala şi admiterea acestui motiv de apel ca fondat, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

În ceea ce priveşte al doilea motiv de apel, a solicitat a se constata ca instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 215, art. 38, art. 39 din Legea societăţilor nr. 31/1990 şi nelegal a respins cererea cu privire la pct. 2 din Hotărârea nr. 3 din data de 27 iunie 2023 a adunării generale extraordinare a acţionarilor societăţii X S.A., publicata în Monitorul Oficial al României, partea a IV a, nr. 3596 din data de 11 august 2023, ca neîntemeiata.

Astfel, în mod nelegal instanţa a reţinut că pârâta „a înaintat la Oficiul Registrului Comerţului o solicitare de desemnare a dlui expert Potarniche Mircea", în sensul că considera legala numirea de către societate a unui evaluator şi apoi adresarea cererii către ONRC pentru desemnarea acestuia.

În ceea ce priveşte al treilea motiv de apel, a arătat că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 137/2002, ale art. 132 din Legea societăţilor nr. 31/1990 şi art. 204 Cod proc.civ. şi nelegal a respins cererea cu privire la pct. 4 din Hotărârea nr. 3 din data de 27 iunie 2023 a adunării generale extraordinare a acţionarilor societăţii X S.A., ca prescrisă.

Motivele invocate de AAAS privind nulitatea pct.4 din Hotărârea AGEA nr. 3/27.06.2023, sunt de ordine publica, cu referire la dispoziţiile art. 12 alin. 5 din Legea nr. 137/2002, aşadar motivele invocate privind încălcarea acestor dispoziţii sunt de ordine publica.

În ceea ce priveşte al patrulea motiv de apel, a solicitat a se constata ca instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 452 Cod proc. civ., art. 453 Cod proc. civ. si urm.

Cod proc. civ. si în mod nelegal a obligat AAAS la plata sumei abuzive de 32.480,87 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, care prejudiciază AAAS, deoarece suma va fi plătită din fonduri publice.

Suma de 32.480,87 lei reprezentând onorariu de avocat, este nelegală şi nejustificat de mare faţă de apărările depuse de avocat si soluţia eronată pronunţată în aceasta cauza în raport de dispoziţiile art. 451 Cod proc. civ. şi a dispoziţiilor art.127 alin.2 din Statutul profesiei de avocat; că este vădit disproporţionată faţă de complexitatea cauzei şi faţă de activitatea desfăşurată de avocat, cauza fiind o acţiune în constatarea nulităţii absolute a unor acte, iar soluţionarea ei finalizându-se la un singur termen fixat pentru judecată.

În consecinţă a solicitat admiterea acestui motiv de apel ca fondat si cenzurarea/înlăturarea cheltuielilor de judecata.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta X S.A. BOTOŞANI, a solicitat respingerea apelului şi menţinerea, ca legală şi temeinica, a soluţiei pronunţate de Tribunalul Botoşani.

A invocat și excepţia lipsei de interes în promovarea apelului şi a arătat că în cadrul Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din 25 martie 2024, ocazie cu care a fost adoptata Hotărârea AGEA nr. 1/25.03.2024 („Hotărârea AGEA nr. 1"), apelanta a votat aprobarea raportului întocmit de evaluator autorizat Potarniche Mircea, numit de ONRC Botoşani pentru evaluarea terenurilor ce fac obiectul Certificatelor 1 si 2.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, în calitate de intimat-pârât, în nume propriu şi pentru Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Botoşani, a arătat că lasă la aprecierea instanţei soluţia ce urmează a se pronunţa, iar în cazul admiterii apelului, solicită să se dispună şi cu privire la efectuarea cuvenitelor menţiuni în registrul comerţului şi comunicarea hotărârii judecătoreşti în vederea înregistrării în registrul comerţului, pe cheltuiala apelantei.

Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes în promovarea apelului, invocată de intimată prin întâmpinare, Curtea o apreciază nefondată pentru următoarele motive:

Intimata invocă lipsa de interes în promovarea prezentei căi de atac în raport de adoptarea ulterioară a Hotărârii AGEA nr.1 din 25.03.2024, prin care apelanta a votat aprobarea raportului întocmit de evaluator autorizat P.M., numit de ONRC pentru evaluarea terenurilor.

S-a arătat că printr-o eventuală soluție favorabilă asupra căii de atac, care ar conduce la anularea primei hotărâri AGEA, s-ar contrazice flagrant chiar hotărârea AGEA nr.1 în cadrul căreia apelanta a votat favorabil raportul refăcut de expertul Potârniche asupra imobilelor și decizia de efectuare a unui nou raport cu obiectivul de actualizare a valorii juste aferente terenurilor din cele două certificate.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze, inclusiv cu ocazia exercitării căii de atac.

Parcurgând Hotărârea AGEA invocată în sprijinul invocării lipsei de interes, Curtea constată că într-adevăr s-a luat cu 100% din voturile exprimate, însă din cuprinsul acesteia nu rezultă că apelanta face parte din cei care au votat în cadrul adunării, respectiv dintre acționarii reprezentând 88,2371% din totalul acțiunilor, la dosar neregăsindu-se o listă de prezență și nici votul exprimat de către apelantă, astfel încât nu se poate afirma că aceasta nu mai justifică un interes în promovarea căii de atac, motiv pentru care va respinge excepția lipsei de interes, invocată de intimată prin întâmpinare, ca nefondată.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi a motivelor de apel invocate, Curtea constată următoarele:

Sub un prim motiv de apel, apelanta critică soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale active cu privire la pct.1 din Hotărârea nr.3, contestând, în esență, reținerile primei instanțe referitoare la votul exprimat împotrivă.

Apelanta solicită anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Curtea reține că prin Încheierea de amânare a pronunțării din 11.12.2023, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale raportat la prevederile art.132 din Legea nr.31/1990, având în vedere votul exprimat de către reclamantă.

A reținut că decizia adoptată este conformă votului exprimat de către aceasta.

Contrar criticilor apelantei, soluția pronunțată de către prima instanță este una corectă, deoarece calitatea procesuală activă conferită de dispozițiile art.132 alin.2 din Lege nr.132/1990 potrivit cărora Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei, se stabilește analizând votul exprimat de acționar în raport de ceea ce s-a decis prin hotărârea AGEA și nu în raport de ordinea de zi supusă aprobării.

Deși prin raportare la punctul 1 din ordinea de zi, respectiv analizarea și aprobarea raportului de evaluare întocmit de către evaluatorul autorizat Lăzăruc Cătălin Adrian, votul exprimat de către apelantă aflat la fila 26 Vol.II din dosar prima instanță, este unul negativ, în raport de ceea ce s-a decis prin Hotărârea atacată, respectiv -nu se aprobă raportul de evaluare întocmit de către evaluatorul autorizat Lăzăruc Cătălin Adrian, votul apelantei nu poate fi interpretat un vot împotrivă, ci unul în acord cu măsura adoptată efectiv prin hotărârea AGEA, astfel încât într-adevăr aceasta nu justifică legitimitate procesuală activă în virtutea dispozițiilor art.132 alin.2 din Legea nr.31/1990, o interpretare contrară comportând inclusiv o lipsă de interes în contestarea hotărârii.

Aspectele ce țin de fondul acțiunii în anulare ce vizează pct.1 din hotărârea AGEA nu vor fi analizate, față de considerentele anterioare ce susțin legalitatea soluției date excepției lipsei calității procesuale active.

Sub un al doilea motiv de apel, apelanta invocă încălcarea dispozițiilor art.215, art.38, art.39 din Legea nr.31/1990 de către prima instanță, aceasta respingând nelegal cererea cu privire la pct.2 din Hotărârea AGEA nr.3/27.06.2023.

De asemenea s-a invocat și încălcarea dispozițiilor art.6 alin.1 HG 834/1991.

Ceea ce se impută primei instanței, în esență, este că prin soluția de respingere s-a permis intimatei nominalizarea unui expert evaluator, în detrimentul unei desemnări aleatorii de către ONRC din lista experților autorizați, fiind pusă sub semnul îndoielii imparțialitatea expertului evaluator, apelanta susținând că în acest fel a fost afectat interesul societății și implicit al acționarilor.

Contrar argumentației apelantei, Hotărârea AGEA nr. 3 a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 215 din Legea nr. 31/1990 prin raportare la art.38 din același act normativ.

Potrivit articolul 215 alin.1 din Legea nr 31/1990 Dacă majorarea capitalului social se face prin aporturi în natură, adunarea generală care a hotărât aceasta va propune registratorului de registrul comerţului numirea unuia sau a mai multor experţi pentru evaluarea acestor aporturi, în condiţiile art. 38 şi 39.

Potrivit art.38 (1) La societăţile pe acţiuni, dacă există aporturi în natură, avantaje rezervate oricărei persoane care a participat la constituirea societăţii sau la tranzacţii conducând la acordarea autorizaţiei, operaţiuni încheiate de fondatori pe seama societăţii ce se constituie şi pe care aceasta urmează să le ia asupra sa, registratorul numeşte, în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii, unul sau mai mulţi experţi din lista experţilor autorizaţi.

Aceştia vor întocmi un raport cuprinzând descrierea şi modul de evaluare a fiecărui bun aportat şi vor evidenţia dacă valoarea acestuia corespunde numărului şi valorii acţiunilor acordate în schimb, precum şi alte elemente indicate de registratorul de registrul comerţului.

(2) Fondatorii vor depune raportul în termen de 15 zile de la data aprobării sale la oficiul registrului comerţului.

Registrul comerţului va transmite o notificare cu privire la această depunere către Regia Autonomă "Monitorul Oficial", pentru a fi publicată pe cheltuiala societăţii.

(3) În cazul societăţilor constituite prin fuziune sau divizare nu este necesară întocmirea raportului prevăzut la alin. (1) şi depunerea sa la oficiul registrului comerţului în condiţiile dispoziţiilor alin. (2), dacă proiectul de fuziune sau divizare a fost supus examinării unui expert independent potrivit dispoziţiilor art. 2433 alin. (1) - (4).

Totodată, potrivit art. 39 - Nu pot fi numiţi experţi:

a) rudele sau afinii până la gradul al IV-lea inclusiv ori soţii acelora care au constituit aporturi în natură sau ai fondatorilor;

b) persoanele care primesc, sub orice formă, pentru funcţiile pe care le îndeplinesc, altele decât aceea de expert, un salariu ori o remuneraţie de la fondatori sau de la cei care au constituit aporturi în natură;

c) orice persoană căreia, ca urmare a relaţiilor sale de afaceri, de muncă sau de familie, îi lipseşte independenţa pentru a realiza o evaluare obiectivă a aporturilor în natură, potrivit normelor speciale care reglementează profesia.

Parcurgând dispozițiile legale sus-menționate, Curtea constată că în procedura de majorare a capitalului social, societatea, prin acţionarii săi, are dreptul să propună un expert ce poate fi confirmat sau infirmat de către Registrul Comerţului.

Argumentul referitor la numirea aleatorie a experţilor din lista personalului de specialitate autorizat reprezintă o interpretare eronată a dispoziţiilor art. 38 din Legea nr. 31/1990, întrucât acest articol nu contrazice prevederile art.215 din aceeaşi lege, ci stabileşte o condiţie de validitate a propunerii, şi anume ca expertul să deţină autorizaţiile necesare pentru o astfel de operaţiune.

Cu alte cuvinte, evaluatorul poate fi propus de adunarea generală şi numit de registratorul ONRC numai dacă este inclus pe lista experţilor autorizaţi, respectiv dacă nu se regăsește într-una din situațiile prevăzute de art.39.

În acord cu aceste prevederi legale, la punctul nr. 2 al Hotărârii AGEA nr. 3, acţionarii societăţii X, au hotărât, cu un procent de 99,9822% din voturile exprimate, propunerea domnului expert P.M. pentru întocmirea unui nou raport de expertiză evaluatorie.

Ulterior, această hotărâre, prin care a fost propus acest expert, a fost depusă la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Botoşani, prin cererea de înregistrare menţiuni nr. 17447/28.07 2023 în vederea numirii acestui expert de către registratorul de registrul comerţului.

Așadar, expertul P.M. a fost numit de către registratorul din cadrul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Botoşani și nicidecum de către acţionarii societăţii, aceştia din urmă votând doar propunerea.

O interpretare de felul celei propuse de către apelantă în sensul că numai registratorul în cadrul registrului comerţului poate desemna expertul, nu poate fi primită, întrucât lipsește de esență prima teza a art. 215 din Legea nr 31/1990, care menţionează expres posibilitatea propunerii unui expert evaluator de către adunarea generală, propunere care va fi menţionată în registrul comerţului și, ulterior confirmată sau infirmată de registrator, după ce verifică respectarea condiţiilor de la art. 38 si 39 din Legea nr. 31/1990.

Chiar și într-o interpretare rigidă de natura celei propusă de apelantă, conform căreia numirea expertului s-ar face exclusiv de către ORC, în lipsa unei propuneri de către societate, pentru a invoca o astfel de neregularitate, apelanta ar trebui să justifice o vătămare, constând în într-o încălcare a interdicțiilor statuate prin art.39 din Legea nr.31/1990, ori o lipsă a autorizării prevăzute de art.38 a expertului desemnat, însă în cauză, apelanta nici nu a făcut vorbire de astfel de aspecte, în opinia sa lipsa de obiectivitate rezultând de drept din propunerea de numire a expertului către ORC din partea societății.

Nici susținerile referitoare la pretinsa lipsă de imparţialitate a evaluatorului propus, nu pot fi primite, întrucât nu au fost expuse în concret care sunt argumentele de natură a afecta obiectivitatea expertului și nu s-au depus probe în acest sens, nefiind reglementată o prezumție absolută a lipsei de imparțialitate în ipoteza propunerii expertului de către societate.

În concluzie, expertul evaluator P.M. a fost numit de către Oficiul Registrului Comerţului și nu de către acţionarii societăţii, cum în mod greşit susţine apelanta-reclamantă, numirea acestuia fiind făcută cu respectarea prevederilor art. 215 raportat la art.38 art.39 din Legea nr. 31/1990.

Contrar susținerilor apelantei, față de cele expuse anterior, nu este dată nici pretinsa încălcare a dispoziţiilor art.6 din HG nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat.

Potrivit art.6 alin.1 Terenurile stabilite potrivit art. 1 se evaluează la valoarea de piaţă, pe baza rapoartelor de evaluare întocmite, conform standardelor în vigoare, de evaluatori autorizaţi, atestaţi conform legii, ale căror servicii vor fi achiziţionate în conformitate cu prevederile art. 38, 39 şi 215 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Din interpretarea acestei normei legale, rezultă că procedura de numire a experţilor autorizaţi pentru efectuarea raportului de evaluare a aportului în natură în cazul societăților comerciale cu capital de stat este cea reglementată de Legea nr. 31/1990, respectiv art. 38, 39 și 215.

Or, aşa cum s-a concluzionat și mai sus, numirea expertului a fost făcută de către Oficiul Registrului Comerţului cu respectarea prevederile legale incidente, respectiv art. 215 coroborat cu art. 38 si 39 din Legea nr. 31/1990, Curtea apreciind criticile subsumate acestui motiv de apel, ca fiind neîntemeiate.

Un al treilea motiv de apel vizează soluția de admitere a excepției prescripției în ceea ce privește cererea adițională (prin care s-a invocat nulitatea hotărârii și în ceea ce privește pct.4), invocându-se faptul că prima instanță a încălcat dispozițiile art.12 din Legea nr.137/2002, art.132 din Legea nr.31/1990 și art.204 C.proc.civ.

S-a invocat încălcarea acestor dispoziții legale prin raportare la caracterul nulității invocate, respectiv o nulitate absolută, ce poate fi invocată oricând, fiind imprescriptibilă.

În ceea ce priveşte critica vizând punctul 4 din hotărâre, privitor la întocmirea unui raport de evaluare a terenului care formează obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de M.A.D.R. seria M07 nr. 3216, din data de 26.08.2014, tribunalul a constatat în mod corect că solicitarea de anulare a fost formulată prin cererea adiţională comunicată la 31.10.2023 (f. 154-161, 197 vol .

I dosar primă instanță).

Tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art.132 alin.2 din Legea nr.31/1990, stabilind că invocarea motivului de nulitate s-a făcut în afara termenului de 15 zile, apreciind că natura interesului ocrotit prin norma pretins încălcată este unul privat.

Din conţinutul normativ al prevederilor legale incidente, tribunalul a apreciat că numirea expertului cu încălcarea prevederilor legale ar fi de natură să impieteze asupra unor interese exclusiv private, calitatea de acţionar a Statului Român nefiind aptă să conducă la concluzia contrară, că natura nulităţii nu este determinată şi nici nu reiese în chip neîndoielnic din lege, dând eficienţă prezumţiei de nulitate relativă, conform art. 1.252 din Codul civil.

În acord cu cele statuate de prima instanță, Curtea apreciază că motivele de nulitate invocate apelanta-reclamantă prin cererea adițională se circumscriu unor motive de nulitate relativă.

Distincţia dintre nulitatea absolută și cea relativă este dată de natura interesului ocrotit prin norma încălcată, respectiv interes general (în cazul nulităţilor absolute) şi interes particular (în cazul nulităţilor relative), aplicând, astfel, regula prevăzuta la art. 1250 C. civ.

Apelanta susţine, în esență că Hotărârea AGEA nr. 3 încalcă dispoziţiile legale prevăzute de art. 38, 39 si 215 din Legea nr. 31/1990.

Însă, normele pretins încălcate prin Hotărârea AGEA nr. 3 ocrotesc un interes particular, respectiv interesul acţionarului ce participă la majorarea capitalului prin aport în natură și, nicidecum, nu reprezintă norme de ordine publică ce ocrotesc un interes general.

Nici dispozițiile art.12 alin.5 din Legea nr.137/2002 (în cazul în care certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor se eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor care va fi considerată aport în natură al statului sau al unei unităţi administrativ-teritoriale, după caz, în schimbul căreia se vor emite acţiuni suplimentare ce vor reveni statului prin instituţia publică implicată sau unităţii administrativ-teritoriale implicate.) pretins a fi încălcate în adoptarea pct.4 din hotărârea atacată nu sunt de natură a imprima interesului ocrotit un caracter general.

De subliniat este că împrejurarea că apelanta este o societate cu capital de stat nu are consecinţe asupra naturii juridice a nulităţii incidente, singurul criteriu avut în vedere la determinarea naturii juridice a nulităţii incidente fiind interesul ocrotit de norma juridică încălcată, respectiv general/particular.

Mai mult decât atât, parcurgând cererea adițională, Curtea constată că deși au fost redate aceste dispoziții legale, nu s-a expus în ce manieră au fost încălcate prin măsura adoptată prin Hotărârea AGEA nr.3 la pct.4, respectiv numirea expertului pentru întocmirea raportului de evaluare, fiind probabil menționate doar pentru a imprima în mod artificial un caracter absolut nulității invocate, fără a expune o minimă argumentație a interesului ocrotit de norma juridică invocată.

De altfel, incidenţa unui interes particular şi, nicidecum, a unui general, transpare din întreaga argumentație a cererii de chemare în judecată, cât și a cererii adiționale.

În concluzie, modalitatea de numire a expertului evaluator în procedura de majorare a capitalului este o chestiune ce ține strict de voinţa societăţii, efectele unei astfel de numiri se răsfrâng doar asupra acţionarilor societăţii X S.A., fie ea chiar societate cu capital de stat, nicidecum, asupra publicului în general.

Prin urmare, în prezenta cauza, în raport de pretinsele încălcări invocate de către apelanta-reclamanta, nu este incidentă nulitatea absolută, astfel că soluția dată de prima instanță asupra excepției prescripției în raport de dispozițiile art.132 alin.2 din Legea nr.31/1990 este legală, Curtea apreciind acest motiv de apel neîntemeiat.

Sub un ultim motiv de apel, pe care Curtea îl găsește ca fiind întemeiat, apelanta invocă încălcarea dispozițiilor art.art.451, art.452 și art.453 C.proc.civ. în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată de 32.480,87 lei, apreciate ca fiind disproporționate, solicitând reducerea acestora într-un cuantum rezonabil.

Curtea reţine că temeiul acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de disp. art. 451 şi următ.

C.proc.civ., iar fundamentul acordării acestor cheltuieli de judecată îl reprezintă culpa procesuală a părţii care cade în pretenţii, cu trimitere la dispoziţiile Codului civil care reglementează răspunderea civilă delictuală.

Principiul reparării integrale a prejudiciului, prevăzut în materia răspunderii civile delictuale, nu poate înlătura posibilitatea instanţei de judecată, prevăzută de art. 451 alin. 2 C.proc.civ. de a aprecia asupra necesităţii şi caracterului rezonabil al cheltuielilor de judecată.

Acest aspect rezultă fără putinţă de tăgadă, atât din jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cât şi din jurisprudenţa CJUE sau a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

În ceea ce priveşte jurisprudenţa Înaltei Curţi, aceasta a fost reafirmată înclusiv în considerentele deciziei HP 59/2017 unde s-a arătat că ,, uzând de dreptul său de apreciere şi cenzură asupra realităţii, necesităţii şi caracterului rezonabil al acestora, ...judecătorii acordă părţii care a câştigat procesul rambursarea cheltuielilor de judecată doar în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil, şi în cazul litigiilor analizate instanţa de judecată este în drept să aprecieze asupra cheltuielilor provocate de actualul proces,,

În jurisprudenţa sa constantă, inclusiv în cauzele pronunţate împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că partea care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea cheltuielilor de judecată decât în măsura în care dovedeşte caracterul real, necesar şi rezonabil al valorii acestora (cauza Costin c.

României, hotărârea din 26 mai 2005, par. 43; cauza Străin şi alţii c.

României, hotărârea din 21 iulie 2005; cauza Petre c.

României, hotărârea din 27 iunie 2006).

Rezultă astfel, fără putinţă de tăgadă, că atât instanţa supremă, cât şi CEDO sunt constante în a evidenţia în jurisprudenţă posibilitatea instanţei de a aprecia asupra caracterului rezonabil al cheltuielilor de judecată, astfel încât se poate conchide că această posibilitate a instanţei nu aduce atingere principiului reparării integrale a prejudiciului, însă acest onorariu urmează a fi apreciat tot prin prisma caracterului real, efectiv şi rezonabil.

Realitatea cheltuielilor ţine de justificarea că ele au fost concepute într-o legătură strictă şi indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia şi concepute de partea care le-a plătit ca avand caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obţine serviciul avocatului în funcţie de calitatea acestuia, considerată ca o garanţie a succesului său.

Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifică faptul că, în raport cu natura activităţii efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existența litigiului și/sau reputaţia celui care acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate.

De asemenea, tot subscris caracterului rezonabil, ele trebuie să fie şi previzibile, adică să fie la timp recunoscute de cel împotriva căruia se fac, pentru ca acesta să aibă dreptul a le contesta și combate.

Raportat la cele deja reţinute, faţă de criticile formulate de către apelantă şi apărările intimatei, Curtea urmează a analiza, în continuare, caracterul rezonabil al cheltuielilor acordate de către instanţa de fond, contestat de către apelantă.

Primind criticile apelantei-reclamante, Curtea reține că onorariul avocatului nu respectă un raport de proporționalitate având în vedere caracterul neevaluabil al litigiului, complexitatea cauzei, precum și durata litigiului care s-a finalizat la un termen de judecată, determinând ca activitatea efectiv desfășurată de avocat să se rezume la etapa scrisă (redactare întâmpinare) și reprezentarea părții la un singur termen de judecată, motiv pentru care, în aplicarea dispozițiilor art.451 alin.2 C.proc.civ., apreciază că se impune o redimensionarea a acestuia, într-un cuantum redus de 20.000 lei (de la 32.480,87 lei) .

Față de considerentele expuse, în temeiul art.480 alin.2 C.proc.civ., Curtea a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă și pe cale de consecință a schimbat în parte Hotărârea nr. 1/19.01.2024 pronunţată de Tribunalul Botoşani, în sensul că a obligat reclamanta la plata sumei de 20.000 lei către pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată în cuantum redus.