Hotărâre nr. 766 din 19.09.2024

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani la data de 14 decembrie 2020, sub nr. 2530/40/2020, contestatoarea „Fundaţia X” Bucureşti, în contradictoriu cu intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor Bucureşti, a formulat, în temeiul art.35 alin. 1 in Legea nr. 165/2013, contestaţie împotriva Deciziei de Compensare nr. 36714/20.10.2020 emisa de C.N.C.I., pe care o consideră nelegală.

În esență, a contestat modalitatea de stabilire a cuantumului de puncte de compensare conform art.21 alin.6 teza a 2 a din Legea nr. 165/2013 în forma actualizata de la momentul pronunţării hotărârii și a solicitat obligarea C.N.C.I. la emiterea unei noi decizii prin care să valideze Decizia nr.2660/07.03.2012 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din Romania şi care să conțină numărul de puncte de compensare, pentru imobilul teren în suprafaţă de 5728,02 mp, situat in municipiul Botosani, Str.

Trandafirilor, nr. 24, judeţul Botosani.

Prin Decizia de Compensare nr. 36714/20.10.2020 emisă de C.N.C.I., aceasta din urma a validat Decizia nr. 2660/07.03.2012 şi în mod nelegal a stabilit în favoarea Fundației Caritatea, cu titlu de despăgubire, un număr de 2792 de puncte.

Consideră că Decizia de Compensare nr. 36714/20.10.2020 emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor este nelegală, generată de greșita încadrare a imobilului in categoria de folosință „teren intravilan neproductiv”, astfel și numărul de puncte fiind stabilit cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile.

Prin cererea modificatoare depusă de contestatoare la data de 3 februarie 2021, s-a solicitat anularea în parte a Deciziei de Compensare nr. 36714/20.10.2020 emisa de C.N.C.I, stabilirea cuantumului de puncte de compensare conform art.21 alin. 6 din Legea nr.165/2013 cu obligarea C.N.C.I. la modificarea în parte a art.1 al Deciziei, astfel încât aceasta să conțină numărul de puncte de compensare.

2. Hotărârea pronunțată în primă instanță:

Prin sentinţa civilă nr. 193 din data de 01 martie 2024, Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă a respins excepţia tardivităţii contestaţiei și, trecând la soluţionarea pe fond a cauzei, a admis în parte contestaţia formulată de contestatoarea Fundaţia X Bucureşti, în contradictoriu cu intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor Bucureşti, împotriva deciziei de compensare nr. 36714 din 20.10.2020, emisă de CNCI, pe care a anulat-o, obligând intimata să emită pe numele contestatoarei o decizie de compensare în valoare de 255.011 puncte.

De asemenea, intimata a fost obligată să achite contestatoarei suma de 19.292,21 lei cheltuieli de judecată proporționale.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Referitor la excepţia tardivităţii, prima instanță a reținut că prin decizia de compensare nr. 36714 din 20.10.2020, emisă de intimata pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, pe numele contestatoarei reclamante Fundaţia X, au fost stabilite 2792 puncte, pentru terenul în suprafaţă de 5728, 02 mp, situat în municipiul Botoşani, str.

Trandafirilor, nr. 24, precum și aplicabilitatea dispozițiilor art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013.

Decizia emisă de intimata a fost comunicată la data de 09.11.2020, iar contestația a fost înaintată Tribunalului Botoşani la data de 07.12.2020 (data poștei) deci înlăuntrul termenului prevăzut de dispoziţiile legale susmenționate, motiv pentru care tribunalul a respins excepţia tardivităţii contestaţiei.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că, reclamanta a contestat calculul intimatei CNCI, precizând că încadrarea imobilului în categoria de folosință s-a făcut greşit, acesta fiind încadrat într-o categorie de folosință inferioară faţă de cea în care ar fi trebuit încadrat potrivit amplasării sale, fapt ce a determinat stabilirea unui număr de puncte mult mai mic decât cel la care contestatoarea contestatoare ar fi fost îndreptățită în mod legal.

Tribunalul a reținut, referitor la modul de dobândire a reclamantei contestatoare a dreptului de proprietate asupra terenului care face obiectul prezentei contestaţii că, iniţial, prin cererea înregistrata sub nr. 1259/04.02.2003 la Comisia specială de retrocedare în baza O.U.G. nr.94/2000, s-a solicitat retrocedarea imobilului situat în Botosani, str.

Trandafirilor nr. 24, (fosta str.

Bârgovanu nr. 12) format din construcţii şi teren în suprafaţă de 7.382 mp.

Prin Decizia nr. 1581/27 decembrie 2007 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din Romania, s-a respins cererea de restituire în natura a imobilului, s-a constatat calitatea Fundației Caritatea de persoană îndreptățită de a beneficia de prevederile O.U.G. nr. 94/2000 şi s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv prin Legea nr. 247/2005, pentru imobilul teren în suprafaţă de 7372 mp situat în Botosani, str.

Trandafirilor nr. 24.

Prin Sentinţa Civila nr. 55 din data de 15 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 52/39/2008, rămasă definitiva şi irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia Civila nr. 5456/07 decembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Anexa 5 la prezenta), s-a anulat Decizia nr. 1581/27 decembrie 2007 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din Romania şi s-a dispus obligarea Comisiei să emită o decizie de restituire în natură a imobilelor construcţii vechi preluate abuziv, în suprafaţă de 1663,28 mp şi a terenului pe care se află acestea.

De asemenea, prin aceeaşi sentinţă, s-a menținut dispoziţia din Decizia nr. 1581/27 decembrie 2007, privind acordarea de despăgubiri în ceea ce priveşte imobilele construcţii şi teren ce nu se restituie în natură.

Prin Decizia nr. 2730 din 29.08.2018 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din Romania, care a modificat Decizia nr. 2652/07.03.2012 a aceleaşi Comisii, s-a dispus retrocedarea din imobilul situat in municipiul Botoşani, str.

Trandafirilor nr. 24, Jud.

Botosani, compusă din construcțiile Cl, C2, C3, C4 în suprafaţă de 1663,28 mp şi teren în suprafaţă de 1643,98 mp.

Prin Protocolul de predare preluare încheiat în data de 16 mai 2013, s-a procedat la predarea către Fundație a părţii din imobil ce a făcut obiectul restituirii în natură, în baza Deciziei nr. 2730 din 29.08.2018 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, urmând ca intimata intimată să emită o decizie de compensare prin puncte, pentru suprafața de teren care nu poate fi restituită în natură, respectiv pentru 5782,02 mp, întrucât în prezent este ocupată de construcţii noi, edificate de statul român, ulterior, preluării abuzive.

Din extrasul emis de Direcţia Judeţeană Botoşani a Arhivelor Naţionale, fila 51 vol.

I, rezultă că terenul, inclusiv clădirea, era în suprafaţă de 7372 mp, din care suprafața terenului clădit era de 1244 mp, iar suprafața terenului viran era de 6128 mp.

Având în vedere cele expuse, rezultă că suprafața de teren pentru care intimata trebuia să emită decizia de compensare prin puncte, figura la data preluării, ca fiind teren viran.

Potrivit dispoziţiilor legale incidente în cauză, evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se exprimă prin puncte şi se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Naţională, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosință la data preluării acestuia, un punct are valoarea de un leu.

Prima instanță a constatat că intimata Comisia Naţională pentru Restituirea Imobilelor a asimilat, în mod greşit, categoria de folosința a terenului viran la data preluării cu terenul neproductiv din grila notarială întrucât față de conținutul dispoziţiilor art. 8 pct. 8.2.11 din Normele tehnice pentru introducerea cadastrului general, care au fost reluate textual.

S-a arătat că terenul în speţă nu se încadrează în niciuna din categoriile susmenționate, fiind un teren aferent imobilul spital, care a făcut obiectul deposedării, fiind situat în intravilanul municipiului Botoşani.

Prima instanță nu a fost de-acord nici cu punctul de vedere al expertului şi al contestatoarei, care au asimilat întreaga suprafaţă de teren care face obiectul deciziei de compensare, categoriei curţi-constructii, raportat la locul amplasării imobilului şi la construcțiile edificate după data preluării abuzive, întrucât suprafața de teren curţi-constructii, este clar delimitată de terenul viran, în actul care face dovada dreptului de proprietate.

În aceste condiţii, tribunalul a apreciat că valoarea cea mai apropriată de valoarea reală a terenului la data deposedării, având în vedere destinație acestuia şi locul amplasării, este pentru terenul gradină , zona B, din grila anexată la fila 203 vol.

II a raportului de expertiză.

3. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva sentinţei civile nr. 193 din 01 martie 2024, pronunțată de Tribunalul Botoşani – Secția I civilă, în dosarul nr. 2530/40/2020*, au declarat apel atât contestatoarea, cât și intimata.

3.1 Prin apelul formulat, contestatoarea Fundaţia X, în temeiul art. art. 466 şi următoarele din Codul de procedură civilă şi art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, a criticat sentința tribunalului pentru motive de netemeinicie și nelegalitate și a solicitat admiterea apelului şi modificarea în parte a hotărârii apelate cu privire la cuantumul de puncte de compensare, în sensul stabilirii cuantumului de puncte de compensare conform art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, pentru terenul ce face obiectul prezentului litigiu şi care avea, la momentul preluării abuzive, categoria de folosinţă „curţi - construcţii"; cu cheltuieli de judecată din faza apelului.

În motivare cererii de apel, apelanta contestatoare a arătat următoarele:

Consideră că în mod greşit prima instanţă a apreciat că valoarea cea mai apropiată de valoarea reală a terenului la data deposedării, având în vedere destinația acestuia şi locul amplasării, este pentru terenul grădină, zona B (...)

Tribunalul Botoşani a dat o interpretare eronată înscrisurilor depuse la dosarul cauzei pentru dovedirea categoriei de folosință a terenului situat în municipiul Botoşani, str.

Trandafirilor nr. 24, judeţul Botoşani, la momentul preluării abuzive a acestuia.

Astfel cum a precizat şi prin cererea de chemare în judecată, imobilul ce face obiectul Deciziei a fost preluat abuziv de către Stat în temeiul Decretului nr. 302/1948 privind naționalizarea instituțiilor sanitare particulare, ceea ce înseamnă că la data preluării, destinația imobilului era de instituţie sanitară.

De asemenea, destinația iniţială a imobilului rezultă inclusiv din extrasul din Tabelul de avere mobilă şi imobilă - proprietatea comunităţii evreilor Botoşani - 1943, emis de Arhivele Naţionale cu adresa nr. 968/18.05.2007, în care se menţionează că la nivelul anului 1943, destinația imobilului era aceea de spital.

Totodată, reiterează faptul că şi ulterior, după preluarea de către Stat, în acel imobil a funcționat tot o instituţie sanitară, acesta fiind dat în administrarea Spitalului de Pneumoftiziologie, astfel cum rezultă din HCL Botoşani nr. 55 din 28 februarie 2003 şi din Protocolul de predare - primire nr. 459/28.01.2003, încheiat între Spitalul de Pneumoftiziologie Botoşani şi Primăria Municipiului Botoşani.

Pe cale de consecinţă, având în vedere destinația imobilului încă de la data preluării şi până în prezent, rezultă că acesta nu poate fi încadrat în categoria de folosință „teren – grădină”, cu atât mai mult cu cât, pe partea din teren ce nu a putut face obiectul restituirii în natură, au fost edificate de către Stat alte construcţii.

Mai mult decât atât, prin raportul de expertiză tehnică de specialitate, întocmit de către expertul desemnat în cauză de către instanţa de fond pentru efectuarea expertizei şi întocmirea raportului, domnul T.

D.

L., expert tehnic judiciar în specialitatea evaluarea proprietăților imobiliare şi a bunurilor mobile, a stabilit că imobilul nu poate fi încadrat într-o altă categorie de folosință decât aceea de teren construibil.

Stabilirea categoriei de folosință pe care terenul o avea la momentul preluării abuzive nu poate fi dedusă de către instanţă pe baza unor simple speculații, fiind în legătură cu o situaţie de fapt ce necesită a fi constatată de către o persoană de specialitate, prin deplasare la faţa locului şi verificarea suprapunerilor conform actelor părţilor, potrivit art. 330 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

Solicită contestatoarea apelantă a se observa corectitudinea constatărilor şi concluziilor motivate ale expertului desemnat în cauză de către instanţa de fond pentru efectuarea expertizei şi întocmirea raportului de expertiză tehnică judiciară cu privire la stabilirea categoriei de folosință a imobilului de la momentul preluării abuzive a acestuia şi, în consecinţă, omologarea raportului de expertiză administrat la fondul cauzei.

A mai susținut apelanta contestatoare că, în mod greşit, instanţa de fond a stabilit valoarea terenului în suprafaţă de 5.728,02 m.p. conform Grilei Notariale 2019 (5.728,02 x 44,52), având în vedere prevederile alin. (6) al art. 21 din Legea nr. 165/2013, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 193/2021.

Potrivit prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare: Evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se exprimă în puncte şi se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Naţională, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosință la data preluării acestuia.

Un punct are valoarea de un leu.

Totodată, conform Deciziei nr. 80/2018 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie- Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, evaluarea imobilelor se va face cu aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum sunt în vigoare la momentul judecăţii.

Indiferent de momentul emiterii deciziei contestate, dispoziţiile Legii nr. 193/2021 privind aprobarea O.U.G. nr. 72/2020 sunt de imediată aplicabilitate.

Având în vedere că până la rămânerea definitivă a deciziei C.N.C.I. raporturile juridice sunt în curs de desfăşurare, se va aplica legea în vigoare de la momentul emiterii noii decizii.

În ceea ce priveşte evaluarea imobilului - teren în suprafaţă de 5.728,02 m.p., ce face obiectul procesului pendinte, solicită instanţei să observe succesiunea de acte normative în această materie.

Cu această ocazie, contestatoarea apelantă face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 189/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 466 din 04 mai 2021 şi Decizia nr. 46 din 07 iunie 2021 -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a ICCJ, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 752 din 02.08.2021.

Prin urmare, consideră că modificările aduse prin Legea nr. 193/2021 în privinţa art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, chiar dacă nu erau în vigoare la data emiterii Deciziei de compensare de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi nici la data introducerii cererii de chemare în judecată prin care contestatoarea a solicitat anularea acesteia, acestea se impun a fi aplicate imediat, până la momentul soluţionării definitive a procesului, întrucât vizează situaţii juridice de natură legală în curs de constituire.

Mai mult decât atât, dată fiind vechimea dosarului, neexecutarea obligaţiilor legale întocmai şi la termen de către C.N.C.I. şi Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România (C.S.R.) a condus la parcurgerea ulterioară a altor acte normative, care în timp au modificat integral atât structura administrativă decizională, cât şi procedura şi modul de calcul al despăgubirilor.

Cel puţin de la data intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 165/2013 (20.05.2013), despăgubirile cuvenite reclamantei aveau un caracter cert şi lichid prin raportare la dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea 165/2013.

Or, au trecut mai mult de 12 ani de la data la care creanța reclamantei a devenit certă şi lichidă, însă, din culpa exclusivă a pârâtei, cea dintâi este pusă într-o imposibilitate obiectivă de a-şi valorifica acest drept de creanţă.

În concluzie, pentru motivele expuse pe larg, solicită admiterea apelului, modificarea în parte a Sentinţei civile nr. 193/01.03.2024 pronunţate de Tribunalul Botoşani, Secţia 1 Civilă, în dosarul nr. 2530/40/2020*, cu privire la cuantumul punctelor în compensare pentru terenul ce face obiectul litigiului pendinte şi stabilirea cuantumului de puncte de compensare conform art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, cu obligarea C.N.C.I. la emiterea unei noi decizii de compensare, astfel încât aceasta să conțină numărul de puncte de compensare calculat prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii noii decizii de către Comisia Naţională, în considerarea categoriei de folosință de „curţi-construcţii”.

3.2 Prin apelul formulat, intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) a criticat sentința tribunalului pentru motive de netemeinicie și nelegalitate.

În motivare memoriului de apel, apelanta intimată a arătat următoarele:

La aplicarea grilei notarilor publici, CNCI a avut în vedere prevederilor art. 21, alin. 6 din Legea nr. 165/2013 reținând că imobilul obiect al deciziei contestate este amplasat în zona fiscală B a municipiului Botoşani dar pentru că probatoriul prezent la dosar nu lămurește concret categoria de folosință, au fost aplicate prevederile art. 21 alin. 6, care au fost expuse textual.

În acest context, apreciază intimata apelantă că prima instanță prezumă arbitrar o categorie de folosință anume, deşi textul de lege trimite la aplicarea valorii minime pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială pentru localitatea respectivă, care corespunde terenului neproductiv, al cărui preț de grilă este de 0,1 euro m.p.

Solicită a se observa că CNCI a evaluat imobilului după toate criteriile legale.

În ceea ce priveşte obligarea CNCI de către tribunal la plata sumei de 19.292,21 de lei cheltuieli de judecată, arată următoarele:

În aplicarea criteriului echității şi cel al caracterului rezonabil al sumelor solicitate, solicită intimata apelantă CNCI cenzurarea modalității de calcul a onorariului stabilit în favoarea expertului, în sensul stabilirii unei valori proporționale cu valoarea serviciilor prestate.

Potrivit art. 451, alin. 2, „instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul experţilor, (...), ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.”

Or, la aprecierea onorariului în sumă de 19.292,21, solicită apelanta a fi avute în considerare actele redactate şi complexitatea serviciilor prestate.

4. Apărări formulate în cauză:

Legal citată, contestatoarea apelantă Fundaţia X a depus întâmpinare la apelul declarat de intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând respingerea apelului Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, ca nefondat.

Cu privire la primul motiv de apel, apelanta contestatoare a arătat că prin decizia de Compensare nr. 36714/20.10.2020, emisă de C.N.C.I., aceasta din urmă a validat Decizia nr. 2660/07.03.2012 şi, în mod nelegal şi netemeinic, a stabilit în favoarea Fundației Caritatea, cu titlu de despăgubire, un număr de 2.792 de puncte, numărul de puncte fiind stabilit cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile.

Au fost expuse textual dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, forma în vigoare la data emiterii Deciziei.

S-a mai arătat că pentru o suprafaţă de teren de 5.728,02 m.p., prin Decizie s-au acordat 2.792 de puncte, respectiv 2.792 lei, valoarea imobilului rezultând ca urmare a încadrării eronate de către C.N.CI. a Imobilului în categoria de folosință teren intravilan neproductiv, fapt ce a determinat stabilirea unui număr de puncte mult mai mic decât cel la care subscrisa ar fi îndreptățită în mod legal.

Intimata apelantă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor nu a depus întâmpinare la apelul declarat în cauză de contestatoarea apelantă Fundaţia X.

5. Probatoriul încuviinţat şi administrat în calea de atac:

Apelanţii nu au solicitat încuviinţarea de probe noi în apel

II. Soluţia şi considerentele instanţei de apel:

Verificând, în limitele motivelor de apel, conform art. 477 şi art. 479 alin. 1 din Codul de procedură civilă, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea de către prima instanţă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea expune următoarele considerente:

Prealabil, se impune a se realiza o succintă prezentare, din punct de vedere cronologic, a parcursului procedurii specifice obținerii măsurilor reparatorii.

Astfel, prin cererea înregistrata sub nr. 1259/04.02.2003 la Comisia specială de retrocedare în baza O.U.G. nr.94/2000, s-a solicitat retrocedarea imobilului situat în Botosani, str.

Trandafirilor nr. 24, (fosta str.

Bârgovanu nr. 12), format din construcţii şi teren în suprafaţă de 7.382 mp.

Prin decizia nr. 1581/27 decembrie 2007, emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din Romania, s-a respins cererea de restituire în natura a imobilului, s-a constatat calitatea Fundației Caritatea de persoană îndreptățită de a beneficia de prevederile O.U.G. nr. 94/2000 şi s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv prin Legea nr. 247/2005, pentru terenul în suprafaţă de 7.372 mp. situat în Botosani, str.

Trandafirilor nr. 24.

Prin sentința civila nr. 55 din data de 15 februarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 52/39/2008, rămasă definitiva şi irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin decizia civila nr. 5456/07 decembrie 2010 a ICCJ, s-a anulat decizia nr. 1581/27 decembrie 2007, emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din Romania, şi s-a dispus obligarea Comisiei să emită o decizie de restituire în natură a imobilelor construcţii vechi preluate abuziv, în suprafaţă de 1.663,28 mp. şi a terenului pe care se află acestea.

Prin aceeaşi sentinţă, s-a menținut dispoziţia din decizia nr. 1581/27 decembrie 2007, privind acordarea de despăgubiri în ceea ce priveşte imobilele construcţii şi teren ce nu se pot restitui în natură.

Prin decizia nr. 2730 din 29.08.2018 ,emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din Romania, care a modificat decizia nr. 2652/07.03.2012 a aceleaşi Comisii, s-a dispus retrocedarea imobilului situat in municipiul Botoşani, str.

Trandafirilor nr. 24, Jud.

Botosani, compusă din construcțiile Cl, C2, C3, C4 în suprafaţă de 1.663,28 mp şi teren în suprafaţă de 1.643,98 mp.

Prin protocolul de predare preluare încheiat în data de 16 mai 2013, s-a procedat la predarea către contestatoare a părţii din imobil ce a făcut obiectul restituirii în natură, în baza deciziei nr. 2730 din 29.08.2018, emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, urmând ca intimata să emită o decizie de compensare prin puncte, pentru suprafața de teren care nu putut fi restituită în natură, de 5.782,02 mp., aceasta fiind ocupată de construcțiile noi edificate de statul român ulterior preluării abuzive.

Prin decizia nr. 36714/20.10.2020, intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 5.782,02 mp., sub forma compensării prin 2.792 puncte.

Decizia de compensare a fost contestată de Fundaţia X iar prin sentința civilă nr. 193 din 1 martie 2024, pronunțată în dosarul nr. 2530/40/2020*, Tribunalul Botoșani a dispus anularea deciziei emise de intimată și obligarea acesteia din urmă la emiterea pe numele contestatoarei a unei decizii de compensare prin 255.011 puncte.

În termen legal, atât contestatoarea Fundaţia X București cât și intimata CNCI București au formulat apel împotriva sentinței civile arătate mai sus.

I. Referitor la apelul formulat de apelanta intimată Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor:

Prin apelul formulat, apelanta intimată critică atât dispoziția de acordare a măsurilor reparatorii de către prima instanță cât și modalitatea de soluționare a cererii accesorii privind cheltuielile de judecată de la fond.

Într-o modalitate succintă, apelanta intimată a invocat nelegalitatea sentinței civile apelate prin prisma nesocotirii de către prima instanță a dispozițiilor art. 21 alin. 6 ind. 1 din Legea nr. 165/2013.

În opinia apelantei intimate, prima instanța, în lipsa unui probatoriu care să releve categoria de folosință a terenului în discuție, trebuia să aplice dispozițiile art. 21 alin. 6 ind. 1 din Legea nr. 165/2013 și, implicit, să mențină decizia contestată.

Criticile sunt neîntemeiate.

Contrar celor susținute de apelanta intimată, Curtea reține că, în mod judicios, prima instanță nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. 6 ind. 1 din Legea nr. 165/2013, în raport de circumstanțele specifice cauzei.

Astfel, potrivit art. 21 alin. 6 ind. 1 din Legea nr. 165/2013 „În cazul în care, prin documentele existente în dosarul de despăgubire, nu se pot stabili amplasamentul sau caracteristicile tehnice ale imobilului pentru care se stabilesc despăgubiri, evaluarea se face prin aplicarea valorii minime pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială pentru localitatea respectivă, potrivit prevederilor alin. (6).”

Din economia dispoziției legale precitate, rezultă, în mod neîndoielnic, faptul că ipoteza normativă analizată este aplicabilă în situația în care nu se poate stabili amplasamentul sau caracteristicile tehnice ale imobilului, nu și atunci când nu se poate determina categoria de folosință a imobilului.

Raționamentul instanței de control judiciar se întemeiază pe interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 21 alin. 6 și 6 ind. 1 din Legea nr. 165/2013.

Caracteristici tehnice și categoria de folosință sunt două noțiuni distincte, autonome, aspect ce rezultă din folosirea în corpul aliniatului 6 al art. 21 din Legea nr. 165/2013 a conjuncției „și”, „Evaluarea imobilelor (...), în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia.”

În aliniatul următor, 6 ind. 1 al aceluiași articol, legiuitorului nu mai face referire la imposibilitatea stabilirii categoriei de folosință a imobilului, ci doar la imposibilitatea stabilirii caracteristicilor tehnice ale imobilului, alături de amplasament.

Art. 21 alin. 6 ind. 1 din Legea nr. 165/2013, a cărui ipoteză este verificată în cauză, are în vedere nedovedirea amplasamentului și a caracteristicilor tehnice ale imobilului supus evaluării.

Or, în cauză cele două aspecte sunt dovedite.

Materialul probator relevă amplasamentul terenului pentru care s-au acordat măsuri reparatorii, acesta fiind situat în Mun.

Botoșani, str.

Trandafirilor nr. 24, (fosta str.

Bârgovanu nr. 12), precum și caracteristicele tehnice, acesta având o suprafață de 5.728,02 mp. iar, la data preluării, era un teren viran, care, potrivit DEX, presupune că, deși se află într-un cartier construit și locuit, este fără clădiri și, de obicei, neîngrădit.

Cum în speță nu este dată situația premisă a imposibilității stabilirii amplasamentului și a caracteristicilor tehnice ale imobilului, se constată că, în mod corect, prima instanță nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. 6 ind. 1 din Legea nr. 165/2013 și, pe cale de consecință, a sancționat decizia contestată.

Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, se reține că nemulțumirea apelantei intimate privește onorariul expertului, al cărui cuantum, în sumă de 19.292,21 lei, este apreciat ca disproporționat și nerezonabil.

Motivul de apel este neîntemeiat.

Contrar celor susținute de apelanta intimată, Curtea reține că suma de 19.292 lei, la care a fost obligată intimată, reprezintă toate cheltuielile de judecată efectuate la fond, din care suma de 2.000 lei reprezintă onorariu definitiv expert, f. 193 vol.

II dosar fond.

Suma de 2.000 lei, reprezentând onorariu expert, nu este apreciată de către instanța de control judiciar ca fiind nerezonabilă, în raport cu circumstanțele concrete ale cauzei, respectiv volumul de muncă depus de expert, care a presupus un total de 17 ore, potrivit notei justificative, precum și valoarea imobilului evaluat, reținută de prima instanță ca fiind de 255.011 lei.

Față de argumentele în fapt și în drept expuse, Curtea, în baza art. 480 alin. 1 Cod proc. civ., va respinge apelul formulat de apelanta intimată Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca nefondat.

II. Referitor la apelul formulat de apelanta contestatoare Fundaţia X:

Prin criticile dezvoltate la pct. 1 al memoriului de apel, în fapt, apelanta contestatoare invocă netemeinicia sentinței civile apelate, susținând că prima instanță a apreciat în mod greșit probatoriul administrat în fața acesteia, reținând că terenul pentru care s-au acordat măsuri reparatorii ar avea categoria de folosință grădină.

În opinia apelantei contestatoarei, probatoriul administrat la fond relevă faptul că terenul în discuție ar avea categoria de folosință curți construcții la momentul preluării.

Criticile sunt neîntemeiate.

Se critică faptul că prima instanță nu și-a însușit concluziile raportului de expertiză depus la fond.

Curtea arată că, în mod judicios, prima instanță nu a acordat relevanță probatorie raportului de expertiză întocmit de expertul T.D.L..

Astfel, concluziile expertului asupra categoriei de folosință a terenului sunt pur speculative și au în vedere contexte istorice irelevante cauzei, fără ca aceste concluzii să se coroboreze cu celelalte probe administrate.

Distinct, se mai are în vedere faptul că expertul s-a raportat la categoria de folosință actuală a terenului și nu la cea existentă la momentul preluării, care de altfel prezenta relevanță juridică în cauză.

Se impune a se sublinia că raportarea la categoria de folosință de la data preluării este o chestiune necontestată de părți.

Pe de altă parte, în litigii de genul celui de față, legiuitorul nu conferă probei cu expertiză o valoarea probatorie superioară celorlalte probe, prima instanța procedând la aprecierea probelor în conformitate cu dispozițiile art. 264 alin. 2 Cod proc. civ.

Contrar celor susținute de apelanta contestatoare, Curtea reține că planul de situație al spitalului israelit de la fila nr. 189 vol. I dosar fond, nu conține informațiile necesare care să susțină viziunea apelantei asupra aprecierii probatoriului.

Nici planul de situație întocmit de expertul tehnic Bogatu Gheorghe nu poate fi apreciat în sensul celor pretinse de apelanta contestatoare, întrucât prin acesta se confirmă, practic, amplasamentul și limitele terenul așa cum sunt materializate în înscrisul analizat mai sus, fără a oferi informații relevante asupra chestiunii litigioase în discuție.

În continuare, în cadrul criticilor de la pct. 1 al memoriul de apel, apelanta contestatoare își fundamentează silogismul pe existenta a două premise care exced sferei de apreciere a probatoriului.

Prima premisă are în vedere interpretarea pe care apelanta o dă mențiunii din extrasul din tabelul de avere mobilă și imobilă, în care se face mențiune despre terenul în suprafață de 6.128 teren viran, aceasta atribuind caracterului de viran al terenului conținutul categoriei de folosință a terenurilor curți construcții, în considerarea folosinței de spital a clădirii edificate pe întregul teren care a format obiectul acordării măsurilor reparatorii.

A doua premisă are în vedere caracterizarea terenului în litigiu prin prisma Decretului lege nr. 880 pentru așezarea contribuțiilor asupra veniturilor , publicat în MO nr. 78/1941, Cap. II Impozitul pe veniturile proprietăților clădite.

Instanța de control judiciar nu își poate însuși silogismul apelantei, întemeiat pe cele două premise arătate anterior, motivat de faptul că acestea reprezintă aprecieri pur teoretice, în cazul primei, și se întemeiază pe un act normativ străin de obiectul cauzei, instanța nefiind învestită cu un raport juridic de drept fiscal, în cazul celei de-a doua.

La punctul nr. 2 al memoriului de apel, apelanta contestatoare invocă nelegalitatea sentinței civile, susținând, în esență, că prima instanță a procedat în mod greșit atunci când a stabilit valoarea terenului prin raportare la grila notarială din 2019, cu nesocotirea dispozițiile art. 21 alin.6 din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 193/2021 și a dezlegărilor din Decizia nr. 80/2016 a ICCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia CCR nr. 189/2021 și din Decizia nr. 46/2021 a ICCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Apelanta solicită ca valoarea terenului să fie stabilită prin raportare la grila notarială valabilă pentru anul precedent emiterii noii deciziei de compensare de către CNCI.

Criticile sunt neîntemeiate.

Prima instanță a obligat intimata să emită pe numele contestatoarei o decizie de compensare în valoare de 255.011 puncte.

La stabilirea valorii terenului în discuție, prima instanță s-a raportat la valorile de grila notarială valabilă pentru anul anterior emiterii deciziei CNCI contestată în cauză, respectiv cea valabilă pentru anul 2019.

Curtea arată că, în mod legal, prima instanță a procedat la evaluarea terenului în litigiu prin raportare la grila notarială valabilă pentru anul anterior emiterii deciziei contestate.

Arată Curtea că problema de drept ridicată prin memoriul de apel a fost tranșată de instanța supremă prin Decizia nr. 57/2022, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în a cărei dispozitiv se arată că: „În interpretarea dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 193/2021 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi instituirea unor măsuri tranzitorii, stabileşte că, într-un litigiu care are ca obiect contestaţia formulată împotriva deciziei de compensare emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 193/2021 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/2020, se interpretează în sensul că evaluarea imobilului urmează a fi realizată prin raportare la grila notarilor publici valabilă în anul anterior emiterii deciziei de compensare de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, ce face obiectul contestaţiei judiciare.”

Stabilind valoarea terenului în litigiu prin raportare la grila notarială valabilă pentru anul anterior emiterii deciziei ce face obiectul prezentului proces, prima instanță, în mod judicios, a făcut aplicarea dezlegărilor obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 57/2022.

În raport de criticile invocate, soluția care s-ar impune a fi pronunțată asupra apelului este de respingere.

Însă, ca urmare a modificărilor legislative intervenite asupra Legii nr. 165/2013, ulterior pronunțării sentinței civile apelate și, ulterior, formulării celor două apeluri analizate, se va impune soluția de admitere a apelului formulat de apelanta contestatoare pentru a se crea cadrul procesul necesar valorificării dispozițiilor art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin dispozițiile Legii nr. 223 din 16 iulie 2024 pentru modificarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi pentru modificarea art. 24 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial Nr. 693 din 17 iulie 2024.

Astfel, potrivit art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, modificat prin Legea nr. 223/2024 „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

În procedura judecătorească, cuantumul despăgubirilor se va stabili prin raportare la grila notarială valabilă în anul anterior pronunţării hotărârii judecătoreşti.”

Dispoziția legală precitată conține și o prevedere cu caracter substanțial, referitoare la modalitatea de acordare a măsurilor compensatorii instituite.

În speță, decizia emisă de CNCI în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013 a fost supusă controlului jurisdicţional, astfel încât dreptul de creanţă, de care beneficiază contestatoarea, nu este un drept cert şi exigibil şi, de aceea, situaţia juridică se află în curs de constituire, deoarece urmează a se stabili, în faza jurisdicţională, valoarea concretă a despăgubirilor sub forma acordării de puncte în raport cu evaluarea imobilului care face obiectul deciziei de compensare, instanţa de judecată fiind singura în măsură a stabili, în concret şi definitiv, întinderea despăgubirii cuvenite.

Dată fiind situaţia juridică aflată în curs de constituire, norma de drept substanţial prev. de art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 223/2024, este aplicabilă în cauza pendinte.

Aplicarea normei legale în discuție este impusă inclusiv de principiul aplicării imediate a legii civile noi, pe care, de altfel, Legea nr. 165/2013 îl consacră prin dispoziţiile art. 4.

Revenind la fondul raportului juridic dedus judecății, Curtea, în aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 223/2024, va trebuie să stabilească cuantumul despăgubirilor prin raportare la grila notarială valabilă pentru anul anterior pronunțării hotărârii judecătorești, respectiv la grila notarială valabilă pentru anul 2023.

Urmând a respinge criticile referitoare la categoria de folosință a terenului în litigiu, formulate prin ambele memorii de apel, statuările primei instanțe cu privire la acest aspect se bucură de autoritate de lucru judecat și vor fi aplicate ca atare.

La fel se bucură de autoritate de lucru judecat și statuările primei instanțe referitoare la amplasamentul terenului în discuție (intravilan, zona B a Municipiului Botoșani).

Potrivit grilei notariale valabile pentru anul 2023, pentru Mun. Botoșani, un metru pătrat de teren intravilan, situat în zona B, categoria de folosință grădină, este evaluat la suma de 64 lei/mp.

Prin urmare, cuantumul despăgubirilor cuvenite contestatoarei pentru terenul în suprafață de 5.728,02 mp., determinat potrivit dispozițiilor art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 223/2024, este de 366.593 puncte (5728 mp. x 64 lei/mp.).

Față de considerentele în fapt și în drept expuse, Curtea, în baza art. 480 alin. 2 Cod proc. civ., a admis apelul formulat de apelanta contestatoare Fundaţia X și a schimbat, în parte, sentinţa civilă apelată, în sensul că a obligat intimata să emită pe numele contestatoarei o decizie de compensare în valoare de 366.593 puncte, în loc de 255.011 puncte, urmând a menține, în rest, dispoziţiile sentinţei civile apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Curtea a respins cererea apelantei contestatoare de acordare a cheltuielilor de judecată din apel, motivat de faptul că apelul acesteia a fost admis, nu ca urmare a însușirii de către instanța de control judiciar a criticilor formulate, ci pentru a crea cadrul procesual necesar aplicării dispozițiilor legale arătate mai sus, neputându-se reține în sarcina apelantei intimate vreo culpă procesuală.