Hotărâre nr. 671 din 20.11.2023

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani – Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 03.04.2023, sub nr. 883/40/2023, reclamantul Xxx în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău - Serviciul Rutier, în temeiul art. 7 alin. (1) şi art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a formulat contestație împotriva Dispoziţiei Şefului Serviciului Rutier nr. 236171 din data de 14.03.2023, dispoziție pe care o consideră, în esență, nelegală.

Prin sentinţa nr. 247 din data de 15.06.2023, Tribunalul Botoşani - Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul Xxxîn contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău - Serviciul Rutier cu sediul în Bacău.

Împotriva aceste sentinţe a declarat recurs reclamantul Xxx, considerând că este netemeinică şi nelegală, fiind dată cu o greșită interpretare a normelor de drept material şi a probatoriului administrat în cauză.

În motivare, a arătat că instanţa a reținut în mod greşit cum că, prin întâmpinare IPJ Bacău a indicat un alt temei de drept, respectiv art. 114 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, această nouă situație fiind rezultatul unei îndreptări a erorii materiale a IPJ Bacău, astfel încât instanţa a luat act de această îndreptare a erorii materiale, astfel încât Decizia de anulare a permisului său apare ca fiind legală.

În mod greșit prima instanță a procedat astfel, întrucât Decizia IPJ Bacău este un act administrativ care a intrat în circuitul civil şi administrativ, astfel încât corect ar fi fost ca această decizie să fi fost revocată şi eventual, mai apoi, să fie emisă o altă decizie cu indicarea corectă a temeiului de drept.

De asemenea, la fila nr. 5 paragraful 6 instanţa în mod greșit a apreciat următoarele: „condamnarea pentru o infracțiune care a avut ca rezultat uciderea unei persoane săvârșită ca urmare a nerespectării regulilor de circulație”.

În acest sens, recurentul – reclamant a solicitat să se observe că, prin sentința penală cu nr. 39/2023 din data de 16 ianuarie 2023 a Judecătoriei Bacău, sentință definitivă prin neapelare, nu sc face nicăieri vorbire despre faptul că infracțiunea pentru care a fost condamnat a fost consecința nerespectării regulilor de circulație.

Nici prin rechizitoriu şi nici prin sentința penală nr. 39/2023 nu se face vorbire despre nerespectarea din partea sa a regulilor de circulație.

De altfel, la momentul începerii urmăririi penale a fost cercetat pentru săvârșirea a două infracțiuni.

Mai exact pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, infracțiune prevăzută de art. 192 alin. (2) din Codul penal şi infracțiunea de nerespectare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, infracțiune prevăzută şi pedepsită de art. 350 alin. (l) şi (3) C.pen.

Asupra acestei din urmă infracțiuni, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, prin Ordonanța din 22.08.2022 a dispus clasarea cauzei, constatându-se că termenul prescripţiei s-a împlinit la data de 07.08.2021.

Față de Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, a înscrisurilor aflate în dosarul de urmărire penală rezultă clar că infracțiunea de ucidere din culpă este consecința săvârșirii infracțiunii de nerespectare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, şi nicidecum nu este rezultatul unor infracțiuni de sorginte rutieră, în sensul prevederilor art. 114 alin. (l) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002.

În mod greșit prima instanță, la fila nr. 5 paragraful 9 din hotărâre, a reținut că uciderea din culpă a mecanicului Cojocaru Adrian s-a realizat ca urmare a nerespectării regulilor de circulație privind plecarea de pe loc.

Prima instanță forțează practic aplicarea reglementărilor specifice drumurilor publice înafara drumurilor publice, a unui spațiu comercial privat.

Practic, fără a fi investită, prima instanță se substituie instanţei penale şi reia practic judecarea dosarului penal, rejudecând dosarul penal şi ajungând la o concluzie total opusă concluziilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău şi a Judecătoriei Bacău, cum că, uciderea din cuplă ar fi fost consecința nerespectării prevederilor art. 54 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Or, acest nefericit incident nu este şi nu a fost sub incidența O.U.G. nr. 195/2002 privitoare la circulația pe drumurile publice.

Acest accident de muncă s-a produs în afara drumului public, în curtea unui garaj privat, fapt ce conduce la concluzia clară că în această speță nu pot fi aplicate prevederile specifice legislației privitoare la circulația pe drumurile publice.

În plus, lipsa indicării de către organul emitent actului administrativ a căii de atac a acestuia precum şi data de la care actul administrativ intră în vigoare, sunt la rândul lor omisiuni ce conduc la anularea actului contestat.

Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea recursului şi, în rejudecare, anularea Dispoziției Șefului Serviciului Rutier Bacău nr. 236171 din data de 14.03.2023.

A ataşat înscrisuri (f. 5 – 13).

Cererea de recurs a fost legal timbrată cu suma de 100 lei, conform chitanţei de plată de la fila 27.

La data de 24.08.2023, intimatul - pârât Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău - Serviciul Rutier a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se constatate nul recursul, în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C.pr.civ.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului şi menținerea hotărârii instanţei de fond ca temeinică şi legală.

Astfel, a susţinut că la stabilirea măsurii au fost avute în vedere prevederile art. 114 alin. (1) lit. a) chiar dacă din eroare a fost menţionat art. 114 alin. (1) lit. b) din moment ce motivarea actului a fost făcută corect, fiind reţinută aplicarea dispoziţiilor Sentinţei penale nr. 39 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 11237/180/2022, definitivă la data de 07.02.2023.

De asemenea, a precizat că Dispoziţia nr. 236171 din data de 14.03.2023 a fost emisă de şeful Serviciului Rutier din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bacău cu respectarea normelor privind competenţa, iar soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică.

La termenul de judecată din data de 20.11.2023, instanţa a respins excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, invocată de intimatul – pârât.

Examinând sentinţa recurată prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului precum şi a motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:

Prin cererea de recurs, recurentul – reclamant Xxxa criticat sentinţa primei instanţe sub aspectul legalităţii acesteia prin raportare la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.pr.civ. constând în încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele care succed.

Astfel, instanţa de recurs constată că, în procesul de stabilire a legalităţii Dispoziţiei Şefului Serviciului Rutier Bacău nr. 236171 din data de 14.03.2023, prima instanţă a realizat o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 114 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privind circulaţia pe drumurile publice.

Potrivit art. 114 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2022, Anularea permisului de conducere eliberat de autoritatea română se dispune în următoarele cazuri: a) titularul permisului de conducere a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru o infracţiune care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, săvârşită ca urmare a nerespectării regulilor de circulaţie; (...)

Curtea constată că prin Sentinţa penală nr. 39/2023, pronunţată la data de 16.01.2023 în dosarul nr. 11237/180/2022, Judecătoria Bacău a reţinut ca situaţie de fapt că „La data de 08.08.2018, în jurul orelor 16.50, angajat ca şofer la S.C.

COMBUSTIBIL S.R.L.

Botoşani, după ce a oprit autocamionul marca Volvo, cu numărul de înmatriculare BT-56-LIO, la care era ataşată o remorcă, cu numărul de înmatriculare BT-87-LIO, în curtea punctului de lucru al S.C.

VOLVO România S.R.L. din comuna Sărata, judeţul Bacău, a activat frâna de parcare şi a alimentat pernele de aer în vederea ridicării gărzii la sol, pentru ca mecanicul Cojocaru Adrian să poată pătrunde sub autovehicul şi să efectueze o inspecţie vizuală a acestuia.

Dorind să repună în mişcare vehicul anterior menţionat, nu a respectat obligaţiile ce îi revin potrivit pregătirii şi instruirii sale (nu s-a asigurat la plecarea de pe loc prin oglinzile retrovizoare, dacă sub autovehicul se mai află vreo persoană), a eliberat frâna de parcare concomitent cu purjarea aerului din pernele de ridicare, manevre ce au produs scăderea bruscă a gărzii la sol şi l-au surprins pe Cojocaru Adrian sub autovehicul producând decesul acestuia din urmă.”

Curtea concordă cu opinia primei instanţe în sensul că hotărârea definitivă de condamnare reține modalitatea de săvârșire a infracţiunii de ucidere din culpă, respectiv că decesul victimei s-a produs ca urmare a nerespectării de către recurentul – reclamant a obligațiilor ce îi reveneau conform pregătirii și instruirii sale având în vedere că, intenționând să pună în mișcare vehiculul (după ce anterior, în curtea punctului de lucru al S.C.

Volvo România S.R.L. din comuna Sărata, județul Bacău, a activat frâna de parcare și a alimentat pernele de aer în vederea ridicării gărzii la sol pentru ca mecanicul Cojocaru Adrian să poată pătrunde sub autovehicul), nu s-a asigurat la plecarea de pe loc, prin oglinzile retrovizoare dacă sub autovehicul se afla vreo persoană, a eliberat frâna de parcare concomitent cu purjarea aerului din pernele de ridicare, manevre ce au produs scăderea bruscă a gărzii la sol şi surprinderea victimei sub autovehicul, producând decesul acesteia.

Însă, sub aspectul aplicării normelor de drept substanţial prevăzute de art. 114 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2022, contrar considerentelor decisive ale sentinţei recurate, infracţiunea de ucidere din culpă a victimei Cojocaru Adrian, mecanic auto, nu a fost săvârşită ca urmare a nerespectării de către recurentul - reclamant a regulilor de circulație, nefiind îndeplinită cerința premisă a acestui text de lege.

În acest sens, Curtea are în vedere că elementele factuale stabilite de instanţa penală prin hotărârea definitivă de condamnare conturează cadrul obiectiv de săvârşire a infracţiunii de ucidere din culpă în sensul nerespectării de către recurentul – reclamant a obligaţiilor ce îi reveneau conform pregătirii şi instruirii sale de angajat ca şofer la S.C.

COMBUSTIBIL S.R.L.

Botoşani, fără a decela nerespectarea regulilor de circulaţie stabilite de O.U.G. nr. 195/2002.

Astfel, în lipsa statuării instanţei penale cu privire la raportul de cauzalitate dintre infracţiunea săvârşită şi nerespectarea regulilor de circulaţie, Curtea observă că prima instanţă de fond a ignorat faptul că manevrele efectuate de recurentul – reclamant se circumscriu calităţii de angajat ca şofer (activarea frânei de parcare, alimentarea pernelor de aer în vederea ridicării gărzii la sol pentru ca mecanicul Cojocaru Adrian să poată pătrunde sub vehicul şi să efectueze o inspecţie vizuală a acestuia, urmate de eliberarea frânei de parcare, concomitent cu purjarea aerului din pernele de ridicare, manevre care au condus la scăderea bruscă a gărzii la sol şi surprinderea victimei sub autovehicul), iar nu a celei de conducător auto aflat în exercitarea activităţii de conducere a vehiculului pe drumurile publice, reglementată de O.U.G. nr. 195/2002.

Din această perspectivă, efectuarea acestor manevre asupra vehiculului, cu intenţia de a-l pune în mişcare, însă în cursul inspecţiei auto, fără luarea măsurilor de asigurare dacă mecanicul auto se mai afla sub acesta, reprezintă nerespectarea de către recurentul – reclamant a obligațiilor ce îi reveneau conform pregătirii și instruirii sale de şofer profesionist.

Manevrarea vehiculului în condiţiile date nu constituie o formă de circulaţie rutieră, după cum victima infracţiunii de ucidere din culpă, mecanicul auto Cojocaru Adrian, nu poate fi considerată un participant la trafic în accepţiunea dispoziţiilor art. 54 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, ci un angajat aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Ca atare, Curtea constată că prevederile art. 114 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice au fost greşit aplicate în cauză cât timp titularul permisului de conducere nu a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru o infracţiune care a avut ca rezultat uciderea unei persoane, săvârşită ca urmare a nerespectării regulilor de circulaţie, ceea ce atrage sancţiunea nulităţii actului administrativ contestat.

În aceste condiţii, examinarea celorlalte critici nu se mai impune deoarece hotărârea recurată este nelegală, actul administrativ contestat fiind emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 114 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002.

Faţă de cele de fapt şi de drept expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) C.pr.civ., Curtea va admite recursul, va casa sentinţa recurată, va admite acţiunea şi va anula dispoziția nr. 236171/14.03.2023 emisă de către Șeful Serviciului Rutier - IPJ Bacău.