Hotărâre nr. 589 din 24.10.2023

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal sub nr. 2053/86/2022 din 28.06.2022 reclamantul Xxx în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră Suceava a solicitat obligarea pârâtei să-i acorde valoric valoarea voucherelor de vacanţă care nu i-au fost acordate, conform O.U.G. nr. 8/2009, modificată de Legea nr. 94/2014, doar în anul 2022.

Ulterior şi-a modificat cererea precizând că solicită acordarea dreptului pentru anii 2017-2021, precizând că în anul 2022, a primit contravaloarea voucherelor de vacanţă.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În al doilea rând, solicită admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat şi respingerea acţiunii reclamantului.

Prin sentinţa nr. 907 din 20 decembrie 2022, Tribunalul Suceava – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a respins excepția autorității de lucru judecat; a admis acţiunea având ca obiect „drepturi băneşti” formulată de reclamantul Xxx, în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră Suceava; a obligat pârâta să-i achite reclamantului contravaloarea voucherelor de vacanţă pentru anii 2018 și 2019; a respins ca nefondat capătul de cerere cu privire la anii 2017 și 2021.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal pârâta Garda Forestieră Suceava, criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea căii de atac promovată, recurenta pârâtă a arătat că instanţa de fond, în mod greşit, cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, cu reţinerea de motive contradictorii, a admis cererea reclamantului de a-i fi achitată contravaloarea voucherelor de vacanţă pentru anii 2018 şi 2019.

Totodată, recurenta a precizat faptul că reclamantul a decedat - dovadă în acest sens fiind certificatul de deces seria D. 11 nr. 567038, eliberat de Primăria comunei Horodniceni, judeţul Suceava la data de 18.11.2022, ataşat memoriului de recurs odată cu Decizia inspectorului şef al Gărzii Forestiere Suceava nr. 566 din 23.11.2022 privind încetarea de drept a raportului de serviciu reclamantului Xxx.

La data de 13.04.2023, prin Cabinet Avocat V G, au fost depuse la dosar înscrisuri prin care se face dovada decesului intimatului reclamant, cu solicitarea de continuare a procesului prin moştenitoarele acestuia, Dulgheru Melania (soţie) şi Dulgheru Anca Delia (fiică), precum şi întâmpinare din partea acestora (filele 18-21), prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate şi în raport de excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, Curtea constată următoarele:

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la acordarea valorică a voucherelor de vacanță pentru anul 2022, prin cererea modificatoare solicitând, faţă de legislaţia privind voucherele de vacanţă OUG nr.8/2009, acordarea acestui drept pentru anii 2017, 2018, 2019, 2020 şi 2021.

Prin sentinţa nr.907/20.12.2022, Tribunalul Suceava a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta Garda Forestieră Suceava să-i achite reclamantului contravaloarea voucherelor de vacanţă pentru anii 2018-2019, respingând ca nefondat capătul de cerere cu privire la anii 2017 şi 2021.

La data de 17 noiembrie 2022 reclamantul a decedat conform certificatului de deces aflat la fila 7 dosar recurs.

La data de 17.02.2022, numitele Y şi z, soţia, respectiv fiica defunctului reclamant au formulat întâmpinare solicitând implicit introducerea în cauză, în calitate de moştenitori.

În conformitate cu art. 38 din Codul de procedură civilă, calitatea de parte se poate transmite legal sau convenţional, ca urmare a transmisiunii, în condiţiile legii, a drepturilor ori situaţiilor juridice deduse judecăţii.

Transmisiunea legală a calităţii procesuale (active) poate avea loc prin succesiune, moştenitorii care succed părţii decedate preluând toate drepturile şi obligaţiile cu caracter patrimonial, cu excepţia celor strict personale, dobândind astfel legitimarea procesuală în cauză.

În analiza cererii de introducere în cauză a moştenitorilor, Curtea are în vedere caracterul intuitu personae al acțiunii reclamantului de acordare a voucherelor de vacanță, astfel că decesul acestuia conduce la stingerea dreptului pretins fără a conferi beneficiul acestuia persoanelor care succed defunctului.

În reținerea caracterului personal al dreptului pretins prezintă relevanță modul de reglementare a acestui drept prin OUG nr. 8/2009, scopul voucherelor de vacanță fiind recuperarea și întreținerea capacității de muncă a salariatului, fiind destinate exclusiv achiziționării pachetelor de servicii turistice, astfel cum rezultă din preambulul OUG nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.1 alin. (1) din OUG nr.8/2009, (1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, pentru recuperarea şi întreţinerea capacităţii de muncă a personalului salarial, angajatorii care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă pot acorda, în condiţiile legii, bonuri de valoare, denumite în continuare vouchere de vacanţă.

Conform prevederilor art.12 alin.1, art.13-14 ind.1 din HG nr.215/2009 privind aprobarea Normelor metodologice privind acordarea voucherelor de vacanţă, beneficiarii care au primit vouchere de vacanţă nominale sunt singurele persoane îndreptăţite să utilizeze voucherele de vacanţă în perioada menţionată pe acestea şi în exclusivitate pentru achitarea pachetului de servicii turistice contractat.

Se interzice beneficiarului: a) utilizarea voucherelor de vacanţă pentru achiziţionarea altor servicii decât cele prevăzute la art. 23; b) primirea unui rest de bani la voucherul de vacanţă, în cazul în care suma corespunzătoare solicitată este mai mică decât valoarea nominală a voucherului de vacanţă; c) comercializarea voucherelor de vacanţă în schimbul unor sume de bani şi/sau al altor bunuri şi/sau servicii.

Art. 14 - Beneficiarul poate utiliza voucherele de vacanţă pe baza actului de identitate numai pentru achiziţionarea de servicii turistice de la unităţile afiliate.

Art. 14 ind.1 (1) La sfârşitul perioadei de valabilitate, la data stabilită de angajator sau la data încetării raporturilor de muncă, beneficiarul are obligaţia să restituie angajatorului voucherele de vacanţă pe suport hârtie acordate pentru anul în curs şi neutilizate ori necuvenite, potrivit prevederilor legale.

Așadar, din cuprinsul actelor normative mai sus menţionate rezultă că acest drept nu este prevăzut ca un drept pur și simplu, ci are o reglementare condiționată de timpul efectiv lucrat în favoarea angajatorului, acordat în considerarea persoanei angajate, voucherele de vacanță fiind emise nominal, putând fi utilizate pe baza actului de identitate, legiuitorul interzicând comercializarea voucherelor de vacantă în schimbul unor sume de bani și/sau al altor bunuri și/sau servicii, respectiv utilizarea tichetelor de vacantă pentru achiziționarea altor servicii decât cele prevăzute la art.3 din ordonanță, angajatul având obligația restituirii diferenței de valoare în cazul neutilizării integrale a acestora sau încetării raportului de serviciu.

Faţă de cele de mai sus, se desprinde concluzia că beneficiarii voucherelor de vacanță sunt singurele persoane îndreptățite să utilizeze aceste vouchere de vacanță și în exclusivitate pentru achitarea pachetului de servicii turistice, potrivit art. 23 din HG nr. 215/2009, fără a putea da naștere unui drept la o indemnizație financiară care să fie transmisibilă pe cale succesorală moștenitorilor, astfel că finalitatea acordării acestui drept nu mai pare posibil de atins odată cu decesul persoanei interesate.

Curtea constată totodată că nu ne aflăm în prezența unui drept cu caracter fundamental, cum este, de exemplu, dreptul la salariu sau la plata concediului anual, pentru a fi posibilă transmiterea beneficiului acestei componente patrimoniale, dreptul în discuție fiind condiționat de îndeplinirea unor condiții în persoana beneficiarului, având o destinaţie şi un scop determinat, cu condiţii specifice de utilizare.

Din această perspectivă, având în vedere obiectul prezentei acţiuni care vizează un drept cu caracter personal care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moştenitorii reclamantului defunct, stingându-se odată cu încetarea capacităţii de folosinţă a titularului, în speță nu se impune introducerea în cauză a moștenitorilor, instanţa urmând a analiza excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă invocată din oficiu, fiind de evidenţiat în acest sens, jurisprudenţa ÎCCJ - Secţia de contencios administrativ (cu titlu de exemplu deciziile nr.4953/2022, nr.1033/2023, 5923/2021, 5528/2021).

Potrivit art. 34 din Codul civil, capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaţii civile, iar conform art. 35 din acelaşi act normativ, capacitatea de folosinţă începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia.

Din perspectivă procesuală, Curtea reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 40 din Codul de procedură civilă, orice demers judiciar poate fi iniţiat şi întreţinut numai de către o persoană care deţine capacitate procesuală de folosinţă sub sancţiunea nulităţii actului de procedură.

De asemenea, conform art. 56 alin. (1) din Codul de procedură civilă, poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile.

Aşadar, excepţia lipsei capacităţii de folosinţă este o excepţie absolută şi peremptorie, care poate fi invocată de către orice parte şi de instanţa de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluţionării pricinii.

În raport de aceste considerente de ordin teoretic, având în vedere că potrivit certificatului de deces înaintat în copie la dosar, reclamantul a decedat la data de 18.11.2022, prin urmare, una dintre condiţiile de exercitare ale acţiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu mai este îndeplinită, faţă de dezlegarea dată excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi efectele pe care aceasta le produce, nemaifiind utilă cercetarea celorlalte motive de recurs, în temeiul art. 496 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi va anula cererea de chemare în judecată a reclamantului.