Hotărâre nr. 1179 din 05.12.2023

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secţia I Civilă la data de 13.01.2023 cu nr.163/86/2023, reclamanţii Xxx au solicitat, în contradictoriu cu pârâta CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei corespunzătoare contribuției de asigurări sociale de sănătate (CASS) începând cu luna ianuarie 2022 până la 31.12.2022; obligarea pârâtei la restituirea sumei solicitate la capătul I din acțiune actualizate cu indicele de inflație la care se adaugă dobânda legală aferentă, începând cu data de 01.01.2022 și până la data plății efective.

Totodată, au solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa nr. 604 din 9 mai 2023 Tribunalul Suceava a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată prin întâmpinare de pârâta Casa de Pensii Sectorială a MAI, ca neîntemeiată.

A admis excepţia rămânerii fără obiect a primului capăt de cerere referitor la obligarea pârâtei la restituirea către reclamanţi a sumei corespunzătoare contribuţiei de asigurări de sănătate (CASS) reţinute începând cu 1 ianuarie 2022 şi până la data de 27 decembrie 2022, inclusiv.

A respins primul capăt de cerere, ca rămas fără obiect.

A admis, în parte, acţiunea civilă având ca obiect „contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale” formulată de reclamanţii Xxx, în contradictoriu cu pârâta CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE.

A obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant rata inflaţiei şi dobânda legală aferentă sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data de 01.01.2022 şi până la data plăţii efective.

A obligat pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 1100 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Conform art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac inutilă, administrarea de probe sau soluționarea cauzei pe fond.

Tribunalul s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției lipsei calităţii procesuale pasive, invocată prin întâmpinare de pârâta Casa de Pensii Sectorială a MAI.

Tribunalul a înlăturat, ca neîntemeiată, apărarea formulată de pârâta Casa de Pensii Sectorială a MAI în conformitate cu care instituţia pârâtă nu are calitate de organ fiscal întrucât nu administrează creanţe fiscale, în cauză - contribuţia de asigurări sociale de sănătate - întrucât nu are relevanță acest aspect, ci împrejurarea că operațiunea de reținere a acestor sume a fost efectuată de pârâta Casa de Pensii Sectorială a MAI, astfel cum, de altfel, s-a arătat şi prin întâmpinare.

De asemenea, tribunalul are în vedere că, tocmai în considerarea atribuțiilor prevăzute de lege în sarcina Casei Sectoriale de Pensii, pârâta a procedat la calcularea și reținerea la sursă, a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate, pe care, ulterior, le-a virat către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în bugetul asigurărilor sociale de sănătate.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut următoarele:

Reclamanţii Xxx au chemat în judecată pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la restituirea sumelor corespunzătoare contribuţiei de asigurări sociale de sănătate (CASS) reţinute în perioada 01.01.2022 - 31.12.2022, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală aferentă, începând cu data de 01.01.2022 şi până la data plăţii efective; precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

De la data de 01.01.2022, pentru partea din pensia reclamanţilor care depăşeşte 4.000 de lei, pârâta a procedat la reţinerea cotei de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, în perioada 01.01.2022-28.12.2022.

Începând cu data de 28 decembrie 2022, în Monitorul Oficial al României, s-a publicat Decizia 650 din 15.12.2022 a Curții Constituționale, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate, constatându-se că dispozițiile art.

XXIV pct. 11 [cu referire la art.153 alin.(1) lit. f 2)], pct. 12 [cu referire la art.154 alin.(1) lit. h) sintagma „de până la suma de 4.000 lei lunar inclusiv”], pct.13 [cu referire la art.155 alin.(1) pct.a1)], pct.14 [cu referire la sintagma „venituri din pensii” din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a din capitolul III al titlului V „Contribuţii sociale obligatorii”], pct.16 [cu referire la art.157 3], pct.17 [cu referire la sintagma „precum şi al veniturilor din pensii” din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a din capitolul III al titlului V „Contribuţii sociale obligatorii”], pct.18 [cu referire la art.168 alin.(1) în privința trimiterii la art.153 alin.(1) lit.f2), alin.(5) în privința trimiterii la art.1573 și alin.(71)] și pct.19 [cu referire la alin.(1) lit. a) în privința trimiterii la art.153 alin.(1) lit. f 2)] și ale art.

XXV alin.(1) lit. c) [cu referire la pct.12, 13, 16, 18 în privința alin. (1) şi (5) ale art.168 şi pct.19] din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt neconstituționale.

Așadar, instanța de contencios constituțional a dispus, obligatoriu, în sensul că reținerea sumelor cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate contravine principiilor constituționale redate anterior, iar în considerarea acestei decizii, a fost adoptată O.U.G. nr. 4/2023.

În conformitate cu art. 1 din OUG 4/2023, sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate.

Ca atare, obiectul prezentei cereri reprezentat de solicitarea de a se restitui sumele corespunzătoare contribuţiei de asigurări sociale de sănătate începând cu luna ianuarie 2022 şi până la 31.12.2022, a primit deja rezolvare prin actul normativ ante-menționat, cu procedura de lucru prevăzută expres.

Prin urmare, instanța a admis excepţia rămânerii fără obiect a primului capăt de cerere referitor la obligarea pârâtei la restituirea către reclamanţi a sumei corespunzătoare contribuţiei de asigurări de sănătate (CASS) reţinute începând cu 1 ianuarie 2022 şi până la data de 27 decembrie 2022, inclusiv şi a respins primul capăt de cerere, ca rămas fără obiect.

În continuare, instanţa a analizat fondul cauzei cu privire la cererea de obligare a pârâtei la plata către reclamant a ratei inflaţiei şi a dobânzii legale aferentă sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data de 01 ianuarie 2022 şi până la acoperirea integrală a prejudiciului.

În acest sens, tribunalul a reținut incidența art. 1.531 alin. 1, alin. 2 teza întâi şi art. 1.535 alin. 1 Cod civil, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligaţiei conform căruia, prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât şi beneficiul de care este lipsit (lucrum cessans).

Potrivit aceloraşi dispoziţii, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Pe de altă parte, dacă obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.

În cauză, daunele solicitate de reclamant au natura unor dobânzi penalizatoare, iar pentru lipsa de folosinţă a sumelor de bani, prejudiciul este legal prezumat, astfel că se justifică plata dobânzilor legale penalizatoare către reclamanţi.

În consecinţă, tribunalul a admis, în parte, acţiunea şi a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant rata inflaţiei şi dobânda legală aferentă sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data de 01.01.2022 şi până la data plăţii efective.

De asemenea, în temeiul art. 453 alin.1 Cod procedură civilă, instanţa a obligat pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 1100 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată,

3.Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:

Critică sentința din prisma faptului că instanța de fond a dat o soluție greşită excepțiilor procesuale invocate prin întâmpinare de către instituția apelantă, consecința directă a nerespectării dispozițiilor art. 248 din Cod procedură civilă precum și a ordinii de soluţionare a excepţiilor procesuale fiind pronunţarea unei soluţii eronate, nelegale şi netemeinice, prin care a acordat despăgubiri necuvenite intimatului-reclamant.

În ceea ce privește excepția necompetenței funcționale a Secției I Civile, consideră că soluția primei instanțe este nelegală şi netemeinică întrucât aceasta a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material să judece cauza având ca obiect restituirea unor creanțe fiscale - contribuții de asigurări sociale de sănătate- contribuții care se circumscriu dreptului fiscal şi nu legii speciale nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare.

În cauză nu se aduce în discuție restituirea unor drepturi de asigurări sociale cum eronat a reținut instanţa, scăpând din vedere faptul că respectivele sume de bani reprezentând CASS au fost reţinute în procesul calculării drepturilor de pensie cuvenite și apoi virate către bugetul de stat, destinaţia finală a acestei contribuţii fiind fondul de asigurări sociale de sănătate.

În aceste condiții, în mod eronat instanța a reținut că această contribuție de asigurări sociale de sănătate ar reprezenta în fapt un drept de asigurări sociale prevăzut de Legea nr. 223/2015, cu modificările și completările ulterioare și nu a luat în considerare apărările formulate de instituţia apelantă prin întâmpinare, în sensul că aceasta este o creanţă fiscală, fiind reglementată de prevederile Codului de procedură fiscală coroborate cu cele din Codul Fiscal, prevederi pe care le redă în continuare, în cuprinsul memoriului de apel.

Mai mult, instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile legale aplicabile în cauza dedusă judecății și a încălcat prevederile art. 9 și 10 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În analiza competenței sale, instanța trebuia în primul rând să procedeze la calificarea juridică a naturii cererii de chemare în judecată, calificare efectuată eronat de către Secția Civilă a Tribunalului Suceava care nu a avut în vedere că cererea de chemare în judecată vizează valorificarea unor drepturi fiscale, intimatul-reclamant solicitând restituirea CASS reținut din veniturile realizate din pensii, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 lei, nicidecum restituirea unor drepturi de pensie stabilite și achitate în temeiul Legii nr. 223/2015.

Având în vedere considerentele expuse, solicită admiterea excepției de necompetenţă materială procesuală invocată și anularea sentinței atacate ca fiind pronunțată de o instanță necompetentă material.

În continuare, a criticat sentința civilă din prisma soluționării greșite a excepției netimbrării cererii de chemare în judecată având în vedere că obiectul cererii se circumscrie legii contenciosului administrativ și fiscal, astfel că era necesară timbrarea cererii de chemare în judecată.

Un alt motiv de nelegalitate a soluției instanței de fond a fost indicat ca fiind soluționarea greşită a excepției lipsei calităţii procesuale pasive a Casei Sectoriale de Pensii a M.A.I.

Față de obiectul acțiunii intimatului-reclamant, calitate procesuală pasivă are Guvernul României în calitate de emitent al actului normativ prejudiciabil contestat în fața instanței, pentru că raportul juridic dedus judecății este unul de drept public, iar pe de altă parte izvorul acțiunii intimatului-reclamant este reprezentat de prejudiciul cauzat de art.

XXIV pct. 13 din OUG nr. 130/2021 ce a fost declarat neconstituțional prin decizia nr. 650/15.12.2022 pronunțată de Curtea Constituțională, decizie ce a fost publicată în MOF la data de 28.12.2022.

Pe fondul pricinii deduse spre cercetare și dezlegare în fața primei instanțe a formulat pe larg critici de nelegalitate şi netemeinicie în ceea ce privește soluția pe care această instanță a pronunțat-o.

În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe prevederile art. 470 și urm. Cod de procedură civilă, precum și toate actele normative invocate în cuprinsul memoriului de apel.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, solicită respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce priveşte excepţiile invocate acestea în mod corect au fost respinse de instanţa de fond.

În cauză este competentă Secţia Civilă, nefiind competentă Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, fiind vorba de restituirea unor drepturi de asigurări sociale.

Nu este dată excepţia netimbrării, acţiunea fiind scutită de plata taxei de timbru.

Nu este dată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Casei Sectoriale de Pensii a MAI.

Corect reţine instanţa că operaţiunea de reţinere a acestor sume a fost efectuată de pârâtă, astfel cum, de altfel, s-a arătat şi prin întâmpinare.

De asemenea, tribunalul a avut în vedere că, tocmai în considerarea atribuţiilor prevăzute de lege în sarcina Casei Sectoriale de Pensii, pârâta a procedat la calcularea şi reţinerea la sursă a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate pe care, ulterior, le-a virat către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în bugetul asigurărilor sociale de sănătate.

Au formulat în continuare intimaţii, pe larg, apărări asupra fondului pricinii deduse judecăţii.

5. Probatoriul încuviinţat şi administrat în calea de atac

Niciuna dintre părţi nu a solicitat încuviinţarea de probe noi în apel.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de apel:

Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de apel, Curtea reține următoarele:

Trebuie analizată cu prioritate excepția necompetenței Secției I Civilă a Tribunalului Suceava în soluționarea pricinii, în favoarea Secției de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Suceava, excepție invocată de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne Bucureşti, raportat la care instanța de control judiciar reține următoarele:

În primul rând stabilește instanța de control judiciar că vorbim în speță de invocarea unei excepții de necompetență materială de ordine publică, reglementată de prevederile art. 129 alin. 2 pct. 2 teza finală din Codul de procedură civilă, excepție care a fost invocată de partea pârâtă cu respectarea dispozițiilor art. 130 alin. 2 din același act normativ.

În continuare reține Curtea că relevante și obligatorii pentru instanța de judecată sunt cele care au fost stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 33/2023, decizie pronunțată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, reținând instanța supremă că termenul de prescripţie aplicabil acţiunilor în restituirea sumelor reprezentând contribuţii sociale de asigurări de sănătate, reţinute din indemnizaţia de gratitudine prevăzută de art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004, este termenul de prescripţie de 5 ani prevăzut de art. 219 alin. 1 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Este adevărat că această decizie a vizat stabilirea termenului de prescripție a dreptului material la acțiune în restituirea sumelor reprezentând contribuţii sociale de asigurări de sănătate, reţinute din indemnizaţia reglementată de prevederile Legii nr. 341/2004, iar în prezentul litigiu pretenția concretă dedusă spre cercetare și dezlegare în fața instanței de judecată este aceea de restituire a sumelor reprezentând contribuţii sociale de asigurări de sănătate, reţinute din pensia stabilită în favoarea părții reclamante în conformitate cu prevederile Legii nr. 223/2015, însă considerentele acestei decizii sunt deosebit de importante, în condiţiile în care califică natura litigiului prin care se solicită restituirea acestor contribuţii sociale de asigurări de sănătate, pornind tocmai de la calificarea juridică a acestor sume.

Iar ceea ce ne spune instanța supremă este că stabilirea naturii juridice a creanţei reprezentând contribuţia de asigurări sociale de sănătate, a cărei restituire se solicită, trebuie să fie făcută prin raportare la natura raportului juridic în baza căruia a fost reţinută şi nu pe baza naturii indemnizaţiei din care a fost reţinută sau a calității părţii care a procedat la reţinerea acesteia.

Codul fiscal este actul normativ care stabileşte cadrul legal privind impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii, prevăzute la art. 2 alin. 2 din acest act normativ, care sunt venituri ale bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetului asigurărilor pentru şomaj şi fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, stabilind în același timp și contribuabilii care au obligaţia să plătească aceste impozite, taxe şi contribuţii sociale, modul de calcul şi de plată, procedura de modificare a acestora.

Printre impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii, reglementate de Codul fiscal, se regăseşte, potrivit art. 2 alin. 2 lit. b din acest act normativ, contribuţia de asigurări sociale de sănătate, datorată bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

Astfel, contribuţia de asigurări sociale de sănătate este o contribuţie socială obligatorie, datorată bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, prevăzută de Legea nr. 95/2006, inclusă în categoria impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale obligatorii reglementate de Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală, iar dreptul la încasarea acestei contribuţii reprezintă creanţă fiscală.

Codul de procedură fiscală reglementează inclusiv dreptul la perceperea contribuţiilor sociale de asigurări de sănătate, corelativ cu obligaţia de plată a acestora, cât şi dreptul la restituirea contribuţiilor sociale de asigurări de sănătate plătite/încasate fără a fi datorate, corelativ cu obligaţia de restituire a celor plătite/încasate fără a fi datorate.

Raportat la cele mai sus arătate, a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție că legea aplicabilă raportului juridic, constituit din dreptul la restituirea contribuţiilor sociale de asigurări de sănătate plătite/încasate fără a fi datorate şi obligaţia de restituire a celor plătite/încasate fără a fi datorate, este Codul de procedură fiscală.

Împrejurarea că partea procesuală pasivă în raportul juridic dedus judecăţii nu este organul fiscal, ci casa de pensii, cea care a efectuat reţinerile, nu este aptă să modifice natura dreptului de creanţă la a cărui valorificare se tinde.

Aceasta întrucât casa de pensii a avut doar calitatea de plătitor, în sensul dispoziţiilor art. 1 pct. 35 din Codul de procedură fiscală, adică persoana care, în numele contribuabilului, conform legii, are obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de a plăti ori de a colecta şi plăti, după caz, impozite, taxe şi contribuţii sociale.

Natura creanţei este cea care imprimă şi natura raportului juridic, care este unul de drept fiscal, chiar dacă în proces nu stă direct organul fiscal, căruia să îi fie opusă obligaţia de restituire, ci acela care a colectat contribuţia, în numele organului fiscal.

Reține instanța de control judiciar că, întrucât reţinerea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate a condus la reducerea pensiei stabilite în baza prevederilor Legii nr. 223/2015, reclamantul a formulat acţiunea pentru restituirea diferenţei de pensie, acțiune îndreptată împotriva Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne care a calculat, a reţinut contribuţia de asigurări sociale de sănătate şi a virat-o către Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

Această diferenţă de pensie, a cărei restituire se solicită, este, în concret, contribuţia de asigurări sociale de sănătate, motivat de faptul că a fost încasată fără a fi datorată, reţinută de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca urmare a aplicării unor prevederi legale privind plata contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, prevederi reținute de instanța de contencios constituțional ca fiind neconstituționale.

În aceste condiții, regimul juridic aplicabil contribuţiei de asigurări sociale de sănătate este determinat de natura juridică a acesteia şi nu de cea a drepturilor băneşti încasate în temeiul Legii nr.223/2015, fiind o creanţă fiscală, care determină, prin raportare la cele stabilite cu putere obligatorie de instanța supremă, și natura de litigiu fiscal a prezentei cauze.

Raportat le cele mai sus arătate, reține în continuare instanța de control judiciar că, potrivit prevederilor art.10 alin.1 teza I din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, litigiile care privesc taxe şi impozite, contribuţii, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Cât priveşte celelalte motive invocate în cuprinsul memoriului de apel, Curtea apreciază că nu se mai impune a fi analizate, atât timp cât analiza excepției de necompetență a primei instanțe primează, iar soluția dată acestei excepții determină anularea hotărârii supuse controlului judiciar în calea de atac a apelului.

Față de aceste considerente, reținând Curtea că litigiul a fost soluționat în primă instanță de o instanță necompetentă, iar necompetenţa a fost invocată în condiţiile legii, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 4 din Codul de procedură civilă, va admite apelul, va anula în tot sentința civilă atacată, va admite excepția necompetenţei Secţiei I Civilă a Tribunalului Suceava și va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Suceava - Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal.

Mai reţine instanţa de control judiciar că anularea sentinţei pronunţate de prima instanţă atrage şi anularea încheierii de dezbateri, încheiere prin care instanţa de fond a dispus şi amânarea pronunţării, act de procedură care înlocuieşte practicaua hotărârii finale şi care face corp comun cu aceasta, statuare a Curţii care se desprinde din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 233 alin.3 din Codul de procedură civilă.