Hotărâre nr. 192 din 28.09.2023

Prin sentinţa nr. 68 din 24 martie 2023, Tribunalul Suceava – secţia a II-a civilă – a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava, împotriva Rezoluţiei nr. 11169/19.10.2022 a Directorului Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Suceava, intimaţi fiind OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SUCEAVA şi I.S.

S.R.L.

Suceava.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt dedusă judecăţii, precum şi incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 6 alin. (3) şi alin. (5) din O.U.G. nr. 116/2009, art. 235 şi art. 62 din Legea nr. 31/1990, apreciind că rezoluţia din data de 19.10.2022 a fost pronunţată ca urmare a unei cereri formulate de asociatul unei societăți dizolvate anterior, respectiv prin Hotărârea nr. 1/25.07.2022 a asociaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV – a, nr. 3489/17.08.2022 şi care prevede că societatea nu înregistrează debite către creditori sau la bugetul de stat.

Faţă de faptul că petenta nu a probat formularea cererii de opoziţie împotriva hotărârii de dizolvare în condițiile art. 231 alin. (3), respectiv art. 62 din Legea nr. 31/1990, instanța a apreciat că dispozițiile legale referitoare la termenul în care se impune a fi formulată opoziția (termen consacrat de lege din considerente de securitate a raporturilor juridice) nu pot fi eludate prin invocarea unor aspecte specifice opoziției (respectiv care ar fi putut și ar fi trebuit invocate pe calea opoziției) în procedura plângerii reglementate de dispozițiile art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 116/2009.

Astfel, instanţa a reţinut că nu rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei că petenta ar fi exercitat opoziţia împotriva hotărârii de dizolvare în condițiile art. 231 alin. (3), respectiv art. 62 din Legea nr. 31/1990 în cadrul căreia să formuleze criticile de nelegalitate şi netemeinicie constând în existenţa datoriilor către bugetul de stat la data adoptării acesteia.

Pe de altă parte, înscrisurile atașate plângerii formulate (copii simple a unor note şi situaţii interne) nu sunt apte a reliefa elemente probatorii concludente ale creanței de care se prevalează petenta – esențial fiind faptul că nu se poate stabili în cauză dacă obligația fiscală la care face referire în cuprinsul cererii constituia un element de pasiv la data dizolvării I.S.

S.R.L.

Instanța a mai reținut că dispozițiile art. 10 și art. 249 din Codul de procedură civilă sunt aplicabile și în procedura plângerii, astfel încât revine titularului acesteia sarcina de a-și proba susținerile.

Or, în cauză, doar din înscrisurile atașate plângerii formulate nu rezultă că admiterea cererii de radiere prin rezoluția din 19.10.2022 a fost de natură a provoca grava prejudiciere a intereselor petentei, în condiţiile în care nu a formulat cerere de opoziţie împotriva hotărârii de dizolvare în cuprinsul căreia asociaţii au declarat că patrimoniul societăţii dizolvate nu conţine elemente de pasiv (datorii către creditori sau bugetul de stat) – împrejurări de fapt care, în lipsa formulării opoziţiei reglementate de art. 62 din Legea nr. 31/1990, s-au consolidat în plan juridic prin admiterea cererii de înregistrare în registrul Comerţului a menţiunii de dizolvare a societăţii.

Pentru aceste considerente, instanţa a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava împotriva Rezoluţiei nr. 11169/19.10.2022 a Directorului Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Suceava, intimaţi fiind Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Suceava şi I.S.

S.R.L.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a promovat apel reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanta a reiterat situaţia de fapt dedusă judecăţii, apreciind că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că aspectele invocate prin plângerea formulată sunt specifice opoziţiei şi ar fi trebuit menţionate prin opoziţie formulată la hotărârea de dizolvare a societăţii, neputând fi invocate prin plângerea formulată la rezoluţia de radiere a societăţii, sens în care a făcut referire şi la dispoziţiile art. 6 alin. 3 din OUG nr. 116/2009.

Deosebit de aceasta, a precizat că, aşa cum a arătat şi prin plângerea formulată, SC I.

S. nu a procedat la achitarea creanţelor fiscale datorate, contrar dispoziţiilor legale sus menţionate, solicitând dizolvarea şi radierea fără parcurgerea procedurii de lichidare; că, prin măsura dispusă, în sensul radierii acestui contribuabil din registrul comerţului, drepturile şi interesele creditorului fiscal sunt grav prejudiciate, întrucât nu mai pot fi dispuse măsuri pentru recuperarea creanţelor fiscale datorate.

Pe de altă parte, consideră că în mod eronat s-a reţinut că din înscrisurile ataşate plângerii, nu rezultă elemente probatorii ale creanţei deţinute de instituţia ale cărei interese le reprezintă.

Astfel, conform Fişelor sintetice totale, ataşate plângerii formulate rezultă cu claritate sumele datorate de societate, respectiv venituri din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat de la persoane rezidente, având la bază sentinţa penală nr. 156/29.10.2018 în sumă de 100.000 lei şi venituri din amenzi st alte sancţiuni aplicate de către alte instituţii de specialitate, având la baza PVC 0433497/29 06.2022 in suma de 750 lei

Ca atare, rezultă fără echivoc faptul că obligaţiile fiscale ale societăţii constituiau un element de pasiv la data dizolvării SC I. S. SRL, iar admiterea cererii de radiere a provocat o gravă prejudiciere a intereselor instituţiei lor.

Pentru considerentele expuse, a solicitat să se admită apelul şi să se schimbe sentinţa Tribunalului Suceava nr. 68/24.03.2023, în sensul admiterii plângerii şi respingerii cererii de radiere a SC I. S. SRL.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 27 septembrie 2023, pârâtul Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Suceava a reiterat situaţia de fapt dedusă judecăţii, precizând că în urma verificării datelor înregistrate în registrul comerţului computerizat şi a documentelor din arhiva ORC Suceava privind persoanele juridice rezultă că până la data prezentei întâmpinări, nu a fost depusă nici o cerere de opoziţie, astfel că eventualele pretenţii ale intervenientei puteau fi soluţionate în cadrul procedurii opoziţiei, instituită de prevederile art. 62 din Legea 31/1990.

În ceea ce priveşte răspunderea pentru legalitatea, autenticitatea, exactitatea datelor cuprinse în cererile de înregistrare şi în documentele depuse în susţinerea acestora, a menţionat că, potrivit art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 116/2009, aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 84/2010, aceasta aparţine solicitantului, aşa cum este definit de Legea nr. 359/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru motivele formulate în scris al dosar a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi a prev. art. 476 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, care consacră efectul devolutiv al prezentei căi de atac, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Curtea reţine că în raport de disp. art. 6 alin. 3 din OUG nr. 116/2009 „Împotriva rezoluţiei directorului şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunţare, pentru părţi, şi de la data publicării actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, respectiv Partea a VII-a, pentru orice altă persoană interesată.

În cazul rezoluţiilor de respingere a cererii de înregistrare şi a înregistrărilor care nu conduc la modificarea actului constitutiv, împotriva rezoluţiei directorului şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunţare, pentru părţi, şi de la data publicării pe pagina de internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului sau pe portalul de servicii on-line al acestuia, pentru orice persoană interesată.”

Din cuprinsul acestei dispoziţii Curtea reţine că plângerea împotriva rezoluţiei directorului oficiului teritorial al registrului comerţului are ca obiect verificarea legalităţii acesteia, instanţa de judecată fiind chemată să verifice dacă la pronunţarea acesteia au fost respectate dispoziţiile legale referitoare la înregistrarea menţiunilor în registrul comerţului.

Prima observaţie care se impune a fi făcută este legată de faptul că, atât prin plângerea introductivă, cât şi prin apelul formulat petenta nu a indicat vreun element de nelegalitate al rezoluţiei atacate, prin indicarea normei nesocotite de directorul ONRC Suceava. se invocă doar împrejurarea că societatea radiată are datorii la bugetul de stat.

În fapt, Curtea reţine că la data de 14.07.2023 s-a depus la ONRC – ORC de pe lângă Tribunalul Suceava o cerere de menţiuni – hotărâre de dizolvare şi lichidare voluntară a societăţii (Hot.

Nr. 1/25.07.2022), hotărârea de dizolvare fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 4685/08.11.2022, dată de la care creditorii puteau formula opoziţie.

Cum termenul de opoziţie a expirat, Iraida Stone SRL, prin administrator statutar a formulat cerere de radiere.

Pe cale de consecinţă, Iraida Stone SRL a formulat cerere de radiere, în susţinerea cererii fiind depuse actele solicitate conform Legii nr. 31/1990, precum şi Ordinul MJ nr. 2594/C/2008 pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de ţinere a registrelor comerţului.

Astfel, instanţa de apel nu poate reţine susţinerea petentei referitoare la împrejurarea că societatea radiată ar fi avut datorii la bugetul de stat în condiţiile în care creditorii prejudiciaţi prin hotărârea asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv, hotărâre prin care s-a dispus dizolvarea şi lichidarea voluntară a societăţii în condiţiile art. 227 şi 235 din Legea nr. 31/1990 (inclusiv petenta) nu au formulat opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, în conformitate cu prevederile art. 61 din Legea nr. 31/1990.

Cum petenta DGRFP Iaşi – AJFP Suceava nu a procedat în conformitate cu prevederile art. 61 din Legea nr. 31/1990 şi nu a formulat opoziţie în termenul legal de 30 de zile de la publicarea hotărârii din data de 08.11.2022 în Monitorul Oficial al României, aceasta nu poate invoca nelegalitatea rezoluţiei directorului oficiului teritorial al registrului comerţului, pentru a susţine existenţa unor datorii.

În condiţiile în care ONRC a admis cererea de radiere prin rezoluţie după verificarea etapelor prealabile radierii, fiind îndeplinite cerinţele legale prev. de art. 1, 2 şi 6 din OUG 116/2009, apelul formulat de apelantă apare ca nefondat, fiind respins ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 1 Cod de procedură civilă.