Hotărâre nr. 321 din 23.05.2023

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 02.05.2022 şi înregistrată sub nr. 1420/86/202, reclamantul X în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Suceava – prin primar, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună.

1. anularea Dispoziţiei nr. 566 din 12.04.2022, privind diminuarea drepturilor salariale cu 10% până la următoarea evaluare anuală a performantelor profesionale individuale şi pe cale de consecinţă, o dată cu aceasta anularea sau modificarea şi a Raportului de evaluare a performantelor profesionale individuale pentru perioada 01.01.2021- 31.12.2021 prin care i-a fost acordat calificativul satisfăcător.

Temeiul juridic al acestui prim capăt de cerere îl constituie disp. art. l din Legea 554/2004 coroborat cu disp. art. l 19 al. l din HG 611/2008.

2. Suspendarea Dispoziţiei nr. 566 din 12.04.2022 până la soluţionarea acţiunii în anulare în conformitate cu disp.art.l5 din Legea 554/2004.

3. Obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 RON cu titlu de daune morale, în conformitate cu disp.art.8 al. l din Legea 554/2004 coroborat cu art. disp.art.1531 al.3 din Noul Cod Civil.

4. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în conformitate cu dispoziţiile. art.453 NCPC.

Prin întâmpinare, pârâtul Municipiul Suceava – prin primar, a solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în raport de prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii privind anularea Dispoziţiei nr.566/12.04.2022, anularea/modificarea Raportului de evaluare a performanţelor profesionale individuale pentru perioada 01.01.2021 - 31.12.2021 precum şi obligarea instituţiei la plata de daune morale, ca nefondată.

Prin sentinţa nr. 752 din 17 noiembrie 2022, Tribunalul Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii ca nefondată.

A admis acţiunea formulată de reclamantul X, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Suceava – prin primar.

A anulat Raportul de evaluare şi Dispoziţia nr. 566/12.04.2022 emise de pârât.

A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs pârâtul Municipiul Suceava prin Primar solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate, iar în rejudecare respingerea cererii de anulare a Dispoziţiei nr. 566/12.04.2022 precum şi anularea/modificarea Raportului de evaluare a performanţelor profesionale individuale pentru perioada 01.01.2021 – 31.12.2021, ca nefondată.

A apreciat că sentinţa ce face obiectul prezentei căi de atac este nemotivată sub aspectul fundamentării legale a anulării Dispoziţiei şi Raportului de evaluare.

A apreciat, de asemenea, că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material, respectiv a art. 17 alin. (1), (5) din Anexa 6, Codul administrativ.

Sub acest aspect, recurentul a solicitat să se observe că instanţa nu a dat o interpretare adecvată a dispoziţiilor art. 17 din Anexa 6 din OUG nr. 57/2019. Astfel, conform art. 17 alin (1) din Anexa 6 din OUG nr.57/2019:

„Evaluarea performanţelor profesionale individuale se realizează în următoarele etape: a) completarea raportului de evaluare a performanţelor profesionale individuale de către evaluator; b) interviul; c) contrasemnarea raportului de evaluare de către persoana prevăzută la art. 12 alin. (2) din prezenta anexă; d) aprobarea raportului de evaluare de către persoana prevăzută la art. 12 alin. (4) din prezenta anexă.

(2) Raportul de evaluare a performanţelor profesionale individuale este un document distinct, denumit în continuare raport de evaluare. în care evaluatorul: a) acordă note pentru fiecare componentă a evaluării obiectivelor individuale prevăzută la art. 485 alin. (3) din prezentul cod; b) consemnează rezultatele deosebite ale funcţionarului public, dificultăţile obiective întâmpinate de acesta în perioada evaluată şi orice alte observaţii pe care le consideră relevante; c) stabileşte punctajul final şi calificativul acordat; d) stabileşte necesităţile de formare profesională pentru anul următor perioadei evaluate; e) stabileşte obiectivele individuale pentru anul următor perioadei evaluate.

(3) Interviul este o discuţie între evaluator şi funcţionarul public evaluat în cadrul căreia se aduce la cunoştinţa funcţionarului public evaluat conţinutul raportului de evaluare, se discută aspectele cuprinse în acesta, având ca finalitate semnarea şi datarea raportului, de către evaluator şi de către funcţionarul public evaluat.

(4) În cazul în care între funcţionarul public evaluat şi evaluator există diferenţe de opinie asupra conţinutului raportului de evaluare se procedează astfel: a) în situaţia în care se ajunge la un punct de vedere comun, evaluatorul poate modifica raportul de evaluare; b) în situaţia în care nu se ajunge la un punct de vedere comun, funcţionarul public consemnează comentariile sale în raportul de evaluare, în secţiunea dedicată.

(5) În situaţia în care funcţionarul public evaluat refuză să semneze raportul de evaluare, acest aspect se consemnează într-un proces-verbal întocmit de către evaluator şi semnat de către acesta şi un martor.

Refuzul funcţionarului public evaluat de a semna raportul de evaluare nu împiedică producerea efectelor juridice ale acestuia.”

Aplicând textele de lege incidente la speţa dedusă judecăţii, recurentul pârât a arătat că instanţa în mod greşit a considerat că etapa interviului nu a avut loc.

Aşa cum a arătat şi în faţa instanţei de fond, conform prevederilor art. 17 anexa 6. din O.G. nr.57/2019, procedura evaluării finale a poliţistului local Condrea Dan Iuliu s-a realizat în următoarele 3 etape, după cum urmează: a) completarea raportului de evaluare de către evaluator; b) interviul; c) contrasemnarea raportului de evaluare.

Etapa interviului a fost realizată, fapt dovedit de existenţa comentariilor scrise de către dl. Condrea în secţiunea dedicată, aşa cum prevede art. 17 alin (4) lit.b) din Anexa 6, Codul administrativ.

Mai mult decât atât, instanţa de fond este în eroare când afirmă că etapa interviului trebuia consemnată într-un proces verbal.

Conform art. 17 alin (5) din Anexa 6, Codul administrativ, într-un proces verbal întocmit de evaluator şi semnat de către acesta şi un martor, se consemnează doar refuzul funcţionarului evaluat de a semna raportul de evaluare.

Or. aşa cum se poate observa din Raportul de evaluare anexat dosarului, există semnătura funcţionarului public evaluat în raport.

În ceea ce priveşte motivul că notarea din cadrul raportului nu reprezintă aprecierea obiectivă a performanţelor profesionale, nu poate fi reţinut având în vedere că a arătat că în urma analizei activităţii poliţistului local, s-a constatat că în anul 2021, a aplicat doar 5 sancţiuni contravenţionale, (în perioada 27.01.2021 - 02.03.2021) toate cu „avertisment scris” pentru nerespectarea măsurilor de protecţie individuală.

A precizat recurentul că unul din procesele verbale prezintă modificări şi ştersături.

De asemenea, a sancţionat contravenţional cu „avertisment verbal” 10 persoane pentru nerespectarea măsurilor de protecţie individuală sau pentru nerespectarea normelor privind buna convieţuire, ordinea şi liniştea publică, transportul public de călători, gospodărirea oraşului şi protecţia mediului.

Numărul sancţiunilor aplicate a fost cu mult sub media sancţiunilor aplicate în cadrul Serviciului ordine, linişte publică şi pază nr. 1.

În anul 2021 la nivelul serviciului s-au înregistrat un număr de 4382 de sancţiuni contravenţionale aplicate, ceea ce face ca media pe poliţist local să fie de aproximativ 70 de sancţiuni contravenţionale.

Astfel, se poate face o comparaţie între media sancţiunilor contravenţionale aplicate de către ceilalţi colegi -70 şi cele 5 sancţiuni aplicate de către reclamant.

Aspectul că dl.

Condrea nu a prezentat rapoartele de activitate reprezintă încălcări ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Poliţiei locale Suceava şi a Fişei Postului, întrucât conform prevederilor acestora la ieşirea din serviciu acesta avea obligaţia de a întocmi raportul de activitate.

Faptul că acesta a arătat indiferenţă şi a refuzat să participe alături de colegii săi la diferite manifestări de importanţă majoră, arată lipsa capacităţii de asumare a responsabilităţilor, a capacităţii de a lucra în echipă, acestea fiind criterii de performanţă utilizate în evaluare.

Toate aceste aspecte prezentate sunt încălcări ale Fişei Postului aparţinând poliţistului local, în special a atribuţiilor prevăzute în aceasta, şi au condus la o evaluare obiectivă a calificativului pe care Şeful serviciului 1-a stabilit.

În drept, recurentul pârât şi-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. 1, pct. 8 Cod procedură civilă.

La data de 17.03.2023, intimatul reclamant X a formulat şi depus răspuns la motivele de recurs.

A arătat că recursul, ca o cale extraordinară de atac şi motivele acestuia, se întemeiază în drept, pe disp. art. 488 alin. 1 pct.8 din Codul de procedură civilă, generic, fără a se arăta concret, ce părţi, fragmente, din dispozitivul hotărârii Tribunalului Suceava, sunt contrare normelor de drept material şi ce norme de drept au fost încălcate sau aplicate greşit.

În lipsa acestor menţiuni, strict raportate la motivele hotărârii instanţei de fond, a apreciat că, în cauză sunt aplicabile disp.art.489 pct.2 Cod procedură civilă şi a solicitat anularea acestuia.

În legătura cu motivul că: „instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material, respectiv art.17 al. 1 şi 5 din Anexa 6, Cod administrativ, nu a dat o interpretare adecvată a disp.art.17 din Anexa 6 a OUG 57/2019.”, intimatul a arătat următoarele:

Recurenta este cea care nu a respectat legea, nu instanţa de fond.

A precizat că nu a avut parte de nici un interviu.

A fost chemat pe data de 14.03.2022 de şeful de serviciu Manoliu Liviu Laurenţiu, care i-a pus în faţă raportul de evaluare şi i-a spus să- semneze şi eventual să facă obiecţiuni.

Dumnealui l-a semnat şi a obiectat că „nu sunt de acord cu calificativul acordat întrucât nu reflectă activitatea mea din teren.”, după care i-a spus că este liber.

Nu a mai discutat nimic altceva.

Obiecţiunile la raportul de evaluare sunt una, iar interviul este cu totul altceva.

Interviul trebuia să aibă loc în timpul perioadei de evaluare, aşa cum prevede legea, în niciun caz după emiterea raportului de evaluare.

În acest sens, recurenta nu a făcut nici un fel de dovada.

Adevărat, această interpretare a instanţei de fond nu este adecvată intereselor recurentei, dar ea este interpretarea corectă, legală şi temeinică a disp.

OUG 57/2019 de către instanţa de fond.

În legătura cu motivul corect reţinut de instanţa de fond, că notarea din cadrul raportului de evaluare nu reprezintă aprecierea obiectivă a performanţelor sale profesionale, intimatul a răspuns astfel:

În legătura cu cele 5 sancţiuni contravenţionale aplicate, raportate la o norma de 70 de sancţiuni contravenţionale pe care trebuia să le aplice, în plină pandemie COVID, trebuia să aplice un număr de 70 de sancţiuni contravenţionale iar dumnealui a aplicat doar 5.

Atâta a fost necesar.

A aplicat doar 5 sancţiuni contravenţionale, toate cu avertisment scris.

Toate se refereau la nepurtarea măştii de protecţie în spatiile publice.

Ce ar fi vrut şefii săi?

Să se comporte cu maximum de brutalitate împotriva oamenilor de pe stradă?

Să amendeze 70 de persoane cu orice preţ?

A considerat că s-a comportat corect faţă de cetăţenii oraşului, în limita legilor şi situaţiei speciale din pandemia de COVID 19.

În ceea ce priveşte rapoartele de activitate, i s-a reproşat de către şeful de serviciu ca nu a întocmit rapoarte de activitate conform agendei de rapoarte, în format scris, în perioada 01.01.2020 - 31.03.2020.

În primul rând a arătat intimatul că această perioadă este anterioară perioadei de evaluare din raportul de activitate contestat.

A întocmit aceste rapoarte în caietul de rapoarte pe care l-a predat la magazie.

Surprinzător, caietul nu a mai fost găsit la magazie.

Acest argument ce se referă la o altă perioada de evaluare, a fost introdus forţat, in încercarea vădită de a i se agrava situaţia, ca şi multe alte argumente de altfel.

I s-a reproşat că nu a întocmit 8 rapoarte de activitate în format electronic în perioada 22.04.2021-20.10.2021, la ieşirea din serviciu.

Ar fi putut şefii săi să fie mai expliciţi în acest sens.

În ce zile nu a întocmit aceste rapoarte şi ce evenimente sau situaţii nu a semnalat prin neîntocmirea acestora?

A precizat doar că nu a întocmit 8 rapoarte, deşi dumnealui a ştiut că le-a întocmit.

Nu a putut dovedi, pentru că rapoartele sunt la ei.

Se doreşte cu tot dinadinsul să se demonstreze cu orice preţ ca a încălcat Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Poliţiei Locale Suceava.

În final, a arătat intimatul că este acuzat de neimplicare, indiferenţă şi refuz de a participa alături de colegii săi la diferite manifestări de importanţă majoră.

O altă acuzaţie generică, fără nici un suport real, menită să creeze artificial, un grad mare de gravitate şi vinovăţie asupra activităţii sale de poliţist local.

Toate aceste acuzaţii care i se aduc constant, în doua cicluri procesuale, nu justifică nici pe departe, calificativul de satisfăcător prin acordarea notei 3 pe linie la toate cele 5 criterii de evaluare, pe care le-a realizat într-o pondere de 70%.

Încă o dată, intimatul a susţinut că acest calificativ împreuna cu notele, este tendenţios, lipsit de obiectivitate, nereflectând activitatea sa din teren.

Şefii săi au exagerat cu notele acordate total nejustificat.

Nu doreşte să creadă şi să afirme că au fost de rea-credinţă, dar şi-a asumat toate riscurile prin introducerea prezentului proces, inclusiv riscul de a fi dat afara din servici.

Aşteaptă represaliile.

Totuşi, prin cele arătate de dumnealui anterior, nu a avut nici o clipă intenţia de a aduce reproşuri, ofense sau jigniri şefilor săi, nici de a aduce cea mai mică atingere onoarei acestora.

Toate aceste afirmaţii, constituie apărările sale de fond.

Nici nu poate să se apere altfel.

Deosebit de aceste aspecte, fără nici o legătura cu motivele de recurs, intimatul reclamant a solicitat să se reţină că are aproape 60 de ani, este cardiac şi bolnav de diabet, aflându-se tot timpul, într-o clasă maxima de risc în ceea ce priveşte pandemia prin care am trecut cu toţii în anul 2021.

Niciodată nu a cerut trecerea la un alt serviciu din cadrul Politiei Locale Suceava, pe motiv că se află, din punct de vedere medical, într-o clasă maxima de risc.

A lucrat la pază şi ordine atât în vremuri bune cât şi în vremuri grele şi a încercat să-şi facă datoria cât a putut de bine.

Nu înţelege cum a ajuns într-o asemenea situaţie.

Ce a făcut de fapt?

A fost aruncat în Linia I, în centrul oraşului, deşi este bolnav de diabet zaharat şi are şi o afecţiune cardiacă.

Aceste boli, pe care le consideră boli profesionale, sunt de mult cunoscute superiorilor săi direcţi.

Nu a pretins să fie menajat, dar s-a aşteptat să fie evaluat corect.

A solicitat să se ţină cont şi de aceste aspecte şi nu în ultimul rând, să se ţină cont că sunt de 28 de ani gardian public şi ulterior poliţist local şi nu a comis niciodată nici o abatere gravă de la normele acestei profesii.

Faţă de toate acestea, intimatul pârât a solicitat menţinerea Sentinţei nr.752 din 17.11.2022 emisă de Tribunalul Suceava ca legală şi temeinică şi, pe cale de consecinţă, anularea recursului recurentului ca nemotivat sau respingerea acestuia ca nefondat.

Cu cheltuieli de judecată din recurs.

Examinând recursul, ale cărui motive se subsumează dispoziţiilor art. 488 pct. 8 C.p.c., Curtea a reţinut următoarele:

În concret, reclamantul a contestat pe cale judiciară evaluarea activităţii sale pentru anul 2021, motivând, în esenţă, că a fost formală, incorectă şi lipsită de obiectivitate, fiind notat cu 3 pe linie la toate criteriile de evaluare, fără motivare şi fără a avea loc un dialog real și constructiv în ceea ce privește activitatea desfăşurată.

Cum a motivat şi tribunalul, potrivit art. 17 din Anexa nr. 6 la Codul administrativ, etapa interviului este o etapă distinctă a procedurii evaluării în care se poartă discuții asupra aspectelor cuprinse în raportul de evaluare ce implică tranșarea diferențelor de opinie asupra evaluării, la alin. 3 fiind prevăzut explicit că Interviul este o discuţie între evaluator şi funcţionarul public evaluat în cadrul căreia se aduce la cunoştinţa funcţionarului public evaluat conţinutul raportului de evaluare, se discută aspectele cuprinse în acesta, având ca finalitate semnarea şi datarea raportului, de către evaluator şi de către funcţionarul public evaluat.

Pe de altă parte, potrivit art. 485 alin. (2), (3), (4) şi (9) din O.U.G. nr.57/2019:

„(2) Procesul de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici de execuţie şi a funcţionarilor publici de conducere reprezintă aprecierea obiectivă a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici, prin compararea gradului şi a modului de îndeplinire a obiectivelor individuale şi a criteriilor de performanţă stabilite cu rezultatele obţinute în mod efectiv de către funcţionarul public.

(3) Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici cuprinde următoarele elemente:

a) evaluarea gradului şi a modului de atingere a obiectivelor individuale;

b) evaluarea gradului de îndeplinire a criteriilor de performanţă.

(4) Pentru aprecierea gradului de atingere a obiectivelor individuale ale funcţionarilor publici se stabilesc indicatori de performanţă.

Stabilirea obiectivelor individuale şi a indicatorilor de performanţă trebuie să aibă în vedere corelarea cu atribuţiile şi obiectivele instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public.

(9) În cadrul procesului de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici se stabilesc cerinţele de formare profesională a funcţionarilor publici.”

De asemenea, conform art. 11 din Anexa nr. 6 la OUG nr. 57/2019:

(1) Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici de execuţie şi conducere reprezintă aprecierea obiectivă a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici, prin compararea gradului şi modului de îndeplinire a obiectivelor individuale şi a criteriilor de performanţă stabilite cu rezultatele obţinute în mod efectiv de către funcţionarul public pe parcursul unui an calendaristic, şi urmăreşte:

a) corelarea obiectivă dintre activitatea şi cunoştinţele funcţionarului public necesare îndeplinirii obiectivelor individuale, stabilite în baza atribuţiilor din fişa postului şi cerinţele funcţiei publice, prin raportare la nivelul funcţiei publice deţinute;

b) asigurarea unui sistem motivaţional, astfel încât să fie determinată creşterea performanţelor profesionale individuale;

c) identificarea necesităţilor de instruire a funcţionarilor publici, pentru îmbunătăţirea rezultatelor activităţii desfăşurate în scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite.

(2) Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarului public se consemnează în raportul de evaluare întocmit şi semnat de către superiorul ierarhic nemijlocit al funcţionarului public, care se contrasemnează de către persoanele prevăzute la art. 12 alin. (2) şi (3) din prezenta anexă şi se aprobă de către persoanele prevăzute la art. 12 alin. (4) din prezenta anexă, în condiţiile prezentei metodologii.

În continuare art. 16 din aceiaşi anexă prevede că:

(1) În vederea realizării componentei evaluării performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici de execuţie şi de conducere prevăzute la art. 485 alin. (3) lit. a) din prezentul cod, la începutul perioadei evaluate persoana care are calitatea de evaluator stabileşte obiectivele individuale pentru funcţionarii publici a căror activitate o coordonează şi indicatorii de performanţă utilizaţi în evaluarea gradului şi modului de atingere a acestora.

(2) Obiectivele prevăzute la alin. (1) se stabilesc în conformitate cu atribuţiile din fişa postului, prin raportare la funcţia publică deţinută, gradul profesional al acesteia, cunoştinţele teoretice şi practice şi abilităţile necesare exercitării funcţiei publice deţinute de funcţionarul public şi corespund obiectivelor compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public.

(3) Indicatorii de performanţă prevăzuţi la alin. (1) se stabilesc pentru fiecare obiectiv individual, în conformitate cu nivelul atribuţiilor titularului funcţiei publice, prin raportare la cerinţele privind cantitatea şi calitatea muncii prestate.

(4) În toate situaţiile obiectivele individuale şi indicatorii de performanţă se aduc la cunoştinţa funcţionarului public la începutul perioadei evaluate.

(5) Obiectivele individuale şi indicatorii de performanţă pot fi revizuiţi trimestrial sau ori de câte ori intervin modificări în activitatea ori în structura organizatorică a autorităţii sau instituţiei publice.

Prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător.

(6) Criteriile de performanţă pentru realizarea componentei evaluării performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici potrivit art. 485 alin. (3) lit. b) din prezentul cod sunt prevăzute la art. 29 lit. b) din prezenta anexă.

Din interpretarea coroborată a tuturor dispoziţiilor citate anterior rezultă că evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici de execuţie şi de conducere reprezintă aprecierea obiectivă a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici, prin compararea gradului şi modului de îndeplinire a obiectivelor individuale şi a criteriilor de performanţă stabilite cu rezultatele obţinute în mod efectiv de către funcţionarul public pe parcursul unui an calendaristic.

Cu alte cuvinte, evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici, finalizată prin întocmirea raportului de evaluare, are la bază compararea gradului şi modului de îndeplinire a obiectivelor individuale şi a criteriilor de performanţă stabilite la începutul perioadei evaluate cu rezultatele obţinute în mod efectiv de către funcţionarul public în perioada respectivă.

Obiectivele se stabilesc în conformitate cu atribuţiile din fişa postului, prin raportare la funcţia publică deţinută, gradul profesional al acesteia, cunoştinţele teoretice şi practice şi abilităţile necesare exercitării funcţiei publice deţinute de funcţionarul public şi corespund obiectivelor compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public, iar indicatorii de performanţă se stabilesc pentru fiecare obiectiv individual, în conformitate cu nivelul atribuţiilor titularului funcţiei publice, prin raportare la cerinţele privind cantitatea şi calitatea muncii prestate.

Ținând cont de cerințele de obiectivitate anterior arătate, trebuie să se considere că raportul de evaluare este un act administrativ căruia i se aplică cerinţele de legalitate specifice actelor administrative, printre care și condiţia de motivare, înţeleasă aici ca justificare a raţiunilor de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii sale, condiţie ce se înscrie printre coordonatele dreptului la o bună administrare şi constituie o garanţie contra arbitrariului administraţiei publice, impunându-se cu deosebire în cazul actelor prin care se modifică drepturi subiective sau situaţii juridice individuale.

Or, lipsa unor mențiuni, contemporane întocmirii raportului, cu privire la modalitatea de îndeplinire concretă a obiectivelor vizate de procedura evaluării și asupra aspectelor negative care au determinat obținerea de către reclamant a unui punctaj liniar, la care se adaugă caracterul pur formal al etapei interviului, așa cum s-a arătat mai sus, pune instanța de judecată în imposibilitatea de a verifica legalitatea procedurii de evaluare.

Deşi recurentul critică soluţia primei instanţe de a reţine ca fiind pur formal interviul cu reclamantul-intimat, subliniind atributele evaluatorului în procesul de evaluare, Curtea notează că prin sentință s-au reținut carențe ce țin de motivarea actului administrativ de natură a împiedica instanța în a verifica dacă punctarea obiectivelor s-a realizat în mod corect, precum și de excesul de putere cu care a acționat autoritatea publică pârâtă.

Este de netăgăduit că evaluatorul deține prerogativa aprecierii îndeplinirii criteriilor de performanță profesională individuală în conformitate cu exigențele stabilite în metodologie, după cum nu poate fi contrazis nici că în raporturile de serviciu primează interesul public ce vizează, printre altele, necesitatea de a verifica activitatea funcționarilor din cadrul autorității pentru atingerea principiilor care stau la baza exercitării funcției publice, respectiv principiul competenţei, performanţei, eficienţei şi eficacităţii, imparţialităţii şi obiectivităţii, transparenţei, responsabilităţii, în conformitate cu prevederile legale, principiul orientării către cetăţean; al bunei-credinţe, în sensul respectării drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor reciproce și principiul subordonării ierarhice.

Dar, pe de altă parte, aprecierea evaluatorului nu poate fi utilizată abuziv, ci cu respectarea întocmai a normei generale de conduită profesională privind obiectivitatea în evaluare, cu justificarea concluziei nereținerii indicatorilor maximi de performanță, întrucât a admite contrariul ar însemna acceptarea excesului de putere fără niciun control al activității administrației, fapt nepermis într-un stat de drept organizat potrivit principiului legalității și al echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale.

Ca atare, apare ca evident contrară acestor principii concluzia exprimată în recurs, Curtea notând că dimpotrivă, legalitatea actului administrativ implică inclusiv verificarea respectării caracterului obiectiv și complet al evaluării, și a stabilirii nivelului atingerii obiectivelor individuale și a indicatorilor de performanță, iar pentru aceasta este esențială relevarea justificărilor care au condus la formarea voinței evaluatorului, precum și verificarea efectivității interviului.

În acest sens, inserând printre temeiurile acțiunii în contencios administrativ excesul de putere, art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004 oferă o consacrare normativă atribuției instanței de a examina conduita autorităților publice inclusiv din perspectiva modului de exercitare a puterii discreționare și încadrarea în limitele marjei de apreciere, răspunzând imperativului menținerii echilibrului rezonabil între interesul public și drepturile subiective sau interesele legitime ce pot fi lezate prin actele administrative, competență justificată prin atingerea finalității urmărite prin art. 52 alin. 1 și art. 21 alin. 1 din Legea fundamentală.

Așadar, atributul evaluatorului nu poate fi exercitat în mod arbitrar, în absența evidențierii criteriilor avute în vedere la notarea nivelului de atingere a fiecărui obiectiv, tocmai pentru compararea gradului şi modului de îndeplinire a obiectivelor individuale şi a criteriilor de performanţă stabilite cu rezultatele obţinute în mod efectiv de către funcţionarul public, aspect subsumat limitelor dreptului de informare a acestuia, necesară inclusiv pentru controlul judecătoresc al actelor administrative care urmează să supună verificării respectarea standardului de obiectivitate.

De altfel, prima instanță nici nu a contestat dreptul de apreciere al evaluatorului, ci s-a pronunțat asupra nelegalității raportului tocmai în absența evidențierii în cuprinsul actului a aspectelor negative care au atras depunctarea reclamantului și care să susțină rezultatul obținut.

Față de argumentele expuse, Curtea, în temeiul art. 496 C. pr. civ., a constatat că recursul este nefondat, fiind respins ca atare.