Hotărâre nr. 285 din 10.05.2023

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. 3087/86/2022 din data de 10.10.2022, reclamanta X, în contradictoriu cu pârâta Universitatea de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie „George Emil Palade” Târgu Mureș, a solicitat suplinirea acordului pârâtei pentru transferul de la UMFST „George Emil Palade” Târgu Mureș la UMF „Grigore T.

Popa” Iași până la soluţionarea definitivă a dosarului având ca obiect constatare refuz nejustificat şi obligarea pârâtei la emiterea în favoarea reclamantei a avizului favorabil pentru transfer de la UMFŞT „George Emil Palade” Târgu Mureș la UMF „Grigore T.

Popa” Iași şi acordarea cheltuielilor de judecată.

Pârâta Universitatea de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie „George Emil Palade” Târgu Mureş a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii, datorită neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege.

Totodată, a invocat excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată.

Prin sentinţa nr. 655 din 20 octombrie 2022, Tribunalul Suceava – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta X, în contradictoriu cu instituţia pârâtă Universitatea De Medicină, Farmacie, Ştiinţe Şi Tehnologie „George Emil Palade” Târgu Mureș şi a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantei avizul favorabil pentru transferul de la Universitatea de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T.

Popa” din Iași.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel principal pârâta Universitatea de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie „George Emil Palade” Târgu Mureş, şi apel incident reclamanta.

Prin decizia nr. 1 din 17 ianuarie 2023, Curtea de Apel Suceava – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii apelurilor, a respins, ca inadmisibile, apelurile, respectiv apelul principal formulat de pârâta Universitatea de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie „George Emil Palade” Târgu Mureş, cu sediul în Târgu Mureş, str.

Gh.

Marinescu nr. 38, judeţul Mureş, şi apelul incident formulat de reclamanta X, ambele declarate împotriva sentinţei nr. 655 din 20 octombrie 2022 pronunţată de Tribunalul Suceava – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 3087/86/2022; cu drept de recurs împotriva sentinţei nr. 655 din 20.10.2022 a Tribunalului Suceava în termen de 5 zile de la data comunicării deciziei.

La data de 6 februarie 2023 a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava dosarul nr. 3087/86/2022*, având ca obiect recursul promovat de pârâtă şi recursul incident promovat de reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond.

Prin calea de atac promovată, recurenta pârâtă Universitatea de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie „George Emil Palade” Târgu Mureş, a arătat că hotărârea civilă nr. 655 din 20.10.2022 pronunţată de Tribunalul Suceava este nelegală şi netemeinică.

A solicitat admiterea recursului declarat, anularea hotărârii atacate, respectiv de „obligare a Universităţii să emită în favoarea reclamantei avizul favorabil pentru transferul de la Universitatea de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureş la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T.

Popa” din Iaşi”.

Totodată, a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata reprezentând taxa judiciară de timbru.

În motivarea căii de atac promovate, recurenta pârâtă a arătat că instanţa nu s-a pronunţat în dispozitivul hotărârii atacate asupra excepţiei prematurităţii cererii de chemare în judecată.

A precizat că în situaţia în care se resping excepţiile, instanţa dă o încheiere sau hotărâre (în cazul în care excepţiile se unesc cu fondul).

Dacă s-au unit cu fondul, ele vor fi soluţionate separat, iar instanţa trebuie să se pronunţe în dispozitiv şi cu privire la excepţie.

În caz contrar, hotărârea este nulă.

Respingerea excepţiei prematuritătii cererii este nelegală şi netemeinică, deoarece, aşa cum a susţinut şi prin întâmpinarea şi probele depuse în primă instanţă, la data sesizării instanţei de contencios administrativ, nu era împlinit termenul legal de 30 zile în care Universitatea era obligată să răspundă studentei şi nu era emisă Hotărârea Consiliului de administraţie, singurul act care poate forma obiectul unei acţiuni în contenciosul administrativ.

Simplul aviz pozitiv sau negativ a decanului aplicat pe cererea reclamantei nu este un act administrativ care poate naşte, modifica sau stinge raporturi juridice, actul de dipoziţie fiind exclusiv în competenţa Consiliului de Administraţie.

A mai arătat pârâta că nu sunt îndeplinite cumulativ toate condiţiilor prevăzute de lege pentru admiterea cererii de ordonanţă preşidentială.

Potrivit art. 997 din Cod procedură civilă, care guvernează procedura ordonanţei preşedinţiale, reglementează trei condiţii cumulative pentru admiterea unei cereri de ordonanţă preşedinţială, respectiv urgenţa, caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului.

A susţinut că nu sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de lege cu privire la admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială, în privinţa reclamantei nefiind îndeplinite nici una din condiţiile legale.

a) În primul rând, cu privire la aparenta dreptului, a considerat că nu este în favoarea reclamantei, întrucât aceasta la momentul judecării cauzei nu are calitatea de persoana vătămata în înţelesul art. 2, alin. 1, lit. a din Legea nr. 544/2004, iar analiza pe fond ar presupune un probatoriu complex care nu se poate administra decât în cadrul acţiunii de fond, din acest punct de vedere cererea reclamantei fiind inadmisibilă, întrucât prejudecă fondul cauzei.

b) Cu privire la condiţia neprejudecării fondului, a arătat că nu poate fi acceptată susţinerea reclamantei în sensul că acesta urmează a fi soluţionat în cadrul dosarului în care s-a solicitat constatarea refuzului nejustificat şi obligarea Universităţii la emiterea avizului favorabil.

Condiţia de admisibilitate ce vizează neprejudecarea fondului presupune o examinare a existenţei dreptului şi a normei aplicabile, de natură să confere acestuia o aparenţă de legalitate şi temeinicie iar din acest punct de vedere cererea reclamantei este inadmisibilă, întrucât prejudecă fondul cauzei.

c) Cu privire la condiţia caracterului provizoriu al măsurii solicitate, reclamanta nu aduce nici un argument legal, întemeiat pe prevederile Legii nr. 544/2004, ce vizează această condiţie, făcând doar o simplă referire la faptul că doreşte suplinirea acordului doar până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Măsurile provizorii de natură a asigura protecţia drepturilor particularilor împotriva pretinselor abuzuri ale autorităţii publice au o reglementare specială în procedura suspendării efectelor actului administrativ, prevăzută de art.14 şi art.15 din Legea nr.554/2004.

Astfel, a solicitat instanţei a constata caracterul restrâns al aplicării ordonanţei preşedinţiale în materia contenciosului administrativ, ce nu permite utilizarea ei, pentru emiterea de acte administrative şi pentru tranşarea unor probleme care trebuie să facă obiectul acţiunii de fond reglementate de art.8 din Legea 554/2004, adoptarea unei conduite în legătură cu executarea unui act administrativ, nu poate fi stabilită pe calea ordonanţei preşedinţiale.

Cu privire la condiţia urgenţei, instanţa a argumentat că a început anul universitar şi solicitarea se justifică pentru că ar aduce un prejudiciu greu de reparat fără a argumenta în ce ar consta acest aşa zis prejudiciu, fiind simple afirmaţii care nu probează caracterul de urgenţă al demersului acesteia.

Dreptul la învăţătură este în continuare asiguat iar paguba iminentă şi care nu s-ar putea repara nu există.

Solicitarea respingerii cererii de ordonanţă preşedinţială este justificată şi fundamentată pe neîndeplinirea cerinţei urgenţei, impusă de art.996 Cod procedură civilă ca şi condiţie specială de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială, din următoarele considerente:

Cererea de transfer a fost înregistrată iniţial în vederea acordării avizului de către Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T.

Popa” din Iaşi la data de 27.05.2022.

Reclamanta a stat în pasivitate aproximativ 4 luni de zile şi a înregistrat cererea la Universitatea de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureş la data de 23.09.2022.

Conform art. 116 din Regulamentul didactic şi de activitate profesională a studenţilor din ciclul de licenţă şi master The Student's Learning and Professional Activity Regulation Cod regulament: UMFST-REG-15 Ediţia 17 : „Termenul de depunere a cererilor de transfer este cel târziu până în data de 12 septembrie înainte de începerea anului universitar” iar cererea reclamantei nu a fost depusă în termenul stabilit, anul universitar 2022-2023 fiind deja început la data de 19.09.2022.

În conformitate cu art. 11 din Ordinul nr. 5140/2019 din 11 septembrie 2019 pentru aprobarea Metodologiei privind mobilitatea academică a studenţilor, mobilitatea academică definitivă se poate realiza numai la început de semestru, deci nu în cursul unui semestru al anului universitar.

Deci, motivul invocat de studentă pentru justificarea urgenţei, respectiv începerea anului universitar nu mai subzistă în niciuna dintre ipotezele prevăzute de art.997 Cod procedură civilă, în condiţiile în care a depus cererea peste termenul stabilit prin Regulamentele proprii şi după începerea anului universitar aceasta trebuind să cunoască faptul că mobilităţi definitive nu se pot aproba decât înaintea începerii unui an universitar sau a unui semestru al acestuia.

Prin apelul incident promovat şi prin întâmpinare, apelanta reclamantă X a solicitat, în principal, respingerea recursului declarat de Universitatea de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureş, împotriva sentinţei civile nr. 655/20.10.2022 a Tribunalului Suceava, iar, în subsidiar, admiterea recursului incident declarat împotriva aceleiaşi sentinţe, în sensul admiterii cererii aşa cum a fost formulată, respectiv să se dispună suplinirea acordului pârâtei pentru transferul de la UMFST „George Emil Palade” Târgu Mureş la UMF „Grigore T.

Popa” Iaşi până la soluţionarea definitivă a dosarului având ca obiect constatare refuz nejustificat şi obligarea pârâtei la emiterea în favoarea sa a avizului favorabil pentru transfer de la UMFŞT „George Emil Palade” Târgu Mureş la UMF „Grigore T.

Popa” Iaşi - dosar nr. 3088/86/2022 al Tribunalului Suceava.

Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

În motivare, a arătat că critica privind nepronunţarea în dispozitivul hotărârii asupra excepţiei prematurităţii cererii de chemare în judecată, nu poate fi primită.

În primul rând, orice omisiune a instanţei de judecată de a se pronunţa asupra unei cereri prin dispozitiv se impune a fi complinită prin procedura specifică a cererii de completare, în condiţiile prevăzute de art. 444 Cod procedură civilă.

Cum pârâta nu a urmat această cale, apreciază reclamanta recurentă că acest motiv de apel este inadmisibil.

Separat de inadmisibilitate, pârâta nu mai prezintă interes în susţinerea excepţiei, având în vedere că este depăşit termenul funcţie de care a invocat prematuritatea cererii sale, fiind chiar emisă Hotărârea nr. 1/21.10.2022 a Consiliului de Administraţie, consemnată în Procesul verbal nr. 42/21.10.2022 încheiat cu ocazia şedinţei Consiliului de Administraţie din data de 21.10.2022, hotărâre contestată în dosarul nr. 3088/86/2022 al Tribunalului Suceava.

În fine, oricum prima instanţă a analizat în considerente excepţia prematurităţii, în mod temeinic arătând că nu poate fi reţinută - considerentele regăsindu-se pe paginile 7-8 din hotărâre.

Pârâta a invocat excepţia prematuriţăţii din perspectiva datei la care a fost înregistrată cererea la secretariatul universităţii UMF Târgu Mureş (23.09.2022) şi raportat la art. 8 alin. 1 din Ordonanţa nr. 27/30.01.2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, care prevede că termenul de răspuns este de 30 de zile.

A arătat reclamanta că, în speţă, nu sunt incidente prevederile Ordonanţei nr. 27/30.01.2002 având în vedere că actul normativ indicat reglementează strict petiţiile generale, însă, a solicitat în mod expres aprobarea cererii de transfer - mobilitate definitivă de la UMFST Târgu Mureş la UMF Iaşi.

Astfel, specificul cererii sale atrage aplicabilitatea prev. art. 58 coroborat cu art. 59 alin. 21 din Carta UMF Târgu Mureş UMFST - REG - 01, respectiv soluţionarea cererilor de transfer către altă universitate intră în atribuţiile Consiliului de Administraţie care se întruneşte ori de câte ori este nevoie.

Pârâta a susţinut apoi că reclamanta nu justifică calitatea de persoană vătămată în accepţiunea art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004, având în vedere că universitatea este în termenul legal de a formula răspuns la cererea sa.

Raţionamentul pârâtei materializează un abuz procesual de vreme ce în accepţiunea art. 58 şi art. 59 alin. 21 din Carta UMF Târgu Mureş UMFST - REG -01, coroborat cu dreptul său la învăţământ şi mobilitate academică, inclusiv libertatea de a alege universitatea, reclamă un caracter urgent şi de soluţionare cu prioritate a cererii de transfer.

Cu atât mai mult cu cât, soluţionarea cererilor de transfer către altă universitate intră în atribuţiile Consiliului de Administraţie care se întruneşte ori de câte ori este nevoie.

A susţine că din data de 23.09.2022 şi până în prezent nu s-a soluţionat cererea sa de transfer doar pentru simplul motiv că nu a expirat termenul de 30 de zile, materializează reaua - credinţă a pârâtei şi conduita abuzivă pentru că analiza condiţiilor necesare pentru aprobarea transferului la o altă universitate se putea efectua în câteva ore, maxim o zi, având în vedere că a ataşat cererii sale toate documentele care atestă situaţia sa profesională şi motivele întemeiate pentru transfer - bolile cronice de care suferă mama sa - în acord cu prev. art. art. 107, art. 108 şi art. 109 din Regulamentul didactic şi de activitate profesională a studenţilor din ciclul de licenţă şi master, cod regulament UMFST - REG - 15, ediţia 18,

(1) Transferul studenţilor între facultăţile universităţii sau spre alte instituţii de învăţământ este admis pentru studenţii înmatriculaţi între anii II şi penultimul an de studiu.

(2) Motivele acceptate de transfer sunt: domiciliu stabil, căsătorie, rude gradul I şi II în întreţinere, boli cronice grave ale rudelor de gradul I şi II.

Separat de aceste aspecte, a arătat reclamanta că nu poate fi primită apărarea pârâtei în sensul că cererea sa nu a fost soluţionată definitiv.

Deşi este adevărat că în acord cu prev. art. 59 alin. 21 din Carta UMFST Târgu Mureş competenţa de soluţionare a cererii de transfer de la o universitate către altă universitate, totuşi, împrejurarea că cererea sa poartă doar respingerea exprimată de decanul facultăţii nu are semnificaţia nesoluţionării definitive a cererii sale, având în vedere că art. 109 din Regulamentul didactic prevede clar că cererile de transfer trebuie să fie avizate favorabil de către decanii şi rectorii ambelor facultăţi.

Or, cererea sa a fost avizată favorabil de către decanul şi rectorul UMF Iaşi, însă negativ de către UMFST Târgu Mureş, motiv pentru care nu a mai ajuns să fie dezbătută în Consiliul de Administraţie.

Acest raţionament este confirmat şi de împrejurarea conform căreia cererea i-a fost restituită şi imediat a introdus prezenta acţiune.

A arătat reclamanta că dacă cererea sa avea de parcurs şi etapa de a fi supusă aprobării Consiliului de Administraţie, atunci care este temeiul în baza căruia a ajuns în posesia sa, în forma respingerii cererii de către decanul facultăţii?

Practic, pârâta şi-a invocat propria culpă, respectiv, pe de o parte invocă că cererea sa este în curs de soluţionare, însă, pe de altă parte, i-a restituit cererea ce poartă menţiunea din partea decanului facultăţii „se respinge”.

Prin urmare, reclamanta recurentă a solicitat înlăturarea apărării pârâtei- recurente referitoare la faptul că nu are calitatea de persoană vătămată pentru că cererea sa ar fi încă în curs de soluţionare.

A mai arătat pârâta că ar fi încălcat prev. art. 116 din Regulamentul didactic UMFST Târgu Mureş, conform cărora termenul de depunere a cererii de transfer este cel târziu până în data de 12 septembrie.

A arătat reclamanta că nu poate fi primită nici această apărare, având în vedere că, pe de o parte, art. 116 reglementează termenul limită până la care se depune o cerere de transfer de la o altă universitate la UMFST Târgu Mureş.

Or, în speţă, nu poate fi acuzată de nerespectarea termenului având în vedere că cererile de transfer se depun iniţial la universitatea unde se doreşte a se obţine transferul, cererea sa fiind depusă la UMF Iaşi încă din luna mai 2022.

Ulterior, după avizarea favorabilă, cererea de transfer se depune şi la universitatea de la care studentul doreşte a pleca.

Termenul a fost respectat cu atât mai mult cu cât la UMF Iaşi anul universitar începe la data de 14.10.2022.

În acelaşi sens, conform Ordinului 5140 din 11.09.2019 intrat în vigoare începând cu data de 03.03.2022, anexă metodologie privind mobilitatea academica a studenţilor, cap.

I, art. 4 al. 3, lit. a, „studentul, respectiv studentul doctorand depune cererea de mobilitate la instituţia de învăţământ superior unde doreşte mobilitatea, în vederea obţinerii acceptului;

Lit. b „După obţinerea acceptului de mobilitate, studentul, respectiv studentul doctorand solicită mobilitate instituţiei de învăţământ superior unde este înmatriculat;

Lit. c „Instituţia de învăţământ superior care acceptă mobilitatea semnează prima cererea de mobilitate a studentului, apoi semnează instituţia de la care pleacă studentul.”

Pentru cele expuse, a precizat reclamanta că în mod temeinic prima instanţă a înlăturat excepţia prematurităţii cererii.

Contrar susţinerilor pârâtei - recurente, în speţă sunt îndeplinite cumulativ toate condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii pe calea ordonanţei preşedinţiale.

Cererea de ordonanţă preşedinţială este admisibilă când sunt îndeplinite cumulativ cerinţele aparenţei dreptului, al caracterului provizoriu al măsurilor, al existenţei unor cazuri grabnice şi al neprejudecării fondului.

A apreciat reclamanta recurentă că în speţă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate enumerate mai sus.

În ceea ce priveşte aparenţa de drept, aceasta este în favoarea reclamantului dacă poziţia acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanţa preşedinţială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condiţiile unei sumare caracterizări şi analize a situaţiei de fapt.

Cu privire la condiţia de admisibilitate a afirmării unei aparenţe de drept, în condiţiile unei sumare caracterizări şi analize a situaţiei de drept, a solicitat reclamanta recurentă să se constate că a invocat calitatea de titular al dreptului de a alege universitatea în cadrul căruia să-şi desăvârşească pregătirea superioară, ceea ce se circumscrie condiţiei de a fi justificată aparenţa dreptului.

Aparenţa de drept pledează în favoarea sa, întrucât pe calea ordonanţei preşedinţiale urmăreşte ocrotirea dreptului său la libertate de mobilitate academică în contextul dreptului la învăţământ superior, în condiţiile art. 32 din Constituţia României, art. 10 din Cap.

III din Metodologia privind mobilitatea academică a studenţilor, parte integrantă din Ordinul nr. 5140/2019, art. 32 lit. h şi j din Carta Universităţii de medicină, farmacie, ştiinţe şi tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureş privind drepturile şi libertăţile studenţilor, inclusiv în privinţa mobilităţii naţionale, prevederile art. 3 (cu precădere prev. de la lit. 1 şi u) din Legea nr. 1/2011.

În plus, criticile invocate faţă de modalitatea în care s-a respins aprobarea justifică aparenţa de drept.

Reclamanta recurentă a invocat o ingerinţă a unei autorităţii publice în exercitarea unui drept recunoscut de lege, încât a solicitat să se aprecieze că este îndeplinită condiţia urgenţei determinată tocmai de obligaţiile pozitive ce incumbă autorităţilor de protejare a drepturilor recunoscute de lege.

Condiţia urgenţei este dată, având în vedere încălcarea dreptului său la învăţătură prin învăţământul superior şi la libertate de mobilitate, precum şi data începerii cursurilor universitare.

Afirmaţia exprimată de către pârâta UMFST Târgu Mureş conform căreia „reclamanta a stat în pasivitate aproximativ 4 luni de zile şi a înregistrat cererea la Universitatea noastră la data de 23.09.2022” este tendenţioasă, având în vedere următoarele că în data de 04.05.2022, a făcut cerere pentru eliberarea situaţiei şcolare pentru anul I şi II de studiu; în data de 28.06.2022, a transmis o solicitare pe e-mail pentru eliberarea unei adeverinţe care să ateste calitatea de student la UMFST Târgu Mureş pentru completarea dosarului personal; pe perioada vacanţei de vară nu au fost solicitate documente, având în vedere că această perioadă nu este cuprinsă în calendarul de mobilitate; în data de 09.09.2022, a fost contactată telefonic de către UMF Iaşi cu solicitarea de a depune situaţia şcolară încheiată pentru anul II de studiu, în vederea soluţionării definitive a cererii.

În acest sens, a consultat carnetul de student electronic constatând că nu are nici la acel moment situaţia şcolară încheiată, cu toate că anul universitar 2022-2023 debuta pe data de 16.09.2022 şi îi era periclitată acordarea mobilităţii de către UMF Iaşi.

A contactat secretariatul universităţii telefonic şi a corespondat pe aplicaţia mobilă Whatsapp cu şeful de grupă, răspunsurile primite fiind că este o greşeală şi că situaţia va fi remediată; la data de 14.09.2022 s-a remediat situaţia şi a fost eliberată situaţia şcolară sub nr.7640 din aceeaşi dată, aceasta fiind trimisă pe e-mail la UMF Iaşi.

Având în vedere că anul universitar 2022-2023 urma să înceapă la UMF Iaşi pe data de 26.09.2022 (înmatricularea fiind prelungită până în data de 14.10.2022) şi că dosarul de mobilitate întrunea condiţiile în care are loc mobilitatea, şi că a existat o întârziere în depunerea situaţiei şcolare (întârziere cauzată de UMFST Târgu Mureş care la data de 09.09.2022 nu avea încheiată situaţia şcolară), UMF Iaşi a eliberat documentul în data de 22.09.2022 cu solicitarea de a fi depus personal de către student la secretariatul UMFST Târgu Mureş şi de a-l aduce înapoi semnat în vederea înmatriculării în noul an universitar.

A subliniat reclamanta, de asemenea, un fapt foarte important, că unui student îi este aproape imposibil să respecte calendarul de mobilitate al fiecărei unităţi de învăţământ superior, chiar dacă întruneşte toate condiţiile prevăzute de lege, universităţile având pentru aceleaşi prevederi legale date diferite pentru aceleaşi etape ce trebuiesc parcurse, acest fapt datorându-se autonomiei universitare.

Astfel, ca în cazul său, apar situaţii când un student nu îşi poate continua studiile, încălcându-i-se drepturile statuate de la Constituţie până la celelalte legi care prevăd aceste drepturi, existând pericolul ca un student să piardă un an de studii sau să renunţe la studii.

A precizat reclamanta că în motivare se arată că ar fi depus cererea de transfer în data de 23.09.2022, respectiv după termenul limită stabilit prin regulamentul UMFŞT „George Emil Palade”, fiind încălcat art. 116 din Regulamentul didactic şi de activitate profesională a studenţilor din ciclul de licenţă şi master Cod regulament UMFST -REG - 15, Ediţia 17, - „(1) termenul de depunere al cererilor de transfer este cel târziu până în data de 12 septembrie înainte de începerea anului universitar; (2) în cursul anului universitar nu se acceptă transferuri.”

Această motivare este nelegală şi materializează un refuz nejustificat şi abuziv, având în vedere că art. 116 din Regulamentul UMFST - REG - 15, Ediţia 17, reglementează termenul limită până la care se depune o cerere de transfer de la o altă universitate la UMFST Târgu Mureş.

Or, în speţă, nu poate fi acuzată de nerespectarea termenului având în vedere că cererile de transfer se depun iniţial la universitatea unde se doreşte a se obţine transferul, cererea sa fiind depusă la UMF Iaşi încă din luna mai 2022.

Ulterior, după avizarea favorabilă, cererea de transfer se depune şi la universitatea de la care studentul doreşte a pleca.

Termenul a fost respectat cu atât mai mult cu cât la UMF Iaşi anul universitar începe la data de 14.10.2022.

În acelaşi sens, a invocat dispoziţiile Ordinului 5140 din 11.09.2019 intrat în vigoare începând cu data de 03.03.2022, anexa metodologie privind mobilitatea academică a studenţilor, cap. I, art.4 alin. 3 lit. a, b şi c.

Cu privire la condiţia caracterului vremelnic al măsurii solicitate, reclamanta a solicitat a se reţine că măsura solicitată nu are un caracter definitiv, măsura, prin însăşi natura sa, având un caracter reversibil.

A arătat că fondul cauzei nu este prejudiciat, acesta urmând a fi soluţionat în cadrul dosarului în care a solicitat constatarea refuzului nejustificat şi anularea Procesului verbal nr. 42/21.10.2022 încheiat cu ocazia şedinţei Consiliului de Administraţie din data de 21.10.2022 şi, implicit, Hotărârea nr. 1/21.10.2022 a Consiliului de Administraţie, precum şi obligarea pârâtei la emiterea în favoarea sa a avizului favorabil pentru transfer de la UMFST „George Emil Palade” Târgu Mureş la UMF „Grigore T.

Popa” Iaşi.

Cu privire la condiţia de admisibilitate a neprejudecării fondului, a solicitat reclamanta să se aprecieze că măsura solicitată nu este susceptibilă de a prejudeca fondul deoarece nu este de natură a soluţiona litigiul de fond care va fi soluţionat prin hotărârea ce urmează a fi pronunţată, care va rezolva cauza sub toate aspectele.

Chiar dacă prima instanţă nu a făcut menţiunea referitoare până la soluţionarea Dosarului nr. 3088/86/2022, totuşi în raport de prevederile art. 997 alin. 2 Cod procedură civilă - (2) Ordonanţa este provizorie şi executorie.

Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului.

În subsidiar, dacă se va aprecia că maniera în care s-a pronunţat prima instanţă conduce la prejudecarea fondului, reclamanta a solicitat admiterea recursului incident şi trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că prima instanţă s-a pronunţat pe altceva decât a solicitat, respectiv prima instanţă a obligat pârâta să emită avizul favorabil pentru transfer, deşi a solicitat să se suplinească acordul pârâtei pentru transferul de la UMFST „George Emil Palade” Târgu Mureş la UMF „Grigore T.

Popa” Iaşi până la soluţionarea definitivă a dosarului având ca obiect constatare refuz nejustificat şi obligarea pârâtei la emiterea în favoarea sa a avizului favorabil pentru transfer de la UMFŞT „George Emil Palade” Târgu Mureş la UMF „Grigore T.

Popa” Iaşi - dosar nr. 3088/86/2022 al Tribunalului Suceava.

Examinând sentinţa recurată prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului precum şi a motivelor de recurs formulate, Curtea reţine următoarele:

Preliminar, Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta a solicitat primei instanţe - ca prin procedura ordonanţei preşedinţiale reglementată de dispoziţiile art. 997 Cod procedură civilă - să fie suplinit acordul pârâtei pentru transferul din cadrul pârâtei la UMF „ Grigore T.Popa ” Iaşi – până la soluţionarea definitivă a dosarului având ca obiect „constatare refuz nejustificat”, precum şi obligarea pârâtei la emiterea avizului favorabil pentru transfer.

Din lecturarea considerentelor sentinţei recurate, Curtea constată că prima instanţă a analizat cererea reclamantei şi s-a pronunţat în limitele învestirii, apreciind – în esenţă - că faţă de circumstanţele prezentate de reclamantă se impune obligarea pârâtei la acordarea avizului favorabil pentru a opera transferul reclamantei, aviz care prin natura şi conţinutul său reprezintă acordul pârâtei în vederea transferului reclamantei, aşa încât observaţiile reclamantei cu privire la faptul că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra cererii sale astfel cum a fost formulată sunt vădit nefondate.

De asemenea, Curtea înţelege să noteze şi faptul că observaţiile reclamantei – evocate anterior – sunt reale apărări faţă de criticile de nelegalitate formulate de recurenta pârâtă, aşa încât, întregul corp al apărărilor formulate în conţinutul întâmpinării depuse de reclamantă în dosarul de recurs va fi analizat de Curte în contextul analizei criticilor de nelegalitate formulate de pârâtă „recursul incident” care cuprinde observaţiile reţinute anterior având regimul juridic al unei veritabile întâmpinări în sensul procedural reglementat de dispoziţiile art. 205 Cod procedură civilă, denumirea atribuită de pârâtă „recurs incident” fiind una formală.

Sub un prim aspect, recurenta pârâtă invocă motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă și susține că instanța de fond nu s-a pronunțat prin dispozitivul hotărârii atacate asupra excepției prematurității cererii de chemare în judecată.

Curtea constată că, într-adevăr prin dispozitivul sentinței recurate instanța de fond nu s-a pronunțat explicit asupra excepției prematurității cererii de chemare în judecată, aceasta fiind o excepție de fond, însă în considerentele acesteia, a reținut că prematuritatea nu este dată în cauză, motivând amplu această soluție, astfel cum chiar recurentul pârât recunoaște prin memoriul de recurs.

În acest context, nu se poate reține o încălcare a normelor de drept procesual, nefiind astfel dat motivul de casare invocat.

Sub un alt aspect, Curtea constată că recurenta pârâtă şi-a întemeiat recursul şi pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă fără însă a indica în concret ori a oferi explicații relativ la eventuala nemotivare a hotărârii atacate, că aceasta ar cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei, astfel că, fiind invocat formal, motivul este vădit nefondat.

Recurenta pârâtă a invocat și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 997 Cod procedură civilă.

Criticile formulate sunt întemeiate.

Cu titlu prealabil, Curtea aminteşte că jurisprudenţa a statuat că în ipoteza altor litigii decât cele care vizează suspendarea executării actului administrativ, compatibilitatea procedurii ordonanţei preşedinţiale cu specificul raporturilor de contencios administrativ se apreciază de către instanţă, în raport cu obiectul cererii, în virtutea dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Impunerea unei obligaţii vremelnice în sarcina unei părţi, în strânsă legătură cu actul administrativ tipic sau asimilat vizat de acţiunea principală, nu constituie de plano o prejudecare a fondului cauzei, cerinţele prevăzute de Codul de procedură civilă în materia ordonanţei preşedinţiale urmând a fi analizate de la caz la caz.

Prin urmare, Curtea a analizat argumentele din recurs prin raportare la dispoziţiile art. 997 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora „Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii sau grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

Din această dispoziţie legală se desprind condiţiile cumulative, minime, de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale: urgenţa, măsura dispusă să aibă caracter provizoriu, condiţia de a nu prejudeca fondul şi existenţa unei aparenţe de drept.

Urgenţa - Curtea constată că aceasta nu este dovedită în cauză, prin raportare la starea de fapt concretă, aspect ce rezultă chiar din modul în care a acționat reclamanta, în sensul că inițial cererea de transfer a fost înregistrată în vederea acordării avizului de către universitatea la care dorește să se transfere - UMF „Grigore T.

Popa” din Iași la data de 27.05.2023, iar la universitatea de la care și-a manifestat intenția de a se transfera, pârâta din prezenta cauză, a înregistrat cererea la data de 23.09.2022, deci la un interval de aproximativ 4 luni, aspect cu privire la care nu a formulat niciun fel de apărări.

Pe de altă parte, aceasta a depus cererea de transfer la data de 23.09.2022, cu depășirea termenului prevăzut de art. 116 alin. 1 din Regulamentul didactic și de activitate profesională a studenților din ciclul de licență și master The Student`s Learning and Professional Activity Regulation, cod regulament: UMFST-REG-15 Ediția 17, conform căruia termenul de depunere a cererilor de transfer este cel târziu până în data de 12 septembrie înainte de începerea anului universitar.

Conform alin. 2 al aceluiași articol, în cursul anului universitar nu se acceptă transferuri (fila 59 verso dosar fond).

Caracterul provizoriu (vremelnic) - presupune, pe lângă durata limitată în timp, şi reversibilitatea măsurii adoptate, adică posibilitatea de a întoarce efectele măsurii luate sau reluarea situaţiei juridice din momentul în care dispoziţia instanţei a dispus-o.

Această cerinţă este expres prevăzută la aliniatul 5 al art. 997 Cod procedură civilă potrivit căruia pe cale de ordonanaţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.

Or, măsura solicitată de către reclamantă nu poate fi decât definitivă.

Odată emis avizul favorabil în vederea transferului, ar intra în circuitul civil și ar produce efecte juridice (în baza sa realizându-se transferul), situație în care caracterul provizoriu al acestui aviz, s-ar transforma în unul definitiv.

Condiţia de a nu prejudeca fondul - este expres reglementată în art. 997 alin. 5 Cod procedură civilă mai sus citat.

Această condiţie de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale nu este îndeplinită întrucât pentru rezolvarea pretenţiilor reclamantei se impune analiza unor aspecte referitoare la dreptul de transfer și modalitatea de efectuare a acestuia.

Practic, admiterea cererii acesteia ar conduce la soluționarea cu celeritate a acțiunii având ca obiect obligarea pârâtei la soluționarea cererii de eliberare a avizului în mod favorabil.

Un aviz favorabil nu ar putea fi emis doar pe o perioadă determinată de timp, așa cum pretinde reclamanta, cu ignorarea consecințelor pe care o astfel de dispoziție o produce.

Un aviz reprezintă o rezoluție a unei autorități într-o anumită problemă, iar un aviz favorabil reprezintă acceptul autorității de a da curs cererii, astfel cum a fost formulată.

În particular, a obliga intimata pârâtă să emită aviz favorabil ar însemna rezolvarea definitivă a problemei, odată cu realizarea operațiunii de transfer a studentei la altă unitate de învăţământ, soluție nepermisă de legiuitor în cadrul procedurii sumare a ordonanței președințiale.

Măsura solicitată poate fi dispusă exclusiv în cadrul litigiului prin care se analizează fondul cauzei, de către instanța investită cu soluționarea acțiunii pe fond.

Faţă de aceste considerente, Curtea a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale ceea ce conduce la concluzia că instanţa de fond a făcut o greșită aplicare a legii şi în consecinţă în baza art. 496 şi art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă a admis recursul, a casat sentința atacată și, în rejudecare, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.