Hotărâre nr. 81 din 10.04.2023

Prin sentința nr.10 din 18.01.2022, Tribunalul Suceava- secţia a II-a civilă, a admis în parte acţiunea având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul G.

R., în contradictoriu cu pârâta X SA şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 144.000 lei cu titlu de daune-interese şi la plata dobânzii legale aferentă sumelor acordate cu titlu de daune-interese, calculată de la data de 22.03.2021 şi până la data plății efective a debitului.

Totodată, a admis în parte capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, sens în care a obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 6005 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 07.09.2021, reclamantul GR, a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta X SA, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 14400 lei, reprezentând daune-interese, calculate potrivit contractului de mandat, precum și la plata dobânzii legale începând cu data de 22.03.2021 (data revocării prin hotărârea nr.1/19.03.2021) și până la data plății efective a sumei.

Prin cererea precizatoare formulată la data de 09.04.2021, reclamantul G R G a solicitat obligarea pârâtei X SA la plata sumei de 246.144 RON reprezentând venitul brut al acestuia.

A reţinut prima instanţă faptul că, între părțile din prezenta cauză, respectiv între reclamantul G R și pârâta X SA s-a încheiat contractul de mandat.

Potrivit art.

II din contractul de mandat, pârâta XSA, încredințează și deleagă conducerea și administrarea pârâtei X S.A. reclamantului G R-G, începând cu data de 11.09.2020, pentru o perioada de 4 ani, conform art.17 alin.1 din Statutul societății, în schimbul unei remunerații.

Potrivit art.3 din contractul de mandat, contract se încheie pentru o perioadă de 4 ani începând cu data de 11.09.2020 putând fi prelungit prin acte adiționale.

Încetarea contractului înainte de termen dă dreptul directorului general la daune interese/ prejudicii în 12 indemnizații lunare.

Potrivit art.15 din contractul de mandat, Părțile semnatare ale prezentului contract stabilesc încetarea contractului prin hotărârea AGA în următoarele situații: revocarea directorului general în cazul neîndeplinirii cu intenție a prevederilor din contract.

Prin hotărârea nr.39/10.09.2020, s-a hotărât aprobarea contractului de mandat al domnului G R G, director general al X SA Rădăuți cu o remunerație lunară de 12000 lei net.

Prin hotărârea nr.1/19.03.2021, s-a hotărât aprobarea revocării din funcție a directorului general G R G, respectând prevederile art.17 alin.2 teza a II-a din Statutul societății și cu aprobarea acționarului unic al Municipiului Rădăuți, începând cu data de 22.03.2021.

Efectele contractului administrativ sunt guvernate de dispozițiile Codului civil și de principiul forței obligatorii a contractului, prima instanţă făcând referire la prevederile art.2013 alin.1, art. 2030, art.2031, art. 2032, art. 2027 Cod civil .

Potrivit art.3 din contractul de mandat, Încetarea contractului înainte de termen dă dreptul directorului general la daune interese/prejudicii în 12 indemnizații lunare.

Prin hotărârea nr.39/10.09.2020, s-a aprobat revocarea contractul de mandat al pârâtului G R G.

În aceste condiții, tribunalul a admis în parte acţiunea având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul G R G în contradictoriu cu pârâta X SA și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 144.000 lei cu titlu de daune-interese.

Având în vedere prevederile art.1535 alin.1 Cod civil, dar și principiul disponibilității, tribunalul a obligat pârâta la plata către reclamant a dobânzii legale aferentă sumelor acordate cu titlu de daune-interese, calculată de la data de 22.03.2021(data revocării prin Hotărârea nr.1/19.03.2021 ) şi până la data plății efective a debitului.

Cu privire la capătul de cerere având ca obiect plata cheltuielilor de judecată, tribunalul a admis în parte capătul de cerere formulat, sens în care a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 6005 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 3985 lei reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru, precum și la plata sumei de 2020 de lei cu titlu de onorariu avocațial, redus conform art.453 alin.2 Cod de procedură civilă, conform chitanței seria AZ nr.44/07.10.2021.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel pârâta X SA, criticând sentinţa pentru nelegalitate.

În primul rând, a arătat că instanţa de fond nu a motivat în nici un fel soluţia pronunţată, respectiv în baza căror apărări ale reclamantului s-a pronunţat astfel şi în ce constau aceste apărări raportat la înscrisurile existente în cauză şi incidenţa legală, precum şi motivele pentru care au fost avute în vedere doar apărările reclamantului.

În al doilea rând, a arătat că revocarea reclamantului din funcţia de director general s-a făcut cu justă cauză, pentru fapte proprii imputabile acestuia, care au fost săvârşite în perioada sa de mandat.

Prin hotărârea AGA nr. 1/18.02.2021 a fost revocat întreg consiliul de administraţie al societăţii format din şapte administratori şi implicit directorul G R-G, care a fost ales din rândul acestora, întrucât, conform art. 1254 Cod civil, odată cu revocarea tuturor administratorilor îşi pierde funcţia şi directorul general ales din rândul acestora.

În procesul verbal de şedinţă aferent acestei hotărâri AGA din data de 18.02.2021, sunt prevăzute toate motivele de revocare a administratorilor (implicit şi a directorului general ce avea şi calitatea de administrator), acestea constând în administrarea defectuoasă a societăţii şi lipsa informărilor periodice către AGA şi acţionarul unic - Primăria mun.Rădăuţi cu privire la situaţia economico-financiară a societăţii.

Din nota de fundamentare întocmită de către consilierul local P F M, înregistrată la S.C.

X S.A. cu nr. 98612 din 16.02.2021, rezultă că erau constatate numeroase prejudicii aduse societăţii, rezultate din proasta administrare a acesteia de către organele sale de conducere şi din lipsa totală şi intenţionată de acţiune a administratorilor societăţii în vederea respectării atribuţiilor pe care le au faţă de societate.

Prin hotărârea administratorului unic nr. 1/19.03.2021, s-a aprobat revocarea d-lui G R-G din funcţia de director, acesta refuzând părăsirea funcţiei deţinute până la acel moment.

În cuprinsul procesului verbal de şedinţă aferent hotărârii administratorului unic nr. 1/19.03.2021 se menţionează în mod concret motivele de revocare a d-lui G R-G din funcţia de director general al societăţii, acestea fiind în concordanţă cu motivele menţionate în procesul verbal de şedinţă aferent hotărârii AGA nr. 1/18.02.2021 şi cu constatările din raportul Curţii de Conturi nr. 2344/11.12.2020 .

Aşa cum a constatat şi Curtea de Conturi prin raportul menţionat, faptul că nu s-a completat prin act adiţional contractul de mandat cu indicii de performanţă financiari şi nefinanciari conform prevederilor OUG 109/2011 şi nu a fost întocmit un plan de management care să fie aprobat de Consiliul de Administraţie, iar membrii Consiliului de Administraţie nu au realizat evaluarea anuală a activităţii directorului general prin prisma executării contractului de mandat şi a unui plan de management, întăreşte legalitatea motivelor de demitere atât a întregului Consiliului de Administraţie prin hotărârea AGA nr. 1/18.02.2021 cât şi a directorului general prin hotărârea administratorului unic nr. 1/19.03.2021.

A precizat faptul că reclamantul era director general al societăţii din data de 21.12.2018 în baza contractului de mandat aprobat de către Consiliul de Administraţie, fiindu-i practic prelungit acest mandat din şase în şase luni până la data de 10.09.2020 când a fost ales director general în baza contractului de mandat pe o perioadă de patru ani.

Managementul defectuos al membrilor Consiliului de Administraţie şi al directorului general rezultă din faptul că în perioada de administrare şi conducere a societăţii au fost acumulate datorii foarte mari (conform adresei S.C.

X S.A. nr. 9679/07.11.2022 cu documentaţia anexă), atât prin efectuarea unor plăţi nejustificate sau care nu erau prioritare, cât şi prin omisiunea efectuării unor plăţi care au generat ulterior costuri foarte mari, aspecte economico-financiare care nu au fost aduse la cunoştinţa AGA şi a acţionarului unic Primăria mun.

Rădăuţi, conform prevederilor art.144 ind.2 şi art.143 ind.l, alin.3 din Lg.31/1990, art.51 din OUG 109/2011, art.18 din actul constitutiv al societăţii şi art. 5 din contractul de mandat al reclamantului din data de 10.09.2020, fiind prevăzută obligaţia de a informa periodic AGA şi acţionarul unic Primăria mun.Rădăuţi cu privire la situaţia economico - financiară a societăţii.

Din verificarea evidenţelor scriptice ale societăţii (adresa nr.2681 din 08.11.2022), nu au fost identificate înscrisuri prin care să fi fost informat Consiliul de Administraţie, AGA sau Consiliul Local Rădăuţi cu privire la situaţia economico-financiară a societăţii în perioada 21.12.2018 - 19.03.2021 şi nici solicitări adresate directorului de către membrii Consiliului de Administraţie cu privire la aspectele menţionate, ori documente aferente unor evaluări a activităţii directorului şi de stabilire a direcţiilor principale de activitate şi de dezvoltare a societăţii.

Astfel, cu privire la plăţile nejustificate arătă următoarele:

- au fost efectuate angajări fictive, respectiv au fost angajate două persoane, care în perioada 01.03.2019-16.03.2021 şi respectiv 01.07.2020-15.03.2021 nu au prestat efectiv serviciul pentru care au fost angajate, conform referatului întocmit de către angajatul punctului termic dl.

Ungurenu Florin.

- a fost încheiat în exclusivitate contractul de prestări servicii cu S.C.

Y S.R.L. în vederea efectuării transportului deşeurilor menajere la Moara la un preţ foarte mare, în condiţiile în care S.C.

X S.A. putea să efectueze în regie proprie aceeaşi activitate de transport la un cost cu 50% mai mic.

Contractul nr.2 din 01.08.2019, întocmit doar de către dl.director G R-G şi S.C.

Y S.R.L. prevedea clauze avantajoase numai pentru S.C.

Y S.R.L., respectiv: contract în exclusivitate, durata mare a contractului (3 ani), preţul foarte mare pentru fiecare transport, posibilitatea subcontractării de către S.C.

Y S.R.L. în caz de necesitate şi condiţiile financiare păguboase pentru S.C.

X S.A. în cazul denunţării unilaterale.

După data achiziţionării de către societate a camionului propriu, care avea capacitatea de a efectua toate cursele la Moara în regie proprie, directorul G R-G nu a reziliat contractul cu S.C.

Y S.R.L. fiind efectuate curse în paralel şi achitând astfel în plus suma de 83.415 lei, reprezentând diferenţa de transport de la 865 lei cu cât făcea o cursă maşina proprie, la suma de 1200 lei achitaţi la fiecare cursă pentru S.C.

Y S.R.L., pentru un număr total de 249 de curse (conform calcul anexă), până la rezilierea contractului de către noul administrator unic J A-G.

- au fost încheiate contracte cu Media conform înscrisurilor ataşate, în valoare totală de 168.711 lei (achitate la timp, fără sincope), în detrimentul plăţilor stringente, în condiţiile în care societatea avea dificultăţi financiare foarte mari, iar aceste contracte nu erau neapărat necesare la acel moment.

-încărcarea organigramei prin angajarea în perioada directorului G R-G a unui număr de 32 de persoane pe perioadă determinată, ce aveau calitatea de pensionari şi alte persoane care nu aveau nici un fel de activitate în cadrul societăţii şi ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute de către noul director J A-G.

-prin contractul nr. 613/01.03.2019 cu act adiţional, s-a închiriat o maşină de măturat trotuare (deşi societatea deţinea una funcţională), pentru care costurile doar cu închirierea utilajului se ridică la valoarea totală de 292.725 lei pentru un an de zile, iar după numirea noului administrator unic interimar la data de 19.03.2021, s-a renunţat la acest contract şi s-a achiziţionat chiar utilajul susmenţionat, la valoarea de 49.100 lei, respectiv la o valoare de şase ori mai mică comparativ cu chiria achitată pe un an de zile, conform analiză auditor intern cu anexă şi factură achiziţie .

-reangajarea ilegală la data de 29.10.2020 a lui T N pe un post de inginer şef în cadrul societăţii, în baza vechiului contract de muncă suspendat, deşi acesta este subinginer, nu avea calificarea necesară angajării pe acest post şi nu avea voie să fie angajat decât după închiderea vechiului contract de muncă deoarece era pensionat de mai bine de doi ani de zile, fiind încălcate astfel prevederile art.56 alin.l, lit.c) din Codul Muncii.

Cu privire la omisiunea efectuării unor plăţi care au generat ulterior costuri foarte mari arătă următoarele:

-au fost acumulate în perioada 20.08.2020 - 25.01.2021 datorii către ANAF în sumă totală de 9.768.045 lei reprezentând obligaţii fiscale principale (impozit pe profit, TVA, impozit pe venitul din salarii, contribuţiile pentru asigurările de sănătate ale salariaţilor, etc.) în sumă de 5.565.673 lei şi obligaţii fiscale accesorii (majorări de întârziere/dobânzi, penalităţi de întârziere şi de nedeclarare) în sumă de 3.803.384 lei, fiind emisă de către organele fiscale decizia nr. 56452/16.12.2020, titlul executoriu nr. 11151/09.03.2021 împreună cu decizia nr. 11627/10.03.2021 şi decizia nr.564521/16.12.2020, înscrisuri despre care directorul G R-G a luat la cunoştinţă, avizând şi repartizând în cadrul societăţii documentele menţionate.

Obligaţiile fiscale accesorii pot fi considerate sume imputabile directorului G R-G în dauna societăţii administrate, întrucât acestea sunt rezultatul neplăţii la scadenţă a obligaţiilor fiscale principale, acumulate în perioada sa de mandat, conform documentelor menţionate depuse în cauză.

- prin refuzul nejustificat al reclamantului de a achita doar suma de 500.000 lei către Administraţia Fondului pentru Mediu (necesară pentru achiziţionarea de certificate de emisii de gaze cu efect de seră aferente anului 2019), societatea a fost amendată cu suma de 2.244.809 lei, constituindu-se Titlul Executoriu nr. 166/02.02.2021.

- datorii foarte mari la Nord Gaz Rădăuţi care nu au fost aduse la cunoştinţa AGA şi Consiliului Local Rădăuţi, reprezintă un alt exemplu de management defectuos.

Cuantumul datoriei era în sumă de 3.961.563,25 lei, aferent perioadei februarie 2020 - octombrie 2020, conform somatei de plată şi punere în întârziere anexate.

A menţionat că deşi existau lichidităţi din încasările zilnice de la populaţie şi agenţii economici (conform centralizator încasări pentru perioada iulie 2020 - ianuarie 2021), respectiv suma totală de 8.362.039, 82 lei, precum şi o executare silită aflată în curs împotriva debitorului Primăria Rădăuţi (conform dosar de executare nr.116/2016 din perioada mandatului intimatului pentru suma de 1.300.000 lei), directorul general G R G nu a manageriat în mod corespunzător lichidităţile societăţii, neachitând, aşa cum a arătat, contribuţiile societăţii către ANAF, suma de 500.000 lei pentru certificatele de emisii de gaze cu efect de seră şi parte din restanţele către Nord Gaz, manifestând o stare de pasivitate cu privire la plata principalelor datorii ale societăţii care au generat ulterior sancţiuni financiare foarte mari în detrimentul societăţii administrate, intimat reclamantul considerând necesară achitarea altor contracte ce deja erau păguboase pentru societate, menţionate anterior.

Suma de 1.300.000 lei din dosarul de executare silită aflată în curs împotriva debitorului Primăria mun.Rădăuţi (conform documente ataşate), a fost recuperată abia în luna decembrie 2020 după schimbarea primarului mun.Rădăuţi (T N) şi achitarea ei de către debitoare în vederea stingerii datoriei la Nord Gaz.

Lipsa de interes a reclamantului pentru o bună administrare a societăţii rezultă şi din faptul că a tratat cu dezinteres o investiţie în sumă de 7.300.000 euro, reprezentând Centrală de Cogenerare care producea curent electric şi energie termică necesară populaţiei mun.Rădăuţi.

Din cauza neefectuării la timp a mentenanţelor programate centrala s-a defectat la data de 16.03.2019, aspect ce a fost adus la cunoştinţa Consiliului Local Rădăuţi abia în data de 28.01.2021, fiind efectuate cercetări în cauză în dosarul penal înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi cu nr. unic 663/P/2021, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi neglijenţă în serviciu, constatându-se că în cauză faptele pot constitui abateri disciplinare sau alte fapte ilicite ce pot antrena exclusiv răspunderea juridică extrapenală a funcţionarilor publici culpabili, deci s-a constatat chiar şi de către organele de urmărire penală o cuplă administrativă a intimat reclamantului.

În schimb, reclamantul şi-a cumulat la indemnizaţia de director general şi indemnizaţia de administrator, deşi indemnizaţia de director general este unica formă de remuneraţie pentru directorii care îndeplinesc şi calitatea de administratori, fiind încălcate astfel prevederile art.38 alin.l din OUG nr.109/2011 privind guvernanţa corporatistă a întreprinderilor publice, aspecte ce au fost constatate de către Curtea de conturi prin raportul nr. 2344 din 11.12.2020.

A menţionat că nici până în prezent reclamantul nu a restituit sumele încasate ilegal, contrar celor declarate în faţa instanţei.

Cu toate că situaţia financiară a societăţii era din ce în ce mai rea, la data de 04.09.2020 directorul, împreună cu administratorii au mărit numărul în Consiliul de Administraţie de la cinci la şapte administratori fără justă cauză, iar prin contractele de mandat prelungite la data de 10.09.2020, atât pentru administratori cât şi pentru director, au mărit indemnizaţia directorului general la suma netă de 12.000 lei şi brută de 20.500 lei, pentru ca administratorii să poată lua 20% din indemnizaţia brută a directorului general.

Arată că interesul financiar personal al intimat reclamantului depăşea orice cadru legal, având în vedere că contractul de mandat din data de 23.12.2019 era prelungit pe o perioadă de 6 luni (respectiv până pe data de 22.06.2020), iar următorul contract de mandat pentru patru ani de zile a fost încheiat la data de 10.09.2020, constatându-se că o perioadă de trei luni de zile intimat reclamantul Galan R- G nu a mai avut calitate de director general.

Practic, în această perioadă, intimat reclamantul G R-G şi-a arogat funcţia de director general, semnând în consecinţă.

Aşa cum a precizat, reclamantul era director general din data de 21.12.2018, deci nu poate invoca timpul prea scurt de la ultimul contract de mandat prelungit în data de 10.09.2020 până la momentul revocării, pentru efectuarea unei evaluări raportat la criteriile şi obiectivele de performanţă conform Anexei 1, ţinând cont de motivele de revocare care demonstrează managementul defectuos în întreaga sa perioadă de directorat.

Or, pe de-o parte reclamantul invocă faptul că o eventuală evaluare a sa trebuia făcută după criterii globale raportate la indicii de performanţă prevăzuţi în Anexa 1 la contractul de mandat, iar pe de altă parte invocă faptul că nu au fost identificate în concret fapte proprii imputabile ci doar fragmente de activităţi şi nu o analiză completă a unei activităţi.

Ori, în cauză a arătat, raportat la evidenţele scriptice ale societăţii, că parte din activităţile de administrare, precum şi unele decizii ale reclamantului în calitate de director au fost luate în mod vădit şi intenţionat în detrimentul societăţii, fiind avantajat şi de lipsa interesului membrilor Consiliului de Administraţie pentru o bună gestionare a situaţiei economico-financiare a societăţii, întrucât pe toată perioada mandatului său de 3 ani în funcţia de director general nu i s-a făcut nici o evaluare şi nici nu s-a adus la cunoştinţa AGA şi a Consiliul Local situaţia financiară dezastruoasă a societăţii.

În consecinţă, starea financiară deplorabilă a societăţii este rezultatul dezinteresului manifestat atât de către directorul general cât şi de către Consiliul de Administraţie, întrucât nu s-au făcut de către reclamant nici un fel de informări în perioada sa de mandat cu privire la situaţia economico-financiară a societăţii şi nici membrii Consiliului de Administraţie nu i-au solicitat acest lucru, şi nici nu au fost elaborate strategii pentru stabilirea direcţiilor principale de activitate şi de dezvoltare a societăţii, conform prevederilor legale, solicitând a fi avute în vedere prevederile art. 142 alin.l şi 2 şi art.143 ind. 1 şi art. 144 ind. l şi 2 din Legea nr.31/1990.

Consideră că faptele imputate reclamantului şi neregulile săvârşite în timpul mandatului au fost identificate în concret, iar reclamantul nu poate susţine cu acte doveditoare apărările sale care sunt doar afirmaţii de negare a faptelor imputate.

A mai arătat apelanta că, din evidenţele contabile ale societăţii rezultă că la data de 21.12.2018, moment la care intimat - reclamantul a fost numit director, datoriile societăţii erau în cuantum de 227.704 lei, la data 31.12.2020 (dată la care AGA, Consiliul Local şi Primăria Rădăuţi au aflat de situaţia dezastruoasă a societăţii) datoria a ajuns la cuantumul de 5.338.580 lei, iar la momentul revocării intimat reclamantului din funcţia de director general era de 5.377.882 lei.

Actual, la data de 30.09.2022, după revocarea Consiliului de Administraţie şi directorului general, datoria societăţii este de doar 1.955.662 lei.

Drept pentru care consideră că revocarea administratorilor (implicit a intimat reclamantului) s-a făcut cu just temei, existând "nereguli săvârşite în timpul mandatului de director general şi fapte imputabile lui" şi a dovedit incidenţa art. 15 li.b) din contractul de mandat privind neîndeplinirea cu intenţie a prevederilor contractuale, respectiv managementul defectuos ce a generat toate aspectele prezentate mai sus care au prejudiciat societatea, precum şi neîndeplinirea cu intenţie a prevederilor art. 4 lit.B din acelaşi contract.

Pentru toate considerentele expuse, solicită admiterea apelului, casarea sentinţei, iar în rejudecare, respingerea acţiunii în daune-interese formulate de dl. G R-G ca neîntemeiată şi nefondată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamantul G R G, a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Cu privire la critica nemotivării soluţiei pronunţate, arată că aceasta nu poate fi primită întrucât la filele 7 şi 8 din hotărâre se regăses temeiurile în drept şi anume art.2013(1), 2030 (1), 2031(1), 2032(1), 2027, 1535(1) din Codul civil şi coroborarea acestora cu contractul de mandat dedus judecăţii - art.

II din contractul de mandat, art.3 din contract, art.15 contract de mandat, Hotărârea 39/10.09.2020, Hotărârea nr. 1/19.03.2021, apreciind aşadar ca hotărârea a fost motivată atât în fapt, cât şi în drept.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că motivarea unei hotărâri judecătoreşti ridică o problemă de conţinut, şi nu o chestiune de cantitate, esenţială fiind valoarea juridică a argumentelor şi corectitudinea raţionamentului care a stat la baza pronunţării soluţiei (Decizia nr. 4362 din 17 octombrie 2018, pronunţată de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

În sentinţa se regăsesc toate argumentele juridice, temeiurile în drept şi raţionamentul care a stat la baza pronunţării soluţiei, astfel încât critica nemotivarii solicită a fi respinsă ca nefondată.

A mai susţinut intimatul că, prin memoriul de apel nu se aduc critici de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii apelate, ci doar se reiterează aceleaşi apărări care au fost invocate în faţa primei instanţe, toate avute în vedere şi analizate de instanţa de fond la dezlegarea pricinii.

Susţinerea potrivit căreia revocarea sa, s-a făcut cu justa cauză, apare în mod explicit formulată pentru prima dată în apel, ori potrivit prev. art. 478 (3) Cod pr. civ. în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi.

Nu este adevărat că revocarea administratorilor s-a făcut prin Hotărârea AGA nr.1/18.02.2021.

Revocarea administratorilor s-a dispus prin HCL nr.26/16.01.2021, act nelegal ce a fost anulat tocmai din acest motiv (CL nu are competente de revocare a administratorilor), în mod definitiv, de instanţele de judecata specializate în contencios administrativ.

Arată că se impun trei concluzii:

1.

Motivele privitoare la revocarea administratorilor cuprinse în procesul-verbal ataşat Hotărârii AGA nr.1/18.02.2021 nu-i sunt opozabile întrucât a dedus judecăţii solicitarea de acordare de daune-interese generate de revocarea fără justă cauză a funcţiei deţinute de el în baza Contractului de mandat din 11.09.2020, el având funcţia de Director General al societăţii şi nu de administrator.

Revocarea sa din funcţia deţinută s-a făcut prin Hotărârea nr. 1/19.03.2021.

În cuprinsul deciziei de revocare nu s-a susţinut de către apelanta-pârâtă ca ar fi încălcat vreo prevedere contractuală, cu atât mai puţin nu s-a dovedit intenţia sa în neîndeplinirea vreunei obligaţii.

Actul de revocare nu conţine o expunere a faptelor imputate sau un minim de informaţii privind cauza revocării sale.

Prin urmare, nu au fost identificate, în concret, nereguli săvârşite în timpul mandatului de către el şi nici faptele imputabile prin raportare la criteriile şi obiectivele de performanţă convenite de părţi.

A solicitat a se avea în vedere şi împrejurarea că a îndeplinit aceasta funcţie timp de 6 luni (11.09.2020-22.03.2021) precum şi analiza activităţii sale raportat la prev.

Anexei nr. 1 din contractul de mandat.

Hotărârea AGA nr. 1/18.02.2021 nu face obiectul prezentei cauze şi nu-i pot fi imputate fapte ale administratorilor, ci doar fapte proprii generate de contractul său de mandat din 11.09.2020.

Nici prin întâmpinarea depusă la prima instanţa şi nici prin motivele de apel şi înscrisurile anexate, apelanta-pârâtă nu a dovedit că a respectat prev. art. 14 şi art. 24 din contract în analiza activităţii sale, pe cale de consecinţa, solicită respingerea apelului ca nefondat.

Solicită a se observa că din cuprinsul memoriului de apel nu rezultă faptele proprii imputabile lui în perioada de mandat, memoriul făcând un melanj între perioadele în care a fost director general, contractele aferente acestor perioade şi activitatea administratorilor.

Dată fiind începerea contractului la 10.09.2020 şi revocarea sa la 19.03.2021, după trecerea a doar 6 luni, şi neraportarea apelantei-pârâte la obiectivele şi criteriile de performanţă expres prevăzute în anexa nr. 1 la contract, face ca întreaga apărare să fie superficială şi netemeinică.

Solicită a se vedea ca însusi dl.

J, cel care a semnat Hotărârea nr. 1/19.03.2021 de revocare a sa din funcţia de director general este cel care a semnat Anexa la contractul de mandat, în calitate de reprezentant al AGA la societatea pârâtă.

Pe cale de consecinţa, în faţa instanţei de fond şi în memoriul de apel apărările trebuiau să vizeze exact obiectivele şi criteriile de performanta prevăzute în anexa la contractul de mandat.

2. Legea specială aplicabilă atât reclamantului, cât şi apelantei-pârâte este

Ordonanţa de urgenţă nr. 109/2011 privind guvernanta corporativă a întreprinderilor publice.

A făcut referire la disp art. 21, astfel cum a fost modificat prin Legea 111/2016 şi art. 22 din OUG nr.109/2011 şi a arătat că apelanta-pârâtă nu a respectat prevederile legale aplicabile raportat la calitatea sa de întreprindere publica şi nici la calitatea sa de director general la întreprinderea publică.

Textul de lege este foarte clar: evaluarea activităţii directorilor se face anual raportat la indicatorii de performanta anexă la contractul de mandat.

Ori, mandatul său a fost de doar 6 luni şi niciunul din motivele de apel şi înscrisurile anexate nu se referă la indicatorii de performanta anexa la contract.

Revocarea sa nu indică motive imputabile în Hotărârea nr.1/19.03.2021, nu s-a făcut o evaluare a activităţii sale raportat la indicatorii de performanţă anexă la contractul de mandat ceea ce echivalează cu încălcarea OUG 109/2011 care guvernează activitatea întreprinderilor publice şi care stă la baza contractului de mandat din 11.09.2020.

Procesul-verbal de şedinţa aferent Hotărârii nr.1/19.03.2021 este o proba preconstituită, întocmită pro causa ulterior acţionării societăţii în judecată, nu cuprinde semnătura sa de luare la cunoştinţa nici la data întocmirii sale şi nici ulterior, astfel încât nu poate fi avut în vedere de instanţa de judecată, înscrisul fiind constituit special pentru acest proces.

3.

Apelanta-pârâtă induce în eroare instanţa de judecata când afirmă că nu s-a încheiat act adiţional la contractul de management care să cuprindă indicii de performanţă financiari şi nefinanciari.

La contractul de management depus judecăţii exista Anexa nr.1 în care sunt prevăzuţi parametri de performanţă, solicitând a fi avut în vedere art. 14 din contractul de mandat.

Apelanta-pârâtă induce în eroare instanţa de judecată când afirmă că el are calitatea de director general din 21.12.2018, contract de mandat ce i-a fost prelungit din 6 în 6 luni până la 10.09.2020 când a fost ales director general în baza contractului de mandat pe o perioada de 4 ani, încercând să insinueze că prezentul contract ar fi o prelungire a celui din 2018, fapt ce nu este adevărat.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că acest contract de mandat din 11.09.2020 a fost aprobat prin Hotărârea nr.39/10.09.2020, de aprobare a contractului său de mandat în funcţia de director general la SC X SA.

Hotărârea de revocare din funcţie din 19.03.2021 vizează acest contract de mandat (din 10.09.2020) şi numai în temeiul acestui contract a formulat prezenta acţiune, astfel încât apelanta invoca în apărare motive străine cauzei, cu încălcarea principiului disponibilităţii părţilor prev. de art. 9 C.pr.civ.

Ca o concluzie finală, reclamantul intimat a arătat că în cuprinsul deciziei de revocare nu s-a susţinut de către pârâtă că ar fi încălcat vreo prevedere contractuală, cu atât mai puţin nu s-a dovedit intenţia sa în neîndeplinirea vreunei obligaţii.

Instanţa de fond a constatat că actul de revocare nu conţine o expunere a faptelor imputate reclamantului sau un minim de informaţii privind cauza revocării sale.

Prin urmare, nu au fost identificate, în concret, nereguli săvârşite de către el în timpul mandatului şi nici faptele imputabile lui prin raportare la criteriile şi obiectivele de performanţă convenite de părţi.

Solicită a se avea în vedere şi împrejurarea că a îndeplinit aceasta funcţie timp de 6 luni (11.09.2020-22.03.2021) precum şi analiza activităţii sale raportat la prev.

Anexei nr. 1 din contractul de mandat de mandat.

Memoriul de apel nu aduce nicio critică de nelegalitate şi/sau netemeinicie a hotărârii apelate, nu arată că textele de lege sunt greşit aplicate sau că prevederile contractuale nu sunt actuale sau au fost încălcate de reclamant, astfel încât se impune respingerea apelului ca nefondat.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi a motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:

În principal, apelanta critică sentinţa tribunalului sub aspectul nemotivării acesteia, susţinându-se că nu s-a realizat o examinare efectivă a apărărilor invocate de către pârâtă prin întâmpinare pe parcursul judecăţii în faţa primei instanţe, soluția raportându-se strict la expunerea faptică a reclamantei.

Apelanta susține că prima instanță a expus în mod succint cronologia mandatului reclamantului, au fost enumerate prevederile legale referitoare la mandat, fără ca aceastea să fie raportate în mod concret la motivele de fapt invocate de către reclamantă, cât și apărările formulate de către pârâtă, acestea nefiind menționate deloc în hotărâre.

Curtea apreciază acest motiv de apel ca fiind întemeiat pentru următoarele motive:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea prârâtei la plata daunelor interese în cuantum de 144.000 lei net și dobânda aferentă acestei sume, ca urmare a revocării sale din funcția de director general al SC X SA, revocare ce s-a realizat fără justă cauză, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art.1431 alin.4 din Legea nr.31/1990.

Prin întâmpinarea formulată în cursul judecăţii primei instanţe, întreaga apărare a fost centrată pe existența unei juste cauze ce a stat la baza revocării contractului de mandat, întreg probatoriul administrat de către pârât constând în înscrisurile depuse odată cu întâmpinarea fiind concentrat pe acest aspect.

Parcurgând însă sentinţa apelată, Curtea constată că prima instanţă, deși a fost învestită cu o acțiune în daune interese întemeiată pe dispozițiile art.1431 alin.4 din Legea nr.31/1990 (astfel cum a reținut însăși instanța prin Încheierea din 20.09.2021 prin care și-a verificat competența), sens în care trebuia să analizeze temeinicia pretențiilor din această perspectivă, respectiv dacă revocarea directorului general s-a realizat fără justă cauză, aceasta a enunțat prevederile generale aplicabile în cauză, ce reglementează contractul de mandat, fără a realiza o expunere concretă la situația de fapt susținută de reclamant.

Totodată, apărarea principală a pârâtei, constând în existența unei juste cauze în revocarea contractului de mandat, aspectul esenţial ce trebuia verificat de către instanță pentru a concluziona asupra temeiniciei pretenției, a fost ignorată cu desăvârșire.

Curtea amintește că obligaţia de motivare a hotărârii judecătoreşti serveşte la realizarea controlului judecătoresc în căile de atac.

Astfel, judecătorul nu trebuie să răspundă fiecărui argument în mod separat, însă trebuie să răspundă apărărilor fiecăreia dintre părţi.

Soluționarea cauzei în circumstanțele expuse impunea în sarcina instanței obligația de a oferi o motivare completă, reală și explicită în privința cererii de chemare în judecată, nu numai prin raportare la susţinerile reclamantului și la temeiul de drept invocat de către acesta, ci şi prin raportare la apărările expuse în întâmpinare, în acord cu exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) Cod procedură civilă și art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin raportare la criticile formulate de apelanta-pârâtă, rolul instanței de control judiciar este acela de a stabili dacă și în ce măsură chestiunile esențiale supuse judecății, relativ la fiecare capăt de cerere, și-au găsit răspuns în hotărârea pronunțată de prima instanță.

Pentru aceasta, este absolut necesară raportarea la considerentele hotărârii, ținând seama că scopul motivării este tocmai acela de a fundamenta și explica măsurile cuprinse în dispozitiv.

Dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 par.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile părților sunt ,,într-adevăr ascultate” adică examinate în mod real de către instanța sesizată.

Astfel spus, … 6 implică în sarcina instanței obligația de a face o examinare efectivă a argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Fără a solicita un răspuns detaliat la fiecare argument al părţilor, obligația instanței de a-și motiva hotărârea presupune totuși, ca partea în cauză să se poată aștepta la un răspuns specific și explicit cu privire la aspectele decisive ale rezultatului procedurii în cauză (Ruiz Torja și Hiro Balani c.

Spaniei, Hotărârea din 9 decembrie 1994).

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. 1 lit. b C.proc.civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pe care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Potrivit jurisprudenţei instanţei de la Strasbourg, art. 6 din CEDO implică în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie.

Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a art. 21 alin. 3 din Constituţia României şi art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Curtea consideră că nici motivarea sumară a hotărârii judecătoreşti nu corespunde exigenţelor textului art. 425 C.proc.civ., prin raportare la art. 6 din CEDO, pentru că lipsa de consistenţă a acesteia poate face imposibilă realizarea controlului judiciar; totodată, considerentele hotărârii judecătoreşti trebuie să răspundă comandamentelor logicii, să fie clare, concise, ferme, lipsite de contradicţii, bazate pe probe incontestabile, coroborate între ele şi menite a impune o concluzie, elemente de natură a fundamenta puterea de convingere şi a exclude arbitrariul.

Pe de altă parte, nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti echivalează, practic, cu soluţionarea procesului fără a intra în judecata fondului, de natură, prin urmare, să justifice anularea acesteia.

Într-adevăr, atâta timp cât în considerente instanţa nu analizează probele care au fost administrate, nu stabileşte împrejurările de fapt esenţiale în cauza, nu evocă normele substanţiale şi procedurale incidente şi aplicarea lor în concret, soluţia exprimată prin dispozitiv rămâne nesusţinută şi pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced.

O astfel de hotărâre devine arbitrară şi nu permite exercitarea controlului judiciar, obligând la o soluție de anulare chiar dacă, strict teoretic, instanţa s-a pronunţat pe "fond", admițând acțiunea.

În concluzie, conduita procedurală adoptată de prima instanță nu răspunde exigențelor impuse de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 425 alin. 1 lit. b C.proc.civ., analiza temeiniciei pretenției reclamantului fără a o raporta la temeiul juridic invocat de acesta și lipsa unei analize a apărării principale a pârâtei, fiind subsumate unei soluţionări a procesului fără a intra în judecata fondului.

În temeiul art.480 alin.3 teza a II-a C.proc.civ., va anula Sentinţa nr. 10 din 18.01.2022 pronunţată de Tribunalul Suceava.

Având în vedere că niciuna dintre părți nu au solicitat în mod expres trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de apel va reține cauza pentru evocarea fondului.

Cu privire la fondul cauzei

Reclamantul din prezenta cauză a avut calitatea de Director general al pârâtei în baza

Contractului de mandat din data de 10.09.2020 (filele 9-16 dosar Tribunal) aprobat prin Hotărârea AGA nr.39 din 10.09.2020 (fila 46 dosar tribunal), fiind desemnat în această calitate dintre administratorii societății, membru al consiliului de administrație.

De observat este faptul că reclamantul a avut calitatea de administrator, membru al consiliului de administrație concomitent cu cea de director general al societății pârâte, în tot intervalul de timp cuprins între 21.12.2018-19.03.2021.

Începând cu data de de 21.12.2018, reclamantul a avut această calitate în baza Contractului de mandat din data de 21.12.2018 aprobat prin Hotărârea AGA nr.27/21.12.2018 pe o durată de 6 luni.

Mandatul Consiliului de administrație (din care făcea parte și reclamantul) a fost prelungit prin Hotărârea AGA nr.29/20.06.2019 pe o durată de 6 luni începând cu data de 23.06.2019 (fila 38), iar Contractul de mandat sus-menționat a fost prelungit în baza Hotărârii Consiliului de Administrație nr.53/20.06.2019 (fila 37) pe o durată de 6 luni începând cu data de 23.06.2019.

Între părți a fost încheiat un nou Contract de mandat la data de 23.12.2019 pentru o durată de încă 6 luni, fiindu-i prelungită astfel calitatea sa de director general concomitent cu cea de administrator.

Ultimul Contract de mandat încheiat între părți a fost încheiat în data de 10.09.2020 (filele 47-52) a fost aprobat de către AGA prin Hotărârea nr.39 din 10.09.2020 cu o remunerație lunară de 12.000 lei (fila 46), fiind numit în calitate de director general de către Consiliul de administrație al pârâtei prin Hotărârea nr.65 din 10.09.202 (fila 45), pe o durată de patru ani începând cu data de 10.09.2020.

Potrivit art.

II din Contractul de mandat în baza căruia și-a întemeiat pretențiile reclamantul, pârâta Servicii Comunale SA, încredințează și deleagă conducerea și administrarea pârâtei X S.A. reclamantului G R-G, începând cu data de 11.09.2020, pentru o perioada de 4 ani, conform art.17 alin.1 din Statutul societății, în schimbul unei remunerații.

Potrivit art.3 din contractul de mandat, contract se încheie pentru o perioadă de 4 ani începând cu data de 11.09.2020 putând fi prelungit prin acte adiționale.

Încetarea contractului înainte de termen dă dreptul directorului general la daune interese/ prejudicii în 12 indemnizații lunare.

Potrivit art.15 din contractul de mandat, Părțile semnatare ale prezentului contract stabilesc încetarea contractului prin hotărârea AGA în următoarele situații: revocarea directorului general în cazul neîndeplinirii cu intenție a prevederilor din contract.

Prin Hotărârea AGA nr.1 din data de 18.02.2021 s-a aprobat revocarea membrilor consiliului de administrație al societății, printre care și reclamantul din prezenta cauză.

Totodată s-a aprobat alegerea în calitate de administrator unic interimar a numitului J A G până la numirea noilor membri ai Consiliului de administrație.

Hotărârea AGA a fost urmată de Hotărârea nr.1/19.03.2021 a administratorului unic interimar prin care, luându-se act de Hotărârea AGA nr.1/18.02.2021, s-a aprobat revocarea din funcție a directorului general G R G.

Contrar susținerilor reclamantei din întâmpinarea depusă în apel, revocarea membrilor Consiliului de administrație s-a realizat prin Hotărârea AGA din data de 18.02.2021 și nu Hotărârea Consiliului Local nr.26 din 16.02.2021 emisă de Consiliul Local al municipiului Rădăuți anulată prin Sentința nr.874 din 03.12.2021 pronunțată de Tribunalul Suceava, definitivă prin Decizia nr.441/23.05.2022 a Curții de Apel Suceava ce a făcut obiectul dosarului nr.772/86/2021, în considerentele acesteia fiind reținut ca motiv de nulitate tocmai încălcarea dispozițiilor art.30 din OUG nr.109/2011, potrivit cărora Hotărârea AGA este actul prin care se poate dispune revocarea membrilor consiliului de administrație, care cronologic se plasează în timp anterior hotărârii Consiliului Local, prin care se validează ulterior această măsură.

Cu titlu preliminar, instanța constată că pârâta este o societate cu capital de stat, înființată prin HCL nr.40/1998 cu acționar unic Municipiul Rădăuți și în subordinea Consiliului Local Rădăuți, ceea ce determină includerea acesteia sub sfera de incidență a OUG nr.109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, față de calitatea de acționar unic al muncipiului Rădăuți, completându-se în mod corespunzător cu cele ale Legii nr.31/1990.

Instanța reține că este învestită cu o acțiune în daune interese întemeiată pe dispozițiile art.1431 alin.4 din Legea nr.31/1990, ca urmare a revocării sale fără justă cauză din funcția de director general al societății pârâte.

Potrivit art. 1431 alin.4 din Legea nr.31/1990 Directorii pot fi revocaţi oricând de către consiliul de administraţie. În cazul în care revocarea survine fără justă cauză, directorul în cauză este îndreptăţit la plata unor daune-interese.

O dispoziție similară se regăsește în art. 36 alin.6 din OUG 109/2011 Directorii pot fi revocaţi de către consiliul de administraţie, în condiţiile stabilite prin contractul de mandat în cazul în care revocarea survine fără justă cauză, directorul în cauză este îndreptăţit la plata unor daune-interese, potrivit contractului de mandat.

Pentru desemnarea noilor directori se aplică, în mod corespunzător, prevederile art. 35.

Prioritar se impune a se preciza că însuși reclamantul, prin cererea de chemare în judecată subliniază că nu a invocat nelegalitatea sau imposibilitatea revocării sale din funcţie, ci numai caracterul intempestiv al acestei măsuri (fila 6 dosar trib.).

Situaţia care a generat litigiul dintre părţi este reprezentată de faptul că prin Hotărârea AGA nr.1 din 18.02.2021 a fost revocat în integralitate Consiliul de administrație al pârâtei, inclusiv reclamantul care deținea pe lângă calitatea de membru al consiliului de aministrație și funcția de director general în baza Contractului de mandat din 10.09.2020 închiat între Consiliul de Administraţie al societăţii pârâte şi reclamant prin care a fost delegată conducerea societăţii de către consiliul de administraţie directorului general în scopul realizării obiectului de activitate al societăţii, iar această hotărâre a fost urmată de Hotărârea nr.1/19.03.2021 a administratorului unic interimar prin care a reclamantul a fost revocat în mod expres din funcția de director general.

Curtea apreciază că măsura revocării din funcția de director general prin hotărârea nr.1 din 19.03.2021 a fost adoptată ca urmare a unui formalism excesiv, calitatea reclamantului încetând deja ca urmare a revocării sale din calitatea de membru al Consiliului de administrație la data de 18.02.2021, fiind deci implicită.

Problema dedusă judecății și asupra careia părțile au poziții divergente este, în esență, justețea cauzei revocării din această funcție.

Raporturile dintre societate şi directorul său desemnat dintre membrii Consiliului de administrație (acesta deținând concomitent calitatea de membru al Consiliului de administrație și cea de director)-sunt grefate pe contractul de mandat, angajament contractual în principiu revocabil, iar în materie societară el este esenţialmente revocabil, căci mandantul poate denunţa mandatul în mod unilateral oricând, chiar dacă este cu termen.

Fiind un contract intuituu personae, un act de încredere, legiuitorul conferă posibilitate acţionarilor să-şi exprime încrederea în persoanele care gestionează societatea.

Dacă revocarea ad nutum este una arbitrară, intempestivă, din considerente străine activităţii mandatarului revocat, o astfel de revocare trebuie sancţionată prin obligarea societăţii la plata unor daune-interese din cauza caracterului abuziv al unei astfel de măsuri, toate aceste aspect circumscriindu-se în sfera sintagmei "fără justă cauză".

Aflându-ne pe tărâmul unei aplicaţii speciale a contractului de mandat, dreptul mandatarului de revocare trebuie exercitat în strictă conformitate cu dispoziţiile contractuale şi legale, în sensul că revocarea trebuie să intervină numai în mod întemeiat, cu justă cauză, fiind necesară temperarea deciziei acţionarilor, care, chiar dacă au posibilitatea revocării ad nutum a directorilor ori administratorilor, trebuie să o facă cu rezervă şi o anumită chibzuinţă, analizându-se temeinic în ce măsură mandatarul său şi-a îndeplinit misiunile şi atribuţiile ce îi conturează sfera competenţei funcţiei încredinţate.

Astfel, din analiza sintagmei "revocare fără justă cauză" rezultă că legiuitorul a condiţionat posibilitatea revocării ad nutum de dovedirea de către mandant în prealabil a justeţei cauzei de revocare, existenţa în realitate a motivelor expuse în hotărârea de revocare.

În lipsa unei motivări punctuale care să conţină o analiză temeinică a nerespectării fiecărei atribuţii în parte, se prezumă că revocarea a fost dispusă ad nutum, fără justă cauză.

Contrar susținerilor reclamantului, Hotărârea nr.1/19.03.2021 prin care a fost revocat din funcția de director conține informații referitoare la faptele ce justifică revocarea sa, prin referirea expresă la Hotărârea AGA nr.1/18.02.2021.

Totodată, din Procesul-verbal de şedinţă aferent hotărârii administratorului unic nr. 1/19.03.2021 se menţionează în mod concret motivele de revocare a reclamantului Galan Romeo-Gheorghe din funcţia de director general al societăţii (fila 22 dosar apel): management defectuos, angajări fictive, datorii foarte mari la ANAF, Nordgaz, contracte oneroase, încărcarea organigramei cu posturi inutile și salarii foare mari, acestea fiind în concordanţă cu motivele menţionate în procesul verbal de şedinţă aferent Hotărârii AGA nr. 1/18.02.2021 (filele 81-86 dosar trib.), și susținute de constatările din raportul Curţii de Conturi nr. 2344/11.12.2020 la care s-a făcut referire în nota de fundamentare a hotărârii nr.1/18.02.2021 (filele 23-29 dosar de apel).

Din extrasul din Raportul Curţii de Conturi nr. 2344/11.12.2020 depus de pârâtă, pe lângă deficiențele de management imputate în mod expres în procesele-verbale ale celor două hotărâri de revocare, s-a mai reținut că nu s-a completat prin act adiţional contractul de mandat cu indicii de performanţă financiari şi nefinanciari conform prevederilor OUG 109/2011 şi nu a fost întocmit un plan de management care să fie aprobat de Consiliul de Administraţie, iar membrii Consiliului de Administraţie nu au realizat evaluarea anuală a activităţii directorului general prin prisma executării contractului de mandat şi a unui plan de management, reținându-se încălcarea dispozițiilor art.2 pct.8 și pct.11, art.36, art.38, art.55, art.64 alin.3 și art.64 alin.3, art.64, art.64 2 alin.1 și 2 din OUG 109/2011, aspecte ce întăresc legalitatea motivelor de demitere atât a întregului Consiliului de Administraţie prin hotărârea AGA nr. 1/18.02.2021 cât şi a directorului general prin hotărârea administratorului unic nr. 1/19.03.2021.

Or, aşa cum corect s-a susținut și probat de către pârâtă prin înscrisurile depuse la dosar atât în fața primei instanțe, cât și în apel, prin hotărârea adoptată de AGA nr.1/18.02.2021 și procesul-verbal adoptat cu ocazia şedinţei AGA, au fost indicate care sunt motivele care au condus la luarea deciziei şi că măsura a fost luată pentru a sancţiona activitatea administratorului care deținea în același timp și funcția de direct general, invocându-se faptul că activitatea acestuia a fost necorespunzătoare, acționarii justificând măsura adoptată atât din perspectiva legalității activității desfășurate de acesta, cât și sub aspectul oportunității măsurii.

Curtea reține că aspectele imputate consiliului de adminsitrație, cât și directorului general, nu au fost combătute de reclamant prin dovada contrară, acestuia revenindu-i sarcina probei.

Deși reclamantul susține că Hotărârea nr.1/18.02.20121 nu face obiectul prezentei cauze, solicitând instanței înlăturarea acesteia din analiza temeiniciei pretențiilor, Curtea apreciază că nu se poate face abstracție de existența sa și de toate aspectele ce au stat la baza măsurii adoptate prin acest act al AGA, ceea ce se impută acestuia în calitate de membru al consiliului de administrație neputând fi disociat de conduita sa în calitate de director general.

Totodată susținerile reclamantului în sensul că se impune a se verifica activitatea sa în calitate de director doar din perspectiva ultimului Contract de mandat încheiat cu pârâta, nu pot fi primite, neregulile constatate și reținute în sarcina sa vizând nu doar perioada de valabilitate a acestuia, ci și perioada anterioară, deținând din decembrie 2018 neîntrerupt funcția de director general concomitent cu cea de administrator al societății până la momentul revocării în 2021, viziunea reclamantului în acest sens fiind nerezonabilă.

Managementul său nu poate fi analizat trunchiat, în raport de perioada dorită de reclamant, atât timp cât deficiențele constatate s-au derulat pe o perioadă de timp mai mare, ce include întreaga activitate desfășurată de acesta și care s-au repercutat inclusiv asupra perioadei de incidență a contractului de mandat din 10.09.2020.

Raportat la obiectul prezentei cauze, instanța trebuie să verifice dacă revocarea a avut sau nu justă cauză, respectiv dacă a fost o măsură justificată și nu una guvernată de arbitrariu.

Or, prezentarea în concret a motivelor pentru care s-a dispus revocarea conduc spre concluzia că decizia revocării reclamantului nu este rodul arbitrariului ori a aplicării unor criterii subiective, străine de obligaţiile contractuale.

În concluzie, Curtea constată că măsura revocării reclamantului s-a dispus pe deplin justificat, nefiind îndeplinită condiția de fi adoptată fără justă cauză de natură a deschide calea acordării daunelor interese prevăzute de art. 1431 alin.4 din Legea nr.31/1990, motiv pentru care va respinge cererea de chemare în judecată, ca nefondată.

În consecinţă, admite apelul declarat de pârâta X SA, împotriva sentinţei civile nr.x din 18.01.2022 pronunţată de Tribunalul Suceava – Secţia a II-a civilă, intimat fiind reclamantul GRG,

Anulează Sentința nr.x din 18.01.2022 pronunțată de Tribunalul Suceava și reține cauza pentru evocarea fondului.

În rejudecare:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul G R, în contradictoriu cu pârâta X SA, ca nefondată.