Hotărâre nr. 375 din 04.04.2023

Hotărârea:

I.Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Botoşani - Secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. 50/40/2022, la data de 11.01.2022, precizată la data de 25.01.2022, reclamantul X, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, a solicitat obligarea pârâtului la emiterea dispoziţiei prin care să îi acorde gradul militar corespunzător vechimii, acela de căpitan, conform art. 52 alin. 4 lit. c) din Legea nr. 80/1995, așa cum a fost modificată prin Legea 101/2019 cât şi la acordarea diferenţelor salariale aferente, începând cu data de 09.07.2019.

Prin încheierea din data de 31.01.2022, Tribunalul Botoşani Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis excepţia necompetenţei funcționale a instanţei în soluţionarea cauzei şi în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani - Secţia I Civilă – complet specializat litigii de muncă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Botoşani, Secţia I civilă sub nr.50/40/2022*.

2.Sentinţa pronunţată de tribunal

Prin Sentinţa civilă nr. 406/13.04.2022 s-a admis acţiunea formulată de reclamant, a fost obligat pârâtul să acorde reclamantului începând cu data de 09.07.2019 gradul militar de căpitan corespunzător vechimii în structurile Ministerului Afacerilor Interne, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului diferenţele salariale rezultate dintre drepturile salariale aferente soldei de grad corespunzătoare gradului militar de căpitan şi cea aferentă gradului militar de sublocotenent începând cu data de 09.07.2019.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat următoarele:

Reclamantul a fost încadrat în structurile MAI în corpul subofiţerilor începând cu data de 31.07.2004 iar, prin Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr.

II/6378/08.11.2017 a fost trecut în corpul ofițerilor, fiindu-i acordat gradul militar de sublocotenent în conformitate cu prevederile art. 36 alin. 1 lit. e) și alin. 2, art. 45 lit. b), art. 46 alin. 2 și art. 52 alin. 2 din Legea nr. 80/1995.

Prin Raportul înregistrat la pârât sub nr.

R/1740221/21.12.2021 reclamantul a solicitat să-i fie acordat gradul de căpitan, în conformitate cu prevederile art. 52 alin. 4 din Legea nr.80/1995, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 101/2019, corespunzător vechimii avute în Ministerul afacerilor Interne însă, prin adresa nr. 1712905/30.12.2021 i s-a răspuns că nu se poate da curs respectivei solicitări.

Conform susținerilor reclamantului, la data intrării în vigoare a OMAI nr.82/2019 acesta avea o vechime totală în Ministerul Afacerilor Interne de 15 ani şi 4 luni, iar la data trecerii în corpul ofițerilor (15.11.2017) avea o vechime în MAI de 13 ani, 3 luni şi 13 zile.

Problema litigioasă a fost aceea dacă dispozițiile art. 52 alin. 4 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, introduse prin Legea nr. 101/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, se interpretează în sensul că, de la data intrării lor în vigoare, se aplică și persoanelor prevăzute de art. 36 alin. 1 lit. e) și h) din Legea nr. 80/1995, care au trecut în corpul ofițerilor anterior Legii nr. 101/2019.

Art.52 din Legea nr.80/1995 a fost completat prin legea nr. 101/2019, intrată în vigoare în data de 16.05.2019, fiind introdus alineatul 4, care prevede „În Ministerul Afacerilor Interne, persoanelor prevăzute la art. 36 alin. 1 lit. e) și h) li se acordă gradul în funcție de vechimea în structurile Ministerului Afacerilor Interne, astfel: a) sub 5 ani - sublocotenent; b) între 5 și 10 ani - locotenent; c) peste 10 ani — căpitan”

Nici în Legea nr. 80/1995 și nici în Legea nr. 101/2019 nu se prevede că dispozițiile anterior menționate sunt aplicabile numai celor care trec în corpul ofițerilor ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 101/2019, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 52 alin. 4 și art. 36 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 80/1995 — textul de lege avut în vedere la adoptarea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 11/904/11.04.2018 și care statuează: „Ofițerii în activitate provin din: e) maiștri militari, subofițeri, soldați și gradați profesioniști, în activitate, absolvenți cu diplomă de licență ai instituțiilor civile de învățământ superior, cu profil corespunzător specialităților militare, care au vârsta de cel mult 45 de ani, au promovat testele de aptitudini și îndeplinesc celelalte condiții stabilite prin ordin al miniștrilor sau șefilor instituțiilor componente ale sistemului apărării naționale, ordinii publice și securității naționale” , rezultând că în cazul ofițerilor în activitate provenind din subofițeri (cum este și cazul reclamantului), gradul de ofițer ce se atribuie se stabilește în funcție de vechimea prevăzută la art. 52 alin. 4.

Or, în cazul în care intenția legiuitorului ar fi fost aceea ca modificările aduse Legii nr. 80/1995 prin Legea nr. 101/2019 să fie aplicabile numai situațiilor născute de la o anumită dată, ar fi prevăzut aceasta în mod expres — așa cum a procedat prin disp. art.

II din Legea nr. 101/2019.

Susținerea pârâtului privind o eventuală retroactivare a normei legale invocate de reclamant care ar încălca dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, respectiv ale art. 6 alin. I Cod Civil” nu a fost primită.

Astfel, s-a făcut distincție între acordarea gradului de sublocotenent reclamantului prin Ordinul nr.

II/6378/08.11.2017, realizată în conformitate cu disp. art. 36 alin.

I lit. e) și 52 alin. 2 din Legea nr. 80/1995 (forma în vigoare în data 15.11.2017), și cererea ulterioară formulată de reclamant (în data de 21.12.2021), prin care solicita acordarea gradului cuvenit în conformitate cu prevederile art. 52 alin. 4 din Legea nr. 80/1995 - și care trebuie analizată în raport de aceste din urmă dispoziții (intrate în vigoare în data de 16.05.2019).

Într-un asemenea caz, a fost vorba de o situație juridică distinctă, nouă, apărută ulterior adoptării Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr.

II/6378/08.11.2017- astfel încât s-a dat eficiență principiului aplicării imediate a legii noi, consacrat de art. 6 alin. 5 din Codul civil.

În concluzie, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 101/2019, acordarea gradului, pentru persoanele nominalizate de art. 36 alin.

I lit. e) din Legea nr. 80/1995, este guvernată de legea în vigoare la momentul când se solicită acordarea gradului, fără a prezenta relevanță data la care persoanele respective au trecut în corpul ofițerilor, câtă vreme nu se solicită aplicarea legii noi pentru o perioadă anterioară intrării în vigoare a actului normativ, ci pentru viitor.

Principiul neretroactivității legii civile nu se opune recunoașterii pentru viitor a dreptului de a promova în profesie (grad) prin valorificarea vechimii acumulate de la numirea în funcție și astfel, după intrarea în vigoare a noii reglementări, dacă ofițerul formulează, în baza acesteia, o cerere de acordare, pe viitor, a gradului conform criteriului nou-introdus în lege, aceasta solicitare trebuie soluționată în raport cu legea aflată în vigoare la data la care se solicită acordarea gradului, fiind vorba de o situație juridică distinctă, nouă, constituită după intrarea în vigoare a noii reglementări, dându-se eficiență principiului aplicării imediate a legii noi, consacrat de art. 6 alin. (5) din Codul civil.

Sub acest aspect, Tribunalul a reținut că Legea 101/2019 nu conține dispoziții tranzitorii care să vizeze situația subofițerilor deveniți - ofițeri anterior intrării în vigoare a legii și, mai ales, nu conține dispoziții de natură a se reține o aplicare restrânsă a acesteia doar la categoria subofițerilor care dețin această calitate la momentul intrării ei în vigoare și, astfel, reclamantul are vocația la valorificarea vechimii întrucât, în prezent, ocupă funcția de ofițer și provine din corpul subofițerilor potrivit art. 36 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 80/1995, fără ca textul legal să facă vreo distincție ori condiționare

Astfel dacă, după intrarea în vigoare a noii reglementări, ofițerul formulează, în baza acesteia, o cerere de acordare, pe viitor, a gradului conform criteriului nou-introdus în lege, aceasta solicitare trebuie soluționată în raport cu legea aflată în vigoare la data la care se solicită acordarea gradului, fiind vorba de o situație juridică distinctă, nouă, constituită după intrarea în vigoare a noii reglementări dându-se eficiență principiului aplicării imediate a legii noi, consacrat de art. 6 alin. (5) din Codul civil.

Aşa cum în mod corect arată reclamantul în cererea de chemare în judecată, o interpretare contrară ar da naștere unei situații de discriminare între subofițerii trecuți în corpul ofițerilor, aflați în situații similare de vechime, în funcție de data la care a avut loc accederea în funcție, fără a exista o normă expresă care să denote că aceasta ar fi fost intenția legiuitorului și totodată, s-ar restrânge sfera beneficiarilor dreptului de a beneficia de valorificarea întregii vechimii avute în structurile Ministerului Afacerilor Interne, numai la acei subofițeri care au trecut în corpul ofițerilor ulterior intrării în vigoare a Legii nr.

I Ol 12019, fără a exista o dispoziție expresă în acest sens.

Așadar, în condițiile în care, în data de 21.12.2021, reclamantul era ofițer în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență, provenit din rândul subofițerilor și avea o vechime În structurile Ministerului Afacerilor Interne mai mare de 10 ani, acesta era îndreptățit la acordarea gradului prevăzut de art. 52 alin. 4 lit. c) din Legea nr. 80/1995, cel de căpitan, pârâta refuzând, fără temei legal, solicitarea adresată în acest sens.

Pentru considerentele expuse anterior, reținându-se refuzul nejustificat al pârâtului cu privire la solicitarea reclamantului dedusă judecății, a fost admisă acțiunea și obligat pârâtul să acorde reclamantului gradul militar de căpitan, corespunzător vechimii în structurile Ministerului Afacerilor Interne precum şi obligarea la plata către reclamant a diferențelor salariale rezultate dintre drepturile salariale aferente soldei de grad corespunzătoare gradului militar de căpitan şi cea aferentă gradului militar de sublocotenent începând cu data de 09.07.2019 .

3.Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Inspectoratul pentru Situații de Urgență, solicitând admiterea apelului şi anularea în tot a sentinţei apelate.

În motivare, a arătat că, coroborând prevederile art. 36 alin.

I lit. e) cu cele ale 52 alin. (4) din Legea nr. 80 din II iulie 1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că li se acordă gradul în funcție de vechimea în structurile Ministerului Afacerilor Interne subofițerilor în activitate, absolvenți cu diplomă de licență ai instituțiilor civile de învățământ superior, cu profil corespunzător specialităților militare, care au vârsta de cel mult 45 de ani, au promovat testele de aptitudini și îndeplinesc celelalte condiții stabilite prin ordin al miniștrilor sau șefilor instituțiilor componente ale sistemului apărării naționale, ordinii publice și securității naționale, ori în situația de față, la data de 21.12.2021, data depunerii raportului (plângerii prealabile) și la data modificărilor Legii nr. 80/1995, reclamantul avea deja calitatea de ofițer, cu gradul militar de locotenent din data de 01.08.2020, când a fost înaintat în grad la termen, în baza Ordinului Inspectorului Șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență nr. 154/20/1-BT din 31.07.2020.

A supus observației instanței faptul că trecerea în corpul ofițerilor a reclamantului a avut loc la data de 15.11.2017, în baza Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 11/6378 din 08.11.2017, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 101 din 8 mai 2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial nr. 371 din 13 mai 2019.

În acest context, în condițiile în care, reclamantul a trecut în corpul ofițerilor în anul 2017 cu gradul de sublocotenent, iar dispozițiile art. 52 din Legea nr. 80 din 11 iulie 1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, atât în forma anterioară cât și în cea modificată prin Legea nr. 101/2019, reglementează acordarea gradului militar pentru subofițerii în activitate care acced în corpul ofițerilor, acesta nu poate beneficia de dispozițiile noi, introduse prin Legea nr. 101/2019, întrucât, la data intrării în vigoare a acestor modificări, reclamantul avea deja calitatea de ofițer.

Prin urmare, legea nouă nu poate fi aplicată asupra unor fapte petrecute înainte de intrarea ei în vigoare, ci trebuie să respecte situațiile juridice definitive constituite și efectele acestora consemnate anterior.

Ori dobândirea statutului de ofițer și acordarea gradului militar de „sublocotenent” este o situație juridică născută sub imperiul legii vechi.

A aplica acum noul cadru legal mai favorabil, prin acordarea gradului militar de „căpitan”, așa cum, în mod nelegal, solicită reclamantul, ar echivala cu lipsirea de efecte a actului administrativ prin care reclamantului i s-a acordat gradul militar de sublocotenent, conform legii vechi sub incidența căreia s-a aflat la acea dată.

Astfel cum este definit prin art. 15 alin. (2) din Constituție, principiul neretroactivității legii dobândește cu totul alte efecte și alt conținut decât același principiu cuprins în art. 6 alin. (l) din Legea nr. 287/2009, republicată - Codul Civil, deși formulările, în esență, se suprapun, legea dispune numai pentru viitor.

De asemenea, a făcut trimitere la art. 6 alin. (2) și alin. (5) din Codul Civil.

De altfel, în situația în care legiuitorul ar fi dorit aplicarea noilor prevederi și celor care au dobândit grad de ofițer anterior apariției acesteia, era necesară o derogare de la principiul neretroactivității, prevăzută în mod expres printr-un act normativ de aceeași putere.

Totodată, art. 52 din Legea nr. 80 din 11 iulie 1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, respectiv art.

I din Anexa nr. 6 la O.M.A.I. nr. 177/2016 privind activitatea de management resurse umane în unitățile militare ale Ministerului Afacerilor Interne stabilesc, în mod clar și indubitabil, situațiile în care se realizează acordarea gradelor de ofițeri.

De asemenea, art. 53 din Statut stabilește faptul că ”înaintarea în grad a cadrelor militare se poate face la termen, înainte de termen sau în mod excepţional.”

În situația admiterii acțiunii, a apreciat că s-ar încălca prevederile Legii nr. 80 din 11 iulie 1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, respectiv principii ale ierarhiei militare, în concret, reclamantul are gradul militar de locotenent, fiind înaintat în grad la termen, iar pentru acordarea unui nou grad legislația prevede respectarea unor condiții de vechime în corpul ofițerilor, coroborate cu obținerea unui calificativ și a unei competențe profesionale și conduite morale.

Se mai arată că din interpretarea prevederilor legale anterior menționate, rezultă faptul că acordarea gradului de ofiţer se realizează o singură dată în cariera militară, dobândirea unui alt grad de ofițer realizându-se prin înaintarea în grad, precum și faptul că acordarea gradului nu se poate realiza la cererea cadrului militar.

Totodată, a apreciat că acordarea gradului militar la trecerea reclamantului în corpul ofițerilor constituie o situație juridică trecută, în raport cu prevederile Legii nr. 101/2019, câtă vreme reclamantul a trecut în corpul ofițerilor dobândind gradul de sublocotenent anterior intrării în vigoare a legii amintite, iar acest eveniment nu poate genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la momentul intervenirii sale.

În acest sens, a invocat Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001 a Curții Constituționale.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant X a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menținerea sentinței apelate ca fiind legală şi temeinică.

Întrucât are calitatea de ofițer provenit din rândurile persoanelor cuprinse la art. 36 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 80/1995, a apreciat că îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la gradul de ofițer acordat în raport de vechimea în cadrul structurilor M.A.I, în caz contrar creându-se premisele unei situații de discriminare, situație în care tratamentul diferențiat are ca efect restrângerea şi înlăturarea recunoașterii, în condiții de egalitate, a drepturilor recunoscute de lege.

Intimatul reclamant are vocație la valorificarea vechimii întrucât, în prezent, ocupă funcția de ofițer şi provine din corpul subofițerilor potrivit art. 36 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 80/1995, fără ca textul legal să facă vreo distincție ori condiționare.

A apreciat că art. 52 alin. (4) din Legea nr. 80/1995 nu prevede condiție pe care reclamantul să nu le îndeplinească, precum acumularea vechimii prin îndeplinirea unor competențe specifice studiilor superioare, iar singura apărare veritabilă, ce susține refuzul angajatorului de oferi gradul de căpitan reclamantului, constă în invocarea caracterului neretroactiv al legii civile.

De asemenea, a solicitat instanței să rețină că, în cazul în care intenția legiuitorului a fost aceea ca modificările aduse Legii nr.80/1995 prin Legea nr.101/2019 să fie aplicabile numai situațiilor născute de la o anumită dată, a prevăzut aceasta în mod expres, fiind cazul situațiilor menționate de prevederile art.

II alin.(2) şi (3) din Legea nr.101/2019.

Așadar, întrucât în cazul completărilor aduse art.52 din Legea nr.80/1995, prin introducerea alin. (4), Legea nr. 101/2019 nu conține dispoziții de genul celor citate mai sus şi nici nu pot fi adăugate astfel de limitări pe cale de interpretare.

5. Procedura parcursă în faţa instanţei de apel

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 4711 din Codul de procedură civilă, a fost fixat termen de judecată la data de 25.10.2022, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 517 alin. 11 din Codul de procedură civilă.

Cauza a fost repusă pe rol şi s-a fixat termen la data de 4.04.2023 când instanţa a rămas în pronunţare.

În apel, nu au fost administrate probe noi.

II. Soluţia şi considerentele Curţii de apel

Verificând, în limitele motivelor de apel, conform art. 477, art. 479 alin. 1 din Codul de procedură civilă, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea de către prima instanţă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea reţine următoarele:

Prin Decizia nr. 16/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe în temeiul art. 517 alin. 4 din Codul de procedură civilă, s-a stabilit că dispoziţiile art. 52 alin. 4 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, introduse prin Legea nr. 101/2019, nu se aplică persoanelor prevăzute de art. 36 alin. 1 lit. e) şi h) din Legea nr. 80/1995, care au trecut în corpul ofiţerilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 101/2019.

Interpretând sistematic dispoziţiile art. 36, art. 48 şi ale art. 52 din Legea nr. 80/1995, Înalta Curte reține că trecerea din corpul subofiţerilor/maiştrilor militari în corpul ofiţerilor are ca efect direct şi imediat acordarea gradului corespunzător, ulterior acestui moment fiind aplicabile, în privinţa ofiţerilor, dispoziţiile referitoare la înaintarea în gradul următor, cuprinse în art. 53-56 coroborate cu art. 94 din lege, relaţia de interdependenţă dintre trecerea în corpul ofiţerilor şi acordarea gradului rezultând şi din cuprinsul art. 3 alin. 1 lit. c) din anexa nr. 3 – „Selecţionarea cadrelor militare” din Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 177/2016, care prevede că trecerea maiştrilor militari/subofiţerilor în corpul ofiţerilor are loc prin concurs sau examen, coroborat cu art. 57 din aceeaşi anexă, care reglementează modul de emitere a „actului administrativ de încadrare şi de acordare a gradului militar”.

S-a constatat astfel că trecerea în corpul ofiţerilor a persoanelor prevăzute de art. 36 alin. 1 lit. e) şi h) din Legea nr. 80/1995 şi acordarea gradului militar în condiţiile art. 52 din lege constituie, din perspectiva succesiunii în timp a legilor, o facta praeterita ale cărei consecinţe şi efecte au fost complet realizate la momentul emiterii actului administrativ de încadrare şi acordare a gradului militar.

Ca urmare, potrivit principiului constituţional al neretroactivităţii legii, această situaţie juridică va rămâne guvernată, în ceea ce priveşte acordarea gradului militar, de legea sub imperiul căreia s-a consumat (tempus regit actum), ulterior acestui moment devenind aplicabile regulile referitoare la evoluţia pe treptele ierarhiei militare, respectiv la înaintarea în grad.

S-a avut în vedere şi că premisa stabilită de textul art. 36 alin. 1 lit. e) şi h) din Legea nr. 80/1995, respectiv aceea ca maiştrii militari/subofiţerii să fie în activitate la momentul acordării gradului de ofiţer, nu mai subzistă la data intrării în vigoare a Legii nr. 101/2019 pentru persoanele trecute în corpul ofiţerilor anterior acestei legi, întrucât la momentul respectiv aceste persoane aveau deja grad de ofiţer.

A concluzionat Înalta Curte că destinatarii normei juridice edictate de art. 52 alin. 4 din Legea nr. 80/1995, modificată prin Legea nr. 101/2019, respectiv persoanele îndreptăţite să beneficieze ipso iure de valorificarea vechimii dobândite în structurile Ministerului Afacerilor Interne la acordarea gradului militar, sunt doar maiştrii militari/subofiţerii care trec în corpul ofiţerilor, prin modalităţile prevăzute de lege şi Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 177/2016, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 101/2019.

Având în vedere considerentele expuse, rezultă că reclamantului intimat nu îi sunt aplicabile dispozițiile modificatoare ale Legii nr. 101/2019 privind acordarea gradului militar de căpitan, acesta intrând în corpul ofițerilor anterior intrării în vigoare a acestei legi, care a modificat Legea nr. 80/1995, fiind astfel întemeiate criticile pârâtului apelant în sensul că prima instanță a interpretat în mod eronat dispozițiile legale incidente în speță.

Referitor la pretinsa existență a unei situații de discriminare între persoanele care au trecut în corpul ofițerilor anterior sau ulterior intrării în vigoare a modificărilor introduse prin Legea nr. 101/2019, invocată de reclamantul intimat, Curtea reține că prin Decizia Curții Constituționale nr. 818/2008 s-a stabilit că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituţionale, în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

A reținut Curtea Constituțională că, în virtutea dispozițiilor constituţionale Parlamentul şi, prin delegare legislativă, în condiţiile art. 115 din Constituţie, Guvernul au competenţa de a institui, modifica şi abroga norme juridice de aplicare generală dar instanţele judecătoreşti nu au o asemenea competenţă, misiunea lor constituţională fiind aceea de a realiza justiţia - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală -, adică de a soluţiona, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenţa, întinderea şi exercitarea drepturilor lor subiective.

Față de cele stabilite cu caracter obligatoriu de către Curtea Constituțională, instanța judecătorească trebuie să aplice legea, fără a avea competența de a analiza dacă dispozițiile legale sunt sau nu discriminatorii, aceasta fiind o atribuție a Curții Constituționale.

Pentru aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa civilă apelată în sensul că a respins acţiunea ca nefondată.

Fiind partea căzută în pretenţii, reclamantului apelant nu i se cuvin cheltuieli de judecată din apel astfel cum a solicitat.