Hotărâre nr. 440 din 14.03.2023

Prin decizia penală nr. 440 din 14 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. 579/237/2022, s-a dispus după cum urmează:

„În baza art. 421 pct. 2 lit. a Codul de procedură penală admite apelul formulat de inculpata B.E. împotriva sentinţei penale nr. 239 din 10.10.2022, pronunţată de Judecătoria G.H., în dosar nr. 579/237/2022.

Desfiinţează în parte sentinţa apelată, numai în ceea ce priveşte latura civilă şi în rejudecare:

Respinge ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată de persoanele vătămate V.O.L. și C.C..

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale care nu sunt în contradicţie cu prezenta decizie.”

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut:

Prin sentinţa penală nr. 239 din 10.10.2022, pronunţată de Judecătoria G.H. a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „fals material în înscrisuri oficiale”.

În baza art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, s-a interzis inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani, care se va executa de la rămânerea definitivă a sentinţei primei instanţe.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care se va executa doar în situația în care pedeapsa principală devine executabilă.

În baza art. 91 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei de 1 an închisoare sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, care va începe să curgă de la rămânerea definitivă a sentinţei instanţei de fond, conform dispoziţiilor art. 92 alin. 1, alin. 2 Cod penal.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, a obligat inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Potrivit art. 94 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, s-a stabilit că inculpata va comunica datele prevăzute la art. 93 alin. 1 lit. c-e Cod penal (să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă) Serviciului de Probaţiune Suceava.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, a stabilit în sarcina inculpatei obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune Suceava sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, a obligat inculpata să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, obligaţie care va fi executată în cadrul Primăriei comunei B. sau în cadrul Primăriei orașului G.H..

În temeiul art. 94 alin. 2 Cod penal, a stabilit că supravegherea executării obligaţiilor se asigură de Serviciul de Probaţiune Suceava.

În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, rap la art. 91 alin. 4 Cod penal, a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal, cu privire la faptul că nerespectarea cu rea-credinţă a obligaţiilor impuse ori a măsurilor de supraveghere stabilite, precum şi săvârşirea unei alte infracţiuni, pe parcursul termenului de supraveghere, a atras revocarea suspendării şi executarea pedepsei în întregime.

În baza art. 404 alin. 4 lit. g Cod procedură penală coroborat cu art. 25 alin. 3 Cod procedură penală, a dispus desființarea următoarelor înscrisuri falsificate de către inculpata B.E.

Mihaela: dovada de înmânare şi proces-verbal de înmânare, act emis de Judecătoria G.H. în dosarul nr. 1688/237/2018 pentru numita V.O.L., datată 16.07.2018, respectiv dovada de înmânare şi proces-verbal de înmânare, act emis de Judecătoria G.H. în dosarul nr. 1688/237/2018 pentru numitul C.C., datată 16.08.2018 (atașate la dosarul civil nr. 1688/237/2018 al Judecătoriei G.H. (conexat la dosarul 2729/237/2017), astfel cum rezultă din Decizia civilă nr. 1460720.12.2019, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 2729/23772017).

În baza art. 25 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 1349, art. 1357 alin. 1 Cod civil, a admis acţiunea civilă promovată de părţile civile V.O.L. și C.C. și a obligat inculpata la plata către părțile civile a sumei de câte 10000 lei pentru fiecare parte civilă.

În baza art. 274 alin. 1 teza întâi Cod procedură penală, a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 1100 lei.

În baza art. 274 alin. 3 Cod procedură penală, suma de 942 lei (faza de judecată), reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu, avocat B.L., pentru inculpată, a rămas în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului de Justiție.

Pentru a pronunţa această hotărâre judecătorească, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 211/P/2020 din data de 14.03.2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G.H., înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 24.03.2022 sub număr de dosar 579/237/2022, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei B.E. pentru săvârşirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale).

S-a reţinut că, în dosarul civil nr. 1688/237/2018 al Judecătoriei G.H., înregistrat la data de 27.06.2018, reclamantul T.P.C., în contradictoriu cu pârâţii R.L., C.C., V.O.L. şi Comuna B. prin primar, a solicitat instanţei repunerea în termenul de acceptare a succesiunii după defuncţii T.D. şi T.D.A.

Cererea formulată de reclamantul T.P.C. în dosarul civil nr. 1688/237/2018 al Judecătoriei G.H., la care erau ataşate dovezile de înmânare şi confirmare de predare a actelor procedurale, au fost înaintate în luna iulie 2018 la Oficiul Zonal Poştal F., judeţul Suceava, în vederea comunicării către persoanele vătămate V.O.L. şi C.C., care aveau posibilitatea să formuleze întâmpinare, să propună probe şi să invoce excepţii.

Întrucât persoanele vătămate V.O.L.şi C.C. locuiesc pe raza satului A., comuna B., judeţul Suceava, actele procedurale au fost înaintate inculpatei B.E., angajată în calitate de agent poştal în cadrul Agenţiei Poştale A., care, conform fişei postului, avea obligaţia să distribuie în localitatea din raza agenţiei trimiterile de corespondenţă poştală simplă şi recomandată.

Inculpata B.E. nu a înmânat persoanei vătămate V.O.L. plicul conţinând actele comunicate de Judecătoria G.H. în dosarul nr. 1688/237/2018, iar la data de 16.07.2018, a consemnat în mod fals pe dovada de înmânare a actelor de procedură că plicul a fost predat destinatarei, iar la rubrica „primitor”, prin contrafacerea subscrierii, a semnat indescifrabil în locul persoanei vătămate.

În ceea ce priveşte plicul destinat persoanei vătămate C.C., după câteva zile, inculpata B.E. l-a restituit Judecătoriei G.H., întrucât pe raza satului A., comuna B., judeţul Suceava, domiciliau mai multe persoane cu acelaşi nume şi a solicitat să fie menţionat pe plic CNP-ul persoanei, iniţiala tatălui sau numărul locuinţei.

În cursul lunii august 2018, inculpata B.E. a primit de la Oficiul Zonal Poştal F. un plic emis de Judecătoria G.H., cu dovadă de înmânare şi confirmare a actelor procedurale, destinat persoanei vătămate C.C., care, conform solicitării inculpatei conţinea datele de stare civile ale acesteia.

Inculpata B.E. nu a înmânat persoanei vătămate C.C. plicul conţinând actele comunicate de Judecătoria G.H. în dosarul nr. 1688/237/2018, iar la data de 16.08.2018, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpata a consemnat în mod fals pe dovada de înmânare a actelor de procedură că plicul a fost predat concubinei destinatarului, respectiv numitei V.L., iar la rubrica „primitor”, prin contrafacerea subscrierii, a semnat cu numele „V.”.

Din cuprinsul Sentinţei civile nr. 367/2019 din data de 01.04.2019, pronunţată de Judecătoria G.H. în dosarul nr. 2729/237/2017, rezultă faptul că la data de 13.11.2018, persoanele vătămate C.C. şi V.O.L., în calitate de pârâţi-reclamanţi, au solicitat repunerea în termenul de a formula întâmpinare, arătând că nu au primit cererea de chemare în judecată, că pe dovada de comunicare a actelor procedurale nu sunt datele lor de identificare, motiv pentru care vor formula plângere penală pentru fals cu privire la semnătura de primire de pe una din dovezile de comunicare.

Instanţa a admis cererea persoanei vătămate C.C. de repunere în termenul de a formula întâmpinare, având în vedere că acţiunea din dosarul nr. 1688/237/2018 nu i-a fost comunicată legal şi a hotărât admiterea excepţiei tardivităţii introducerii acţiunii din dosarul nr. 1688/237/2018 al Judecătoriei G.H. (care a fost conexat la dosarul nr. 2729/237/2017), excepţie invocată de persoana vătămată.

Prin decizia civilă nr. 1460 din 20.12.2019, pronunţată în dosarul nr. 2729/237/2017 al Tribunalului Suceava, instanţa a admis apelul formulat de numitul T.P.C., intimaţi fiind pârâţii R.L. şi persoanele vătămate C.C. şi V.O.L., a respins ca neîntemeiată cererea persoanelor vătămate de repunere în termenul de a formula întâmpinare şi i-a decăzut din dreptul de a propune probe în faţa primei instanţe şi de a invoca excepţii de ordine privată, admiţând cererea formulată în cadrul dosarului nr. 1688/237/2018 al Judecătoriei G.H..

Fiind audiate în cauză, persoanele vătămate V.O.L. şi C.C., cu ocazia audierii au relatat cele reţinute în rechizitoriul Parchetului.

Pentru stabilirea situaţiei de fapt, organele de urmărire penală au dispus efectuarea unei constatări criminalistice, iar prin raportul de constatare criminalistică nr. 65.953 din 12.04.2021 întocmit de I.P.J.

Suceava-Serviciul Criminalistic s-au concluzionat următoarele:

- semnătura de la rubrica „Semnătură” depusă în spaţiul destinat semnării de către primitor de pe copia dovezii de înmânare a înştiinţării emisă de către Judecătoria G.H., în dosarul nr. 1688/237/2018, „în atenţia numitei V.O.L.”, datată 16.07.2018, nu reproduce o semnătură executată de către numita V.O.L.;

- nu se poate stabili dacă semnătura de la rubrica „Semnătură” depusă în spaţiul destinat semnării de către primitor de pe copia dovezii de înmânare a înştiinţării emise de Judecătoria G.H., în dosarul nr. 1688/237/2018, „în atenţia numitei V.O.L.”, datată 16.07.2018, reproduce sau nu o semnătură executată de numita B.E. sau numitul C.C. (reprezentând o imitaţie a semnăturii numitei V.O.L.);

- semnătura de la rubrica „Semnătură” depusă în spaţiul destinat semnării de către primitor de pe copia dovezii de înmânare a înştiinţării emisă de către Judecătoria G.H., în dosarul nr. 1688/237/2018, „în atenţia numitului C.C.”, datată 16.08.2018, nu reproduce o semnătură executată de către numita V.O.L.;

- nu se poate stabili dacă semnătura de la rubrica „Semnătură” depusă în spaţiul destinat semnării de către primitor de pe copia dovezii de înmânare a înştiinţării emise de Judecătoria G.H., în dosarul nr. 1688/237/2018, „în atenţia numitului C.C.”, datată 16.08.2018, reproduce sau nu o semnătură executată de numita B.E. sau numitul C.C..

Inculpata B.E. a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa şi a precizat că a săvârşit aceste infracţiuni întrucât este foarte solicitată la locul de muncă, muncind pentru alţi doi colegi care şi-au dat demisia, iar zona de competenţă este foarte mare şi însumează aproximativ 1200 de locuinţe, neintenţionând prin acţiunile sale să prejudicieze persoanele vătămate.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt reţinute prin rechizitoriu, au fost administrate în cursul urmăririi penale probe/mijloace de probă, constând în înscrisuri.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu nr. 157/06.05.2022, rămasă definitivă la data de 29.06.2022, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, administrării probelor şi efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpată, cauza a fost soluţionată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor în circumstanțiere.

Analizând actele si lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti simplificate, prima instanţă a reţinut aceeaşi situație de fapt prezentată în rechizitoriul Parchetului.

S-a apreciat că fapta inculpatei B.E. care, la data de 16.07.2018, în calitate de agent poştal la Agenţia Poştală A., în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a contrafăcut dovada de înmânare a actelor de procedură emise de Judecătoria G.H. în dosarul civil cu nr. 1688/237/2018 (conexat la dosarul 2729/237/2017), destinată numitei V.O.L., în sensul că a semnat indescifrabil la rubrica „primitor” şi a consemnat că actele au fost înmânate destinatarului, cu toate că în realitate actele de procedură nu au fost înmânate persoanei vătămate V.O.L., iar la data de 16.08.2018, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a contrafăcut dovada de înmânare a actelor de procedură emise de Judecătoria G.H. în dosarul nr. 1688/237/2018 (conexat la dosarul 2729/237/2017), destinate numitului C.C., în sensul că a semnat cu numele „V.” la rubrica primitor pe dovada de înmânare a actelor de procedură, consemnând că actele au fost înmânate concubinei acestuia V.O.L., cu toate că actele de procedură nu au fost înmânate destinatarului, întruneşte atât sub aspect subiectiv cât şi obiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. (2 acte materiale).

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de contrafacere a dovezii de înmânare a actelor de procedură emise de Judecătoria G.H. în dosarul civil cu nr. 1688/237/2018 (conexat la dosarul 2729/237/2017), destinate numitei V.O.L., în sensul că a semnat indescifrabil la rubrica „primitor” şi a consemnat că actele au fost înmânate destinatarului, cu toate că în realitate actele de procedură nu au fost înmânate persoanei vătămate V.O.L., respectiv în acțiunea de contrafacere a dovezii de înmânare a actelor de procedură emise de Judecătoria G.H. în dosarul nr. 1688/237/2018 (conexat la dosarul 2729/237/2017), destinate numitului C.C., în sensul că a semnat cu numele „V.” la rubrica primitor pe dovada de înmânare a actelor de procedură, consemnând că actele au fost înmânate concubinei acestuia V.O.L., cu toate că actele de procedură nu au fost înmânate destinatarului.

Condiţia elementului material al infracţiunii, respectiv aceea ca înscrisul contrafăcut să fie apt în concret de a produce efecte juridice, s-a reţinut că este îndeplinită, iar efectele juridice s-au și produs.

Totodată, s-a apreciat că este îndeplinită și condiția elementului material ca fapta să fie săvârșită de un funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, în sensul art. 175 Cod penal, inculpata având funcția de agent poştal în cadrul Agenţiei Poştale A..

Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că inculpata a săvârşit infracţiunea cu intenţie directă, în accepţiunea art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal.

Inculpata a semnat în locul persoanelor vătămate înscrisuri emise de o instanță de judecată, având astfel reprezentarea faptei sale şi a consecinţelor acesteia (factorul intelectiv) și fiind stăpân pe acțiunile sale (factorul volitiv), consecințele negative fiind inevitabile încă din momentul începerii executării elementului material.

În cauză, s-a reţinut că a fost săvârșită o infracțiune continuată, întrucât inculpata a săvârșit, la diferite intervale de timp, respectiv la datele de 16.07.2018 și 16.08.2018, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, acțiunea de contrafacere care prezintă conținutul aceleiași infracțiuni.

Pe cale de consecinţă, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârşită de inculpată există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, prima instanţă a dispus condamnarea acesteia.

La stabilirea pedepsei, instanţa a avut în vedere pentru inculpată criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal, incidenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, precum și procedura prevăzută de art. 396 alin 10 Cod procedură penală.

Aplicând aceste criterii la speța de față, instanța a constatat că inculpata a comis infracțiunea cu privire la contrafacerea unor acte de procedură emise de o instanță de judecată într-o cauză civilă.

S-a reţinut că modul de operare, respectiv contrafacerea semnăturii, în locul destinatarului actului de procedură, denotă iresponsabilitate și desconsiderare vizavi de normele care reglementează regimul înscrisurilor oficiale, în cauză fiind produse consecințele juridice identificate anterior.

Cu privire la starea de pericol, instanţa a constatat că inculpata, prin comportamentul său, a creat riscul ca victimele să nu poată formula apărări concrete într-o cauză civilă.

Pe de altă parte, instanța a constatat că nu au existat un mobil și un scop concret determinate, fapta fiind săvârşită în mod spontan.

Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatei, reiese că aceasta nu a mai fost cercetată pentru alte infracțiuni.

De asemenea, instanţa a avut în vedere faptul că inculpata a avut o atitudine de recunoaștere a faptei şi că are studii medii, este căsătorită şi lucrează, având vârsta de 48 ani.

Având în vedere toate aceste aspecte de individualizare instanța de fond a considerat că, în cauza de față, comportamentul inculpatei ar putea fi corijat prin aplicarea unei pedepse cu închisoare, reducând cu o treime limitele de pedeapsă.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa a condamnat pe inculpata B.E.

Mihaela la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „fals material în înscrisuri oficiale”, cuantum suficient în opinia instanţei pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei şi a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare sub supraveghere, stabilind un termen de supraveghere de 2 ani.

S-a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea în regim de detenție ar putea crea în conștiința inculpatei traume psihice foarte mari, având în vedere condițiile de detenție, existând astfel posibilitatea ca inculpata să sufere o transformare psihologică negativă, motiv pentru care a obligat inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte măsuri de supraveghere, dar şi obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune Suceava sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate şi de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile.

Prima instanță a dispus desființarea înscrisuri falsificate de către inculpata B.E., iar pe latură civilă, instanţa a constatat că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile necesare pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatei.

Fapta ilicită este dovedită prin faptul că inculpata a fost găsită vinovată pentru infracțiunea săvârșită, prejudiciul există, între cele două componente existând legătură de cauzalitate.

Cu privire la daunele morale solicitate de părţile civile, instanţa a reţinut că părțile civile sunt părți într-un proces civil, în care trebuie să formuleze apărări.

Apărările nu au putut fi formulate, inițial, din cauză că inculpata nu a comunicat actele de procedură emise de instanța de judecată, contrafăcând semnăturile destinatarilor.

S-a apreciat că acest aspect este de natură a crea, în mod inevitabil, consecinţe şi în planul afectivităţii şi psihicului persoanei, care suportă, pe cale de consecinţă, o suferinţă psihică, aşa cum este şi cazul părţilor civile.

Imposibilitatea exercitării dreptului la apărare în instanță, din cauza săvârșirii infracțiunii de față, a fost de natură a afecta emoțional părțile civile.

În ceea ce priveşte operaţiunea de estimare a intensităţii acestei suferinţe, instanţa nu a statuat în mod arbitrar, ci s-a raportat la o serie de criterii orientative.

Astfel, instanţa a avut în vedere gravitatea suferinţei de ordin psihic suportate de către părţile civile, acesta suferind un şoc puternic în momentul în care au văzut că nu se pot apăra într-un proces civil, fără să fie culpa lor şi astfel a considerat că suma de câte 10000 lei pentru fiecare parte civilă reprezintă o satisfacţie echitabilă pentru aceste suferinţe.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpata B.E., criticând-o pentru motive de netemeinicie.

În esenţă, cu privire la latura penală, s-a solicitat aplicarea unei pedeapse sub minimul prevăzut de lege cu luarea în considerare a circumstanţelor privitoare la persoana inculpatei.

S-a considerat că în principal, instanţa de apel poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, iar în subsidiar, s-a solicitat amânarea aplicării pedepsei, susţinându-se că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte latura civilă inculpata, prin apărător a solicitat în principal respingerea acţiunii civile susţinând faptul că acţiunea inculpatei nu a dus la pierderea procesului de către persoanele vătămate, iar în subsidiar reducerea cuantumului daunelor morale.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1, 2, art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Referitor la situaţia de fapt, instanţa de apel constată că aceasta a fost în mod corect reţinută, în urma unei analize coroborate a materialului probator administrat în timpul urmăririi penale, din acesta rezultând că fapta inculpatei B.E. care, la data de 16.07.2018, în calitate de agent poştal la Agenţia Poştală A., în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a contrafăcut dovada de înmânare a actelor de procedură emise de Judecătoria G.H. în dosarul civil cu nr. 1688/237/2018 (conexat la dosarul 2729/237/2017), destinată numitei V.O.L., în sensul că a semnat indescifrabil la rubrica „primitor” şi a consemnat neadevărat că actele au fost înmânate destinatarului, iar la data de 16.08.2018, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a contrafăcut dovada de înmânare a actelor de procedură emise de Judecătoria G.H. în dosarul nr. 1688/237/2018 (conexat la dosarul 2729/237/2017), destinate numitului C.C., în sensul că a semnat cu numele „V.” la rubrica primitor pe dovada de înmânare a actelor de procedură, consemnând neadevărat că actele au fost înmânate concubinei acestuia V.O.L., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. 2 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Codul penal (2 acte materiale).

Inculpata a recunoscut în mod constant săvârşirea faptei, inclusiv în faţa primei instanţe, astfel că în mod corect cauza a fost judecată în procedura simplificată prevăzută de art. 375 Codul de procedură penală.

Curtea apreciază că în mod corect instanţa de fond a procedat la individualizarea cuantumului pedepsei, raportat la pericolul social concret al faptei săvârşite, determinat atât de modul în care fapta a fost comisă, cât şi de datele privind persoana inculpatei.

S-a avut în vedere gravitatea ridicată a faptelor săvârşite, ceea ce denotă iresponsabilitate și desconsiderare vizavi de normele care reglementează regimul înscrisurilor oficiale, în cauză fiind produse consecințele juridice importante cu privire la situaţia părţilor ale căror semnături au fost falsificate, în procesul civil.

În egală măsură, s-a avut în vedere că nu au existat un mobil și un scop concret determinate, fapta fiind săvârşită în mod spontan, pe fondul volumului ridicat de muncă (cum a indicat inculpata), iar din analiza fișei de cazier judiciar rezultă că aceasta nu a mai fost cercetată pentru alte infracțiuni.

De asemenea, au fost reţinute şi circumstanţele personale ale inculpatei, respectiv faptul că are studii medii, este căsătorită şi lucrează, având vârsta de 48 ani.

În acord cu instanţa de fond, Curtea consideră că o pedeapsă de 1 an închisoare este de natură să constituie un mijloc suficient de constrângere, precum şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, această pedeapsă răspunzând în mod eficient dublului scop de prevenire şi sancţionare, contribuind în egală măsură la atenţionarea reală a inculpatei.

Faţă de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite şi natura înscrisurilor falsificate, cererile acesteia de reducere a cuantumului pedepsei sau de aplicare a unei alte modalităţi de individualizare (amânarea sau chiar renunţarea la aplicarea pedepsei) nu pot fi primite.

Curtea constată că circumstanţele personale ale apelantei (vârsta, faptul că are familie şi loc de muncă) susţin concluzia instanţei de fond în sensul că pronunţarea hotărârii de condamnare constituie un avertisment sever pentru inculpată, aceasta dispunând de resorturi interioare suficiente pentru corectarea comportamentului său, iar suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este o măsură adecvată de natură să conducă la îndreptarea inculpatei, rolul de constrângere şi scopul pedepsei putând fi realizate numai în această modalitate.

Apelul declarat de către inculpată este însă întemeiat sub aspectul modalităţii de soluţionare a laturii civile.

Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunile de fals şi, în general cele de pericol, jurisprudenţa constantă este în sensul că acestea nu sunt apte a produce un prejudiciu, astfel că acţiunea civilă este inadmisibilă.

Infracţiunile de fals au ca subiect pasiv statul şi încrederea publică în înscrisurile falsificate, astfel că faptele inculpatei constituie infracţiuni de pericol ce nu sunt susceptibile a produce prejudicii materiale şi morale, condiţii în care se exclude calitatea de parte civilă a persoanei împotriva căreia a fost folosit înscrisul.

De asemenea, prin Decizia 16/2015 a ÎCCJ, a fost respinsă ca inadmisibilă solicitarea de a pronunţa o hotărâre prealabilă cu privire la chestiunea de drept dacă „este admisibilă acţiunea civilă, având ca obiect obligarea la plata de daune materiale şi morale, exercitată în procesul penal împotriva inculpatului trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată”.

Însă, în cuprinsul motivării, Înalta Curte a precizat că problema de drept „supusă analizei a primit o rezolvare anterioară prin Decizia de îndrumare a Plenului Tribunalului Suprem nr. 1 din 14 martie 1968 şi prin deciziile de recurs în interesul legii nr. 29 din 2 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 8 aprilie 2009, şi nr. 43 din 13 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 3 iunie 2009, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite şi redate la pct.

VIII din raport” – respectiv în sensul inadmisibilităţii acţiunii civile în procesul penal, în cazul infracţiunilor de pericol, cum este şi cea dedusă judecăţii în prezenta cauză.

În consecinţă, Curtea reţine că acţiunea civilă în procesul penal este inadmisibilă, părţile interesate având la dispoziţie alte mijloace juridice pentru apărarea drepturilor lor (căi extraordinare de atac în procesul civil, acţiune în răspundere civilă delictuală etc.).