Hotărâre nr. 26 din 16.02.2023

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 17.06.2022, contestatoarea X SPRL Iaşi a formulat contestaţie împotriva Raportului asupra fondurilor nr. -/31.05.2022, solicitând anularea actului constatator şi obligarea lichidatorului judiciar la refacerea acestuia, motivat de faptul că nu respectă dispoziţiile obligatorii ale sentinţei civile nr. 90/29.03.2022, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 5966/86/2009**/a6, cu achitarea cu prioritate a sumei de 65.456,40 lei reprezentând onorariu restant şi cheltuieli de procedură aferente perioadei 16.11.2010 – 30.09.2013.

Prin sentinţa civilă nr. 270 din 10.10.2022 Tribunalul Suceava – secţia a II a civilă a admis contestaţia formulată de contestatoarea X Iaşi SPRL, şi, pe cale de consecinţă, a dispus anularea Raportului asupra fondurilor nr.-/31.05.2022 şi a obligat intimata Y SPRL Iaşi la refacerea acestuia.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs lichidatorul Y SPRL – lichidator judiciar al SC Z SRL Iaşi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivare a arătat că, la data de 05.12.2022 s-a publicat în BPI nr. 19517 sentinţa civilă nr. 270/10.10.2022.

Prin Sentinţa civilă nr. 270/10.10.2022 judecătorul fondului a admis contestaţia fostului practician în insolvenţă X Iaşi, a anulat Raportul asupra fondurilor nr.-/31.05.2022 şi a dispus refacerea acestuia.

În esenţă, s-a reţinut că recurenta nu a respectat ordinea de plată a creanţelor curente din timpul procedurii, respectiv creanţele deţinute de cei doi practicieni (X şi Y SPRL).

Contrar celor reţinute de judecătorul fondului, întocmirea raportului asupra fondurilor s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 85/2006.

Nu există nici o redactare tendenţioasă a raportului.

Recurenta a arătat valoarea totală a cheltuielilor de procedură, a evidenţiat plata parţială a acestor cheltuieli precum şi diferenţa de cheltuieli neachitată.

Întrucât sumele aflate în contul de lichidare nu sunt suficiente pentru acoperirea integrală a debitului, recurenta a întocmit raportul asupra fondurilor în acord cu dispoziţiile legale, propunând distribuirea sumelor către cei 2 practicieni în insolvenţă, doar a cheltuielilor de procedură, fără onorariu.

Nu se poate reţine o prioritate la plată a creanţei X în defavoarea creanţei Y, în ceea ce priveşte cheltuielile de procedură propuse la plată.

Ambii practicieni fac parte din aceeaşi categorie de creditori prioritari (art. 123 alin.1 pct.1 din Legea nr. 85/2006).

Nu poate fi creanţa X achitată prioritar fată de creanţa Y.

În condiţiile în care debitoarea a avut bunuri, recurenta nu poate beneficia nici de acoperirea cheltuielilor de procedură de la fondul de lichidare.

Chiar dacă creanţele celor 2 practicieni nu sunt înscrise în tabel, nu înseamnă că o creanţă trebuie plătită prioritar faţă de cealaltă.

Faptul că, în patrimoniul debitoarei au existat bunuri, dacă s-ar achita prioritar sumele solicitate de X SPRL, recurenta nu va putea să-şi acopere cheltuielile de procedură.

Art. 1509 alin.1 lit. d) Cod civil reprezintă regula plăţii creanţelor în ordinea vechimii, însă în speţă, se discută de legea specială nr. 85/2006, lege ce nu oferă prioritate la plată creanţelor din aceeaşi categorie.

Cu alte cuvinte, propunerea făcută de recurentă prin Raportul fondurilor este una corectă, în acord cu dispoziţiile Legii nr. 85/2006.

Aşa cum X şi-a îndeplinit atribuţiile pe parcursul mandatului (perioada 2010-2013), în acelaşi fel şi Y şi-a îndeplinit atribuţiile pe parcursul mandatului (perioada 2013-2020/2022), cu menţiunea că sumele aduse în contul de lichidare al debitoarei s-a realizat în mandatul Y.

În concluzie, faţă de cele mai sus menţionate, de actele dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată şi menţinerea ca temeinică şi legală a Raportului asupra fondurilor nr. -/31.05.2020.

În drept, a invocat prevederile art. 299 şi urm. din Vechiul cod de procedură civilă şi Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

În probatoriu înţelege să se folosească de înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma considerentelor deciziei atacate şi a criticilor formulate, Curtea reţine următoarele:

Criticile recurentei vizează, în esență, aplicarea greșită a dispozițiilor at.123 alin.1 pct.1 din Legea nr.85/2006 de către judecătorul sindic, prin acordarea unei priorități la plată a creanței X în defavoarea Y, în ceea ce privește cheltuielile de procedură propuse la plată.

Recurenta apreciază că deși creanțele celor doi lichidatori judiciari nu sunt înscrise în tabel, nu înseamnă că o creanță trebuie plătită prioritar față de cealaltă.

Prin încheierea din data de 19.11.2013 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr.5966/86/2009*, judecătorul sindic a luat act de transferul de portofolii din patrimoniul X Iaşi SPRL în patrimoniul Y SPRL, cel din urmă preluând calitatea de lichidator al debitoarei Z SRL.

Curtea reține că potrivit art. 4 alin. 1 din Legea 85/2006, toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea şi comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar şi de lichidator, vor fi suportate din averea debitoarei, aceste sume fiind considerate cheltuieli de lichidare, conform art. 121 şi art. 123 pct. 1, urmând a fi plătite în momentul existenţei disponibilului în contul debitorului.

Urmărind prevederile art. 123 alin. 1 din Legea 85/2006, cheltuielile de procedură au prioritate în distribuirile efectuate în urma lichidării.

Cum sumele reclamate de fostul lichidator se includ în această categorie, fiind scadente deja la momentul pronunțării Încheierii din 19.11.2013, acestea se impun a fi achitate cu prioritate, neputându-se admite plata onorariilor în altă ordine decât cea a scadenţei lor.

După cum corect a reţinut judecătorul sindic, dispoziţiile legii insolvenţei se completează în măsura compatibilităţii lor cu cele ale Codului civil şi de urmare a făcut aplicarea art. 1509 C. civ., în sensul că, atâta timp cât onorariile lichidatorilor (fost şi actual) sunt creanţe curente, scadente, ordinea în care se vor achita nu poate fi decât aceea a vechimii lor.

Interpretarea judecătorului sindic este legală şi temeinică, dispoziţiile art. 124 din Legea 85/2006 nefiind aplicabile, acestea făcând trimitere la creanţele înscrise în tabelul definitiv de creanţe, iar nu la cheltuielile de procedură, care sunt creanţe născute în timpul procedurii şi care se achită în ordinea vechimii.

Mai mult decât atât, criticile referitoare la greşita interpretare a dispoziţiilor art. 123 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 se cuvin a fi înlăturate din perspectiva efectului pozitiv al autorității de lucru judecat de care se bucură Decizia nr.369 din 28.10.2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul asociat a5, cât și Sentința pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul asociat a6, întrucât această problemă litigioasă a fost tranşată prin hotărârile enunțate.

Se impune a se da eficiență autorităţii de lucru judecat de care se bucură aceste două hotărâri, întrucât principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi fiind purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerea între două hotărâri judecătoreşti, adică infirmarea constatărilor făcute printr-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească definitivă, dată în alt proces.

În cauză, prin cele două hotărâri definitive s-a reţinut că sumele reclamate de fostul lichidator se includ în categoria cheltuielilor de procedură ce au prioritate la distribuirile efectuate în urma lichidării şi că nu se poate admite plata onorariilor lichidatorilor în altă ordine, decât cea dată de cronologia scadenţării acestora.

Ca urmare, nu mai poate face obiectul analizei în prezentul cadru procesual modalitatea de achitare a onorariului, despre care recurenta susţine că ar trebui efectuată proporţional, întrucât aceasta ar presupune ignorarea efectului pozitiv al principiului puterii lucrului judecat.

Pentru aceste considerente, constatând legală şi temeinică hotărârea judecătorului sindic, iar criticile din recurs neîntemeiate, în raport de prevederile art. 312 alin. 1 C.prc.civ., Curtea respinge, ca nefondat, recursul.