Hotărâre nr. 13 din 20.01.2023

Prin sentinţa civilă nr. 4400 din data de 02.11.2021, Judecătoria Botoşani a respins ca inadmisibilă cererea având ca obiect „acțiune în constatare” formulată de reclamantul X, în contradictoriu cu pârâtul Y.

Prin încheierea din data de 25.05.2022, Tribunalul Suceava în baza art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ. a dispus suspendarea judecăţii apelului declarat de apelanta – reclamantă X împotriva sentinţei civile nr. 4400/02.11.2021 pronunţată de Judecătoria Suceava în dosar nr. 7470/314/2020, intimat fiind pârâtul Y, pentru lipsa părţilor.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs recurenta-reclamantă X.

Prin cererea de recurs, recurenta a solicitat să se reţină că pe data de 20.05.2022, a formulat şi a depus, prin serviciul registratură, cererea de suspendare a cauzei, însă pe alt temei juridic, respectiv cel prevăzut de art. 413 alin. l pct. 1 C.pr.civ., motivat de faptul că prezenta cauză depinde de soluţionarea definitivă a dosarului nr. 4984/314/2022 al Judecătoriei Suceava, sens în care a ataşat şi certificatul de grefa ce dovedeşte această împrejurare.

În al doilea rând, a solicitat să se reţină că, pe data de 23.05.2022, apărătorul său, avocat O.B., a depus o cerere de amânare a judecării cauzei, motivat de faptul că era plecată în concediu, sens în care a depus şi dovada călătoriei, astfel că, în mod greşit, instanţa a consemnat că: „Având în vedere lipsa nejustificată a părţilor, precum şi faptul că acestea nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă”, ceea ce a condus la soluţia greşită de suspendare a cauzei în temeiul art. 411 alin. l pct. 2 C.pr.civ.

Aşadar, ar fi fost corect şi legal, ca instanţa să dispună admiterea cererii de amânare a cauzei, justificat de dovada plecării în concediu a apărătorului, iar, ulterior, să se pună în discuţie, cererea de suspendare depusă la 20.05.2022, pe alt temei juridic.

În consecinţă, a solicitat să se dispună admiterea recursului, desfiinţarea încheierii de suspendare din 25.05.2022 şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma considerentelor deciziei atacate şi a criticilor formulate, Curtea reţine următoarele:

Recurenta a criticat Încheierea instanței de apel sub aspectul legalității, apreciind că soluția de suspendare este greșită din două perspective: dintr-o primă perspectivă, recurenta apreciază că prioritară suspendării pentru lipsa părților era cererea de suspendare formulată de ea în temeiul art.413 alin.1 pct.1 C.proc.civ. motivat de faptul că prezenta cauză depinde de soluționarea definitivă a dosarului nr.4984/314/2022 al Judecătoriei Suceava, iar din altă perspectivă, recurenta apreciază că prioritară aceleiași suspendări pentru lipsa părților ar fi fost cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul său, avocat O.B., justificată prin documente ce fac dovada plecării în concediu a acesteia.

Deși recurenta nu a indicat niciun motiv de casare prevăzut de art.488 C.pr.civ., Curtea a analizat criticile recurentei prin raportare la cel prevăzut de art.488 alin.1 pct.5 C.pr.civ., considerând că acestea se circumscriu acestui motiv de casare: Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii;

Curtea a analizat cu prioritate criticile referitoare la ordinea de prioritate între cererea de amânare a cauzei justificată de lipsa apărătorului la termenul de judecată și suspendarea cauzei pentru lipsa părților.

Se reține că la termenul de judecată din 25.05.2022, apărătorul apelantei-reclamante a formulat o cerere de amânare a cauzei justificat de faptul că în perioada 23.05-30.05.2022 este plecat în străinătate, atașând documente în acest sens.

Totodată a depus și o cerere de suspendare a cauzei în temeiul art.413 alin.1 pct.1 C.pr.civ.

Instanța, fără a lua în considerare cele două cereri, constatând lipsa nejustificată a părților și faptul că acestea nu fost solicitată judecarea cauzei în lipsă, față de incidența dispozițiilor art.411 alin.1 pct.2 C.pr.civ. a dispus suspendarea judecății apelului.

Contrar celor reținute de instanța de apel, împărtășind opinia redată în cuprinsul Minutei întâlnirii președinților secţiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale curților de apel, Craiova, 26-27 mai 2022, Curtea apreciază că cererea de amânare a procesului se impune a fi soluționată cu prioritate față de incidentul procedural al suspendării procesului.

Art. 411 alin. (1) pct. 2 C. pr. civ. prevede că judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei; cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut, în scris, judecarea în lipsă.

În primul rând, suspendarea procesului reglementată de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. pr. civ. constituie un caz de suspendare voluntară, iar nu un caz de suspendare de drept, calificare ce determină concluzia că suspendarea procesului, în primul caz, se dispune de către instanță și își produce efectele juridice în temeiul încheierii pronunțate de aceasta; suspendarea voluntară a procesului nu se constată de către instanță precum suspendarea de drept, neoperând, ca în acest din urmă caz, în temeiul legii (ope legis).

Prin urmare, chiar dacă norma juridică ce reglementează această instituție este una cu caracter imperativ (normă imperativă onerativă ce impune o acțiune în sarcina subiectului de drept), suspendarea procesului nu operează decât în temeiul hotărârii judecătorești [încheiere – art. 414 alin. (1) C. pr. civ.].

În ipoteza unui concurs de cereri și de incidente procedurale ale căror efecte juridice se produc în temeiul unei hotărâri judecătorești, instanței îi revine atribuția de a decide ordinea acestora de soluționare.

În consecință, instanța este în drept, în cazul dat, să stabilească ordinea de soluționare a cererii de amânare a procesului pentru considerentul imposibilității de înfățișare a părții la strigarea cauzei și a incidentului procedural al suspendării procesului reglementat de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. pr. civ.

În al doilea rând, cerințele prevăzute de art. 411 alin. (1) pct. 2 C.pr.civ. pentru a se dispune suspendarea procesului sunt următoarele:

– niciuna dintre părți, legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea cauzei;

– nici reclamantul și nici pârâtul nu au cerut, în scris, judecarea cauzei în lipsă.

Interpretarea art. 411 alin. (1) pct. 2 C. pr. civ. în conformitate cu rațiunea pentru care acesta a fost instituit impune ca prima cerință menționată anterior să aibă în vedere o lipsă nejustificată a părții la strigarea cauzei, chiar dacă textul legal nu prevede în mod expres o astfel de circumstanțiere a absenței părții.

Art. 411 alin. (1) pct. 2 C. pr. civ. are, ca fundament al edictării sale, o prezumție de desistare a părților de soluționarea procesului.

În măsura în care însă partea a fost în imposibilitate dovedită de prezentare la strigarea cauzei nu se mai poate da valență prezumției de desistare a acesteia de soluționarea procesului.

Se poate imagina, astfel, ipoteza ca partea să nu fi solicitat judecarea cauzei în lipsă tocmai pentru considerentul că a decis să fie prezentă la fiecare termen de judecată și să urmărească desfășurarea procesului, însă, din împrejurări neprevăzute, survenite pe parcurs, să se afle în imposibilitate de a se prezenta la un termen de judecată.

Prin urmare, în cazul în care partea a formulat o cerere de amânare a procesului pentru considerentul imposibilității sale de prezentare la strigarea cauzei, instanța va proceda, cu prioritate, la soluționarea acesteia, ordinea de rezolvare în raport cu incidentul procedural al suspendării procesului fiind impusă de argumentul că, în măsura în care absența părții are caracter justificat, prima cerință pretinsă de lege pentru suspendarea procesului nu ar fi îndeplinită.

În funcție de soluția ce se pronunță de instanță asupra cererii de amânare a procesului, se disting următoarele ipoteze:

– dacă instanța încuviințează cererea de amânare a procesului pentru imposibilitatea de prezentare a părții la strigarea cauzei, nu va dispune suspendarea procesului, ci va acorda un nou termen de judecată;

– dacă instanța respinge cererea de amânare a procesului pentru imposibilitatea de prezentare a părții la strigarea cauzei, va proceda, în continuare, la soluționarea incidentului procedural al suspendării procesului prevăzut de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. pr. civ.; în acest caz, din moment ce niciuna dintre părțile, legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea cauzei, absența acestora fiind una nejustificată, și nici reclamantul și nici pârâtul nu au cerut, în scris, judecarea cauzei în lipsă, instanța va dispune suspendarea procesului, ambele cerințe prevăzute de textul legal pentru pronunțarea acestei soluții fiind îndeplinite.

Se impune, însă, observația importantă că atunci când cererea de amânare a procesului nu privește imposibilitatea de prezentare a părții la strigarea cauzei, adică cererea nu vizează prima cerință a suspendării procesului în condițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. pr. civ., ci alte aspecte ce ar conduce la amânarea procesului (de exemplu, cererea de încuviințare a probelor, cererea de revenire cu adresă către expertul judiciar pentru a depune la dosar raportul de expertiză, etc.), instanța va soluționa, cu prioritate, incidentul procedural al suspendării procesului în raport cu cererea de amânare a procesului.

Așadar, reținând că instanța de apel a dispus măsura suspendării cu încălcarea ordinii de prioritate în soluționare a cererii de amânare a procesului pentru considerentul imposibilității de înfățișare a părții la strigarea cauzei față de incidentul procedural al suspendării procesului reglementat de art. 411 alin. 1 pct. 2 C. pr. civ. în ipoteza în care niciuna dintre părți nu a cerut, în scris, judecarea cauzei în lipsă, nelegalitate ce se circumscrie motivului de casare prevăzut de art.488 pct.5 C.pr.civ., reținând recursul întemeiat din această perspectivă, Curtea nu a mai analizat criticile recurentei referitoare la ordinea de prioritate în soluționare între suspendarea pentru lipsa părților și cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art.413 alin.1 pct.1 C.pr.civ.

Față de cele expuse, Curtea admite recursul, casează Încheierea de suspendare din 25.05.2022 pronunţată de Tribunalul Suceava și trimite cauza pentru continuarea judecăţii aceleiaşi instanţe.